CAMPTO
AVENTIS PHARMA DAGENHAM
20mg/ml
L01XX19–Alte antineoplazice alte antineoplazice
Irinotecanum
Conc. pt. sol. perf.
Cutie x 1 flac. din sticla bruna x 5 ml conc. pt. sol. perf.
3 ani
• Campto - 5 ml (Cutie x 1 flac. din PP x 5 ml conc. pt. sol. perf.)
• Campto - 15 ml (Cutie x 1 flac. din PP x 15 ml conc. pt. sol. perf.)
20mg/ml
L01XX19–Alte antineoplazice alte antineoplazice
Irinotecanum
Conc. pt. sol. perf.
Cutie x 1 flac. din sticla bruna x 5 ml conc. pt. sol. perf.
3 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Campto - 5 ml (Cutie x 1 flac. din sticla bruna x 5 ml conc. pt. sol. perf.)• Campto - 5 ml (Cutie x 1 flac. din PP x 5 ml conc. pt. sol. perf.)
• Campto - 15 ml (Cutie x 1 flac. din PP x 15 ml conc. pt. sol. perf.)
Alte produse de la AVENTIS PHARMA DAGENHAM
Docetaxel winthrop 20mg • Docetaxel winthrop 80mg • Taxotere 80 mg/4ml • Campto • Taxotere 20 mg/1ml • Taxotere 80 mg • Taxotere 20 mg • Campto •Alte produse cu codul ATC: L01XX19
Campto • Irinotecan hameln rds 20 mg/ml • Irinotecan medac 20 mg/ml • Irinotecan pharmaswiss 20 mg/ml • Irinotecan ebewe 20 mg/ml • Irinotesin 20mg/ml • Irinotecan ebewe 20 mg/ml • Campto •Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
CAMPTO 100 mg/5 ml
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Campto 100 mg/5 ml
5 ml (un flacon) concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţin clorhidrat de irinotecan
trihidrat 100 mg
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Campto este indicat în tratamentul cancerului colo-rectal avansat, în monoterapie, la
pacienţii trataţi anterior cu 5-fluorouracil şi la care nu s-au obţinut beneficiile aşteptate sau
în asociere cu 5-fluorouracil şi acid folinic la pacienţii făra chimioterapie anterioară.
A fost de asemenea propus pentru tratamentul altor tipuri de neoplazii, de exemplu cancer
pulmonar cu sau fără celule mici, ovarian, de col uterin, mamar, gastric, esofagian etc.
4.2 Doze şi mod de administrare
Campto este destinat numai adulţilor. Se administrează după diluare, în perfuzie
intravenoasă, în decurs de 30-90 minute.
Monoterapie (pacienţi trataţi anterior):
Doza iniţială recomandată de irinotecan este de 350 mg/m² suprafaţă corporală,
administrată în perfuzie intravenoasă la fiecare 3 săptămâni. Se poate lua în considerare o
doză de început mai mică (de ex. 300 mg/m²) în cazul pacienţilor aflaţi în oricare din
următoarele situaţii: vârsta ≥ 65 de ani, radioterapie extinsă efectuată anterior, status de
performanţă ═ 2, nivel crescut al bilirubinei, sau cancer gastric.
Există situaţii (pacienţi ce necesită o monitorizare mai frecventă sau care prezintă risc
crescut de neutropenie) în care Campto poate fi administrat săptămânal timp de 4
săptămâni, urmat de o pauză de 2 săptămâni. În acest caz doza iniţială recomandată pentru
tratamentul cu irinotecan ca agent terapeutic unic este de 125 mg/m².
Terapie asociată (pacienţi anterior netrataţi)
Siguranţa şi eficacitatea Campto a fost evaluată în asociere cu 5-fluorouracil (5-FU)şi acid
folinic în scheme de administrare la două saptămâni. Doza iniţială recomandată de
irinotecan este de 180 mg/m2 administrată în perfuzie intravenoasă la fiecare două
săptămâni, urmată de perfuzia intravenoasă cu 5-fluorouracil şi acid folinic.
Ajustarea dozelor
Readministrarea Campto se va face numai după revenirea gradului tuturor reacţiilor
adverse [conform National Cancer Institute Comon Toxicity Criteria (NCI CTC)] la valori
acceptabile (0-1) şi după dispariţia completă a diareei determinată de tratament.
În cazul readministrării, dozele de Campto şi când este cazul şi de 5-fluorouracil vor fi
reduse în conformitate cu cele mai grave reacţii adverse observate la administrarea
1
anterioară. Tratamentul va fi amânat cu 1-2 săptămâni pentru a permite remisiunea
completă a toxicităţii determinate de medicament. Un nou ciclu terapeutic trebuie început
doar când numărul granulocitelor este ≥1500/mm³, numărul trombocitelor ≥100 000/mm³
şi diareea determinată de medicament este complet rezolvată.
În cazul în care la administrarea anterioară s-a constatat toxicitate hematologică
[neutropenie grad 4, netropenie ferbrilă (neutropenie grad 3-4 şi febră grad 2-4),
trombocitopenie şi lecopenie (grad 4)] sau toxicitate de altă natură (grad 3-4) se recomandă
reducerea dozei de Campto şi /sau 5-FU cu 15-20%
2
AJUSTAREA RECOMANDATĂ A DOZELOR PENTRU SCHEMELE DE MONOTERAPIEª
Un nou ciclu terapeutic trebuie început doar când numărul granulocitelor este ≥1500/mm³, numărul trombocitelor ≥100 000/mm³, şi diareea determinată de medicament este complet rezolvată. Tratamentul
trebuie întârziat cu 1-2 săptămâni pentru a permite remisia completă a reacţiilor adverse produse de medicament. Dacă starea pacientului nu se îmbunătăţeşte după o întârziere de 2 săptămâni trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu irinotecan.
În timpul unui ciclu terapeutic
La începutul următorului ciclu terapeutic
Toxicitatea
(După recuperarea adecvată), comparativ cu
Gradul b (Valoare)
doza iniţială din ciclul anteriora
Săptămânal Săptămânal
La fiecare 2 sau 3 săptămâni
Fără toxicitate
Se menţine nivelul dozei
↑ 25 mg/m2 până la o doză maximă de Se menţine nivelul dozei
150 mg/m2
Neutropenia
1 (1500 to 1999/mm3)
Se menţine nivelul dozei
Se menţine nivelul dozei
Se menţine nivelul dozei
2 (1000 to 1499/ mm3)
↓ 25 mg/m2
Se menţine nivelul dozei
Se menţine nivelul dozei
3 (500 to 999/ mm3)
Se omite doza, apoi ↓ 25 mg/m2 când neutropenia ajunge la grad ≤ 2
↓ 25 mg/m2
↓ 50 mg/m2
4 (<500/ mm3)
Se omite doza, apoi↓ 50 mg/m2 când neutropenia ajunge la grad ≤ 2
↓ 50 mg/m2
↓ 50 mg/m2
Neutropenie febrilă
(neutropenie de gradul 4 şi febră ≥
Se omite doza, apoi după rezolvare ↓ 50 mg/m2
↓ 50 mg/m2
↓ 50 mg/m2
gradul 2)
Alte efecte toxice hematologice
Ajustarea dozelor în caz de leucopenie, trombocitopenie, şi anemie în timpul unui ciclu terapeutic şi la începutul următoarelor cicluri terapeutice se bazează pe criteriile
de toxicitate NCI şi sunt aceleaşi ca şi cele recomandate mai sus pentru neutropenie.
