CALMOGEN
EUROPHARM SA
EUROPHARM SA
Combinatii
Caps.
Cutie x 3 blist. Al/PVC x 10 caps.
3 ani
EUROPHARM SA
Combinatii
Caps.
Cutie x 3 blist. Al/PVC x 10 caps.
3 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Calmogen - (Cutie x 3 blist. Al/PVC x 10 caps.)Alte produse de la EUROPHARM SA
Tetraciclina 250 mg • Ampicilina europharm 250 mg • Amoxicilina • Ampiclox 250mg/250mg • Marcofen 400mg • Euciprin 500 mg • Tussin forte • Ephamox 500 mg •Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
CALMOGEN
1. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
O capsulă conţine alcaloizi totali exprimaţi în hiosciamină bază 0,200 mg sub formă de
extract uscat de beladonă, metansulfonat de dihidroergotoxină 0,300 mg, clorhidrat de
propranolol 10 mg, clorhidrat de hidroxizin 10 mg.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Capsule.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tulburări cardio-vasculare: tahicardie, extrasistole, palpitaţii, puls labil, valuri de căldură,
transpiraţii, hipertensiune arterială incipientă.
Tulburări digestive: dureri abdominale difuze sau localizate, dureri epigastrice, greaţă,
vărsături, meteorism abdominal, tulburări de tranzit intestinal, sindrom de colon iritabil.
Sindrom premenstrual, menopauză.
Tulburări neuro-psihice: ameţeli, parestezii, tulburări emoţionale, nevroză astenică şi
anxioasă.
Copii cu hiperkinezie, tulburări de comportament, enurezis şi dereglări ale tranzitului
digestiv.
Vârstnici cu labilitate psiho-emoţională, iritabilitate, agitaţie nocturnă, tulburări ale ritmului
veghe – somn, prurit rebel.
Hipertiroidism şi pentru pregătirea pacientului pentru explorări funcţionale.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Adulţi: 2 – 4 capsule Calmogen pe zi.
Copii cu vârsta peste 10 ani: 1 – 2 capsule Calmogen pe zi.
În tratamentul de lungă durată, Calmogen poate fi administrat zilnic, în cure de 15 – 20 zile
pe lună.
Pentru stările acute sau episodice de hiperreactivitate vegetativă şi neuro-psihică se pot
administra 1 – 2 capsule Calmogen dimineaţa, cu efecte favorabile pentru tot restul zilei.
Pentru tulburări cu predominanţă seara şi noaptea se administrează 1 – 2 capsule Calmogen
pe zi, seara.
Capsulele se administrează cu 30 – 60 minute înainte de masă sau la 2 – 3 ore după masă.
Capsulele se înghit întregi cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la oricare dintre componenţii produsului.
- Copii cu vârsta sub 10 ani.
- Sarcină şi alăptare.
- Atonie intestinală sau ileus paralitic, mai ales la vârstnici sau pacienţi debilitaţi (datorită
riscului de obstrucţie), astm bronşic, bronşită cronică sau emfizem pulmonar (datorită
riscului apariţiei bronhospasmului), boli febrile (deoarece febra poate fi crescută prin
suprimarea activităţii glandelor sudoripare), colită ulcerativă (datorită riscului instalării
1
ileusului paralitic sau megacolonului toxic), disfuncţie hepatică şi renală (datorită scăderii
metabolizării şi respectiv eliminării medicamentului, cu creşterea riscului de apariţie a
reacţiilor adverse), esofagită de reflux (deoarece scăderea motilităţii eso-gastrice şi
relaxarea sfincterului esofagian inferior pot determina retenţie gastrică prin întârzierea
golirii stomacului şi pot creşte refluxul gastro-esofagian), glaucom cu unghi închis sau
predispoziţie către acesta (deoarece efectul midriatic determină o creştere a presiunii
intraoculare, care poate precipita un atac acut de glaucom cu unghi închis), glaucom cu
unghi deschis (deoarece efectul midriatic poate determina o uşoară creştere a presiunii
intraoculare), hernie hiatală asociată cu esofagită de reflux (deoarece anticolinergicele din
această asociere pot agrava această boală), hipertrofie de prostată (datorită riscului crescut
de retenţie urinară), hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă congestivă, şoc cardiogen,
bloc atrio-ventricular sau bradicardie sinusală (datorită riscului de depresie miocardică),
miastenia gravis (deoarece aceasta poate fi agravată), neuropatii autonome (deoarece
retenţia urinară şi cicloplegia pot fi agravate), obstrucţie la nivelul tractului gastro-intestinal
(deoarece poate să apară o scădere a motilităţii şi tonusului, cu risc de obstrucţie şi retenţie
gastrică), paralizie spastică la copii (deoarece efectele asupra SNC pot fi exacerbate),
psihoză acută sau cronică (deoarece acestea pot fi agravate), psoriasis (deoarece acesta
poate fi agravat), sindrom Down (deoarece poate să apară o dilatare pupilară anormală),
sindrom Raynaud (care poate fi agravat datorită reducerii circulaţiei periferice), xerostomie
(deoarece aceasta poate fi agravată).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Atenţionări
- afecţiuni oculare (glaucom, irite). Dacă apare midriază şi fotofobie se vor purta ochelari
de soare. Se va administra cu precauţie la vârstnici datorită incidenţei crescute a
glaucomului;
- afecţiuni ale tractului gastro-intestinal: hepatopatii; semne precoce de ileus, cum sunt cele
din peritonite; colită ulcerativă; hernie hiatală asociată cu esofagită de reflux;
- afecţiuni ale aparatului uro-genital: afecţiuni renale, hipertrofie de prostată. Pacienţii cu
prostatism pot avea disurie ÅŸi pot necesita cateterizare;
- afecţiuni cardio-vasculare: coronaropatii, insuficienţă cardiacă congestivă, aritmii,
tahicardie, hipertensiune arterială;
- afecţiuni pulmonare: pacienţi debilitaţi cu pneumopatii cronice. Se va utiliza cu precauţie
la pacienţii cu astm bronşic sau alergii;
- altele: neuropatie autonomică, miastenia gravis, hipertiroidism, diabet zaharat, delir sau
demenţă.
Precauţii speciale
- pacienţi cu risc special: pacienţi cu afectare cerebrală, paralizie spastică sau sindrom
Down, persoane blonde.
- administrarea la copii: Calmogen nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 10 ani, deoarece
aceştia (şi în special sugarii şi copiii foarte mici) sunt foarte susceptibili la efectele toxice
ale anticolinergicelor (excitarea SNC cu tendinţă la convulsii şi apariţia unei reacţii
paradoxale caracterizate prin hiperexcitabilitate), mai ales cei cu paralizie spastică sau
afecţiuni cerebrale. Poate să apară o creştere a temperaturii corpului, mai ales în condiţii de
temperatură ambientală crescută.
- administrarea la vârstnici: vârstnicii pot reacţiona la dozele uzuale de anticolinergice prin
agitaţie, stare de nelinişte, somnolenţă şi confuzie. Ei sunt în special susceptibili la reacţiile
adverse ale acestora, cum sunt constipaţie, uscăciunea gurii, retenţie urinară (mai ales la
bărbaţi), existând riscul de a precipita un glaucom nediagnosticat şi de a determina
tulburări de memorie sau de a le accentua la cei la care acestea există deja. Propranololul
poate determina sau exacerba tulburări mentale, hipotermie.
2
- epuizarea de căldură (febră şi şoc caloric) poate să se producă prin efectul
anticolinergicelor de scădere a secreţiei sudoripare în caz de temperatură ambientală
ridicată.
- la persoanele sensibile, anticolinergicele pot determina psihoză (confuzie, dezorientare,
pierderea memoriei de scurtă durată, halucinaţii, dizartrie, ataxie, comă, euforie, anxietate,
fatigabilitate, insomnie, agitaţie), ale cărei manifestări se remit în 12 – 24 de ore după
oprirea administrării.
