BELOSERT 50 mg
50mg
N06AB06–Antidepresive inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei
Sertralinum
Compr. film.
Cutie x 2 blist. din PVC-PVDC/Al x 15 compr.
3 ani
N06AB06–Antidepresive inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei
Sertralinum
Compr. film.
Cutie x 2 blist. din PVC-PVDC/Al x 15 compr.
3 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Belosert 50 mg - (Cutie x 2 blist. din PVC-PVDC/Al x 15 compr.)Alte produse cu codul ATC: N06AB06
Setaloft 100 mg • Setaloft 100 mg • Setaloft 100 mg • Setaloft 50 mg • Setaloft 100 mg • Setaloft 100 mg • Setaloft 100 mg • Asentra 100 mg •NR. 1242/2008/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Belosert 50 mg, comprimate filmate
Belosert 100 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Belosert 50 mg, comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină 56 mg).
Belosert 100 mg, comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină 112 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate sub formă de capsule, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu o linie
mediană pe una dintre feţe.
Comprimatele pot fi divizate în două părţi egale.
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
-
Tratamentul episoadelor depresive majore; după un răspuns satisfăcător, Belosert poate fi
administrat preventiv, împotriva recidivei sau a episoadelor depresive ulterioare.
- Tratamentul
tulburărilor obsesiv compulsive;
-
Sindrom de panică cu sau fără agorafobie;
-
Sindrom de stres post-traumatic;
- Fobie
socială.
4.2 Doze
şi mod de administrare
Adulţi
Episoade depresive majore
Doza zilnică uzuală este de 50 mg sertralină.
Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 100 mg sertralină pe zi. Doza zilnică maximă este de 200
mg sertralină.
Dacă sunt necesare creşteri ale dozei, acestea trebuie făcute gradat, cu 50 mg, la intervale de minim o
săptămână. Modificările dozei nu trebuie făcute mai des de o dată pe săptămână, datorită timpului de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare al sertralinei de peste 24 ore.
În timpul terapiei de lungă durată, scopul este de a administra doza minimă eficace.
1
Tulburări obsesiv compulsive
Iniţial se administrează 50 mg pe zi, în priză unică. În majoritatea cazurilor, pentru a putea evalua
efectul, este necesar un tratament cu durata de 4 săptămâni, uneori chiar mai mult.
Dacă răspunsul este insuficient, doza trebuie crescută cu 50 mg, săptămânal. Doza zilnică maximă este
de 200 mg.
Sindromul de panică
Iniţial se administrează 25 mg pe zi, în priză unică. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg
pe zi. La această doză, reacţiile adverse ale tratamentului de iniţiere, tipice pentru sindromul de panică,
sunt reduse. Dacă răspunsul este insuficient, doza trebuie mărită gradat, prin creşteri de 50 mg, până la
o doză maximă de 200 mg pe zi. Creşterea dozei trebuie să se facă pe o perioadă de câteva săptămâni.
Sindromul de stres post-traumatic
Iniţial se administrează 25 mg pe zi, în priză unică. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg
pe zi. Dacă răspunsul este insuficient, doza trebuie mărită gradat, prin creşteri de 50 mg, până la o
doză maximă de 200 mg pe zi. Modificările dozei nu trebuie să se facă la intervale mai mici de o
săptămână, datorită timpului de înjumătăţire plasmatică al sertralinei.
Fobia socială
Iniţial se administrează 25 mg pe zi, în priză unică. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg
pe zi. Dacă răspunsul este insuficient, doza trebuie mărită gradat, prin creşteri de 50 mg, până la o
doză maximă de 200 mg pe zi. Modificările dozei nu trebuie să se facă la intervale mai mici de o
săptămână, datorită timpului de înjumătăţire plasmatică al sertralinei.
Modul şi durata administrării
Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara, cu o cantitate suficientă de lichid.
Comprimatele filmate pot fi luate în timpul mesei sau independent de ingestia de alimente.
Instalarea efectelor antidepresive poate să apară într-un interval de 7 zile, dar, în general, efectul
maxim este atins după 2-4 săptămâni de tratament; se recomandă ca pacientul să fie informat în
legătură cu acest lucru.
Durata tratamentului depinde de natura şi severitatea tulburării. După remisia simptomelor de depresie
poate fi necesară o terapie de lungă durată (cel puţin 6 luni), pentru controlul remisiunii.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Atunci când se opreşte tratamentul cu sertralină
doza trebuie micşorată gradat, pe o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni, pentru a reduce
riscul apariţiei sindromului de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă apar simptome intolerabile,
ca urmare a descreşterii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare
reluarea dozei prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua să recomande doze mai mici, dar
într-un mod mult mai gradat.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct.
4.4).
Vârstnici
Deoarece timpul de înjumătaţire plasmatică prin eliminare poate fi prelungit la pacienţii vârstnici, se
recomandă ca doza să fie cât mai mică posibil.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
Sertralina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deşi nu este clar dacă
sunt necesare ajustări ale dozei în caz de insuficienţă hepatică, se recomandă ca doza să fie redusă sau
ca intervalele dintre doze să fie mărite. Sertralina nu trebuie utilizată în cazul insuficienţei hepatice
severe, deoarece nu sunt disponibile date clinice.
2
Pacienţii cu insuficienţă renală
Afectarea funcţiei renale nu necesită ajustarea dozei (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie monitorizaţi strict în timpul terapiei de lungă durată.
4.3 Contraindicaţii
-
Hipersensibilitate la sertralină sau la oricare dintre excipienţi.
-
Sertralina nu trebuie utilizată concomitent cu inhibitori MAO, incluzând selegilină şi
moclobemidă (vezi pct. 4.5).
-
Sertralina nu trebuie utilizată concomitent cu pimozida (vezi, de asemenea, pct. 4.5).
- Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Belosert nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamentele legate de suicid (tentative de suicid sau idei suicidare) şi ostilitatea (predominant
agresiune, comportament opoziţional şi furie) au fost observate cel mai des în studiile clinice la copiii
şi adolescenţii trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Dacă, pe baza necesităţii clinice, este luată totuşi decizia de tratament, pacientul trebuie atent
monitorizat, pentru depistarea apariţiei simptomelor suicidare. Suplimentar, lipsesc datele de siguranţă
pe termen lung la copii şi adolescenţi în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea şi dezvoltarea
cognitivă şi comportamentală.
Sindromul serotoninergic
În cazuri rare, în asociere cu tratamentul cu sertralină, în special atunci când sertralina este
administrată concomitent cu inhibitori MAO sau cu alte medicamente serotoninergice, poate să apară
sindromul serotoninergic (caracterizat printr-un grup de simptome cum sunt hipertermie, rigiditate,
mioclonii, instabilitate autonomă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări ale
statusului mental incluzând confuzie, iritabilitate, agitaţie extremă care pot evolua progresiv la delir şi
comă).
Deoarece acest sindrom poate duce la stări care să pună viaţa în pericol, tratamentul cu sertralină
trebuie întrerupt dacă apar astfel de evenimente şi trebuie iniţiat tratament simptomatic şi de susţinere
a funcţiilor vitale.