Diaree
1 (2-3 scaune/zi > pretrc)
Se menţine nivelul dozei
Se menţine nivelul dozei
Se menţine nivelul dozei
2 (4-6 scaune/zi > pretrc)
↓ 25 mg/m2
Se menţine nivelul dozei
Se menţine nivelul dozei
3 (7-9 scaune/zi > pretrc)
Se omite doza, apoi ↓ 25 mg/m2 când se ajunge la grad ≤ 2
↓ 25 mg/m2
↓ 50 mg/m2
4 (≥ 10 scaune/zi > pretrc)
Se omite doza, apoi ↓ 50 mg/m2 când se ajunge la grad ≤ 2
↓ 50 mg/m2
↓ 50 mg/m2
Alte efecte toxice non-hematologiced
1
Se menţine nivelul dozei
Se menţine nivelul dozei
Se menţine nivelul dozei
2
↓ 25 mg/m2
↓ 25 mg/m2
↓ 50 mg/m2
3
Se omite doza, apoi ↓ 25 mg/m2 când se ajunge la grad ≤ 2
↓ 25 mg/m2
↓ 50 mg/m2
4
Se omite doza, apoi ↓ 50 mg/m2 când se ajunge la grad ≤ 2
↓ 50 mg/m2
↓ 50 mg/m2
a Toate ajustările dozelor trebuie efectuate luând în considerare toxicităţile anterioare cele mai severe.
b National Cancer Institute Comon Toxicity Criteria (NCI CTC)
c Premedicaţie
d Excluzând alopecia, anorexia, astenia
3
Durata tratamentului
Atât în cazul utilizării în monoterapie cât şi pentru administrarea în asociere cu alţi agenţi,
tratamentul cu irinotecan poate fi continuat un timp nedefinit la pacienţii care răspund
pozitiv la tratament sau la pacienţii al căror cancer rămâne staţionar. Pacienţii trebuie
monitorizaţi cu atenţie în ceea ce priveşte apariţia fenomenelor toxice; tratamentul trebuie
întrerupt atunci când apare o toxicitate inacceptabilă care nu răspunde la ajustarea dozelor
şi la tratamentul de susţinere adecvat.
Grupe speciale de populaţie
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu disfuncţie hepatică, dozele iniţiale recomandate în monoterapie sunt
stabilite în funcţie de valorile concentraţiei plasmatice a bilirubinei.
Concentraţia plasmatică a bilirubinei totale Doza iniţială, mg/m²
< 1,5 LSN*
350
1,5-3,0 x LSN
200
>3,0 x LSN
este contraindicat
*limita superioară a normalului
Nu sunt disponibile date în ceea ce priveşte administrarea Campto în asociere cu alte
citostatice la această categorie de pacienţi.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece la acest grup de pacienţi nu au fost întreprinse studii clinice, nu se recomandă
administrarea Campto la pacienţii cu insuficienţă renală.
Pacienţi vârstnici
Nu s-au efectuat studii de farmaco-cinetică la această categorie de pacienţi. Se recomandă
alegerea cu prudenţă a dozelor ca urmare a frecvenţei crescute a deteriorări funcţiilor
biologice datorate vârstei.
4.3 Contraindicaţii
-hipersensibilitate la irinotecan sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;
-boală infalmatorie cronică intestinală şi /sau obstrucţie intestinală;
-insuficienţă medulară severă;
-valori ale bilirubinei plasmatice de 3 ori mai mari decât limita superioară a normalului;
-indice de performanţă individuală (OMS) > 2
-sarcină şi alăptare
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Ca toate medicamentele antineoplazice, Campto trebuie administrat numai sub
supravegherea medicilor specialişti, cu experienţă în chimioterapia antineoplazică.
Campto se va administra numai după atenta evaluare a raportului beneficiu aşteptat /risc
potenţial în următoarele cazuri:
-pacienţi cu un factor de risc, mai ales cei cu status de performanţă (OMS)= 2.
-în puţinele cazuri în care se presupune că pacienţii nu urmează recomandările privitoare la
atitudinea faţă de reacţiile adverse (necesitatea unui tratament antidiareic imediat şi
prelungit, asociat cu ingestia unor cantităţi mari de lichide la debutul diareei tardive). La
aceşti pacienţi se recomandă supravegherea atentă, în spital.
Simptome de tip colinergic: Pacienţii pot prezenta simptome de tip colinergic cum ar fi
rinită, hipersalivaţie, mioză, lăcrimare, diaforeză, înroşirea feţei (vasodilataţie), bradicardie
4
şi accentuarea peristaltismului intestinal care poate determina crampe abdominale şi diaree
precoce (de ex. diareea care apare în primele 8 ore de la administrarea de irinotecan).
Apariţia acestor simptome poate fi observată în timpul administrării sau la scurt timp după
administrarea intravenoasă de irinotecan şi se presupune că sunt determinate de activitatea
anticolinesterazică a irinotecanului, estimându-se o creştere a frecvenţei lor o dată cu
creşterea dozei de irinotecan. Trebuie avută în vedere administrarea terapeutică sau
profilactică intravenoasă sau subcutanată a 0,25 mg -1 mg atropină, la pacienţii care
prezintă simptomatologie colinergică (cu excepţia cazurilor ce au contraindicaţie clinică).
Tulburări hematologice: În timpul tratamentului cu irinotecan este necesară monitorizarea
saptămânală a hemoleucogramei. Irinotecanul determină în mod obişnuit neutropenie,
leucopenie şi anemie, oricare dintre acestea putând fi severe şi, de aceea, este contraindicat
la pacienţii cu depresie medulară severă. Trombocitopenia severă este mai puţin frecventă.
În studiile clinice, frecvenţa neutropeniei de gradul 3 şi 4, a fost semnificativ mai mare la
pacienţii care anterior terapiei cu irinotecan au urmat radioterapie pelvină / abdominală
decât la pacienţii care nu au urmat o astfel de terapie. Probabilitatea de a dezvolta
neutropenie de gradul 3 sau 4 la primul ciclu terapeutic, a fost semnificativ mai mare la
pacienţii cu o concentraţie iniţială a bilirubinei plasmatice totale de 1,0 mg/dl sau mai
mare, decât la pacienţii cu o concentraţie iniţială a bilirubinei plasmatice totale mai mică de
1,0 mg/dl. Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte frecvenţa
neutropeniei de gradul 3 şi 4 în funcţie de vârstă sau sex.
Neutropenia febrilă (conform NCI neutropenie de gradul 4 şi febră ≥ gradul 2) a apărut la
mai puţin de 10% dintre pacienţii încluşi în studiile clinice; totuşi, la pacienţii trataţi cu
irinotecan s-au înregistrat decese, ca urmare a septicemiei apărute datorită neutropeniei
severe. Complicaţiile neutropeniei trebuie tratate imediat cu antibiotice. Tratamentul cu
irinotecan trebuie întrerupt temporar dacă apare neutropenia febrilă sau dacă numărul
absolut al neutrofilelor scade sub 1000/mm³. Doza de irinotecan trebuie redusă atunci când
apare neutropenie semnificativă din punct de vedere clinic (vezi pct. 4.2, Recomandări
pentru ajustarea dozelor).
Diaree tardivă: Diareea tardivă (apare în general la mai mult de 24 ore după administrarea
de irinotecan) poate fi de lungă durată, poate determina deshidratare, dezechilibre hidro-
electrolitice sau septicemii, şi poate fi ameninţătoare de viaţă. În studiile clinice de
evaluare a schemei cu administrare la fiecare 3 săptămâni, timpul mediu de la
administrarea perfuziei cu irinotecan până la apariţia diareei tardive a fost de 5 zile.
Frecvenţa diareei tardive de gradul 3 şi 4 în funcţie de vârstă a fost semnificativ mai mare
la pacienţii cu vârsta ≥ 65 ani comparativ cu pacienţii cu vârsta < 65 ani. Ulceraţiile
colonului, câteodată însoţite de hemoragii, au fost observate în asociere cu diareea indusă
de irinotecan.
Următorii factori cresc riscul de aparitie a diareei tardive: radioterapie anterioară în zona
bazinului/abdominală, hiperleucocitoză la începerea tratamentului, indice de performanţă
individuală ≥ 2, sex feminin.
Diareea tardivă trebuie tratată cu loperamidă, imediat de la apariţia primului scaun
neformat sau a pierderii de fecale, sau de la primele semne ale creşterii peristaltismului
intestinal, întâlnite mai frecvent decât se aşteaptă în mod normal la aceşti pacienţi. Regimul
de administrare recomandat pentru loperamidă este de 4 mg, administrate iniţial la apariţia
primelor semne de diaree tardivă, urmate de 2 mg la fiecare 2 ore, până când pacientul nu
mai prezintă diaree cel puţin 12 ore. Se recomandă ca loperamida să nu fie utilizată în
aceste doze mai mult de 48 de ore consecutiv, datorită riscului de ileus paralitic şi nici mai
puţin de 12 ore. Nu se recomandă tratamentul preventiv cu loperamidă. Pacienţii cu diaree
trebuie atent monitorizaţi; dacă sunt deshidrataţi li se vor administra lichide şi electroliţi,
iar în caz de apariţie a ileusului, febrei sau neutropeniei severe se va institui tratament
antibiotic cu spectru larg. În plus faţă de antibioterapie, pentru tratarea diareei se
recomandă spitalizarea în următoarele situaţii:
5
-Diaree asociată cu febră,
-Diaree severă (necesitând hidratare intravenoasă),
-Văsături asociate cu diareea tardivă,
-Diaree care persistă mai mult de 48 de ore de la iniţierea tratamentului cu doze mari de
loperamidă.