- anticolinergicele din compoziţie pot determina probleme dentare (risc crescut de
dezvoltare a cariilor dentare, afecţiuni gingivale, candidoză bucală) deoarece scad sau
inhibă secreţia salivară.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Alcaloizii din beladonă interacţionează cu:
- alcalinizante ale urinii (antiacide care conţin calciu şi magneziu, inhibitori ai anhidrazei
carbonice, citraţi, bicarbonat de sodiu): acestea cresc pH-ul urinii, cu întârzierea eliminării
anticolinergicului, ceea ce-i potenţează efectele şi creşte riscul de aparţie a reacţiilor
adverse);
- amantadină: poate favoriza apariţia efectelor confuzionale şi halucinatorii ale
medicamentelor cu proprietăţi anticolinergice;
- analgezice opioide: administrarea concomitentă poate agrava efectul constipant al celor
două substanţe, cu risc de instalare a ileusului paralitic şi/sau retenţiei urinare. În plus,
anticolinergicul creşte concentraţia plasmatică a morfinei şi derivaţilor acesteia, probabil
prin întârzierea golirii gastrice;
- antiacide şi antidiareice: administrarea simultană poate scădea absorbţia
anticolinergicului, cu scăderea eficienţei sale terapeutice;
- antianginoase (nitraţi): teoretic, o substanţă care scade secreţia salivară, cum este
anticolinergicul, poate scădea viteza şi rata absorbţiei perlinguale a nitraţilor administraţi
pe această cale. Semnificaţia clinică a acestei interacţiuni pare a fi minimă;
- anticolinergice sau alte medicamente cu activitate anticolinergică: administrarea
simultană intensifică efectele anticolinergice, cu risc de instalare a ileusului paralitic;
- antidepresive triciclice: asocierea poate potenţa efectele anticolinergice ale ambelor
medicamente (uscăciune a gurii, retenţie urinară, constipaţie). De asemenea, pot să apară
anomalii ECG. Trebuie redus dozajul celor două medicamente asociate sau utilizat ca
antidepresiv, mianserina;
- antimiastenice: administrarea concomitentă poate induce o scădere marcată a motilităţii
intestinale;
- clorură de potasiu: administrarea concomitentă poate creşte severitatea leziunilor
gastro-intestinale induse de clorura de potasiu);
- haloperidol: eficienţa antipsihotică a haloperidolului poate fi scăzută la pacienţii
schizofrenici;
- ketokonazol: anticolinergicele pot creşte pH-ul gastro-intestinal, ceea ce determină
scăderea absorbţiei ketokonazolului;
- metoclopramid: anticolinergicele antagonizează efectul metoclopramidului asupra
motilităţii gastro-intestinale.
Metansulfonatul de dihidroergotoxină interacţionează cu nitraţi, antihipertensive
vasodilatatoare, beta-blocante, diazoxid, papaverină, putând determina hipotensiune
arterială şi bradicardie. Teoretic, asocierea cu un hipotensor poate determina agravarea
efectului hipotensiv, de aceea trebuie supravegheată tensiunea arterială. Importanţa clinică
a acestor interacţiuni nu este precizată.
Hidroxizinul interacţionează cu:
- amantadină: poate favoriza apariţia efectelor confuzionale şi halucinatorii ale
medicamentelor cu proprietăţi anticolinergice;
3
- analgezice opioide: administrarea concomitentă poate agrava efectul constipant al celor
două substanţe, cu risc de instalare a ileusului paralitic şi/sau retenţiei urinare. În plus,
anticolinergicul creşte concentraţia plasmatică a morfinei şi derivaţilor, probabil prin
întârzierea golirii gastrice;
- antianginoase (nitraţi): teoretic, o substanţă care scade secreţia salivară, cum este
anticolinergicul, poate să scadă viteza şi rata absorbţiei perlinguale a nitraţilor administraţi
pe această cale. Semnificaţia clinică a acestei interacţiuni pare a fi minimă;
- anticolinergice sau alte medicamente cu activitate anticolinergică: efectele anticolinergice
pot fi potenţate când se administrează concomitent, cu risc de instalare a ileusului paralitic;
- apomorfină: administrarea prealabilă de hidroxizin poate scădea răspunsul emetic la
apomorfină;
- deprimante ale SNC şi etanol: administrarea concomitentă potenţează efectele deprimante
asupra SNC; de asemenea, administrarea împreună cu maprotilină şi antidepresive triciclice
poate potenţa efectele anticolinergice ale ambelor medicamente (uscăciune a gurii, retenţie
urinară, constipaţie). De asemenea, pot să apară anomalii ECG. Trebuie redus dozajul celor
două medicamente asociate sau utilizat ca antidepresiv, mianserina;
- IMAO (inclusiv furazolidon şi procarbazină): administrarea concomitentă poate prelungi
ÅŸi intensifica efectele anticolinergice ÅŸi deprimante asupra SNC ale hidroxizinului;
- medicaţie fotosensibilizantă: administrarea concomitentă cu hidroxizin poate accentua
efectele fotosensibilizante;
- salicilaţi: administrarea împreună cu hidroxizin poate masca simptomele de ototoxicitate
determinate de aceştia (acufene, ameţeli).
Propranololul interacţionează cu:
- agonişti ai morfinei: această asociaţie determină creşterea efectului hipotensor şi mărirea
riscului apariţiei hipotensiunii arteriale posturale. La animale, doza letală de morfină este
mult redusă de către propranolol. Trebuie supravegheată tensiunea arterială;
- alfa-blocante: există un risc de hipotensiune arterială posturală şi leşin la pacienţii care
utilizează beta-blocante cronic şi încep tratamentul cu prazosin. Prin beta-blocare sunt
compromise reflexele compensatorii cardiopresoare. Efectul durează puţin (câteva zile)
până când apare o compensare fiziologică. Trebuie scăzută prima doză de prazosin la cei
care utilizează deja propranolol;
- alfa-simpatomimetice: teoretic există un antagonism farmacologic între cele două
substanţe. Simpatomimeticele sunt utilizate în caz de supradozaj al propranololului. Cum
activităţile pe receptorii alfa şi beta nu sunt absolut specifice, trebuie supravegheate
electrocardiograma şi tensiunea arterială. Efectele alfa-simpatomimeticelor sunt crescute,
deoarece nu mai există efectul beta de vasodilataţie. Creşte incidenţa anafilaxiei prin
utilizarea beta-blocantelor şi pacienţii pot fi rezistenţi la tratamentul cu adrenalină. Trebuie
utilizate doze mult mai mari de adrenalină pentru a învinge această rezistenţă, de aceea
asocierea este de evitat;
- amfetamină: apare risc de bradicardie cu posibilitatea de stop cardiac;
- aminoglicozide pe cale orală: neomicina poate creşte concentraţiile plasmatice ale
propranololului. Trebuie evitată administrarea lor concomitentă. Importanţa clinică a
acestei interacţiuni nu este precizată;
- amiodaronă: administrarea simultană prezintă risc de apariţie de tulburări de ritm
(bradicardie, fibrilaţie ventriculară, asistolie) şi de supresie a mecanismelor compensatoare
simpatomimetice. Amiodarona scade metabolismul beta-blocantului, deci creÅŸte efectul
bradicardizant prin creşterea concentraţiei plasmatice a acestuia. Această asociere este de
evitat;
- anestezice (cloroform, ciclopropan, enfluran, halotan, isofluran, metoxifluran,
tricloretilenă): administrarea concomitentă cu propranolol poate creşte riscul de depresie
miocardică şi hipotensiune arterială;
- antiacidele pe cale orală şi cărbune activat: antiacidele scad absorbţia digestivă a
propranololului. Se impune un interval de minimum 2 ore între antiacid şi beta-blocant;
4
- antianginoase (nitraţi): pot fi potenţate proprietăţile antihipertensive ale propranololului,
cu risc de hipotensiune arterială, uneori chiar de şoc. Asocierea poate fi favorabilă,
deoarece beta-blocantul anulează tahicardia reflexă şi stimularea reflexă miocardică
datorate vasodilataţiei induse de nitraţi şi nitraţii scad întoarcerea venoasă şi reduc timpul
de ejecţie ventriculară, deci antagonizează efectele propranololului de creştere a
dimensiunii ventriculare ÅŸi a tensiunii telediastolice, precum ÅŸi de prelungire a timpului de
ejecţie ventriculară. De asemenea, nitraţii antagonizează vasoconstricţia periferică indusă
de beta-blocare;
- anticolinergice: cele două substanţe au efecte cardiace opuse. Propranololul participă la
demascarea activităţii parasimpatice. În acest sens, atropina poate preveni sau reduce acest
efect. Ea este recomandată pentru a contrabalansa bradicardia excesivă ce apare în timpul
administrării propranololului;
- antidepresive triciclice: creşte efectul antihipertensiv al celor două substanţe asociate, cu
risc de hipotensiune arterială ortostatică. Propranololul scade metabolismul hepatic al
maprotilinei, cu creşterea toxicităţii ei. Trebuie supravegheată tensiunea arterială;
- antidiabetice orale (biguanide) şi insulină: administrarea concomitentă cu propranololul
poate împiedica controlul glicemiei. Poate exista un risc crescut de hiperglicemie secundar
unei uşoare deteriorări a metabolismului carbohidraţilor şi rezistenţei periferice la insulină.
Propranololul poate împiedica recuperarea din hipoglicemie la diabetici, deoarece
blochează efectele catecolaminelor (care au rolul de a produce glicogenoliză şi de a
mobiliza glucoza ca răspuns la hipoglicemie). De asemenea, poate masca anumite
simptome de hipoglicemie (precum creşterea pulsului şi tensiunii arteriale, transpiraţii,
tremor), complicând astfel monitorizarea pacientului;
- antiinflamatoare nesteroidiene: acestea pot scădea efectul antihipertensiv al
propranololului (prin inhibarea de către AINS a sintezei renale de prostaglandine implicate
în excreţia renală de sodiu, cu retenţie hidro-salină, precum şi cu efect vasodilatator
periferic). Este necesară creşterea dozei de propranolol;
- antiulceroase anti-H2 de tip cimetidină: există un risc de creştere de aproximativ două ori
a concentraţiei plasmatice a propranololului, care se metabolizează hepatic intens, ceea ce
poate antrena o scădere tensională şi bradicardie. Cimetidina scade metabolismul hepatic al
propranololului prin inhibarea activităţii enzimelor microzomiale hepatice, cât şi prin
scăderea fluxului sanguin hepatic;
- baclofen: apare un risc de potenţare a efectului hipotensor al celor două substanţe.