Inhibitori MAO
Tratamentul concomitent cu inhibitori ai recaptării serotoninei şi inhibitori MAO, incluzând
inhibitorul ireversibil MAO selegilină şi inhibitorul reversibil MAO moclobemidă, este contraindicat,
deoarece au fost raportate cazuri de deces la pacienţii trataţi cu setralină în asociere cu un inhibitor
MAO.
Tratamentul cu sertralină poate fi iniţiat cel mai devreme după două săptămâni de la întreruperea
tratamentului cu un inhibitor MAO ireversibil (de exemplu, selegilină) sau la cel puţin 24 ore după
întreruperea tratamentului cu un inhibitor MAO reversibil, cu timp de înjumătăţire plasmatică scurt (de
exemplu, moclobemidă). Trebuie să treacă cel puţin două săptămâni de la întreruperea tratamentului
cu sertralină şi iniţierea terapiei cu un inhibitor MAO. Doza de sertralină trebuie crescută gradat, până
când este obţinut un răspuns optim.
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă a sertralinei cu alte medicamente care potenţează neurotransmisia
serotoninergică, de exemplu triptofan, fenfluramină, dextrometorfan, petidină, tramadol, agonişti
serotoninergici şi alţi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) trebuie efectuată numai cu
precauţie deosebită şi, dacă este posibil, să fie evitată (vezi pct. 4.5).
Trecerea de la tratamentul cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau cu alte antidepresive
trebuie să se facă cu precauţie, pentru a evita posibilele interacţiuni farmacodinamice (vezi pct. 4.5).
Monitorizarea clinică atentă este de o importanţă deosebită atunci când tratamentul cu sertralină este
iniţiat după întreruperea tratamentului cu un antidepresiv cu timp de înjumătăţire plasmatică lung, cum
3
Error : Bad color este fluoxetina. Nu există dovezi bine documentate asupra perioadei de timp fără tratament necesară la
trecerea de la tratamentul cu un antidepresiv la altul (vezi, de asemenea, pct. 4.5).
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de
suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie medicamentul Belosert şi care se pot şi ele asocia
cu risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista cu
tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să
respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice placebo controlate efectuate cu
medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament
suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de
ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, în special a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor.
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea
monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de
suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de
simptome.
Activarea maniei/hipomaniei
În studiile clinice, la aproximativ 0,4% din pacienţii trataţi cu sertralină a fost raportată mania sau
hipomania. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de
manie/hipomanie. Este necesară o supraveghere strictă, efectuată de către medic. Administrarea de
setralină trebuie întreruptă la oricare pacient care intră în faza maniacală.
Schizofrenie
La pacienţii cu schizofrenie se pot agrava simptomele psihotice.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere observate la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă
întreruperea este bruscă (vezi pct. 4.8).
Riscul sindromului de întrerupere poate să depindă de câţiva factori, incluzând durata terapiei, doza
administrată şi frecvenţa de reducere a dozei. Ca urmare a întreruperii tratamentului cu ISRS/INRS au
fost raportate ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezie şi senzaţii de şoc electric), tulburări de
somn (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor,
confuzie, transpiraţie, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări
vizuale. În general, aceste simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, totuşi, la unii
pacienţi, acestea pot fi severe. Simptomele apar, în general, în timpul primelor zile de la întreruperea
tratamentului, dar astfel de simptome au fost raportate foarte rar la pacienţii care, în mod accidental,
au omis o doză. În general, aceste simptome sunt autolimitante şi, de obicei, se remit în 2 săptămâni,
cu toate că la unii pacienţi pot dura mai mult (2-3 luni sau mai mult). Prin urmare, la întreruperea
tratamentului se recomandă reducerea treptată a dozelor de sertralină, pe o perioadă de câteva
săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2 „Simptome de întrerupere
observate la oprirea tratamentului”).
4
Perioada de eliminare a ISRS
La trecerea de la tratamentul cu un ISRS la altul, trebuie să se determine durata perioadei de eliminare
din organism a medicamentului administrat anterior, având în vedere timpul de înjumătăţire
plasmatică al acestuia.
Hemoragie
În cazul administrării ISRS, au existat raportări cu privire la sângerări cutanate anormale, cum sunt
echimozele şi purpura. Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul
administrării concomitente de anticoagulante, medicamente cunoscute că afectează funcţia plachetară
(de exemplu, antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea antidepresivelor triciclice, acid acetil
salicilic şi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), precum şi la pacienţii cu antecedente
de tulburări de coagulare (vezi, de asemenea, pct. 4.5).
Terapie electroconvulsivantă (TEC)
Deoarece există puţină experienţă clinică cu privire la administrarea concomitentă a sertralinei şi TEC
se recomandă prudenţă.
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate afecta controlul glicemiei. Valorile
glicemiei trebuie verificate periodic. Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice
orale.
Boli cardiace
Siguranţa sertralinei nu a fost stabilită la pacienţii care au suferit recent un infarct miocardic sau la
pacienţii cu boală cardiacă instabilă. Pacienţii diagnosticaţi cu aceste tulburări au fost excluşi din
studiile clinice. În timpul studiilor clinice dublu-orb, electrocardiogramele pacienţilor trataţi cu
sertralină arată că sertralina nu este asociată cu modificări semnificative ale ECG.
Vârstnici
Tipul şi incidenţa reacţiilor adverse la vârstnici sunt comparabile cu cele observate la pacienţii mai
tineri. Totuşi, vârstnicii pot fi adesea mai sensibili la reacţiile adverse ale antidepresivelor.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu administrare de
doze repetate, efectuat la pacienţii cu ciroză uşoară şi stabilizată, au arătat un timp de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare prelungit, ASC şi concentraţia plasmatică maximă (Cmax) de trei ori mai
mari, comparativ cu cele ale pacienţilor cu funcţie hepatică normală.
Nu a fost observată nicio diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte legarea de proteinele plasmatice,
între cele două grupuri.
Sertralina nu trebuie utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (pentru utilizarea sertralinei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică vezi pct. 4.2. şi pct. 4.3).
Insuficienţă renală
Ca urmare a metabolizării în proporţie mare în ficat, numai o cantitate neglijabilă de sertralină este
eliminată nemodificată pe cale renală. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată
(clerance-ul creatininei 30 până la 60 ml/min) sau moderată până la severă (clearance-ul creatininei 10
până la 29 ml/min), parametrii farmacocinetici (ASC0-24 şi Cmax) după administrarea de doze repetate,
nu diferă semnificativ comparativ cu cei ai pacienţilor cu funcţie renală normală. Timpii de
înjumătăţire plasmatică au fost similari şi nu a putut fi stabilită nicio diferenţa cu privire la legarea de
proteinele plasmatice între cele două grupuri studiate. Acest studiu arată, aşa cum era de aşteptat,
luând în considerare viteza mică de eliminare renală, că doza de sertralina nu trebuie ajustată în caz de
insuficienţă renală.
Tulburări convulsive
Experienţa în tratarea pacienţilor epileptici este limitată. Prin urmare, tratamentul trebuie evitat la
pacienţii cu epilepsie instabilă; pacienţii cu epilepsie stabilizată prin tratament adecvat trebuie
monitorizaţi cu atenţie şi tratamentul trebuie întrerupt dacă apar convulsii.