Momentul administrării urmatoarei doze de Campto trebuie amânat până când
funcţionalitatea intestinală a pacientului revine la starea de dinaintea începerii
tratamentului şi se menţine pentru cel puţin 24 de ore fără a necesita medicaţie antidiareică.
Dacă apare diaree de grad 3 sau 4, următoarele doze de irinotecan trebuie reduse.
Greaţă şi vărsături: Irinotecanul este emetogen. Greaţa şi vărsăturile pot fi severe şi apar
de obicei în timpul sau la scurt timp după administrarea perfuziei de irinotecan. De aceea,
se recomandă administrarea preventivă de medicamente antiemetice. Medicamentele
antiemetice trebuie administrate în ziua tratamentului, începând cu cel puţin 30 minute
înaintea administrării de irinotecan. De asemenea, medicul trebuie să evalueze necesitatea
administrării în continuare a medicamentelor antiemetice. Pacienţii cu vărsături asociate
diareei tardive trebuie spitalizaţi cât mai repede pentru instituirea tratamentului adecvat.
Tulburări respiratorii: Pneumopatia interstiţială prezentă sub formă de infiltrate pulmonare
este mai puţin frecventă în cursul tratamentului cu irinotecan dar poate avea caracter letal.
Posibilii factori de risc asociaţi cu dezvoltarea pneumopatiei interstiţiale includ boli
pulmonare preexistente, utilizarea de medicamente pneumotoxice, radio-terapia şi factorii
de stimulare ai coloniilor. Pacienţii care prezintă factori de risc, trebuie atent monitorizaţi
în ceea ce priveşte simptomele respiratorii, atât înaintea iniţierii cât şi în timpul
tratamentului cu irinotecan.
Tulburări neurologice: S-a observat prezenţa ameţelilor care pot uneori fi expresia
simptomatică a hipotensiunii arteriale ortostatice la pacienţii cu deshidratare.
Tulburări renale: S-au observat creşteri ale concentraţiei plasmatice a creatininei şi ureei.
De asemenea, s-au înregistrat cazuri de insuficienţă renală acută. Aceste reacţii au fost în
general atribuite complicaţiilor infecţioase sau deshidratării determinate de greaţă, vărsături
sau diaree. De asemenea, au fost raportate cazuri rare de disfuncţie renală datorată
sindromului de liză tumorală.
Reacţii de hipersensibilitate. Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate inclusiv reacţii
anafilactice/anafilactoide severe.
Extravazare. Deşi irinotecan nu este cunoscut ca o substanţă dermato-vezicantă, trebuie
luate măsuri pentru a evita extravazarea, precum şi urmărirea apariţiei semnelor de
inflamaţie la locul injectării. Dacă apare extravazarea, se recomandă spălarea la locul
administrării şi aplicarea locală de gheaţă.
Altele. Deoarece acest medicament conţine sorbitol, nu trebuie administrat în cazul
pacienţilor cu intoleranţă la fructoză.
Grupe speciale de populaţie
Copii
Nu a fost stabilită eficacitatea irinotecanului la copii.
Vârstnici
Medicul trebuie să acorde o atenţie deosebită pacienţilor cu vârstă ≥ 65 ani datorită riscului
crescut de diaree tardivă la acest grup populaţional. În funcţie de regimul de administrare
6
utilizat, la acest grup populaţional, ar putea fi necesare recomandări specifice de dozare
(vezi pct. 4.2.).
Insuficienţa hepatică
La pacienţii cu hiperbilirubinemie, clearance-ul irinotecanului este diminuat (vezi pct. 5.2
Farmacocinetica la grupe speciale de populaţie) şi, de aceea, riscul hemotoxicităţii este
crescut. (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.3) Funcţia hepatică trebuie monitorizată înaintea începerii
tratamentului şi apoi lunar, sau ori de câte ori este indicat clinic.
Obstrucţie intestinală
Pacienţii nu trebuie trataţi cu irinotecan, până la rezoluţia obstrucţiei intestinale.
Radioterapia
Pacienţii care au urmat anterior radioterapie pelvină/abdominală sunt expuşi unui risc
crescut de mielosupresie după administrarea de irinotecan. Medicul trebuie să urmărească
atent pacienţii cu radioterapie extensivă efectuată anterior tratamentului cu irinotecan. În
funcţie de regimul de administrare utilizat, la acest grup populaţional, ar putea fi necesare
recomandări specifice de dozare (vezi pct. 4.2.).
Starea de performanţă individuală
Pacienţii cu o stare generală proastă sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse produse
de irinotecan. În funcţie de regimul de administrare utilizat, ar putea fi necesare
recomandări specifice de dozare la pacienţii cu status de performanţă grad 2. Pacienţii cu
indicele statusului de performanţă individuală grad 3 sau 4 nu trebuie să primească
irinotecan.(vezi pct.4.3). În cadrul studiilor clinice de comparare a diferiţilor agenţi
terapeutici, s-au observat rate mai mari ale spitalizării, neutropeniei febrile, trombo-
embolismului, întreruperii primului ciclu terapeutic şi morţi premature la pacienţii cu un
status de performanţă grad 2, comparativ cu pacienţii cu statusul de performanţă iniţial
grad 0 sau 1.
Cancer gastric. Pacienţii cu cancer gastric sunt mai susceptibili să dezvolte mielosupresie
şi alte efecte toxice atunci când primesc irinotecan. La aceşti pacienţi doza de început
trebuie să fie mai mică (vezi pct. 4.2.).
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Blocanţi neuromusculari
Interacţiunea dintre irinotecan şi blocanţii neuromusculari nu poate fi exclusă deoarece
irinotecanul are o activitate anticolinesterazică; medicamentele cu activitate
anticolinesterazică pot prelungi efectele blocante neuromusculare ale suxametonului, iar
blocada neuromusculară a medicamentelor nedepolarizante poate fi antagonizată.
Agenţi antineoplazici
Este de aşteptat ca reacţiile adverse determinate de irinotecan, cum ar fi mielosupresia şi
diareea, să fie exacerbate de către alţi agenţi antineoplazici cu un profil al reacţiilor adverse
similar irinotecanului.
Dexametazona
La pacienţii care urmează tratament cu irinotecan s-a raportat limfocitopenie, şi este
posibil ca administrarea profilactică a dexametazonei ca antiemetic să crească
probabilitatea limfocitopeniei.Toruşi, nu s-au observat infecţii severe cu germeni
oportunişti şi nici complicaţii specifice limfocitopeniei.
S-a observat hiperglicemie la pacienţii cu istoric de diabet zaharat sau cu intoleranţă la
glucoză anterioară iniţierii tratamentului cu irinotecan. Este probabil ca la unii pacienţi,
dexametazona administrată profilactic ca antiemetic să contribuie la apariţia
hiperglicemiei.
7
Error : Bad color Laxative
Este de aşteptat ca utilizarea laxativelor în timpul tratamentului cu irinotecan să crească
incidenţa sau severitatea diareei.
Diuretice
Irinotecanul poate determina deshidratare secundară vărsăturilor şi diareei. Medicul ar
putea decide ca fiind necesară întreruperea administrării diureticelor în timpul
tratamentului cu irinotecan şi în timpul perioadelor cu diaree şi vărsături.
Anticonvulsivante
Administrarea concomitentă a medicamentelor anticonvulsivante inductoare CYP3A (de
exemplu, carbamazepină, fenobarbital sau fenitoină) determină o reducere a concentraţiei
plasmatice a metabolitului activ SN-38. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care
necesită tratament anticonvulsivant, pentru iniţierea sau înlocuirea medicaţiei anterioare cu
anticonvulsivante neinductoare enzimatice, cu cel puţin o săptămână înaintea începerii
tratamentului cu irinotecan.