Trebuie supravegheată tensiunea arterială;
- barbiturice: barbituricul creşte catabolismul hepatic, prin inducţie enzimatică, al
propranololului, scăzându-i concentraţia plasmatică, cu necesitatea ajustării dozelor;
- benzodiazepine: propranololul scade metabolismul diazepamului, cu posibilitatea creÅŸterii
concentraţiilor plasmatice ale acestuia. Importanţa clinică a acestei interacţiuni este mică;
- blocantele canalelor de calciu, clonidină, diazoxid, guanabenz, rezerpină sau alte
antihipertensive (cu excepţia IMAO): controlul tensiunii arteriale poate fi împiedicat când
se administrează clonidină sau guanabenz concomitent cu propranolol, care le potenţează
efectul antihipertensiv; administrarea împreună cu diltiazem sau verapamil se soldează cu
bradicardie simptomatică, cu sau fără efecte hemodinamice severe; administrarea împreună
cu nifedipin poate determina o hipotensiune excesivă şi creşterea riscului de insuficienţă
cardiacă congestivă; blocantele canalelor de calciu scad metabolizarea hepatică a
propranololului; administrarea concomitentă cu diazoxid previne tahicardia produsă de
acesta, dar potenţează efectul hipotensiv; administrarea împreună cu rezerpină determină
blocadă beta-adrenergică excesivă, cu risc de bradicardie şi hipotensiune arterială;
- blocante neuromusculare: propranololul potenţează şi prelungeşte acţiunea acestora;
- butirofenonă: apare un risc de potenţare a acţiunii antihipertensive a propranololului de
către butirofenonă;
- cafeina: propranololul scade frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială, efecte antagonizate
în oarecare măsură de cafeină, care stimulează eliberarea de catecolamine, cu creşterea
frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale. Creşterea tensiunii arteriale poate fi mai marcată
5
în prezenţa propranololului, deoarece acesta blochează vasodilataţia indusă de
beta-receptorii vasculari, lăsând efectele alfa-vasocontrictoare ale adrenalinei fără
contrapondere. Pot fi necesare creÅŸteri ale dozajului propranololului;
- chinidină: această asociaţie favorizează creşterea efectelor propranololului prin scăderea
frecvenţei cardiace şi a conducerii atrio-ventriculare, dovedindu-se utilă în unele cazuri de
aritmii rezistente la chinidină. Propranololul creşte concentraţia plasmatică a chinidinei
prin scăderea metabolizării ei hepatice datorită scăderii fluxului sanguin hepatic. Asocierea
creşte efectul cronotrop şi inotrop negativ al ambelor substanţe. Chinidina poate scădea
fixarea tisulară a propranololului. Este necesară supravegherea prin electrocardiogramă;
- ciclosporină: propranololul poate scădea concentraţia plasmatică a ciclosporinei, deci şi
eficacitatea acesteia;
- cocaină: antagonizează efectele propranololului;
- colestiramină: aceasta poate scădea absorbţia propranololului, de aceea nu se
administrează concomitent;
- colinergice: se pot adiţiona efectele bradicardizante şi deprimante cardiace ale celor două
substanţe;
- estrogeni: scad eficienţa propranololului;
- fenotiazine: se potenţează reciproc;
- IMAO (inclusiv furazolidon, procarbazină, selegilină): există risc crescut de hipertensiune
arterială;
- lidocaină: este potenţat efectul acesteia;
- medicaţie imună şi extracte alergenice pentru testele cutanate: administrarea concomitentă
creşte riscul de reacţii anafilactice;
- propafenonă: creşte concentraţia plasmatică de propranolol;
- xantine (aminofilină, teofilină): se inhibă reciproc.
Influenţe asupra rezultatelor de laborator
Alcaloizii din beladonă interacţionează cu următoarele teste de laborator:
- testarea secreţiei acide gastrice: administrarea anticolinergicelor poate antagoniza efectul
pentagastrinei şi histaminei în evaluarea funcţiei secretorii acide gastrice (de aceea se
recomandă evitarea administrării de anticolinergice cu 24 ore înainte de test);
- studierea cu radionuclizi a golirii stomacului: administrarea de anticolinergice poate
întârzia golirea stomacului;
- testul de excreţie urinară a fenolsulfonftaleinei (phenolsulfonphthalein – PSP):
Hidroxizinul interacţionează cu următoarele teste de laborator:
- teste cutanate cu extracte alergenice: hidroxizinul poate inhiba răspunsul cutanat la
histamină, conducând la rezultate fals – negative;
- dozarea urinară de 17-hidroxicorticosteroid: hidroxizinul determină o falsă creştere a
concentraţiei urinare de 17-hidroxicorticosteroid.
Propranololul interacţionează cu următoarele teste de laborator:
- testul screening pentru glaucom: poate fi interferat de beta-blocada sistemică, care scade
presiunea intraoculară;
- ventriculografia cu radionuclizi: propranololul scade frecvenţa cardiacă;
- anticorpi antinucleari: titrul ANA poate fi crescut;
- glicemia: propranololul împiedică glicogenoliza şi răspunsul hiperglicemic la epinefrina
endogenă, conducând la persistenţa hipoglicemiei şi întârzierea revenirii la normal a
glicemiei, mai ales la diabetici;
- propranololul induce creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei, potasiului, acidului
uric, lipoproteinelor, trigliceridelor.
6
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Calmogen nu se recomandă la gravide. Alcaloizii din beladonă traversează placenta, dar nu
au fost efectuate studii nici la animale, nici la om. Nu au fost efectuate studii amănunţite cu
atropină la om. Studiile la şoarece nu au demonstrat reacţii adverse asupra fătului la
administrarea de atropină 50 mg pe kg. Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine
controlate cu hidroxizin la om. Totuşi, nu este recomandat să se utilizeze hidroxizin în
primele luni de sarcină, deoarece studiile efectuate la şobolani au arătat că acesta produce
anomalii fetale când este administrat în doze substanţial mai mari decât cele terapeutice
utilizate la om. În studiile efectuate cu propranolol nu s-au observat reacţii adverse asupra
fertilităţii la animalele studiate. Propranololul traversează placenta. S-au observat la făt şi
nou-născut simptome cum sunt bradicardie, hipotensiune arterială, hipoglicemie, depresie
respiratorie, iar embriotoxicitatea a apărut la animale la care s-a administrat de o doză de
10 ori mai mare decât doza maximă recomandată la om.
Alăptare
Calmogen nu se recomandă femeilor care alăptează. Alcaloizii din beladonă se excretă în
lapte, putând inhiba lactaţia. Deşi nu au fost măsurate concentraţiile acestora, utilizarea pe
termen îndelungat ar trebui evitată în timpul alăptării, deoarece sugarii sunt de obicei foarte
sensibili la efectele anticolinergicelor. Hidroxizinul se excretă şi el în lapte, nefiind
recomandat mamelor care alăptează datorită riscului de reacţii adverse la sugari (agitaţie
neobişnuită şi iritabilitate). Propranolul se excretă în lapte, dar nu s-au raportat reacţii
adverse la sugari (totuşi aceştia trebuie monitorizaţi pentru apariţia de bradicardie,
hipotensiune arterială, hipoglicemie, depresie respiratorie).
Fertilitate
Nu au fost efectuate studii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Calmogen poate determina somnolenţă, diminuarea stării de alertă mentală, ameţeli,
tulburarea vederii influenţând capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Substanţele active pot determina reacţii adverse anticolinergice şi/sau α- şi β-adrenolitice,
dar de intensitate şi incidenţă reduse, datorită dozelor echilibrate. S-au raportat vedere
înceţoşată, fotofobie, uscăciunea pielii, gurii, nasului şi gâtului, scăderea secreţiei lactate,
cefalee, confuzie, somnolenţă, halucinaţii, depresie, tulburări de memorie, bradicardie,
hipotensiune ortostatică, bronhospasm, greţuri, vărsături, constipaţie, dificultăţi la urinare,
erupţii cutanate, crampe şi slăbiciune musculară, oboseală, agranulocitoză, leucopenie,
trombocitopenie.
4.9 Supradozaj
Simptome
Pot să apară agitaţie, iritabilitate, nervozitate, confuzie, somnolenţă sau tulburări de somn,
halucinaţii, vorbire neinteligibilă, instabilitate, mers greoi, convulsii, ameţeli, vedere
înceţoşată sau tulburări la vederea de aproape, cefalee, bătăi cardiace neregulate,
bradicardie, bloc atrio-ventricular, hipotensiune arterială, cianoză a extremităţilor,
bronhospasm, dispnee, dureri epigastrice cu caracter de crampe, pierderea poftei de
mâncare, greaţă, vărsături, fatigabilitate, febră, piele neobişnuit de caldă, uscată şi
hiperemică, senzaţie de slăbiciune musculară, uscăciunea gurii, mucoasei nazale şi faringo-
laringiene. Doza letală de atropină la copii poate fi de numai 10 mg.