5
Acatizie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea ISRS/INRS a fost asociată cu dezvoltarea acatiziei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă
neplăcută sau agitaţie patologică şi cu necesitatea imperioasă de mişcare, adesea însoţită de
imposibilitatea de a sta aşezat sau de a rămâne liniştit. Acest lucru este cel mai posibil să apară în
primele săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi
dăunătoare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori MAO
Sertralina nu trebuie utilizată concomitent cu inhibitori MAO, incluzând inhibitorul ireversibil MAO,
selegilina şi inhibitorul reversibil MAO, moclobemidă, vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4.
Pimozidă
Într-un studiu clinic, după administrarea concomitentă a sertralinei şi a unei doze unice mici de
pimozidă (2 mg), au fost observate concentraţii plasmatice crescute ale pimozidei. Mecanismul acestei
interacţiuni nu este cunoscut. Administrarea concomitentă a sertralinei şi pimozidei este
contraindicată, deoarece determină concentraţii plasmatice crescute ale pimozidei şi, în consecinţă,
poate creşte riscul de aritmii şi de prelungire a intervalului QT, asociat cu tratamentul cu pimozidă
(vezi, de asemenea pct. 4.3).
Nu este recomandată administrarea concomitentă a sertralinei cu
Substanţe serotoninergice
Ţinând cont de faptul că nu sunt disponibile date suficiente, substanţele serotoninergice cum sunt
triptofan, fenfluramină, dextrometorfan, petidină, tramadol şi agonişti serotoninergici nu trebuie
utilizate concomitent cu sertralina (vezi pct. 4.4).
Hypericum perforatum
La pacienţii trataţi cu ISRS, trebuie evitată utilizarea concomitentă a preparatelor pe bază de plante
care conţin sunătoare-St. John's Wort (Hypericum perforatum), cunoscându-se posibilitatea potenţării
efectului serotoninergic.
Precauţii
Alte medicamente
Substanţe active legate de proteinele plasmatice
Datorită legării în proporţie mare a sertralinei de proteinele plasmatice este posibilă o interacţiune a
acesteia cu alte substanţe care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice. Totuşi, în trei studii
de interacţiune, sertralina nu a avut efecte semnificative asupra legării de proteinele plasmatice a
dizepamului, tolbutamidei şi warfarinei.
Alte interacţiuni observate în studii
Administrarea concomitentă de sertralină şi diazepam sau tolbutamidă a dus la modificări uşoare, dar
statistic semnificative ale diverşilor parametri farmacocinetici. Cimetidina a redus viteza de eliminare
a sertralinei administrate concomitent. Relevanţa clinică a acestor efecte nu este clară.
Sertralina nu a avut nici un efect asupra eficacităţii atenololului; nu au existat interacţiuni cu
glibenclamidă sau digoxină.
Litiu
În studiile placebo controlate, efectuate la subiecţi sănătoşi, în cazul administrării concomitente de
litiu şi sertralină nu au existat modificări ale farmacocineticii litiului, cu toate că a existat o incidenţă
crescută a tremorului, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo, indicând faptul că poate
exista o influenţă farmacodinamică. Pacienţii trataţi cu litiu şi sertralină sau alte substanţe cu acţiune
serotoninergică trebuie să fie monitorizaţi corespunzător.
6
Sumatriptan
În cazuri rare, în asociere cu administrarea concomitentă de sertralină şi sumatriptan, au fost raportate
slăbiciune, hiperreflexie, lipsă de coordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie.
Pacienţii care necesită administrarea concomitentă de sertralină şi sumatriptan trebuie monitorizaţi
corespunzător.
Substanţe active la nivelul SNC şi alcool etilic
La voluntarii sănătoşi, administrarea zilnică a unei doze de 200 mg sertralină nu a crescut efectul
alcoolului etilic, carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra funcţiilor psihomotorii şi
cognitive. Totuşi, în timpul tratamentului cu sertralină, nu este recomandat consumul de alcool etilic.
Substanţe cu efect de scădere a glicemiei
Sertralina poate afecta controlul glicemic. În consecinţă, este recomandată monitorizarea glicemiei
atunci când se iniţiază tratamentul cu sertralină la pacienţii cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante orale, derivaţi ai acidului salicilic şi AINS
Administrarea concomitentă a sertralinei şi warfarinei a determinat o creştere uşoară, dar statistic
semnificativă, a timpului de protrombină; prin urmare, este recomandată monitorizarea atentă a
timpului de protrombină, atunci când este iniţiată sau întreruptă terapia cu sertralină (vezi „Substanţe
active legate de proteinele plasmatice” şi „Interacţiunile citocromului P450/2C9). Poate exista un
potenţial risc crescut de sângerare atunci când ISRS sunt asociate cu alte anticoagulante orale, AINS
derivaţi ai acidului salicilic, antipsihotice atipice, fenotiazine şi majoritatea antidepresivelor triciclice
(vezi pct. 4.4).
Diuretice
La pacienţii vârstnici, diureticele utilizate concomitent cu sertralina pot predispune la hiponatremie şi
sindrom de secreţie inadecvată de ADH (SIADH).
Medicamente metabolizate prin intermediul enzimelor citocromului P450
- CYP
2D6: în studiile de interacţiune a existat doar o creştere minimă a concentraţiilor
plasmatice ale desipraminei, la starea de echilibru (în medie 23-37%), în timpul utilizării de
lungă durată a sertralinei, la o doză de 50 mg pe zi. Desipramina este un marker pentru
activitatea izo-enzimatică a citocromului P450 (CYP) 2D6.
- CYP
3A3/4: studiile de interacţiune in vivo au arătat că administrarea de lungă durată a unei
doze de 200 mg sertralină zilnic nu inhibă 6-beta-hidroxilarea cortizolului endogen mediată de
CYP 3A3/4 şi nici metabolizarea carbamazepinei şi terfenadinei. Nu a existat nici inhibarea
metabolizării alprazolamului mediată de CYP 3A3/4, în timpul utilizării de lungă durată a 50 mg
sertralină pe zi. Rezultatele acestor studii arată că nu există o inhibare relevantă clinic a
activităţii CYP 3A3/4 de către sertralină.
- CYP
2C9: absenţa oricăror efecte semnificative clinic ale administrării a 200 mg sertralină pe zi
asupra concentraţiilor plasmatice ale tolbutamidei, fenitoinei şi warfarinei arată că sertralina nu
inhibă CYP 2C9 într-o măsură relevantă clinic.
- CYP
2C19: absenţa oricăror efecte semnificative clinic ca urmare a administrării a 200 mg
sertralină pe zi asupra concentraţiilor plasmatice ale diazepamului duce la concluzia că sertralina
nu inhibă CYP 2C19 într-o măsură relevantă clinic .
- CYP
1A2:
investigaţiile in vitro au demonstrat că sertralina are un potenţial mic sau absent
inhibare a CYP 1A2.
Fenitoină
Cu toate că într-un studiu placebo controlat, efectuat la subiecţi sănătoşi, nu a fost observată nicio
inhibare semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei, se recomandă monitorizarea concentraţiilor
plasmatice ale fenitoinei la iniţierea terapiei cu sertralină şi ajustarea corespunzatoare a dozei de
fenitoină. Administrarea concomitentă de fenitoină poate reduce concentraţiile plasmatice ale
sertralinei.