Ketoconazol
Clearance-ul irinotecanului este redus semnificativ în condiţiile administrării concomitente
de ketoconazol, determinând o creştere a concentraţiei plasmatice a SN-38. Administrarea
ketoconazolului trebuie întreruptă cu cel puţin o săptămână înaintea începerii tratamentului
cu irinotecan şi nu trebuie administrat pe întreaga perioadă a utilizării irinotecanului.
Sunătoare (Hypericum perforatum)
Concentraţia plasmatică a metabolitului activ SN-38 este redusă la pacienţii care primesc
concomitent produse pe bază de sunătoare. Administrarea acestora trebuie întreruptă cu cel
puţin o săptămână înainte de începerea primului ciclu de tratament cu irinotecan, şi nu
trebuie administrată de-a lungul întregii perioade de tratament cu irinotecan.
Atazanavir sulfat
Administrarea concomitentă de atazanavir sulfat, un inhibitor al CYP3A4 şi UGT1A1,
poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a SN-38, metabolitului activ al
irinotecanului. Medicul trebuie să aibă în vedere acest lucru, atunci când aceste
medicamente se administrează concomitent.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Irinotecan este teratogen la şobolan şi iepure (vezi pct. 5.3.). Irinotecanul poate produce
malformaţii fetale dacă este utilizată în timpul sarcinii. De aceea Campto este contraindicat
în timpul sarcinii.Femeile de vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive pentru
prevenirea concepţiei şi/sau reproducerii în timpul tratamentului cu irinotecan.
Alăptarea
La şobolan, radioactivitatea a fost detectată în lapte după 5 minute de la administrarea
intravenoasă de irinotecan marcat radioactiv, iar concentraţia determinată la 4 ore de la
administrarea irinotecanului a fost de până la 65 de ori mai mare comparativ cu
concentraţiile plasmatice. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele uman, şi
datorită posibilelor reacţii adverse serioase la sugarii alăptaţi la sân, alăptarea este
contraindicată în timpul tratamentului cu irinotecan.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilelor ameţeli şi tulburări de vedere care pot apare
în primele 24 de ore de la administrarea irinotecanului şi sfătuiţi să nu conducă vehicule
sau să folosească utilaje dacă aceste simptome apar (vezi pct. 4.4).
8
4.8 Reacţii adverse
Reacţii adverse raportate în studii clinice
Date despre reacţiile adverse au fost extensiv colectate şi analizate în cadrul unui program
de studii clinice la pacienţi cu cancer colo-rectal metastatic, recidivat sau progresiv după
tratamentul de bază cu 5-FU, şi sunt prezentate mai jos (la grupele populaţionale descrise
mai jos). Este de aşteptat ca reacţiile adverse pentru alte indicaţii să fie similare cu cele
întâlnite în cadrul tratamentului de linia a 2-a pentru cancerul colo-rectal.
Studii clinice cu schema de administrare săptămânală, în monoterapie, cu doze de 100
până la 125 mg/m².
Schema săptămânală de administrare pentru irinotecan a fost evaluată în trei studii clinice
în care au fost incluşi 304 pacienţi cu carcinom metastatic de colon sau rect, recidivat sau
progresiv după tratamentul de bază cu 5-FU. S-au înregistrat 5 (1,6%) morţi care au fost
posibil legate de medicament. Aceşti 5 pacienţi au prezentat o constelaţie de reacţii adverse
(mielosupresie, septicemie neutropenică fără febră, ocluzie intestinală, retenţie de lichide,
stomatite, greaţă, vărsături, diaree şi deshidratare) cunoscute a fi datorate irinotecanului.
Neutropenia febrilă, definită conform INO ca neutropenie de gradul 4 şi febră de gradul 2
sau mai mare, a apărut la alţi 9 pacienţi; aceşti pacienţi au fost recuperaţi cu ajutorul
tratamentului de susţinere.
Un număr de 81 (26,6%) din pacienţi au fost spitalizaţi pentru reacţii adverse atribuite
administrării de irinotecan. Principalele cauze ale spitalizării datorate reacţiilor adverse
determinate de irinotecan au fost diareea, cu sau fără greaţă şi/sau vărsături;
neutropenia/leucopenia, cu sau fără diaree şi/sau febră; şi greaţa şi/sau vărsăturile.
În funcţie de toleranţa individuală la irinotecan a pacientului, s-au efectuat ajustări ale
dozelor de irinotecan în timpul primului ciclu terapeutic şi în timpul următoarelor cicluri
terapeutice. Cele mai frecvente motive pentru reducerea dozei au fost diareea tardivă,
neutropenia şi leucopenia. La 13 (4,3%) dintre pacienţi, tratamentul cu irinotecan a fost
întrerupt din cauza reacţiilor adverse
Studii clinice cu schema de administrare la fiecare 3 săptămâni, în monoterapie, cu doze
de 300 mg/m² până la 350 mg/m²
În cadrul a 2 studii, un număr de 316 pacienţi cu cancer colo-rectal metastatic progresiv
după tratamentul iniţial cu 5-FU, au primit irinotecan, administrat la fiecare 3 săptămâni.
Un număr de 3 (1%) morţi au fost posibil legate de tratamentul cu irinotecan şi au fost
atribuite infecţiei neutropenice, diareei de gradul 4 şi asteniei. Spitalizările datorate
reacţiilor adverse severe, determinate sau nu de administrarea irinotecanului, au fost
necesare cel puţin o dată la 60% dintre pacienţii care au primit irinotecan, iar întreruperea
administrării de irinotecan a fost necesară la 8% dintre pacienţii aflaţi în tratament cu
irinotecan.
Reacţiile adverse datorate medicamentului (gradele 1-4) prelucrate de investigator şi
raportate la un procent mai mare de 10% din 304 pacienţi înrolaţi în 3 studii cu regim
săptămânal de administrare, au fost grupate după sistemele organismului şi menţionate în
tabelul 1 în ordinea descrescătoare a frecvenţei lor.
9
Tabelul 1. Reacţiile adverse de grad 1-4 determinate de medicament şi observate
la peste 10% din pacienţii înrolaţi în studiile clinice
Tulburări gastro-
diaree tardivă, greaţă, vărsături, diaree precoce,
intestinale:
crampe/dureri abdominale, anorexie, stomatite
Tulburări
hematologice şi
leucopenie, anemie, neutropenie
limfatice:
Tulburări
generale şi la
astenie, febră
nivelul locul de
administrare:
Tulburări
metabolice şi de
scădere a greutăţii corporale, deshidratare
nutriţie:
Tulburări
cutanate şi ale
alopecie
ţesutului
subcutanat:
Tulburări
fenomene trombo-embolice*
vasculare:
*Incluzând angină pectorală, tromboze arteriale, infarct cerebral, accidente
cerebrovasculare, tromboflebite profunde, embolii la nivelul membrelor inferioare, stop
cardiac, infarct miocardic, ischemie miocardică, tulburări ale circulaţiei periferice, embolie
pulmonară, moarte subită, tromboflebite, tromboze, tulburări vasculare.
Reacţiile adverse de grad 3 sau 4 raportate în studiile clinice cu scheme de administrare
săptămânală şi la fiecare 3 săptămâni (N=620) sunt menţionate în tabelele 2, 3 şi 4.