7
Tratament
Constă în: provocarea vărsăturii prin administrare de sirop de ipeca (cu precauţii pentru a
preveni aspiraţia în căile respiratorii, mai ales la copii) sau lavaj gastric cu soluţie de acid
tanic 4% şi administrarea de cărbune activat pentru a-i scădea absorbţia; administrarea de
fisostigmină intravenos lent în doze de 0,5 – 2 mg (la copii 0,5 – 1 mg până la doza totală
de 2 mg), cu o rată de până la 1 mg/min, repetat la nevoie în doze de 1 – 4 mg, dar fără a
depăşi 5 mg la adult sau administrarea de neostigmină intramuscular în doze de 0,5 – 1 mg,
repetate la fiecare 2-3 ore sau intravenos câte 0,5–2 mg, repetate la nevoie; administrarea
de barbiturice cu durată scurtă de acţiune în doze mici (de exemplu, 100 mg de tiopental
sodic) sau de benzodiazepine în caz de delir sau agitaţie; administrarea de diazepam sau
lorazepam intravenos pentru tratamentul convulsiilor; administrarea de vasopresoare în caz
de hipotensiune arterială; asigurarea respiraţiei artificiale, unei hidratări adecvate şi
tratamentului simptomatic la nevoie; consult psihiatric în caz de ingestie voluntară.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante neselective în combinaţii
Cod ATC: C07N AN1
Alcaloizii totali din beladonă fac parte din grupa parasimpatoliticelor cu acţiune
anticolinergică prin blocarea neselectivă a receptorilor colinergici muscarinici (M1, M2, M3)
ai celulelor ce formează musculatura netedă, muşchiul cardiac, nodurile sino-atrial şi
atrio-ventricular şi glandele exocrine, ei diminuând sau oprind tulburările rezultate prin
creşterea tonusului parasimpatic, astfel încât influenţa simpaticului devine preponderentă,
cu efecte evidente la nivelul aparatului digestiv, respirator, urinar. Alcaloidul principal în
planta uscată este atropina (constituită din l-hiosciamină şi d-hiosciamină în părţi egale).
Atropina are o acţiune mai prelungită şi mai potentă decât alţi alcaloizi din beladonă asupra
inimii, intestinului ÅŸi musculaturii bronÅŸice.
Acţiunea asupra sistemului nervos autonom
Atropina acţionează la nivelul aparatului cardio-vascular, la doze foarte mici inducând
bradicardie prin stimularea centrului cardio-reglator, iar la doze terapeutice o creÅŸtere a
frecvenţei cardiace prin supresia tonusului vagal, sub influenţa ei nemaiexistând
bradicardie reflexă în cursul hipertensiunii arteriale (dar nu influenţează presiunea
arterială). Doar la doze foarte mari sau toxice, atropina produce scăderea presiunii arteriale
prin depresia centrilor vasomotori şi prin vasodilataţie cutanată, probabil secundar
eliberării de histamină.
Atropina suprimă influenţa parasimpaticului la nivelul ochilor, ceea ce provoacă: dilatarea
pupilei prin midriază pasivă cu mărirea diametrului irisului; o tendinţă de creştere a
presiunii intraoculare prin creşterea diametrului irisului care poate împiedica evacuarea
umorii apoase prin canalul lui Schlemm (ceea ce o face contraindicată în glaucom); o
paralizie a acomodării (cicloplegie), cu perturbarea vederii de aproape.
Atropina inhibă acţiunea contracturantă pe care acetilcolina o are asupra tuturor muşchilor
netezi (mai puţin asupra musculaturii vasculare), având efect antispastic. La nivelul tubului
digestiv determină scăderea tonusului, amplitudinii şi frecvenţei mişcărilor peristaltice, mai
ales a celor spastice. Ea se opune hipertoniei provocate de morfină, ceea ce o face utilă în
tratamentul colicilor. Asupra intestinului izolat, atropina determină o scădere a tonusului şi
peristaltismului, prevenind şi suprimând contractura provocată de acetilcolină. Acţiunea
antispastică se exercită şi asupra căilor biliare, bronşiilor şi căilor urinare. Atropina dilată
ureterele şi vezica urinară şi creşte tonusul sfincterului intern, ceea ce favorizează retenţia
de urină (efect dorit în caz de enurezis la copii, dar periculos în caz de hipertrofie de
prostată). Atropina nu are practic nici o acţiune asupra uterului.
La nivelul aparatului respirator, atropina determină creşterea frecvenţei şi profunzimii
respiraţiei (prin stimularea centrilor respiratori, mai ales când aceştia sunt deprimaţi prin
diverse substanţe inhibitoare ale SNC), scăderea secreţiei bronşice şi relaxarea musculaturii
8
netede bronşice, cu creşterea volumului rezidual (mai ales în cazul unei bronhoconstricţii
induse de parasimpatomimetice, mai puţin în cazul uneia determinate de histamină).
Acţiunea atropinei este mai slabă decât a adrenalinei în crizele de astm bronşic.
Atropina diminuează majoritatea secreţiilor: inhibă secreţia glandelor salivare
(determinând, de aceea, la doze mari uscăciunea gurii, sete, greutate în deglutiţie); scăderea
secreţiei gastrice explică de ce atropina era utilizată în tratamentul hiperacidităţii gastrice;
inhibă secreţia glandelor sudoripare (pielea devenind uscată şi caldă); reduce secreţia
lacrimală; secreţia lactată poate fi puţin diminuată.
Acţiunea asupra sistemului nervos central
Stimulează sau deprimă SNC în funcţie de doză. La doze terapeutice, atropina nu
determină la om decât eventual o stimulare a respiraţiei, dar la doze mari determină
convulsii, tulburări ale mersului şi vorbirii, hipertermie, vertij, tulburări de vedere şi
memorie, halucinaţii, delir, care persistă câteva ore şi apoi pot să dispară sau să se agraveze
până la deces prin stop respirator.
Alcaloizii din beladonă au aşadar efect anticolinergic, antidismenoreic (prin acţiune
spasmolitică), de agent antivertiginos (în tratamentul răului de mişcare), antiemetic (prin
reducerea excitabilităţii receptorilor labirintici şi prin deprimarea conducerii nervoase prin
nervul acustico-vestibular), fiind recomandaţi pentru tratamentul ulcerului peptic (ca
adjuvant), tratamentul sindromului de colon iritabil, tratamentul enurezisului nocturn,
tratamentul parkinsonismului (deoarece deprimă selectiv anumite mecanisme motorii
centrale la nivelul SNC, controlând tonusul muscular şi mişcarea).
Metansulfonatul de dihidroergotoxină este compus dintr-un amestec de dihidroergocornină,
dihidroergocriptină α şi β şi dihidroergocristină (derivaţi dihidrogenaţi ai alcaloizilor
corespunzători din secară cornută). Are acţiune α-adrenolitică: relaxează musculatura
netedă la nivel arteriolar, producând vasodilataţie şi o scădere uşoară şi trecătoare a
presiunii arteriale, cu bradicardie (efect menţinut aproximativ 2 ore în cazul administrării
orale); creşte fluxul sanguin cerebral (înlăturarea componentei spastice poate fi evidenţiată
prin angiografii ale arterelor carotide şi vertebrale); mărirea fluxului sanguin este evidentă
în condiţii de repaus, când tonusul simpatic al musculaturii vaselor este ridicat; atenuează
tulburările circulatorii, metabolice şi electrice cerebrale care apar în caz de ischemie,
hipoxie hipobară sau hipotermie (modificările metabolice la nivelul neuronilor cerebrali se
manifestă prin creşterea consumului de oxigen, contribuind la beneficiul terapeutic, prin
modificarea AMPc); activează metabolismul neuronal; creşte fluxul sanguin retinian şi
periferic. Efectele circulatorii se datoresc blocării receptorilor α-adrenergici din periferie şi
acţiunii centrale care determină o inhibiţie simpatică periferică şi creşterea influenţelor
vagale. Acţionează agonist asupra receptorilor dopaminergici şi serotoninergici. Studiile
clinice au demonstrat modificări ale următorilor parametrii: starea de alertă mentală,
confuzie, memorie recentă, orientare, labilitate emoţională, capacitate de îngrijire proprie,
depresie, anxietate, teamă, cooperare, sociabilitate, apetit, ameţeală, oboseală, starea clinică
generală. De aceea, este indicată în cazurile de declin al capacităţii mentale legat de vârstă:
persoane peste 60 ani care manifestă simptome şi semne de declin idiopatic al capacităţii
mentale (de exemplu: abilităţi cognitive şi interpersonale, stare de spirit, capacitatea de
autoîngrijire, motivaţia aparentă). Pacienţii care răspund la tratament suferă de anumite
procese legate de vârstă sau de o formă preexistentă de demenţă (de exemplu, demenţă
primară progresivă, demenţă Alzheimer, demenţă senilă, demenţă post-infarct
multiteritorial).