7
Trecerea de la administrarea de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei la tratamentul cu alte
antidepresive
Vezi pct. 4.4.
Antipirină (Fenazonă)
Timpul de înjumătăţire plasmatică al antipirinei (fenazonei) este redus în cazul administrării
concomitente de sertralină, ceea ce indică o inducţie enzimatică nesemnificativă clinic a enzimei
hepatice.
4.6 Sarcina
şi alăptarea
Sarcină
Datele obţinute de la un număr limitat (n = 147) de gravide expuse nu au indicat reacţii adverse ale
sertralinei asupra sarcinii sau asupra fătului.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene ale sertralinei, cu toate că a fost observată
embriotoxicitate (vezi pct. 5.3). Nou-născuţii mamelor care au continuat tratamentul cu sertralină în
ultima perioadă a sarcinii, în special în trimestrul trei de sarcină, trebuie să fie supravegheaţi. În timpul
sarcinii trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului.
După utilizarea de către mamă a ISRS/INRS în ultima perioadă a sarcinii, la nou-născuţi pot să apară
următoarele simptome: detresă respiratorie, cianoză, apnee, crize convulsive, temperatură corporală
instabilă, dificultăţi de alimentare, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor,
excitaţie nervoasă, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi dificultăţi de adormire.
Aceste simptome se pot datora atât efectelor serotoninergice, cât şi simptomelor de întrerupere. În
majoritatea cazurilor, complicaţiile încep imediat sau curând (<24 ore) după naştere.
Sertralina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul
potenţial la făt.
Alăptare
Se cunoaşte că sertralina este excretată în laptele matern (raportul lapte/plasmă este aproximativ 1,8).
La sugarii alăptaţi la sân au fost determinate concentraţii plasmatice foarte mici sau nedectabile de
sertralină.
Sertralina trebuie administrată în timpul alăptării doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte
riscul potenţial la sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Dacă este utilizată conform recomandărilor sertralina poate, în cazuri izolate, să modifice reactivitatea
într-o măsură în care capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a lucra în condiţii
potenţial periculoase să fie afectată.
Aceasta are loc, în special, la iniţierea terapiei, la schimbarea medicaţiei sau la ingestia concomitentă
de alcool etlic sau de medicamente care influenţează funcţia sistemului nervos central.
Pacientul trebuie atenţionat să nu conducă vehicule, să nu folosească utilaje sau să lucreze în condiţii
potenţial periculoase până când nu sunt cunoscute efectele individuale ale tratamentului cu sertralină.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în studiile clinice şi în perioada de după punerea pe piaţă:
Evaluarea frecvenţelor:
Foarte frecvente:
≥1/10
Frecvente:
≥ 1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi< 1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi < 1/1000
Foarte rare:
< 1/10000, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
8
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: purpură, funcţie plachetară afectată, diateză hemoragică alterată (de exemplu,
epistaxis, hemoragie gastro-intestinală sau hematurie)
Rare: leucopenie, trombocitopenie
Tulburări endocrine
Rare: ginecomastie, hiperprolactinemie, galactoree, hipotiroidism, sindrom de secreţie inadecvată de
hormon antidiuretic (SIADH)
Tulburări metabolice şi de nutritie
Rare: hiponatremie, care se remite la întreruperea terapiei. Cazurile izolate pot fi atribuite sindromului
de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Aceste reacţii adverse au apărut, în special, la
pacienţii vârstnici şi la pacienţii trataţi cu diuretice sau alte medicamente. Au fost raportate
concentraţii plasmatice crescute ale colesterolului.
Tulburări psihice
Foarte frecvente: insomnie, somnolenţă, anorexie
Frecvente: căscat, agitaţie, anxietate
Mai puţin frecvente: euforie, simptome depresive, halucinaţii, manie, hipomanie
Rare: scăderea libido-ului (la femei şi bărbaţi), coşmaruri, reacţii agresive, psihoze (vezi pct. 4.4)
Frecvenţă necunoscută: ideaţie suicidară, comportament suicidar. În timpul sau la scurt timp după
încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip
suicidar (vezi punctul 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: tremor, ameţeală, xerostomie
Frecvente: cefalee, tulburări motorii (incluzând simptome extrapiramidale, cum sunt hiperkinezie,
tonus muscular crescut, bruxism şi tulburări de mers), parestezie, hipoestezie, transpiraţie abundentă
Mai puţin frecvente: migrenă
Rare: contracţii musculare involuntare, comă, convulsii, nelinişte psihomotorie/acatizie (vezi pct. 4.4),
semne şi simptome asociate cu sindromul serotoninergic cum sunt agitaţie, confuzie, diaforeză, diaree,
febră, hipertensiune arterială, rigiditate şi tahicardie. În unele cazuri, aceste simptome au apărut în
asociere cu utilizarea concomitentă a medicamentelor serotoninergice.
Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere
Mai puţin frecvente: midriază
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: tinitus
Tulburări cardiace
Frecvente: dureri toracice, palpitaţii
Mai puţin frecvente: hipertensiune arterială, sincopă, tahicardie
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: edem periferic, edem periorbitar
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: greaţă, diaree/scaune lichide
Frecvente: dispepsie, constipaţie, durere abdominală, vărsături
Mai puţin frecvente: apetit alimentar crescut, pancreatită
9
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: tulburări hepatice severe (incluzând hepatită, icter şi insuficienţă hepatică),
creştere asimptomatică a valorilor serice ale transaminazelor hepatice (SGOT şi SGPT). Valorile
anormale ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor au apărut, mai ales, în primele 9 săptămâni
de tratament şi s-au remis rapid după întreruperea terapiei.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie
Mai puţin frecvente: prurit, alopecie, eritem polimorf
Rare: fotosensibilitate cutanată, urticarie, edem Quincke, exfoliere severă a dermului-de exemplu,
sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: artralgie
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Mai puţin frecvente: incontinenţă urinară
Rare: edem facial, retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte frecvente: tulburări sexuale (în special, ejaculare întârziată la bărbaţi)
Frecvente: tulburări menstruale
Rare: priapism
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie, oboseală, bufeuri
Mai puţin frecvente: indispoziţie, creştere în greutate, scădere în greutate, febră
Rare: reacţii anafilactoide, reacţii alergice, alergie
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente : valori anormale ale testelor de laborator
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special când se face brusc) duce, de obicei, la simptome de
întrerupere. Au fost raportate ameţeală, tulburări senzoriale (incluzând parestezie şi senzaţii de şoc
electric), tulburări de somn (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau
vărsături, tremor, confuzie, transpiraţie, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate
şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt
autolimitante, totuşi, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. Prin urmare, se recomandă ca
atunci când tratamentul cu sertralină nu mai este necesar, să se întrerupă gradat, prin reducerea
progresivă a dozei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
Mai mult de 700 pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani) au participat la un studiu clinic pentru a
demonstra eficacitatea sertralinei la această grupă de vârstă. Tipurile şi frecvenţa reacţiilor adverse la
pacienţii vârstnici au fost similare cu cele ale pacienţilor mai tineri.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului
Simptomele supradozajului cu sertralină sunt sub forma reacţiilor adverse mediate de serotonină, cum
sunt somnolenţă, tulburări gastro-intestinale (de exemplu greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor,
agitaţie şi ameţeală. În cazuri rare, a fost raportată comă.