Tabelul 2. Reacţiile adverse de grad 3 sau 4 (NCI) determinate de medicament şi
observate la peste 10% din pacienţii înrolaţi în studiile clinice
Tulburări gastro-
diaree tardivă, greţuri, crampe/dureri abdominale
intestinale:
Tulburări cutanate şi
alopecie
ale ţesutului subcutanat
Tulburări hematologice leucopenie, neutropenie
şi limfatice:
Tabelul 3. Reacţiile adverse de grad 3 sau 4 (NCI) determinate de medicament şi
observate la 1% până la 10% din pacienţii înrolaţi în studiile clinice
Infecţii şi
infecţii
infestări:
Tulburări gastro-
vărsături, diaree precoce, constipaţie, anorexie, mucozită
intestinale:
Tulburări
anemie, trombocitopenie
hematologice şi
limfatice:
Tulburări
generale şi la
astenie, febră, durere
nivelul locul de
administrare:
10
Tulburări
deshidratare, hipovolemie
metabolice şi de
nutriţie:
Tulburări
bilirubinemie
hepato-biliare:
Tulburări
respiratorii,
dispnee
toracice şi
mediastinale
Investigaţii
diagnostice
creşterea creatininei
Tabelul 4. Reacţiile adverse de grad 3 sau 4 (NCI) determinate de medicament şi
observate la mai puţin de 1% din pacienţii înrolaţi în studiile clinice
Infecţii şi
septicemie
infestări:
Tulburări gastro-
tulburări la nivelul rectului, candidoză gastro-intestinală
intestinale:
Tulburări
frisoane, stare de indispoziţie,
generale şi la
nivelul locul de
administrare:
Tulburări
scăderea greutăţii corporale, hipopotasemie,
metabolice şi de
hipomagneziemie
nutriţie:
Tulburări
erupţii cutanate, semne cutanate
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat:
Tulburări ale tulburări de mers, confuzie, cefalee
sistemului
nervos:
Tulburări
hipotensiune arterială, sincope, tulburări cardio-vasculare
cardiace:
Tulburări renale
şi ale căilor
infecţii ale tractului urinar
urinare:
Tulburări ale
aparatului
mastodinie
genital şi sânului
Investigaţii
Creşterea fosfatazei alcaline, creşterea gama–glutamil
diagnostice:
transferazei
Alte reacţiile adverse determinate de medicament, raportate în studiile clinice cu
irinotecan, dar care nu îndeplinesc criteriile definite mai sus ca având frecvenţă de peste
10% şi grad 1-4 sau ca reacţii adverse de grad 3 sau 4 sunt: rinite, hipersalivaţie, mioză,
lăcrimare, diaforeză, înroşirea feţei, bradicardie, ameţeli, extravazare, sindrom de liză
tumorală şi ulceraţii la nivelul colonului.
11
Reacţii adverse raportate după punerea pe piaţă a medicamentului
Tulburări gastro-intestinale
Au fost raportate cazuri sporadice de obstrucţie intestinală, ileus paralitic sau hemoragii
gastro-intestinale şi cazuri rare de colită, inclusiv tiflită, colită ischemică şi ulcerativă. Au
fost raportate şi cazuri rare de perforaţie intestinală.
Hipovolemie
La pacienţi cu episoade de deshidratare asociate cu diaree şi/sau vărsături sau sepsis, au
fost observate cazuri sporadice de insuficienţă renală, hipotensiune arterială sau
insuficienţă circulatorie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate incluzând reacţii anafilactice sau anafilactoide
severe (vezi pct. 4.4.).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Au fost raportate reacţii adverse cu apariţie precoce, cum sunt contracturile sau crampele
musculare şi parestezia.
Tulburări respiratorii
Pneumopatia interstiţială sub forma infiltratelor pulmonare este mai puţin frecventă în
cursul terapiei cu irinotecan. Au fost raportate reacţii adverse precoce, cum este dispneea
(vezi pct. 4.4)
Investigaţii diagnostice
Au fost raportate cazuri rare de hiponatriemie şi hipopotasemie datorate cel mai probabil
diareei şi vărsăturilor. S-a raportat frecvent în cazul monoterapiei şi foarte frecvent în
terapia asociată, creşterea tranzitorie uşoară sau moderată (grad 1-2) a concentraţiei
transaminazelor plasmatice (AST şi ALT), fosfatazei alcaline sau bilirubinei în absenţa
progresiei metastazelor hepatice. Foarte rar s-a raportat creşterea tranzitorie a amilazemiei
şi/sau lipazemiei.
4.9 Supradozaj
A fost raportat supradozaj la doze de aproximativ 2 ori mai mari decât doza terapeutică
recomandată, care poate fi letal. Cele mai semnificative reacţii adverse raportate au fost
neutropenia severă şi diareea severă. Pentru a preveni deshidratarea datorată diareei şi
pentru tratarea oricărei complicaţii infecţioase, se va institui tratament de susţinere intensiv.
Nu se cunoaşte un antidot pentru supradozajul cu irinotecan.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antineoplazice.Alte antineoplazice
Cod ATC: L01X X19
Clasa terapeutică
Clorhidratul de irinotecan este un agent antineoplazic care aparţine clasei inhibitorilor de
topoizomerază I. Irinotecan este un derivat semisintetic al camptotecinei, un alcaloid extras
din plante cum ar fi Camptotheca acuminata.
Mecanism de acţiune
Irinotecanul şi metabolitul său activ SN-38 se leagă la complexul topoizomeraza I-ADN şi
împiedică astfel reasamblarea catenelor simple ale dublului lanţ ADN. Cercetări actuale
sugerează că citotoxicitatea irinotecanului se datorează alterării dublulului lanţ ADN în
timpul sintezei ADN-ului, atunci când enzimele de replicare interacţionează cu complexul
ternar format de topoizomeraza I, ADN şi irinotecan sau SN-38.
Irinotecanul serveşte ca un precursor hidrosolubil al metabolitului lipofilic SN-38. SN-38
derivă din irinotecan, prin scindarea mediată de către carboxilesterază a carbamatului legat
12
între jumătatea camptotecinei şi partea dipiperidino a lanţului. Acţiunea inhibitorie a SN-38
asupra topoizomerazei I, obţinută prin purificare din linii celulare tumorale umane şi de
rozătoare, este de aproximativ 1000 de ori mai mare decât a irinotecanului. Teste de
citotoxicitate in vitro au arătat că potenţa SN-38 comparativ cu a irinotecanului variază între
2-2000 de ori.
Oricum, valorile ariei de sub curba concentraţiei plasmatice raportată la timp (ASC) pentru
SN/38 variază între 2% şi 8% din valorile irinotecanului; legarea de proteinele plasmatice
este de 95% pentru SN-38 comparativ cu aproximativ 50% pentru irinotecan. Contribuţia
precisă a SN-38 la activitatea irinotecanului este astfel necunoscută. Atât irinotecanul cât şi
SN-38 există sub formă activă lactonică şi sub forma unui anion hidroxiacid inactiv. Cele 2
forme există într-un echilibru dependent de pH, astfel că un pH acid determină apariţia
formei lactonice, în timp ce un pH bazic favorizează apariţia formei anionice hidroxiacide.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
La om, după perfuzia intravenoasă, concentraţia plasmatică a irinotecanului scade multi-
exponenţial, cu un timp de înjumătăţire mediu terminal de cca. 6 ore. Timpul de
înjumătăţire mediu terminal al metabolitului activ SN-38 este de cca. 10 ore. Timpii
plasmatici de înjumătăţire ai formelor (active) lactonice a irinotecanului şi a SN-38 sunt
similari cu cei ai irinotecanului şi SN-38 atunci când formele de lactonă şi hidroxiacid sunt
în echilibru.
La doze mai mari decât cele cuprinse între 50 până la 350 mg/m², aria de sub curba
concentraţiei plasmatice (ASC) a irinotecanului creşte liniar cu doza; ASC-ul pentru SN-38
creşte mai puţin proporţional cu doza. Concentraţiile maxime ale metabolitului activ SN-38
se înregistrează în general în decurs de o oră de la terminarea unei perfuzii intravenoase cu
o durată de 90 de minute a irinotecanului.
Irinotecanul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie moderată (30% până la
68%). SN-38 se leagă de proteinele plasmatice umane într-o proporţie mai mare
(aproximativ 95%). Albumina este principala proteină plasmatică de care se leagă
predominant atât irinotecanul cât şi SN-38.
Metabolism şi excreţie
Conversia metabolică a irinotecanului în metabolitul activ SN-38 este mediată de
carboxilesteraze şi are loc în principal în ficat. SN-38 este apoi conjugat până la formarea
unui metabolit glucuronat. Teste de citotoxicitate in vitro, utilizând 2 linii celulare, au
arătat că SN-38 glucuronid are o activitate citotoxică variind de la 1/50 până la 1/100 din
activitatea citotoxică a SN-38. Distribuţia irinotecanului nu a fost pe deplin elucidată la
om. Excreţia urinară pentru irinotecan este de 11% până la 20%; pentru SN-38 este < 1% şi
pentru SN-38 glucuronid este de 3%. Excreţia biliară şi urinară cumulată a irinotecanului şi
a metaboliţilor săi (SN-38 şi SN-38 glucuronid) într-o perioadă de timp de 48 de ore după
administrarea irinotecanului la 2 pacienţi, a variat de la aproximativ 25% (100 mg/m²) la
50% (300 mg/m²).