Clorhidratul de propranolol face parte din clasa simpatoliticelor cu acţiune β-adrenolitică
neselectivă (blochează receptorii β1 şi β2 din aproape toate ţesuturile), fiind utilizat ca:
antiaritmic (blocarea receptorilor beta-adrenergici ai nodului sinusal sau pace-makerilor
ectopici şi încetinirea conducerii prin nodul atrio-ventricular) cu efect de tip chinidinic de
intensitate medie (activitate de stabilizare a membranei celulare); antianginos (scade
necesarul miocardic de oxigen prin efecte cronotrop ÅŸi inotrop negativ); anxiolitic; slab
9
anestezic local; antihipertensiv (determină reducerea lentă şi echilibrată a hipertensiunii
arteriale sistolice şi diastolice prin scăderea postsarcinii şi inhibarea eliberării reninei
plasmatice la nivel renal); sedativ şi anticonvulsivant. Propranololul creşte diferenţa
arterio-venoasă de oxigen şi scade saturarea cu oxigen a sângelui din arterele pulmonare,
este adjuvant în tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice (prin reducerea presiunii
diastolice), în profilaxia şi terapia infarctului miocardic (prin reducerea necesităţilor
miocardice de oxigen), în tratamentul feocromocitomului şi tireotoxicozei, în profilaxia
cefaleei vasculare (prin prevenirea vasodilataţiei arteriale, blocarea agregării plachetare şi
lipolizei induse de catecolamine, reducerea adezivităţii plachetare, prevenirea creşterii
factorilor coagulării în timpul eliberării de epinefrină, promovarea eliberării de oxigen către
ţesuturi şi inhibarea secreţiei de renină). S-a constatat că scade presiunea portală şi
ameliorează activitatea metabolică hepatică, ameliorează până la normalizare
electromiograma la spasmofilici, împiedică acţiunea hiperglicemiantă a adrenalinei şi
potenţează efectul hipoglicemiant al insulinei şi sulfamidelor antidiabetice.
Clorhidratul de hidroxizin este un derivat de piperazină, cu acţiune tranchilizantă cu
spectru larg (relativ slabă), este anxiolitic şi sedativ-hipnotic (acţiunea se datorează
suprimării activităţii unor arii subcorticale, nefiind un deprimant cortical), slab analgezic
local, antiemetic (prin scăderea stimulării vestibulare şi deprimarea funcţiei labirintice),
miorelaxant, anticolinergic, antispastic musculotrop (posedă jumătate din eficienţa
papaverinei), adrenolitic, antihistaminic (acţionează competitiv cu histamina pentru
ocuparea situsurilor receptorilor H1 de pe celulele receptoare, prin aceasta prevenind, dar
nu antagonizând răspunsul mediat de histamină), antiserotoninergic, antiaritmic de tip
chinidinic, anestezic local, deprimant moderat al centrului termoreglator. Mecanismul de
acţiune constă în blocarea căilor multisinaptice centrale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Alcaloizii din beladonă au absorbţie digestivă limitată. Absorbţia metansulfonat de
dihidroergotoxină pe cale digestivă se face rapid dar incomplet, în proporţie de 25%.
Hidroxizinul are absorbţie digestivă bună, cu latenţă de 15 – 30 minute. Propranololul are
absorbţie digestivă bună (90%), fiind foarte liposolubil.
Distribuţie
Alcaloizii din beladonă traversează bariera hemato-encefalică, cu efecte slabe centrale şi
oculare. Alcaloizii din Belladonna se excretă în laptele matern. Efectele lor se instalează la
1 – 2 ore de la administrare, au o durată de acţiune de 4 ore şi se elimină renal.
Metansulfonat de dihidroergotoxină are o biodisponibilitate sistemică de 6 – 25%.
Hidroxizinul are un timp de înjumătăţire de 20 – 25 ore şi durată de acţiune de 4 – 6 ore.
După administrarea orală a unei doze de 100 mg, concentraţia plasmatică maximă de
82 ng/ml este atinsă în aproximativ 3 ore.
Propranololul are o biodisponibilitate de numai aproximativ 30%, deoarece este
transformat de la primul pasaj hepatic în 4-hidroxipropranolol. Are un volum de distribuţie
de 4,3 l/kg. Atinge concentraţia plasmatică maximă după 1 – 2 ore. Legarea sa de
proteinele plasmatice este foarte mare (93%), iar concentraţia plasmatică eficace este de
0,02 – 1 mcg/ml. Timpul lui de înjumătăţire este de 3 – 5 ore. Propranololul traversează
placenta, dar se excretă în cantitate mică în laptele matern.
Metabolizare
Atropina este biotransformată la nivel hepatic prin hidroliză în metaboliţi inactivi.
Codergocrina se metabolizează în proporţie de 50% la primul pasaj hepatic, atinge
concentraţia plasmatică maximă în 1 – 2 ore şi are un timp de înjumătăţire de 2 – 5 ore.
Hidroxizinul se metabolizează hepatic (prin sistemul citocromului P-450); propranololul se
metabolizează hepatic.
10
Eliminare
Atropina se elimină renal (75 – 95%), în proporţie de 30 – 50% sub formă nemetabolizată.
Codergocrina se elimină prin bilă. Hidroxizinul se elimină renal sub formă de metaboliţi în
24 ore. Propranololul se elimină majoritar fecal şi numai 0,5% renal (mai puţin de 1%
nemetabolizat), clearance-ul fiind de 16 ml/min şi kg. Nu se elimină prin hemodializă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Genotoxicitate
Nu există date în literatura de specialitate referitoare la potenţialul genotoxic al produsului.
Carcinogenitate
Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru a evalua potenţialul
carcinogenic al hidroxizinului. Studiile la ÅŸobolan ÅŸi ÅŸoarece la care s-a administrat
propranolol 150 mg/kg şi zi timp de 18 luni nu au evidenţiat potenţial carcinogenic.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei: amidon de porumb, talc, stearat de magneziu, carboximetilceluloză
sodică, dioxid de siliciu coloidal anhidru, lactoză monohidrat.
Capsula: dioxid de titan (E 171), Allura Red AC-FD&C Red 40, galben de chinolină
(E 104), gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Europharm S.A.
Str. Poienelor Nr. 5, 500419, Braşov, România
8. NUMÄ‚RUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
4986/2004/01
9. DATA AUTORIZÄ‚RII SAU A ULTIMEI REAUTORIZÄ‚RI
Reautorizare, Decembrie 2004
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2004
11
Document Outline
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
Anexa 1
Prospect
CALMOGEN
Capsule
Compoziţie
O capsulă conţine alcaloizi totali exprimaţi în hiosciamină bază 0,200 mg sub formă de
extract uscat de beladonă, metansulfonat de dihidroergotoxină 0,300 mg, clorhidrat de
propranolol 10 mg, clorhidrat de hidroxizin 10 mg şi excipienţi: conţinutul capsulei - amidon de
porumb, talc, stearat de magneziu, carboximetilceluloză sodică, dioxid de siliciu coloidal
anhidru, lactoză monohidrat; capsula - dioxid de titan (E 171), Allura Red AC-FD&C Red 40,
galben de chinolină (E 104), gelatină.
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante neselective în combinaţii
Indicaţii terapeutice
Tulburări cardio-vasculare: tahicardie, extrasistole, palpitaţii, puls labil, bufeuri,
transpiraţii, hipertensiune arterială incipientă.
Tulburări digestive: dureri abdominale difuze sau localizate, dureri epigastrice, greaţă,
vărsături, meteorism abdominal, tulburări de tranzit intestinal, sindrom de colon iritabil. Sindrom
premenstrual, menopauză.
Tulburări neuro-psihice: ameţeli, parestezii, tulburări emoţionale, nevroză astenică şi
anxioasă.
Copii cu hiperkinezie, tulburări de comportament, enurezis şi dereglări ale tranzitului
digestiv.
Vârstnici cu labilitate psiho-emoţională, iritabilitate, agitaţie nocturnă, tulburări de ritm
veghe – somn, prurit rebel.
Hipertiroidism şi pentru pregătirea pacientului pentru explorări funcţionale.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la oricare dintre componenţii produsului.
- Copii cu vîrsta sub 10 ani.
- Sarcină şi alăptare.