Toxicitate
Datele disponibile arată că sertralina are un indice mare de siguranţă a supradozajului. Există raportări
cu privire la ingestia numai de sertralină, în doze de până la 13,5 g. În cazul intoxicaţiei cu sertralină,
10
cazurile letale au apărut mai ales în condiţiile ingestiei concomitente a altor medicamente şi/sau
alcoolului etilic. Prin urmare, se recomandă o abordare agresivă în tratamentul supradozajului.
Tratament
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru sertralină. Se recomandă următoarele măsuri: asigurarea
permeabilităţii căilor respiratorii şi, dacă este necesar, ventilare adecvată şi oxigenoterapie.
Administrarea de cărbune activat în asociere cu soluţie de sorbitol sau un alt purgativ, dacă este
necesar, este cel puţin la fel de eficace ca şi lavajul gastric. Nu se recomandă inducerea vărsăturii. Se
recomandă monitorizarea generală a funcţiei cardiovasculare şi trebuie luate în considerare măsurile
generale de de susţinere a funcţiilor vitale.
Este puţin probabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia şi transfuzia de schimb să fie eficiente,
având în vedere volumul mare de distribuţie al sertralinei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB06
Se consideră că tulburările depresive sunt asociate cu dereglările metabolizării 5-hidroxitriptaminei
(serotoninei) la nivelul creierului.
In vitro s-a demonstrat ca sertralina este un inhibitor potent şi selectiv al recaptării neuronale a
serotoninei: la animale, aceasta a dus la o potenţare a efectelor fiziologice ale substanţei. Setralina are
doar efecte foarte slabe asupra captării neuronale a noradrenalinei şi dopaminei. La doze clinic eficace
sertralina inhibă captarea serotoninei de către trombocitele umane.
În studiile la animale, s-a demonstrat că sertralina nu are efecte stimulante, sedative sau
anticolinergice/cardiotoxice. În cadrul investigaţiilor experimentale, efectuate la subiecţi sănătoşi,
sertralina nu a demonstrat potenţial de sedare şi nu a afectat performanţa psihomotorie.
Ca rezultat al inhibării selective a recaptării serotoninei, sertralina nu influenţează activitatea
catecolaminei. În plus, sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici, serotoninergici,
dopaminergici, histaminergici, benzodiazepinici, GABA sau adrenergici. Similar altor antidepresive
eficace terapeutic, în cazul utilizării de lungă durată a sertralinei, a aparut o scădere a funcţiei
receptorilor cerebrali noradrenergici.
În studiile efectuate la oameni sau la animale, nu a fost raportat nici un potenţial de utilizare greşită
sau de abuz cu sertralină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Profilul farmacocinetic al sertralinei este proporţional cu doza, în intervalul 50 – 200 mg.
După administrarea unei doze zilnice unice de 50 – 200 mg sertralină, timp de 14 zile, concentraţiile
plasmatice maxime au fost atinse după 4,5 – 8,4 ore.
Pe baza ratei de regăsire în urină şi fecale, se poate estima că absorbţia după adminstrare orală este de
cel puţin 70%. Biodisponibilitatea este redusă ca urmare a metabolizării la primul pasaj hepatic.
Consumul concomitent de alimente nu influenţează semnificativ biodisponibilitatea comprimatelor de
sertralină.
Distribuţie
Legarea sertralinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 98%. Datele din studiile la animale
arată că sertralina are un volum mare de distribuţie. Ca urmare, concentraţiile plasmatice la starea de
echilibru sunt atinse după aproximativ 1 săptămână, iar concentraţiile plasmatice ale sertralinei se
dublează comparativ cu concentraţia plasmatică după doza iniţiala, administrată oral o dată pe zi.
11
Metabolizare
Sertralina şi metabolitul principal, N-demetilsertralina sunt metabolizate hepatic în proporţie mare.
In vitro, N-demetilsertralina are o activitate considerabil mai mică decât sertralina (de aproximativ 20
de ori). Metabolitul nu are nici un efect în modelele de depresie in vivo.
În investigaţiile in vitro s-a demonstrat că metabolizarea sertralinei este mediată, în principal, de
enzima CYP 3A4, cu o implicare limitată a CYP 2D6. La o doză standard de 50 mg, sertralina are
efecte limitate aspura metabolizării altor substanţe, mediate de către CYP 2D6 şi CYP 3A4.
Excreţie
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al sertralinei este de aproximativ 26 ore.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al N-demetilsertralinei este de 62 – 104 ore, astfel încât
concentraţiile plasmatice ale metabolitului ating valori similare cu cele ale sertralinei.
Metaboliţii sertralinei şi ai N-demetilsertralinei sunt eliminaţi în fracţiuni egale în urină şi fecale.
Numai un mic procent (mai puţin de 0,2%) din sertralina nemodificată este regăsit în urină.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici profilul farmacocinetic al sertralinei este similar cu cel al pacienţilor mai tineri.
Insuficienţă hepatică
Pentru farmacocinetica sertralinei la pacienţii cu ciroză vezi pct. 4.2 şi 4.4.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice convenţionale asupra sertralinei nu au demonstrat mutagenitate sau carcinogenitate.
La şobolani şi iepuri, în studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, nu au fost observate
efecte teratogene. Totuşi, la fetuşii de şobolan şi iepure a apărut întârzierea osificării, la doze care au
depăşit de 2,5-10 ori doza terapeutică maximă recomandată la om. La şobolani, administrarea unei
doze de sertralină care a depăşit de 5 ori doza terapeutică maximă recomandată la om, din trimestrul
trei de gestaţie până la încheierea alăptării, a determinat atât un număr crescut de naşteri de feţi morţi,
cât şi o frecvenţă mică de supravieţuire şi o scădere a greutăţii corporale a descendenţilor. Poate fi
demonstrat faptul că frecvenţa mică de supravieţuire a descendenţilor este cauzată de expunerea
intrauterină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista
excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu tip A
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Hidroxipropilceluloză
Polisorbat 80
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Propilenglicol
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
12
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 15 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. A&G Med Trading S.R.L
Str. Crişul Alb nr. 9-13, sector 4, Bucureşti, România
8. NUMERELE
AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1241/2008/01
1242/2008/01
9.
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Decembrie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2008
13
NR. 1242/2008/01 Prospect
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Belosert 50 mg, comprimate filmate
Belosert 100 mg, comprimate filmate
Sertralină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-
Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devin gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1.
Ce este Belosert şi pentru ce se utilizează
2.
Înainte să utilizaţi Belosert
3.
Cum să utilizaţi Belosert
4.
Reacţii adverse posibile
5.
Cum se păstrează Belosert
6.
Informaţii suplimentare
1.
CE ESTE BELOSERT ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Belosert face parte din grupa medicamentelor antidepresive (numite şi inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei, ISRS).