Farmacocinetica la grupe speciale de populaţie
Vârstnici. Timpul plasmatic de înjumătăţire terminal al irinotecanului a fost de 6 ore la
pacienţii cu vârsta ≥ 65 ani şi de 5,5 ore la pacienţii cu vârsta < 65 ani. Aria de sub curba
concentraţiei plasmatice de la administrare până la ultima concentraţie determinată la 24 de
ore (ASC0-24) cu doze standardizate, pentru SN-38, la pacienţii cu vârsta ≥ 65 ani, a fost
cu 11% mai mare decât la pacienţii cu vârsta < 65 ani. Nu se recomandă modificări ale
dozajului şi a modului de administrare la pacienţii vârstnici.
13
Copii. Parametrii farmacocinetici pentru irinotecan şi SN-38 au fost determinaţi în cadrul a
2 studii la copii cu tumori solide la doze de 50 mg/m² (perfuzie intravenoasă cu durată de
60 de minute, n=48) şi 125 mg/m² (perfuzie intravenoasă cu durată de 90 de minute, n=6).
Clearance-ul irinotecanului (medie ± D.S.) a fost de 17,3 ± 6,7 l/h şi m² pentru doza de 50
mg/m² şi de 16,2 ± 4,6 l/h şi m² pentru doza de 125 mg/m², comparabil cu cel de la adulţi.
Valorile ASC la doze standardizate ale SN-38 au fost comparabile între adulţi şi copii.
Acumulări minimale de irinotecan şi SN-38 au fost observate la copiii cu regim de
administrare zilnic [zilnic x 5 la fiecare 3 săptămâni sau (zilnic x 5) x 2 săptămâni la
fiecare 3 săptămâni].
Sex. Farmacocinetica irinotecanului nu pare a fi influenţată de sex.
Rasă. Nu a fost evaluată influenţa rasei asupra farmacocineticii irinotecanului.
Insuficienţa hepatică. (vezi pct. 4.2. Grupe speciale de populaţie). Clearance-ul
irinotecanului este diminuat la pacienţii cu disfuncţie hepatică în timp ce există o creştere a
expunerii relative la metabolitul activ SN-38. Magnitudinea acestor efecte este
proporţională cu gradul alterării hepatice, stabilit prin determinarea nivelului creşterii
concentraţiilor plasmatice ale bilirubinei totale şi a transaminazelor.
Insuficienţa renală. Nu a fost evaluată influenţa insuficienţei renale asupra farmacocineticii
irinotecanului(vezi pct. 4.2)
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după administrarea de doză unică
Mortalitatea a fost observată după administrarea intravenoasă de doze unice de irinotecan
de aproximativ 111 mg/kg la şoarece şi de 73 mg/kg la şobolan (aproximativ de 2,6 şi
respectiv de 3,4 ori doza recomandată la om- 125 mg/m²). Moartea a fost precedată de
cianoză, tremor, detresă respiratorie şi convulsii.
Specii DL50 (mg/kg)
şoarece 132-134
şobolan 84-85
câine 40-80
Toxicitate după administrarea de doze repetate
Modelele de studiu pentru toxicitatea după administrarea de doze repetate au arătat că
irinotecanul afectează ţesuturile cu proliferare celulară rapidă (măduva osoasă, epiteliul
intestinal, timus, splină, ganglioni limfatici şi testicule).
Carcinogenicitate / Mutagenicitate
Nu s-au efectuat studii de carcinogenicitate pe termen lung. S-a administrat la şobolan
irinotecan intravenos în doze de 2 mg/kg sau 25 mg/kg o dată pe săptămână, timp de 13
săptămâni (în studii separate, doza de irinotecan de 25 mg/kg a determinat o Cmax pentru
irinotecan şi o ASC în jur de 7 ori şi respectiv 1,3 ori valorile înregistrate la pacienţii
cărora li s-a administrat irinotecan în doză de 125 mg/m²) şi apoi li s-a permis recuperarea
timp de 91 de săptămâni. În aceste condiţii s-a înregistrat o tendinţă liniară cu doza,
semnificativă, a incidenţei papilozei stromale endoteliale la nivelul coarnelor uterine
combinată cu sarcoame stromale endoteliale.
Nu s-au evidenţiat efecte mutagenice in vitro în testul Ames nici pentru irinotecan şi nici
pentru SN-38. Totuşi, în testele in vitro de depistare a anomaliilor cromozomiale pe celule
de hamster chinezesc, irinotecanul a produs o creştere semnificativă a incidenţei aberaţiilor
14
cromozomiale într-o manieră dependentă de doză. Mai mult, în cadrul testelor in vivo de
evaluare a micronucleilor la şoarece, o singură administrare intraperitoneală a unei doze
cuprinsă între 2,5 mg/kg şi 200 mg/kg a determinat o creştere semnificativă, dependentă de
doză, a eritrocitelor micronucleare policrome şi o reducere a raportului
reticulocite/eritrocite, la nivelul măduvei osoase.
Efecte asupra fertilităţii şi asupra funcţiei de reproducere
Nu s-au observat reacţii adverse semnificative asupra fertilităţii şi performanţei generale
reproductive după administrarea intravenoasă de irinotecan în doze de până la 6 mg/kg/zi
la şobolani. Totuşi, s-a observat atrofia organelor de reproducere masculine după
administrare zilnică de doze multiple de irinotecan atât la rozătoare, la doze de 20 mg/kg
(care, în studii separate au determinat pentru irinotecan o Cmax şi o ASC de aproximativ 5
ori, şi respectiv o dată valorile corespunzătoare întâlnite la pacienţii cărora li s-a
administrat irinotecan în doză de 125 mg/m²) cât şi la câine, la doze de 0,4 mg/kg (care, în
studii separate au determinat pentru irinotecan o Cmax şi o ASC de aproximativ o dată şi
jumătate, şi respectiv 1/15 ori valorile corespunzătoare întâlnite la pacienţii cărora li s-a
administrat irinotecan în doză de 125 mg/m²).
La şobolan, s-a dovedit traversarea barierei feto-placentare prin detectarea radioactivităţii
corespunzătoare irinotecanului marcat cu C14 după administrare intravenoasă a 10 mg/kg
(care în studii separate a determinat pentru irinotecan o Cmax şi o ASC de aproximativ 3
şi, respectiv 0,5 ori valorile corespunzătoare întâlnite la pacienţii cărora li s-a administrat
irinotecan în doză de 125 mg/m²). Irinotecanul a avut efecte teratogene la şobolan, la doze
mai mari de 1,2 mg/kg/zi (care în studii separate au determinat pentru irinotecan o Cmax şi
o ASC de aproximativ 2/3 şi, respectiv 1/40 ori valorile corespunzătoare întâlnite la
pacienţii cărora li s-a administrat irinotecan în doză de 125 mg/m²) şi la iepuri la doze de 6
mg/kg/zi (reprezentând cca jumătate din doza săptămânală recomandată la om exprimată în
mg/m²). Efectele teratogene includ o serie de anomalii externe, viscerale şi scheletale.
Irinotecanul administrat la femele de şobolan în doze de 6 mg/kg/zi, după perioada de
organogeneză până la înţărcare, a determinat tulburări cum ar fi scăderea capacităţii de
învăţare şi scăderea greutăţii corporale la urmaşii de sex feminin.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sorbitol, acid lactic, hidroxid de sodiu, apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
A nu se amesteca cu alte medicamente în acelaşi recipient.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Soluţia perfuzabilă se va utiliza imediat după reconstituire deoarece nu conţine substanţe
anti-bacteriene. Dacă reconstituirea şi diluţia se efectuează în condiţii strict aseptice (de ex.
într-o hotă cu flux laminar), soluţia poate fi utilizată în decurs de 12 ore dacă este păstrată
la temperatura camerei, sau în decurs de 24 de ore dacă este păstrată la frigider la o
temperatură de 2-8ºC (incluzând şi durata perfuziei).
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un suport din plastic, cu un flacon din sticlă brună a 5 ml concentrat pentru soluţie
perfuzabilă.
15
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Preparare
Irinotecanul trebuie diluat înainte de utilizare cu soluţie de glucoză 5% (de preferat) sau cu
soluţie de clorură de sodiu 0,9%, până la o concentraţie finală variind între 0,12 mg/ml şi
2,8 mg/ml.