- Atonie intestinală sau ileus paralitic, mai ales la vârstnici sau pacienţi debilitaţi (datorită
riscului de obstrucţie), astm bronşic, bronşită cronică sau emfizem pulmonar (datorită riscului
apariţiei bronhospasmului), boli febrile (deoarece febra poate fi crescută prin suprimarea
activităţii glandelor sudoripare), colită ulcerativă (datorită riscului instalării ileusului paralitic
sau megacolonului toxic), disfuncţie hepatică şi renală (datorită scăderii metabolizării şi
respectiv eliminării medicamentului, cu creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse),
esofagită de reflux (deoarece scăderea motilităţii eso-gastrice şi relaxarea sfincterului esofagian
inferior pot determina retenţie gastrică prin întârzierea golirii stomacului şi pot creşte refluxul
gastro-esofagian), glaucom cu unghi închis sau predispoziţie către acesta (deoarece efectul
midriatic determină o creştere a presiunii intraoculare, care poate precipita un atac acut de
glaucom cu unghi închis), glaucom cu unghi deschis (deoarece efectul midriatic poate determina
o uşoară creştere a presiunii intraoculare), hernie hiatală asociată cu esofagită de reflux (deoarece
anticolinergicele din această asociere pot agrava această boală), hipertrofie de prostată (datorită
riscului crescut de retenţie urinară), hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă congestivă, şoc
cardiogen, bloc atrio-ventricular sau bradicardie sinusală (datorită riscului de depresie
miocardică), miastenia gravis (deoarece aceasta poate fi agravată), neuropatii autonome
(deoarece retenţia urinară şi cicloplegia pot fi agravate), obstrucţie la nivelul tractului gastro-
intestinal (deoarece poate să apară o scădere a motilităţii şi tonusului, cu risc de obstrucţie şi
1
retenţie gastrică), paralizie spastică la copii (deoarece efectele asupra SNC pot fi exacerbate),
psihoză acută sau cronică (deoarece acestea pot fi agravate), psoriasis (deoarece acesta poate fi
agravat), sindrom Down (deoarece poate să apară o dilatare pupilară anormală), sindrom
Raynaud (care poate fi agravat datorită reducerii circulaţiei periferice), xerostomie (deoarece
aceasta poate fi agravată).
Precauţii
Se recomandă precauţie la
- pacienţi cu risc special: pacienţi cu afectare cerebrală, paralizie spastică sau sindrom
Down, persoane blonde.
- epuizarea de căldură (febră şi şoc caloric) poate să se producă prin efectul
anticolinergicelor de scădere a secreţiei sudoripare în caz de temperatură ambientală ridicată.
- persoanele sensibile, anticolinergicele pot determina psihoză (confuzie, dezorientare,
pierderea memoriei de scurtă durată, halucinaţii, dizartrie, ataxie, comă, euforie, anxietate,
fatigabilitate, insomnie, agitaţie), ale cărei manifestări se remit în 12 – 24 de ore după oprirea
administrării.
Anticolinergicele din compoziţie pot determina probleme dentare (risc crescut de
dezvoltare a cariilor dentare, afecţiuni gingivale, candidoză bucală) deoarece scad sau inhibă
secreţia salivară.
Interacţiuni
Alcaloizii din beladonă interacţionează cu:
- alcalinizante ale urinii (antiacide care conţin calciu şi magneziu, inhibitori ai anhidrazei
carbonice, citraţi, bicarbonat de sodiu): acestea cresc pH-ul urinii, cu întârzierea eliminării
anticolinergicului, ceea ce-i potenţează efectele şi creşte riscul de aparţie a reacţiilor adverse);
- amantadină: poate favoriza apariţia efectelor confuzionale şi halucinatorii ale
medicamentelor cu proprietăţi anticolinergice;
- analgezice opioide: administrarea concomitentă poate agrava efectul constipant al celor
două substanţe, cu risc de instalare a ileusului paralitic şi/sau retenţiei urinare. În plus,
anticolinergicul creşte concentraţia plasmatică a morfinei şi derivaţilor acesteia, probabil prin
întârzierea golirii gastrice;
- antiacide şi antidiareice: administrarea simultană poate scădea absorbţia
anticolinergicului, cu scăderea eficienţei sale terapeutice;
- antianginoase (nitraţi): teoretic, o substanţă care scade secreţia salivară, cum este
anticolinergicul, poate scădea viteza şi rata absorbţiei perlinguale a nitraţilor administraţi pe
această cale. Semnificaţia clinică a acestei interacţiuni pare a fi minimă;
- anticolinergice sau alte medicamente cu activitate anticolinergică: administrarea
simultană intensifică efectele anticolinergice, cu risc de instalare a ileusului paralitic;
- antidepresive triciclice: asocierea poate potenţa efectele anticolinergice ale ambelor
medicamente (uscăciune a gurii, retenţie urinară, constipaţie). De asemenea, pot să apară
anomalii ECG. Trebuie redus dozajul celor două medicamente asociate sau utilizat ca
antidepresiv, mianserina;
- antimiastenice: administrarea concomitentă poate induce o scădere marcată a motilităţii
intestinale;
- clorură de potasiu: administrarea concomitentă poate creşte severitatea leziunilor
gastro-intestinale induse de clorura de potasiu);
- haloperidol: eficienţa antipsihotică a haloperidolului poate fi scăzută la pacienţii
schizofrenici;
- ketokonazol: anticolinergicele pot creşte pH-ul gastro-intestinal, ceea ce determină
scăderea absorbţiei ketokonazolului;
- metoclopramid: anticolinergicele antagonizează efectul metoclopramidului asupra
motilităţii gastro-intestinale.
2
Metansulfonatul de dihidroergotoxină interacţionează cu nitraţi, antihipertensive
vasodilatatoare, beta-blocante, diazoxid, papaverină, putând determina hipotensiune arterială şi
bradicardie. Teoretic, asocierea cu un hipotensor poate determina agravarea efectului hipotensiv,
de aceea trebuie supravegheată tensiunea arterială. Importanţa clinică a acestor interacţiuni nu
este precizată.
Hidroxizinul interacţionează cu:
- amantadină: poate favoriza apariţia efectelor confuzionale şi halucinatorii ale
medicamentelor cu proprietăţi anticolinergice;
- analgezice opioide: administrarea concomitentă poate agrava efectul constipant al celor
două substanţe, cu risc de instalare a ileusului paralitic şi/sau retenţiei urinare. În plus,
anticolinergicul creşte concentraţia plasmatică a morfinei şi derivaţilor, probabil prin întârzierea
golirii gastrice;
- antianginoase (nitraţi): teoretic, o substanţă care scade secreţia salivară, cum este
anticolinergicul, poate să scadă viteza şi rata absorbţiei perlinguale a nitraţilor administraţi pe
această cale. Semnificaţia clinică a acestei interacţiuni pare a fi minimă;
- anticolinergice sau alte medicamente cu activitate anticolinergică: efectele anticolinergice
pot fi potenţate când se administrează concomitent, cu risc de instalare a ileusului paralitic;
- apomorfină: administrarea prealabilă de hidroxizin poate scădea răspunsul emetic la
apomorfină;
- deprimante ale SNC şi etanol: administrarea concomitentă potenţează efectele deprimante
asupra SNC; de asemenea, administrarea împreună cu maprotilină şi antidepresive triciclice
poate potenţa efectele anticolinergice ale ambelor medicamente (uscăciune a gurii, retenţie
urinară, constipaţie). De asemenea, pot să apară anomalii ECG. Trebuie redus dozajul celor două
medicamente asociate sau utilizat ca antidepresiv, mianserina;
- IMAO (inclusiv furazolidon şi procarbazină): administrarea concomitentă poate prelungi
ÅŸi intensifica efectele anticolinergice ÅŸi deprimante asupra SNC ale hidroxizinului;
- medicaţie fotosensibilizantă: administrarea concomitentă cu hidroxizin poate accentua
efectele fotosensibilizante;
- salicilaţi: administrarea împreună cu hidroxizin poate masca simptomele de ototoxicitate
determinate de aceştia (acufene, ameţeli).