Belosert este utilizat în tratamentul:
-
Bolilor depresive (episoade depresive majore)
- Tulburărilor obsesiv-compulsive (gânduri obsesiv-compulsive şi acţiuni obsesiv-compulsive)
-
Atacuri de panică cu sau fără agorafobie
- Reacţii psihologice după un eveniment de stres emoţional (sindrom de stres post-traumatic)
-
Anxietate în relaţia cu alţi oameni (fobie socială)
2. ÎNAINTE
SĂ UTILIZAŢI BELOSERT
Nu utilizaţi Belosert
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la sertralină sau la oricare dintre celelalte componente ale
Belosert;
- dacă luaţi medicamente care aparţin grupei inhibitorilor MAO, incluzând selegilină (pentru
boala Parkinson) şi moclobemidă (pentru depresie);
- dacă luaţi medicamente care conţin pimozidă;
- dacă suferiţi de afectare hepatică severă.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Belosert
- dacă aţi terminat recent tratamentul cu medicamente care aparţin grupei inhibitorilor MAO (de
exemplu, cele pentru tratamentul depresiei). Trebuie să aşteptaţi cel puţin 14 zile înainte de a
începe să luaţi sertralină. Pentru unii inhibitori MAO, cum este moclobemidă, timpul de
aşteptare este de 24 ore. Acest lucru se aplică doar dacă medicul dumneavoastră nu vă prescrie
altfel. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a trece de la un alt medicament
1
antidepresiv la sertralină. Trebuie să treacă cel puţin două săptămâni între întreruperea Belosert
şi iniţierea terapiei cu oricare inhibitor MAO.
- dacă sunteţi trataţi cu electroşocuri (terapie electroconvulsivantă)
- dacă luaţi medicamente asociate cu un risc crescut de sângerare, de exemplu medicamente care
fluidizează sângele (anticoagulante), unele medicamente utilizate pentru tratarea tulburărilor
mentale (antipsihotice atipice, fenotiazine şi majoritatea antidepresivelor triciclice),
medicamente pentru tratarea durerii şi inflamaţiei (AINS) şi acid acetilsalicilic.
- dacă aţi avut anxietate, nelinişte sau incapacitatea de a sta aşezat sau de a rămâne liniştit. În
aceste cazuri, trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie sau de anxietate
Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau
sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece
acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi
câteodată şi mai mult. Sunteţi mai înclinat spre astfel de idei:
- Dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare.
- Dacă sunteţi de vârstă adultă tânără. Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc
crescut de comportament suicidar la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o
afecţiune psihică şi au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment, contactaţi-vă
imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi
deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-1 rugaţi să citească acest
prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea
dumneavoastră de depresie sau anxietate s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în
comportamentul dumneavoastră.
Înainte să luaţi Belosert, trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi sau aţi avut
vreodată oricare din următoarele tulburări
• Tulburare afectivă bipolară (episod maniacal)
Dacă suferiţi de un episod maniacal, vă rugăm să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră.
Este posibil să fie necesar să opriţi administrarea Belosert.
• Epilepsie
Dacă aţi suferit o criză convulsivă, vă rugăm să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră. Este
posibil să fie necesar să opriţi administrarea Belosert.
• Diabet zaharat
Belosert poate afecta controlul zahărului din sângele dumneavoastră realizat de către insulină
şi/sau comprimate antidiabetice. Poate fi necesară ajustarea dozei acestor medicamente.
• Risc crescut de sângerare
• Schizofrenie
• Insuficienţă hepatică
Este posibil ca medicul să vă modifice doza.
Atenţionări
Sindromul serotoninergic
Trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi temperatura corporală mare,
rigiditate/crampe musculare sau dacă începeţi să vă simţiţi confuz, iritabil sau foarte agitat. Aceste
manifestări pot fi semne ale aşa numitului sindrom serotoninergic. Acest sindrom apare numai rareori;
totuşi, acesta poate pune viaţa în pericol. Este posibil să fie necesar să opriţi administrarea Belosert.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
În mod normal, Belosert nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Până în prezent,
la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani, nu au fost studiate efectele pe termen lung asupra
creşterii, maturării, dezvoltării percepţiei, gândirii şi comportamentului. Totuşi, medicul poate prescrie
Belosert unui pacient cu vârsta sub 18 ani, dacă el/ea decide că acest medicament este în interesul
pacientului.
2
Trebuie să ştiţi, de asemenea, că pacienţii cu vârsta sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacţii
adverse cum sunt încercările de suicid, gânduri de suicid şi ostilitate (în special, agresiune,
comportament opoziţional şi furie), dacă utilizează medicamente care aparţin acestui grup.
Dacă medicul dumneavoastră a prescris Belosert unui pacient copil sau adolescent şi vreţi să vorbiţi
despre acest lucru, mergeţi din nou la medic. Trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă
oricare din simptomele menţionate mai sus apar sau se înrăutăţesc în timpul în care acest pacient copil
sau adolescent ia Belosert.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Următoarele medicamente pot influenţa sau efectul lor poate fi influenţat de tratamentul cu Belosert:
-
inhibitorii MAO (pentru depresie sau boala Parkinson) nu trebuie să fie utilizaţi cu Belosert
deoarece pot să apară reacţii grave sau chiar deces (sindromul serotoninergic) (vezi pct. „Nu
utilizaţi Belosert”).
-
pimozida (pentru sindromul Tourette) nu trebuie utilizată cu Belosert.
- triptofan,
fenfluramină, dextrometorfan, petidină, tramadol şi alte ISRS: administrarea
concomitentă a Belosert cu aceste medicamente trebuie să se facă numai cu precauţie deosebită
şi, dacă este posibil, să fie evitată, datorită riscului de sindrom serotoninergic (vezi „Aveţi grijă
deosebită când utilizaţi Belosert)
-
diazepam (un sedativ)
- tolbutamidă (pentru diabet zaharat)
- cimetidină (pentru arsuri în capul pieptuluişi ulcere la stomac)
- warfarină (medicament pentru fluidifierea sângelui)
- medicamente
pentru
durere
şi inflamaţie (AINS) sau acid acetilsalicilic
- fenazonă (pentru durere)
-
litiu (pentru boala maniaco-depresivă)
-
diuretice (comprimate pentru eliminarea apei)
- fenitoină (pentru epilepsie). Deoarece sertralina poate influenţa concentraţiile din sânge ale
acestui medicament, este posibil ca medicul să iniţieze cu atenţie deosebită tratamentul cu
fenitoină sau să ajusteze corespunzător doza de fenitoină. Fenitoina poate reduce concentraţiile
de sertralină din sânge .
- sumatriptan
şi alţi triptani (pentru migrenă)
-
medicamente din plante care conţin sunătoare- St. John’s Wort (Hypericum perforatum).
Utilizarea Belosert cu alimente şi băuturi
În timpul tratamentului cu Belosert nu este recomandat consumul de alcool etilic.
Belosert poate fi luat cu sau fără alimente.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Sarcină
Există doar o experienţă limitată în ceea ce priveşte utilizarea sertralinei în timpul sarcinii.
Beneficiile tratamentului în timpul sarcinii trebuie atent comparate cu posibilele riscuri pentru copilul
nenăscut.