Manipulare
Ca şi în cazul altor agenţi citotoxici, irinotecanul trebuie utilizat cu extremă prudenţă; sunt
necesare şi de extremă importanţă mânuşile, măştile şi hainele de protecţie. Se impune
evitarea contactului cu tegumentul şi/sau cu mucoasele. Dacă irinotecanul vine în contact
cu pielea, spălaţi-vă imediat şi energic cu apă şi săpun. Dacă soluţia de irinotecan vine în
contact cu mucoasele, spălaţi-vă imediat cu multă apă.
Înaintea utilizării, produsele pentru administrare parenterală trebuie inspectate vizual
pentru prezenţa de particule sau modificări ale culorii, acolo unde ambalajul şi soluţia
permit acest lucru. Soluţia se examinează vizual pentru prezenţa de particule, atât în flacon,
cât şi în seringă după umplerea acesteia cu soluţia din flacon.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pfizer Enterprises SARL
51 Avenue JF Kennedy – Rond Point du Kirchberg
L-1855 Luxemburg
Marele Ducat de Luxemburg
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
6230/2006/01
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Reautorizare, Februarie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2006
16
Document Outline
Prospect
CAMPTO 100 mg/5 ml
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 20 mg/ml
Vă rugăm să citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe utilizarea
medicamentului.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră şi nu trebuie să-l daţi altor
persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
În acest prospect:
1. Ce este Campto şi pentru ce este utilizat
2. Înainte de a utiliza Campto
3. Cum se utilizează Campto
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Campto
Campto 100 mg/5 ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 20 mg/ml
Substanţa activă: clorhidrat de irinotecan trihidrat 100 mg şi excipienţi: sorbitol, acid lactic,
hidroxid de sodiu, apă pentru preparate injectabile pentru un flacon (5 ml)
1. CE ESTE CAMPTO ŞI PENTRU CE ESTE UTILIZAT
Campto este un medicament antineoplazic, care acţionează asupra unei enzime celulare
denumite topoizomerază I.
Campto este ambalat în flacoane din sticlă de culoare brună, conţinând 5 ml soluţie
limpede, de culoare slab gălbuie, apoasă şi care trebuie diluată înaintea administrării
intravenoase. Fiecare flacon conţine 100 mg clorhidrat de irinotecan trihidratat.
Campto este utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul
cancerului de colon sau rect în stadiu avansat. Este posibil ca medicul să vă prescrie Campto şi în
alte tipuri de cancer.
2. ÎNAINTE DE A UTILIZA CAMPTO
Nu utilizaţi Campto dacă :
-sunteţi alergic la irinotecan sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;
-suferiţi de deprimare gravă a măduvei osoase (care nu mai poate produce celule
sanguine);
-starea performanţei individuale este de gradul 3 sau 4 (vă simţiţi foarte slăbit);
-suferiţi de boli inflamatorii intestinale cronice şi /sau obstrucţie intestinală;
-aveţi valori ale bilirubinei plasmatice mai mari decât de 3 ori limita superioară a
normalului
-sunteţi însărcinată sau bănuiţi că este posibil să fiţi însărcinată;
-alăptaţi.
Dacă aveţi nelămuriri, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul.
1
Error : Bad color
Acordaţi atenţie utilizării Campto:
Înainte de a începe tratamentul, informaţi medicul dacă:
-vi s-a efectuat anterior tratament prin iradiere la nivelul bazinului sau abdomenului;
-suferiţi de boli de ficat, rinichi, plămâni sau intestinale. Medicul diumneavoastră va
supraveghea cu atenţie funcţia ficatului, rinichilor sau plămânilor prin efectuarea de teste
specifice;
-suferiţi de cancer gastric, deoarece medicul va trebui să ajusteze doza de Campto.
În timpul tratamentului cu Campto este posibil să:
-suferiţi de diaree (apărută, în general, după mai mult de 24 ore de la administrarea Campto
şi, mai ales, la pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi peste). Dacă diareea persistă, poate deveni
periculoasă. Trebuie să contactaţi medicul imediat, pentru a vă recomanda un tratament specific,
să consumaţi apă mai mult decât de obicei sau băuturi cu un conţinut crescut de săruri. Dacă
diareea nu se opreşte după 48 de ore de tratament specific sau dacă se însoţeşte de greaţă şi
vărsături, contactaţi medicul din nou, pentru a lua măsurile adecvate. Nu luaţi din proprie
iniţiativă un tratament de prevenire a diareei;
-prezentaţi o scădere a numărului de celule sanguine ( anumite celule albe din sânge şi
anemie). Dacă apare febră (peste 38ºC), contactaţi medical imediat, mai ales dacă aceasta se
însoţeşte de diaree;
-apară transpiraţii abundente, dureri abdominale, lăcrimare şi salivare abundentă, tulburări
de vedere şi diaree (împreună alcătuind „sindromul colinergic acut”) în mai puţin de 24 ore de la
administrarea Campto;
- aveţi o stare generală (performanţa individuală) afectată.
Sarcină
Campto nu se utilizează în timpul sarcinii. În timpul tratamentului evitaţi sarcina şi luaţi
măsuri contraceptive eficiente. Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului, contactaţi medicul
imediat.
Cereţi sfatul medicului sau farmacistului înainte de a lua orice medicament în timpul
sarcinii.
Alăptare:
Pe durata tratamentului cu Campto nu alăptaţi.
Cereţi sfatul medicului sau farmacistului înainte de a lua orice medicament în perioada de
alăptare.
Conducerea vehiculelor şi folosirea de utilaje
Campto poate cauza tulburări de vedere sau ameţeli în primele 24 de ore de la
administrare. Dacă apar astfel de manifestări, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje şi
informaţi medicul.
Informaţii importante privind unii excipienţi ai Campto
Campto conţine sorbitol şi de aceea nu trebuie administrat persoanelor care suferă de
probleme ereditare rare de intoleranţă la fructoză.
Utilizarea altor medicamente
Unele medicamente, dacă sunt utilizate în acelaşi timp cu Campto, pot influenţa modul de
acţiune al acestuia, sau Campto poate influenţa modul de acţiune al medicamentelor respective.
Informaţi medicul dacă luaţi unul din următoarele medicamente:
-alte medicamente similare (antineoplazice);
-dexametazonă (pentru prevenirea vărsăturilor);
-laxative;
-diuretice (medicamente care stimulează urinarea);
2
Error : Bad color -carbamazepină, fenobarbital, fenitoină sau alte medicamente pentru tratarea convulsiilor;
-ketoconazol (pentru tratarea infecţiilor cu fungi). Tratamentul cu ketoconazol trebuie
întrerupt cu cel puţin o săptămână înaintea tratamentului cu Campto;
-extracte de sunătoare (Hypericum perforatum) folosite pentru tratarea depresiei.
Tratamentul cu extracte de sunătoare trebuie întrerupt cu cel puţin o săptămână înaintea
tratamentului cu Campto;
-sulfat de atazanavir (utilizat pentru tratarea infecţiilor cu HIV);
-medicamente cunsocute sub denumirea de blocante neuromusculare (de exemplu,
suxametoniu).
Vă rugăm să informaţi medicul dumneavoastră dacă utilizaţi sau aţi utilizat recent orice
alt medicament, inclusiv cele care se eliberează fără prescripţie medicală.
3. CUM SE UTILIZEAZA CAMPTO
Campto vi se va administra numai sub stricta supraveghere a unui medic cu experienţă în
acest tip de tratament.
Campto se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă timp de 30-90 minute. Înainte
de administrare, concentratul pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat.
Campto poate fi folosit ca monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antineoplazice
(5-fluorouracil ), în funcţie de tratamentul efectuat anterior şi rezultatele acestuia.
Medicul dumneavoastă vă va calcula doza necesară în funcţie de suprafaţa corporală. In
general Campto se administrează o dată la 3 săptămâni, deşi există situaţii când poate fi
administrat săptămânal timp de 4 săptămâni urmat de o pauză de 2 săptămâni.
Dacă aveţi impresia că medicamentul acţionează prea slab sau prea puternic, informaţi
medicul sau farmacistul.
Adulţi
Schemele terapeutice în cazul monoterapiei
O dată la 3 săptămâni: Doza iniţială uzuală este de 350 mg/m2 suprafaţă corporală, o dată
la fiecare 3 săptămâni.
Săptămânal: Doza iniţială uzuală este de 125 mg/m2 suprafaţă corporală, o dată pe
săptămână. Tratamentul trebuie repetat în cicluri de câte 6 săptămâni, fiecare ciclu cuprinzând 4
săptămâni de administrare urmate de 2 săptămâni de pauză.