Propranololul interacţionează cu:
- agonişti ai morfinei: această asociaţie determină creşterea efectului hipotensor şi mărirea
riscului apariţiei hipotensiunii arteriale posturale. La animale, doza letală de morfină este mult
redusă de către propranolol. Trebuie supravegheată tensiunea arterială;
- alfa-blocante: există un risc de hipotensiune arterială posturală şi leşin la pacienţii care
utilizează beta-blocante cronic şi încep tratamentul cu prazosin. Prin beta-blocare sunt
compromise reflexele compensatorii cardiopresoare. Efectul durează puţin (câteva zile) până
când apare o compensare fiziologică. Trebuie scăzută prima doză de prazosin la cei care
utilizează deja propranolol;
- alfa-simpatomimetice: teoretic există un antagonism farmacologic între cele două
substanţe. Simpatomimeticele sunt utilizate în caz de supradozaj al propranololului. Cum
activităţile pe receptorii alfa şi beta nu sunt absolut specifice, trebuie supravegheate
electrocardiograma şi tensiunea arterială. Efectele alfa-simpatomimeticelor sunt crescute,
deoarece nu mai există efectul beta de vasodilataţie. Creşte incidenţa anafilaxiei prin utilizarea
beta-blocantelor şi pacienţii pot fi rezistenţi la tratamentul cu adrenalină. Trebuie utilizate doze
mult mai mari de adrenalină pentru a învinge această rezistenţă, de aceea asocierea este de evitat;
- amfetamină: apare risc de bradicardie cu posibilitatea de stop cardiac;
- aminoglicozide pe cale orală: neomicina poate creşte concentraţiile plasmatice ale
propranololului. Trebuie evitată administrarea lor concomitentă. Importanţa clinică a acestei
interacţiuni nu este precizată;
- amiodaronă: administrarea simultană prezintă risc de apariţie de tulburări de ritm
(bradicardie, fibrilaţie ventriculară, asistolie) şi de supresie a mecanismelor compensatoare
3
simpatomimetice. Amiodarona scade metabolismul beta-blocantului, deci creÅŸte efectul
bradicardizant prin creşterea concentraţiei plasmatice a acestuia. Această asociere este de evitat;
- anestezice (cloroform, ciclopropan, enfluran, halotan, isofluran, metoxifluran,
tricloretilenă): administrarea concomitentă cu propranolol poate creşte riscul de depresie
miocardică şi hipotensiune arterială;
- antiacidele pe cale orală şi cărbune activat: antiacidele scad absorbţia digestivă a
propranololului. Se impune un interval de minimum 2 ore între antiacid şi beta-blocant;
- antianginoase (nitraţi): pot fi potenţate proprietăţile antihipertensive ale propranololului,
cu risc de hipotensiune arterială, uneori chiar de şoc. Asocierea poate fi favorabilă, deoarece
beta-blocantul anulează tahicardia reflexă şi stimularea reflexă miocardică datorate vasodilataţiei
induse de nitraţi şi nitraţii scad întoarcerea venoasă şi reduc timpul de ejecţie ventriculară, deci
antagonizează efectele propranololului de creştere a dimensiunii ventriculare şi a tensiunii
telediastolice, precum şi de prelungire a timpului de ejecţie ventriculară. De asemenea, nitraţii
antagonizează vasoconstricţia periferică indusă de beta-blocare;
- anticolinergice: cele două substanţe au efecte cardiace opuse. Propranololul participă la
demascarea activităţii parasimpatice. În acest sens, atropina poate preveni sau reduce acest efect.
Ea este recomandată pentru a contrabalansa bradicardia excesivă ce apare în timpul administrării
propranololului;
- antidepresive triciclice: creşte efectul antihipertensiv al celor două substanţe asociate, cu
risc de hipotensiune arterială ortostatică. Propranololul scade metabolismul hepatic al
maprotilinei, cu creşterea toxicităţii ei. Trebuie supravegheată tensiunea arterială;
- antidiabetice orale (biguanide) şi insulină: administrarea concomitentă cu propranololul
poate împiedica controlul glicemiei. Poate exista un risc crescut de hiperglicemie secundar unei
uşoare deteriorări a metabolismului carbohidraţilor şi rezistenţei periferice la insulină.
Propranololul poate împiedica recuperarea din hipoglicemie la diabetici, deoarece
blochează efectele catecolaminelor (care au rolul de a produce glicogenoliză şi de a mobiliza
glucoza ca răspuns la hipoglicemie). De asemenea, poate masca anumite simptome de
hipoglicemie (precum creşterea pulsului şi tensiunii arteriale, transpiraţii, tremor), complicând
astfel monitorizarea pacientului;
- antiinflamatoare nesteroidiene: acestea pot scădea efectul antihipertensiv al
propranololului (prin inhibarea de către AINS a sintezei renale de prostaglandine implicate în
excreţia renală de sodiu, cu retenţie hidro-salină, precum şi cu efect vasodilatator periferic). Este
necesară creşterea dozei de propranolol;
- antiulceroase anti-H2 de tip cimetidină: există un risc de creştere de aproximativ două ori
a concentraţiei plasmatice a propranololului, care se metabolizează hepatic intens, ceea ce poate
antrena o scădere tensională şi bradicardie. Cimetidina scade metabolismul hepatic al
propranololului prin inhibarea activităţii enzimelor microzomiale hepatice, cât şi prin scăderea
fluxului sanguin hepatic;
- baclofen: apare un risc de potenţare a efectului hipotensor al celor două substanţe.
Trebuie supravegheată tensiunea arterială;
- barbiturice: barbituricul creşte catabolismul hepatic, prin inducţie enzimatică, al
propranololului, scăzându-i concentraţia plasmatică, cu necesitatea ajustării dozelor;
- benzodiazepine: propranololul scade metabolismul diazepamului, cu posibilitatea creÅŸterii
concentraţiilor plasmatice ale acestuia. Importanţa clinică a acestei interacţiuni este mică;
- blocantele canalelor de calciu, clonidină, diazoxid, guanabenz, rezerpină sau alte
antihipertensive (cu excepţia IMAO): controlul tensiunii arteriale poate fi împiedicat când se
administrează clonidină sau guanabenz concomitent cu propranolol, care le potenţează efectul
antihipertensiv; administrarea împreună cu diltiazem sau verapamil se soldează cu bradicardie
simptomatică, cu sau fără efecte hemodinamice severe; administrarea împreună cu nifedipin
poate determina o hipotensiune excesivă şi creşterea riscului de insuficienţă cardiacă congestivă;
blocantele canalelor de calciu scad metabolizarea hepatică a propranololului; administrarea
concomitentă cu diazoxid previne tahicardia produsă de acesta, dar potenţează efectul
hipotensiv; administrarea împreună cu rezerpină determină blocadă beta-adrenergică excesivă,
cu risc de bradicardie şi hipotensiune arterială;
4
- blocante neuromusculare: propranololul potenţează şi prelungeşte acţiunea acestora;
- butirofenonă: apare un risc de potenţare a acţiunii antihipertensive a propranololului de
către butirofenonă;
- cafeina: propranololul scade frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială, efecte antagonizate
în oarecare măsură de cafeină, care stimulează eliberarea de catecolamine, cu creşterea
frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale. Creşterea tensiunii arteriale poate fi mai marcată în
prezenţa propranololului, deoarece acesta blochează vasodilataţia indusă de beta-receptorii
vasculari, lăsând efectele alfa-vasocontrictoare ale adrenalinei fără contrapondere. Pot fi
necesare creÅŸteri ale dozajului propranololului;
- chinidină: această asociaţie favorizează creşterea efectelor propranololului prin scăderea
frecvenţei cardiace şi a conducerii atrio-ventriculare, dovedindu-se utilă în unele cazuri de
aritmii rezistente la chinidină. Propranololul creşte concentraţia plasmatică a chinidinei prin
scăderea metabolizării ei hepatice datorită scăderii fluxului sanguin hepatic. Asocierea creşte
efectul cronotrop şi inotrop negativ al ambelor substanţe. Chinidina poate scădea fixarea tisulară
a propranololului. Este necesară supravegherea prin electrocardiogramă;
- ciclosporină: propranololul poate scădea concentraţia plasmatică a ciclosporinei, deci şi
eficacitatea acesteia;
- cocaină: antagonizează efectele propranololului;
- colestiramină: aceasta poate scădea absorbţia propranololului, de aceea nu se
administrează concomitent;
- colinergice: se pot adiţiona efectele bradicardizante şi deprimante cardiace ale celor două
substanţe;
- estrogeni: scad eficienţa propranololului;
- fenotiazine: se potenţează reciproc;
- IMAO (inclusiv furazolidon, procarbazină, selegilină): există risc crescut de hipertensiune
arterială;
- lidocaină: este potenţat efectul acesteia;
- medicaţie imună şi extracte alergenice pentru testele cutanate: administrarea
concomitentă creşte riscul de reacţii anafilactice;
- propafenonă: creşte concentraţia plasmatică de propranolol;
- xantine (aminofilină, teofilină): se inhibă reciproc.
Influenţe asupra rezultatelor de laborator
Alcaloizii din beladonă interacţionează cu următoarele teste de laborator:
- testarea secreţiei acide gastrice: administrarea anticolinergicelor poate antagoniza efectul
pentagastrinei şi histaminei în evaluarea funcţiei secretorii acide gastrice (de aceea se recomandă
evitarea administrării de anticolinergice cu 24 ore înainte de test);
- studierea cu radionuclizi a golirii stomacului: administrarea de anticolinergice poate
întârzia golirea stomacului;
- testul de excreţie urinară a fenolsulfonftaleinei (phenolsulfonphthalein – PSP):
Hidroxizinul interacţionează cu următoarele teste de laborator:
- teste cutanate cu extracte alergenice: hidroxizinul poate inhiba răspunsul cutanat la
histamină, conducând la rezultate fals – negative;
- dozarea urinară de 17-hidroxicorticosteroid: hidroxizinul determină o falsă creştere a
concentraţiei urinare de 17-hidroxicorticosteroid.
Propranololul interacţionează cu următoarele teste de laborator:
- testul screening pentru glaucom: poate fi interferat de beta-blocada sistemică, care scade
presiunea intraoculară;
- ventriculografia cu radionuclizi: propranololul scade frecvenţa cardiacă;
- anticorpi antinucleari: titrul ANA poate fi crescut;
5
- glicemia: propranololul împiedică glicogenoliza şi răspunsul hiperglicemic la epinefrina
endogenă, conducând la persistenţa hipoglicemiei şi întârzierea revenirii la normal a glicemiei,
mai ales la diabetici;
- propranololul induce creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei, potasiului, acidului
uric, lipoproteinelor, trigliceridelor.