Nu luaţi Belosert dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Puteţi să luaţi Belosert doar
dacă acest lucru este indicat special de medicul dumneavoastră.
Nu trebuie să întrerupeţi brusc tratamentul cu Belosert. Dacă luaţi Belosert în ultimele trei luni de
sarcină, spuneţi medicului dumneavoastră despre acest lucru, deoarece este posibil ca, după naştere,
copilul dumneavoastră să aibă unele simptome. Aceste simptome apar, de obicei, în primele 24 ore
după naşterea copilului şi includ incapacitatea de a dormi sau de a se alimenta corespunzător,
probleme de respiraţie, piele vânătă, piele care devine prea fierbinte sau prea rece, stare de rău, plâns
mult, muşchi rigizi sau moi, letargie, tremor, excitaţie nervoasă sau convulsii. Dacă la naştere copilul
3
dumneavoastră are oricare din aceste simptome, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, care va
fi în măsură să vă sfătuiască.
Alăptare
Sertralina trece în laptele matern în cantităţi mici. Există riscul unui efect asupra copilului. Dacă luaţi
Belosert spuneţi despre acest lucru medicului dumneavoastră înainte să începeţi alăptarea la sân.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Sertralina poate reduce, în cazuri individuale, capacitatea de a reacţiona şi poate produce ameţeală sau
oboseală. Acest lucru poate afecta capacitatea dumneavoastră de a reacţiona atât de mult, chiar şi
atunci când este folosită corect, încât să fie afectată capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi
utilaje sau de a lucra într-o poziţie fără bază de susţinere. Prin urmare, trebuie să aveţi grijă până când
veţi şti cum reacţionaţi la medicament.
3. CUM
SĂ UTILIZAŢI BELOSERT
Doza va fi determinată de către medicul dumneavoastră şi va fi stabilită doar pentru dumneavoastră.
Luaţi întotdeauna Belosert exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu sunteţi sigur.
Luaţi Belosert comprimate filmate o dată pe zi, cu o cantitate suficientă de lichid. Puteţi să luaţi
Belosert comprimate filmate atât dimineaţa cât şi seara, indiferent de orarul meselor.
Depresie şi tulburări obsesiv-compulsive
Doza zilnică uzuală este de 50 mg sertralină, echivalent cu un comprimat filmat de Belosert 50 mg.
Pentru a evalua efectul, în majoritatea cazurilor este necesar un tratament de 2-4 săptămâni, uneori
chiar mai mult. Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate mări doza, cu câte 50 mg, la
intervale de cel puţin o săptămână. Doza maximă zilnică este 200 mg.
În depresie, tratamentul obişnuit durează 6 luni de la apariţia unei îmbunătăţiri.
Atacuri de panică, sindrom de stres post-traumatic, fobie socială
Doza zilnică uzuală este de 25 mg sertralină. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg pe zi.
Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate mări doza cu 50 mg, la intervale de cel puţin o
săptămână. Doza zilnică maximă este 200 mg.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Belosert
Simptomele de supradozaj pot include: somnolenţă, greaţă şi vărsături, bătăi rapide ale inimii, tremor,
anxietate şi ameţeală.
Dacă apar aceste simptome, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de
urgenţă al celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Belosert
Continuaţi să luaţi doza recomandată, conform orarului obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a
compensa doza uitată. Dacă aţi uitat să luaţi mai mult de o doză, trebuie să vă adresaţi medicului.
Dacă încetaţi să utilizaţi Belosert
Trebuie să încetaţi tratamentul cu Belosert numai atunci când vă spune medicul dumneavoastră. De
obicei, medicul vă va sfătui să reduceţi doza treptat, pe durata a mai multe săptămâni. Dacă încetaţi
tratamentul cu Belosert şi, în special, dacă acest lucru se întâmplă dintr-o dată, există riscul unui
sindrom de întrerupere (vezi mai jos pct. 4 ”Reacţii adverse posibile” - manifestări care pot să apară
atunci când tratamentul este oprit).
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Belosert poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
În evaluarea reacţiilor adverse sunt utilizate următoarele frecvenţe:
Foarte frecvente:
La mai mult de 1 din 10 pacienţi trataţi
Frecvente La
mai
puţin de 1 din 10, dar la mai mult de 1 din 100 pacienţi trataţi
Mai puţin frecvente La mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din 1000 pacienţi
trataţi
Rare La
mai
puţin de 1 din 1000, dar la mai mult de 1 din 10000 pacienţi
trataţi
Foarte rare
La mai puţin de 1 din 10000 pacienţi trataţi, cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Reacţii adverse semnificative şi semne pe care trebuie să le urmăriţi
Rare:
Reacţii severe de hipersensibilitate (reacţii anafilactice)
Simptome: greaţă, probleme de circulaţie a sângelui, senzaţie de greaţă sau vărsături, gură uscată,
senzaţie de arsuri la nivelul limbii, tulburări de vedere, scurtarea bruscă a respiraţiei şi afectarea
concentrării. Sunt, de asemenea, posibile reacţii pe piele, mâncărime şi plăci urticariene. În cazuri
severe, poate să apară şoc circulator, cu insuficienţe de organ şi chiar cu insuficienţă circulatorie letală.
Umflare a pielii (edem angioneurotic)
Simptome: umflarea pielii, care apare cel mai mult la pleoape, buze, bărbie, obraji sau organe genitale.
Dacă sunt afectate căile respiratorii (în special, laringele) pot să apară dificultăţi de respiraţie care pot
să pună viaţa în pericol şi care necesită tratament imediat.
Sindrom Stevens-Johnson
Simptome: febră mare, deteriorare severă a stării generale de sănătate, erupţie trecătoare cu băşici pe
piele, afectând în primul rând mucoasele. Pot să apară băşici dureroase la nivelul gurii, gâtului sau
zonei genitale. Conjunctivita este, de asemenea, posibilă, necesitând tratament oftalmologic (al
ochilor).
Descuamare severă a pielii (sindromul Lyell)
Simptome: băşicarea/descuamarea stratului exterior al pielii (sindromul pielii arse).
Descompunere a ţesutului cutanat (gangrenă)
Sindromul serotoninergic
Simptome: nelinişte, confuzie, transpiraţie puternică, diaree, febră, tensiune arterială crescută,
rigiditate şi palpitaţii ale inimii. Pot să apară situaţii care să vă pună viaţa în pericol.
Vă rugăm să luaţi în considerare atenţionările de la subpunctul „Aveţi grijă deosebită când luaţi
Belosert” menţionat la punctul 2: “ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI BELOSERT”.
Gânduri de suicid/comportament de auto-vătămare
Vă rugăm să luaţi în considerare atenţionările de la subpunctul „Aveţi grijă deosebită când luaţi
Belosert” menţionat la punctul 2: “ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI BELOSERT”.
Sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH)
Simptome: dureri de cap, iritabilitate crescută sau apatie, greaţă, vărsături, confuzie până la delir,
afectarea conştienţei până la comă. Pot să apară slăbiciune musculară, crampe şi convulsii epileptice.
În unele cazuri, reflexele sunt slabe sau crescute.
5
Dacă aveţi oricare din reacţiile adverse menţionate mai sus, opriţi administrarea de Belosert şi
adresaţi-vă imediat unui medic.