Schemele terapeutice în cazul asocierilor medicamentoase
Doza iniţială uzuală este de 180 mg/m2 suprafaţă corporală, administrată o dată la 2
săptămâni, în perfuzie intravenoasă cu durata de 30-90 minute urmată de perfuzia cu
5-fluorouracil şi acid folinic.
Dacă în timpul tratamentului apar semne de toxicitate, medicul poate decide modificarea
dozelor sau/şi a schemelor terapeutice mergând până la întreruperea tratamentului.
Pacienţi cu vârsta de 65 de ani sau mai vârstnici, pacienţi la care s-a efectuat iniţial
radioterapie, pacienţi cu stare generală (performanţă) afectată, pacienţi cu boli hepatice
sau cancer gastric
Trebuie avute în vedere doze mai mici de Campto şi 5-fluorouracil.
Copii
La copii, eficacitatea Campto nu a fost stabilită.
3
Durata tratamentului
Dacă tratamentul dă rezultate şi este bine suportat (eventualele fenomene de toxicitate pot
fi combătute prin modificarea dozelor şi prin măsuri specifice de contracarare), poate fi continuat
pe o perioadă nedeterminată. Totuşi, în mod practic, medicul este cel care decide durata
tratamentului.
Dacă se administrează mai mult Campto decât trebuie
Deoarece tratamentul cu Campto se efectuează sub strictă supraveghere medicală, este
puţin probabil să primiţi doze mai mari decât este necesar. Totuşi, dacă aveţi impresia că aţi
primit o doză mai mare, vă rugăm să spuneţi imediat medicului sau asistentului medical. În
această situaţie, efectele pot fi asemănătoare celor din cazul adminsitrării dozelor şi schemelor
terapeutice corecte (a se vedea „Reacţii advesre posibile”). Este posibil să vi se adminisreze un
tratament specific, pentru a preveni deshidratarea cauzată de diaree şi pentru orice complicaţii
infecţioase.
Dacă o doză de Campto a fost omisă:
Deoarece Campto se administrează de către personalul medical, este puţin probabil să se
uite administrarea unei doze. Totuşi, informaţi medicul dacă aveţi impresia că s-a omis
administrarea unei doze.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca şi alte medicamente, Campto poate determina reacţii adverse.
Reacţii adverse foarte frecvente, observate la peste 10% din pacienţi:
-diaree, greaţă, vărsături, dureri abdominale, scăderea poftei de mâncare, inflamaţii ale
cavităţii bucale
-scăderea numărului de celule albe sanguine, anemie
-astenie, febră
-scăderea greutăţii corporale
-deshidratare
-căderea părului
-afecţiuni cardiace, cerebrovasculare, inflamaţii ale venelor, tulburări de coagulare a
sângelui, moarte subită
Reacţii adverse frecvente, observate la 1-10% din pacienţi:
-infecţii
-constipaţie
-dureri
-tulburări ale funcţiei rinichilor sau ficatului
-respiraţie dificilă
Reacţii adverse mai puţin frecvente, observate la mai puţin de 1% din pacienţi:
-sepsis
-tulburări rectale, infecţii fungice la nivelul intestinului
-frisoane, stare generală alterată
-scăderea concentraţiei de potasiu sau magneziu din sânge
-erupţii cutanate
-tulburări de mers, stare de confuzie, dureri de cap
-hipotensiune arterială, leşin, tulburări cardio-vasculare
-infecţii urinare
-dureri la nivelul sânilor
4
Reacţii adverse rare:
-nas înfundat, salivare abundentă, tulburări de vedere, lăcrimare abundentă, transpiraţii
-înroşirea bruscă a feţei
-rărirea ritmului cardiac
-ameţeli
-extravazare (trecerea soluţiei perfuzabile din venă în ţesuturile din jur)
-sindrom de liză tumorală (sindrom care apare ca o consecinţă a distrugerii celulelor din
tumora tratată)
-inflamaţie, ulceraţii, sângerări sau infecţii intestinale
-insuficienţă renală
-scăderea concentraţiei de sodiu din sânge
-contracturi sau crampe musculare
-amorţeli
Dacă apar reacţii alergice (manifestate prin erupţii cutanate, umflarea feţei, respiraţie
zgomotoasă sau dificilă), contactaţi imediat medicul sau cea mai apropiată unitate medicală.
Dacă observaţi oricare altă reacţie adversă care nu este menţionată în acest prospect, vă
rugăm să informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ CAMPTO
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă:
Pfizer Enterprises SARL,
51 avenue JF Kennedy – Rond Point du Kirchberg,
L-1855 Luxemburg, Marele Ducat de Luxemburg.
Producător:
Aventis Pharma Dagenham,
Rainham Road South, Dagenham, Essex RM10 7XS, Marea Britanie.
Data ultimei verificări a prospectului
Februarie, 2006
Următoarele informaţii sunt destinate doar personalului medical:
Preparare
Campto trebuie diluat înaintea perfuzării, cu soluţie de glucoză 5% (de preferat) sau cu
soluţie de clorură de sodiu 0,9%, până la o concentraţie finală variind între 0,12 mg/ml şi 2,8
mg/ml. Se recomandă ca reconstituirea şi diluarea să aibă loc în condiţii de strictă asepsie (de
exemplu, într-o hotă cu flux laminar).
Manipulare
Ca orice agent citotoxic, este necesară o atenţie deosebită la manipularea şi prepararea
soluţiei perfuzabile de irinotecan. Se recomandă utilizarea mănuşilor. Dacă irinotecanul vine în
contact cu pielea, spălaţi-vă imediat şi energic cu apă şi săpun. Dacă soluţia de irinotecan vine în
contact cu mucoasele, spălaţi-vă imediat cu multă apă.
Înaintea administrării, produsele pentru administrare parenterală trebuie inspectate vizual
pentru prezenţa de particule sau modificări ale culorii, acolo unde ambalajul şi soluţia permit
5
acest lucru. Soluţia se examinează vizual pentru prezenţa de particule, atât în flacon, cât şi în
seringă după umplerea acesteia cu soluţia din flacon.
Amestecurile de soluţii. Soluţia perfuzabilă este stabilă din punct de vedere fizic şi chimic
pentru maximum 24 de ore la temperatura camerei (15-25ºC) şi în lumină fluorescentă. Soluţiile
diluate în glucoză 5% şi păstrate la frigider (2-8ºC) şi întuneric sunt stabile din punct de vedere
fizic şi chimic pentru 48 de ore. Păstrarea la frigider a amestecurilor care utilizează clorură de
sodiu 0,9% nu este recomandată existând o incidenţă redusă şi sporadică a apariţiei de particule
vizibile. Deoarece este posibilă contaminarea microbiană în timpul diluării, este recomandabil ca
soluţia să se utilizeze în decurs de 24 de ore (incluzând şi durata necesară perfuziei) dacă este
păstrată la frigider sau în decurs de 6 ore dacă este păstrată la temperatura camerei. Congelarea
flacoanelor cu irinotecan sau a amestecurilor cu irinotecan poate determina precipitarea
medicamentului şi de aceea trebuie evitată.
6
Document Outline
Informaţii privind etichetarea
CAMPTO 100 mg/5 ml
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 20 mg/ml
AMBALAJ PRIMAR – eticheta de flacon
Denumirea produsului: CAMPTO 100 mg/5 ml
Denumirea substanţei active: clorhidrat de irinotecan trihidrat
Forma farmaceutică: concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Calea de administrare: intravenoasă
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
Pfizer Enterprises SARL
AMBALAJ SECUNDAR - cutie
Denumirea produsului: CAMPTO 100 mg/5 ml
Denumirea substanţei active: clorhidrat de irinotecan trihidrat
Forma farmaceutică: concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Compoziţia: clorhidrat de irinotecan trihidrat 100 mg şi excipienţi: sorbitol, acid lactic,
hidroxid de sodiu, apă pentru preparate injectabile pentru un flacon (5 ml)
Cantitatea pe ambalaj: un flacon (5 ml)
Calea de administrare: intravenoasă
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele şi adresa deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
Pfizer Enterprises SARL,
51 avenue JF Kennedy-Rond Point du Kirchberg,
L-1855 Luxembourg, Marele Ducat de Luxembourg
Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Citotoxic.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală – S
Numărul Autorizaţiei de punere pe piaţă: 6230/2006/01