Atenţionări speciale
- afecţiuni oculare (glaucom, irite). Dacă apare midriază şi fotofobie se vor purta ochelari
de soare. Se va administra cu precauţie la vârstnici datorită incidenţei crescute a glaucomului;
- afecţiuni ale tractului gastro-intestinal: hepatopatii; semne precoce de ileus, cum sunt cele
din peritonite; colită ulcerativă; hernie hiatală asociată cu esofagită de reflux;
- afecţiuni ale aparatului uro-genital: afecţiuni renale, hipertrofie de prostată. Pacienţii cu
prostatism pot avea disurie ÅŸi pot necesita cateterizare;
- afecţiuni cardio-vasculare: coronaropatii, insuficienţă cardiacă congestivă, aritmii,
tahicardie, hipertensiune arterială;
- afecţiuni pulmonare: pacienţi debilitaţi cu pneumopatii cronice. Se va utiliza cu precauţie
la pacienţii cu astm bronşic sau alergii;
- altele: neuropatie autonomică, miastenia gravis, hipertiroidism, diabet zaharat, delir sau
demenţă.
Copii
- administrarea la copii: Calmogen nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 10 ani, deoarece
aceştia (şi în special sugarii şi copiii foarte mici) sunt foarte susceptibili la efectele toxice ale
anticolinergicelor (excitarea SNC cu tendinţă la convulsii şi apariţia unei reacţii paradoxale
caracterizate prin hiperexcitabilitate), mai ales cei cu paralizie spastică sau afecţiuni cerebrale.
Poate să apară o creştere a temperaturii corpului, mai ales în condiţii de temperatură ambientală
crescută.
Vârstnici
- administrarea la vârstnici: vârstnicii pot reacţiona la dozele uzuale de anticolinergice prin
agitaţie, stare de nelinişte, somnolenţă şi confuzie. Ei sunt în special susceptibili la reacţiile
adverse ale acestora, cum sunt constipaţie, uscăciunea gurii, retenţie urinară (mai ales la bărbaţi),
existând riscul de a precipita un glaucom nediagnosticat şi de a determina tulburări de memorie
sau de a le accentua la cei la care acestea există deja. Propranololul poate determina sau exacerba
tulburări mentale, hipotermie.
Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Calmogen nu se recomandă la gravide. Alcaloizii din beladonă traversează placenta, dar nu
au fost efectuate studii nici la animale, nici la om. Nu au fost efectuate studii amănunţite cu
atropină la om. Studiile la şoarece nu au demonstrat reacţii adverse asupra fătului la
administrarea de atropină 50 mg pe kg. Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate cu
hidroxizin la om. Totuşi, nu este recomandat să se utilizeze hidroxizin în primele luni de sarcină,
deoarece studiile efectuate la şobolani au arătat că acesta produce anomalii fetale când este
administrat în doze substanţial mai mari decât cele terapeutice utilizate la om. În studiile
efectuate cu propranolol nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii la animalele studiate.
Propranololul traversează placenta. S-au observat la făt şi nou-născut simptome cum sunt
bradicardie, hipotensiune arterială, hipoglicemie, depresie respiratorie, iar embriotoxicitatea a
apărut la animale la care s-a administrat de o doză de 10 ori mai mare decât doza maximă
recomandată la om.
Alăptare
Calmogen nu se recomandă femeilor care alăptează. Alcaloizii din beladonă se excretă în
lapte, putând inhiba lactaţia. Deşi nu au fost măsurate concentraţiile acestora, utilizarea pe
6
termen îndelungat ar trebui evitată în timpul alăptării, deoarece sugarii sunt de obicei foarte
sensibili la efectele anticolinergicelor. Hidroxizinul se excretă şi el în lapte, nefiind recomandat
mamelor care alăptează datorită riscului de reacţii adverse la sugari (agitaţie neobişnuită şi
iritabilitate). Propranolul se excretă în lapte, dar nu s-au raportat reacţii adverse la sugari (totuşi
aceştia trebuie monitorizaţi pentru apariţia de bradicardie, hipotensiune arterială, hipoglicemie,
depresie respiratorie).
Fertilitate
Nu au fost efectuate studii la om.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Calmogen poate determina somnolenţă, diminuarea stării de alertă mentală, ameţeli,
tulburarea vederii influenţând capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze ÅŸi mod de administrare
Adulţi: 2 – 4 capsule Calmogen pe zi.
Copii cu vârsta peste 10 ani: 1 – 2 capsule Calmogen pe zi.
În tratamentul de lungă durată, Calmogen poate fi administrat zilnic, în cure de 15 – 20 zile
pe lună.
Pentru stările acute sau episodice de hiperreactivitate vegetativă şi neuro-psihică se pot
administra 1 – 2 capsule Calmogen dimineaţa, cu efecte favorabile pentru tot restul zilei.
Pentru tulburări cu predominanţă seara şi noaptea se administrează 1 – 2 capsule Calmogen
pe zi, seara.
Capsulele se administrează cu 30 – 60 minute înainte de masă sau la 2 – 3 ore după masă.
Capsulele se înghit întregi cu un pahar cu apă.
Reacţii adverse
Substanţele active pot determina reacţii adverse anticolinergice şi/sau α- şi β-adrenolitice,
dar de intensitate şi incidenţă reduse, datorită dozelor echilibrate. S-au raportat vedere înceţoşată,
fotofobie, uscăciunea pielii, gurii, nasului şi gâtului, scăderea secreţiei lactate, cefalee, confuzie,
somnolenţă, halucinaţii, depresie, tulburări de memorie, bradicardie, hipotensiune ortostatică,
bronhospasm, greţuri, vărsături, constipaţie, dificultăţi la urinare, erupţii cutanate, crampe şi
slăbiciune musculară, oboseală, agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie.
Supradozaj
Simptome
Pot să apară agitaţie, iritabilitate, nervozitate, confuzie, somnolenţă sau tulburări de somn,
halucinaţii, vorbire neinteligibilă, instabilitate, mers greoi, convulsii, ameţeli, vedere înceţoşată
sau tulburări la vederea de aproape, cefalee, bătăi cardiace neregulate, bradicardie, bloc atrio-
ventricular, hipotensiune arterială, cianoză a extremităţilor, bronhospasm, dispnee, dureri
epigastrice cu caracter de crampe, pierderea poftei de mâncare, greaţă, vărsături, fatigabilitate,
febră, piele neobişnuit de caldă, uscată şi hiperemică, senzaţie de slăbiciune musculară,
uscăciunea gurii, mucoasei nazale şi faringo-laringiene. Doza letală de atropină la copii poate fi
de numai 10 mg.
Tratament
Constă în: provocarea vărsăturii prin administrare de sirop de ipeca (cu precauţii pentru a
preveni aspiraţia în căile respiratorii, mai ales la copii) sau lavaj gastric cu soluţie de acid tanic
4% şi administrarea de cărbune activat pentru a-i scădea absorbţia; administrarea de fisostigmină
intravenos lent în doze de 0,5 – 2 mg (la copii 0,5 – 1 mg până la doza totală de 2 mg), cu o rată
de până la 1 mg/min, repetat la nevoie în doze de 1 – 4 mg, dar fără a depăşi 5 mg la adult sau
administrarea de neostigmină intramuscular în doze de 0,5 – 1 mg, repetate la fiecare 2-3 ore sau
intravenos câte 0,5–2 mg, repetate la nevoie; administrarea de barbiturice cu durată scurtă de
acţiune în doze mici (de exemplu, 100 mg de tiopental sodic) sau de benzodiazepine în caz de
7
delir sau agitaţie; administrarea de diazepam sau lorazepam intravenos pentru tratamentul
convulsiilor; administrarea de vasopresoare în caz de hipotensiune arterială; asigurarea
respiraţiei artificiale, unei hidratări adecvate şi tratamentului simptomatic la nevoie; consult
psihiatric în caz de ingestie voluntară.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Producător
S.C. Europharm S.A., România
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
S.C. Europharm S.A.
Str. Poienelor Nr. 5, 500419, Braşov, România
Data ultimei verificări a prospectului
Decembrie 2004
8
Document Outline
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
Informaţii privind etichetarea
CALMOGEN
Capsule
AMBALAJ PRIMAR –blister
Denumirea produsului: CALMOGEN
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: S.C. EUROPHARM S.A., România
AMBALAJ SECUNDAR - cutie
Denumirea produsului: CALMOGEN
Forma farmaceutică: capsule
Compoziţia: alcaloizi totali exprimaţi în hiosciamină bază 0,200 mg sub formă de extract
uscat de beladonă, metansulfonat de dihidroergotoxină 0,300 mg, clorhidrat de
propranolol 10 mg, clorhidrat de hidroxizin 10 mg şi excipienţi pentru o
capsulă
Cantitatea pe ambalaj: 30 capsule
Calea de administrare: orală
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele şi adresa deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
S.C. Europharm S.A.
Str. Poienelor Nr. 5, 500419, Braşov, România
Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25°C în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală – P-6L
Numărul Autorizaţiei de punere pe piaţă: 4986/2004/01
Document Outline
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