Alte reacţii adverse posibile
Foarte frecvente
Greaţă, diaree/scaune moi, gură uscată, tremor, ameţeală, insomnie, somnolenţă, anorexie, tulburări
sexuale (în principal, ejaculare întârziată la bărbaţi).
Frecvente
Tulburări digestive, dureri de cap, transpiraţie abundentă, slăbiciune, oboseală, bufeuri, erupţie
trecătoare pe piele, dureri în piept, conştientizarea bătăilor inimii (palpitaţii), constipaţie, dureri
abdominale, vărsături, ţiuit în urechi (tinitus), tulburări de mişcare (de exemplu mişcări anormale,
tensiune musculară crescută, scrâşnirea dinţilor, tulburări de mers), senzaţii anormale, sensibilitate
diminuată la stimuli tactili, căscat, agitaţie, anxietate, tulburări menstruale, tulburări de vedere.
Mai puţin frecvente
Stare generală de rău, creştere în greutate, pierdere în greutate, febră, mici hemoragii ale pielii şi ale
mucoaselor, tendinţă la sângerare (cum sunt sângerări din nas, hemoragii gastro-intestinale sau sânge
în urină), mâncărime, căderea în exces a părului, eritem polimorf (un tip de reacţie pe piele, cu înroşire
şi erupţie trecătoare), tulburări severe ale ficatului (incluzând hepatită, icter şi insuficienţă hepatică),
valori crescute ale testelor hepatice, umflare datorată retenţiei de lichid (edem)-de exemplu în jurul
ochilor, tensiune arterială crescută, stare de inconştienţă, puls mare, creşterea poftei de mâncare,
inflamarea pancreasului, pupile dilatate, migrenă, euforie, simptome depresive, halucinaţii,
hiperreactivitate mentală şi fizică (manie), hiperreactivitate patologică, dureri articulare, pierderi
involuntare de urină.
Rare
Reacţii alergice, alergie, reducerea numărului de celule albe şi plachete din sânge, mărirea sânilor la
bărbaţi, scurgere spontană de lapte din sân (galactoree), tulburări ale tiroidei, iritare a pielii la lumina
puternică a soarelui, urticarie, erecţie dureroasă prelungită, crampe musculare involuntare, comă,
convulsii, instinct sexual diminuat (la femei şi bărbaţi), coşmaruri, agresivitate, psihoză, bronhospasm,
reducerea valorii concentraţiei sodiului din sânge, valori crescute ale concentraţiei colesterolului din
sânge, umflături la nivelul feţei, retenţie de urină, incapacitatea de a sta aşezat sau de a rămâne liniştit
(acatizie/nelinişte psihomotorie).
Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile):
Gânduri de sinucidere sau de auto-vătămare
Simptome care pot să apară la întreruperea tratamentului
Anumite reacţii adverse apar frecvent atunci când tratamentul cu Belosert este întrerupt (aşa numitele
manifestări de întrerupere). Riscul este crescut dacă sertralina a fost luată pe o perioadă mai mare de
timp, a fost urmat tratament cu o doză mai mare sau dacă doza este redusă prea rapid. În majoritatea
cazurilor, aceste simptome dispar în două săptămâni.
Atunci când încetaţi să luaţi tratamentul cu sertralină, medicul vă poate sfătui să reduceţi gradat doza.
Dacă doza nu este redusă gradat, riscul manifestărilor de întrerupere este mai mare.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă observaţi reacţii adverse severe după încetarea
tratamentului. Este posibil ca medicul să vă ceară să începeţi să luaţi din nou comprimatele şi apoi să
întrerupeţi tratamentul mult mai lent.
Dacă aveţi manifestări de întrerupere, aceasta nu înseamnă că sunteţi dependent sau că nu veţi reuşi să
întrerupeţi complet utilizarea sertralinei.
Manifestări de întrerupere
Vertij (senzaţii de ameţeală, probleme de echilibru), senzaţii anormale, cum sunt furnicăturile
(senzaţia că pe piele merg insecte), senzaţii de arsuri şi senzaţii mai puţin obişnuite de şoc electric
(incluzând astfel de senzaţii anormale la nivelul capului), tulburări de somn (cu vise puternice, coşmar
şi insomnie), sentimente de anxietate, dureri de cap, greaţă, transpiraţie (incluzând transpiraţie
6
noaptea), excitaţie, tremor, confuzie (senzaţie de a fi confuz sau dezorientat), instabilitate emoţională,
tulburări vizuale, palpitaţii, diaree, iritabilitate.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5.
CUM SE PĂSTREAZĂ BELOSERT
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu luaţi Belosert după data de expirare înscrisă pe blister şi cutie (după “EXP”). Data de expirare se
referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Belosert
- Substanţa activă este sertralina.
Belosert 50 mg, comprimate filmate: fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg, sub
formă de clorhidrat de sertralină.
Belosert 100 mg, comprimate filmate: fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg, sub
formă de clorhidrat de sertralină.
-
Celelalte componente sunt:
Nucleu- celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu tip A, hidrogenofosfat de calciu
dihidrat, hidroxipropilceluloză, polisorbat 80, stearat de magneziu
Film-hipromeloză, propilenglicol, dioxid de titan (E 171)
Cum arată Belosert şi conţinutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt sub formă de capsule, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu
o linie mediană pe una dintre feţe.
Beloser este disponibil în cutii cu blistere din PVC-PVDC/Al, care conţin 30 comprimate filmate
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul
S.C. A&G Med Trading S.R.L
Str. Crişul Alb nr. 9-13, sector 4, Bucureşti, România
Acest prospect a fost aprobat în Decembrie 2008.
7
NR.1242/2008/01 Informaţii privind etichetarea
Belosert 50 mg, comprimate filmate
Belosert 100 mg, comprimate filmate
Sertralină
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Belosert 50 mg, comprimate filmate
Belosert 100 mg, comprimate filmate
Sertralină
2. DECLARAREA
SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină).
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină).
3. LISTA
EXCIPIENŢILOR
4. FORMA
FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL
Comprimat filmat
30 comprimate filmate
5. MODUL
ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE
PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE (SUNT) NECESARĂ(E)
1
8. DATA
DE
EXPIRARE
EXP:
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
11. NUMELE
ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. A&G Med Trading S.R.L
Str. Crişul Alb nr. 9-13, sector 4, Bucureşti, România
{Sigla S.C. A&G Med Trading S.R.L}
12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1241/2008/01
1242/2008/01
13. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie:
14. CLASIFICARE PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală P-RF.
15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE
Belosert 50 mg
Belosert 100 mg
2
Error : Bad color AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1241/2008/01 Anexa 3
NR. 1242/2008/01 Informaţii privind etichetarea
Belosert 50 mg, comprimate filmate
Belosert 100 mg, comprimate filmate
Sertralină
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
Blistere din PVC-PVDC/Al
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Belosert 50 mg, comprimate filmate
Belosert 100 mg, comprimate filmate
Sertralină
2. NUMELE
DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. A&G Med Trading S.R.L
{Sigla S.C. A&G Med Trading S.R.L}
3. DATA
DE
EXPIRARE
EXP:
4. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie:
5. ALTE
INFORMAŢII
3