DAPLAX 200 mg
TEVA PHARMACEUTICAL WORKS PRIVATE LIMITED COMPANY
200mg
L01BC05–Antimetaboliti analogi ai bazelor pirimidinice
Gemcitabinum
Pulb. pt. sol. perf.
Cutie x 1 flac. din sticla incolora cu pulb. pt. sol. perf. continand 200mg gemcitabina
3 ani
200mg
L01BC05–Antimetaboliti analogi ai bazelor pirimidinice
Gemcitabinum
Pulb. pt. sol. perf.
Cutie x 1 flac. din sticla incolora cu pulb. pt. sol. perf. continand 200mg gemcitabina
3 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Daplax 200 mg - (Cutie x 1 flac. din sticla incolora cu pulb. pt. sol....)Alte produse de la TEVA PHARMACEUTICAL WORKS PRIVATE LIMITED COMPANY
Olmesartan medoxomil teva 20 mg • Olmesartan medoxomil teva 40 mg • Daplax 1 g • Olmesartan medoxomil teva 40 mg • Olmesartan medoxomil teva 20 mg • Olmesartan medoxomil teva 40 mg • Olmesartan medoxomil teva 10 mg • Olmesartan medoxomil teva 10 mg •Alte produse cu codul ATC: L01BC05
Gemcitabina sun 200 mg • Gemcitabina teva 200 mg • Dercin 1000 mg • Gemcitabin stada 38 mg/ml • Gemcitabine mylan 38 mg/ml • Gemcitabine medac 38 mg/ml • Gemcitabina egis 200 mg • Gemtex 200 mg •1072/2008/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Daplax 200 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Daplax 1 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Daplax 200 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă:
Fiecare flacon conţine gemcitabină 200 mg (sub formă de clorhidrat).
Excipient:
Fiecare flacon conţine sodiu 3,5 mg.
Daplax 1 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă:
Fiecare flacon conţine gemcitabină 1 g (sub formă de clorhidrat).
Excipient:
Fiecare flacon conţine sodiu.
Un ml soluţie perfuzabilă reconstituită conţine gemcitabină 38 mg (sub formă de clorhidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Masă compactată liofilizată de culoare albă.
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cancer de vezică urinară:
Tratamentul cancerului de vezică urinară avansat local sau metastatic, în asociere cu cisplatină.
Cancer mamar:
Tratamentul cancerului mamar avansat local sau metastatic, în asociere cu paclitaxel, la paciente care
au prezentat o recădere după chimioterapia (neo)adjuvantă. Chimioterapia anterioară trebuia să fi
inclus o antraciclină, cu excepţia cazurilor unde aceasta era contraindicată clinic.
Cancer ovarian:
Tratamentul cancerului ovarian epitelial avansat local sau metastatic, în asociere cu carboplatină, la
paciente care au prezentant o recădere după un interval liber de cel puţin 6 luni consecutiv
tratamentului de primă linie cu compuşi ai platinei.
1
Cancer pulmonar altul decât cel cu celule mici
Tratamentul cancerului pulmonar altul decât cel cu celule mici, avansat local sau metastatic, în
monoterapie sau în asociere cu cisplatină.
Cancer de pancreas:
Tratamentul pacienţilor cu adenocarcinom pancreatic avansat local sau metastatic, care au o stare
generală bună şi rezerve medulare suficiente.
4.2 Doze
şi mod de administrare
După reconstituire, medicamentul se prezintă sub forma unei soluţii incolore.
Tratamentul cu gemcitabină trebuie iniţiat de un medic cu experienţă considerabilă în ceea ce priveşte
tratamentul cu medicamente citotoxice sau sub îndrumarea unui astfel de medic. (vezi şi pct. 6.6
“Instrucţiuni pentru manipularea în siguranţă”).
Cancer de vezică urinară (terapie asociată):
Adulţi: Doza recomandată de gemcitabină este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă
cu durata de 30 de minute. Doza trebuie administrată în zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de tratament
cu durata de 28 de zile, în asociere cu cisplatină. Cisplatina se administrează în doza recomandată de
70 mg/m2, în ziua 2 a ciclului de tratament de 28 zile. Acest ciclu de 4 săptămâni este ulterior repetat.
În funcţie de gradul de toxicitate observat la pacient, doza poate fi redusă de la un ciclu de tratament la
altul sau în cadrul ciclului în desfăşurare.
Cancer mamar (terapie asociată):
Adulţi: Se recomandă următorul regim de dozaj pentru asocierea gemcitabină + paclitaxel:
În ziua 1, se administrează Paclitaxel (175 mg/m2), în perfuzie intravenoasă cu o durată de peste 3 ore,
apoi, în zilele 1 şi 8 ale ciclului de tratament de 21 de zile, se administrează 1250 mg gemcitabină/m2,
în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 de minute. În funcţie de gradul de toxicitate observat la
pacient, doza poate fi redusă de la un ciclu la altul sau în cadrul ciclului în desfăşurare. Înaintea
utilizării terapiei combinate cu gemcitabină+paclitaxel, pacientul trebuie să aibă un număr absolut de
granulocite de cel puţin 1,5 x 109/l.
Cancer ovarian (terapie asociată):
Adulţi: Se recomandă următorul regim de dozaj pentru asocierea gemcitabină+carboplatină:
În zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu de tratament de 21 de zile, se administrează 1000 mg gemcitabină/m2,
în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 de minute. În ziua 1, după perfuzarea gemcitabinei, se
administrează carboplatină, care trebuie să atingă o ASC de 4 mg/ml•min.
În funcţie de gradul de toxicitate observat la pacientă, doza poate fi redusă de la un ciclu de tratament
la altul sau în cadrul ciclului în desfăşurare.
Cancer pulmonar altul decât cel cu celule mici (terapie asociată):
Aduţi: S-a studiat asocierea gemcitabină+cisplatină, utilizând două regimuri de dozaj; un regim cu un
ciclu de tratament de trei săptămâni şi un altul cu un ciclu de tratament de patru săptămâni.
În timpul ciclului de tratament de trei săptămâni, gemcitabina se administrează în doză de
1250 mg/m2, în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 de minute, în zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu. În
funcţie de gradul de toxicitate observat la pacient, doza poate fi redusă de la un ciclu de tratament la
altul sau în cadrul ciclului în desfăşurare.
În timpul ciclului de tratament de patru săptămâni, gemcitabina se administrează în doză de
1000 mg/m2, în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 de minute, în zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu
de 28 de zile. În funcţie de gradul de toxicitate observat la pacient, doza poate fi redusă de la un ciclu
de tratament la altul sau în cadrul ciclului în desfăşurare.
Cisplatina s-a administrat în doze cuprinse între 75-100 mg/m2, o dată la fiecare 3 sau 4 săptămâni.
2
Cancer pulmonar altul decât cel cu celule mici (monoterapie):
Adulţi: Doza recomandată de gemcitabină este de 1000 mg/m3, administrată în perfuzie intravenoasă
cu durata de 30 de minute. Această doză se administrează o dată pe săptămână, timp de trei săptămâni,
urmate de o pauză de o săptămână. Apoi, se repetă acest ciclu de patru săptămâni. Dozajul se reduce în
funcţie de gradul de toxicitate resimţit de pacient.
Cancer de pancreas:
Adulţi: Doza recomandată de gemcitabină este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă
cu durata de 30 de minute. Această doză trebuie repetată o dată pe săptămână, timp de până la
7 săptămâni, urmate de o pauză de o săptămână. Ciclurile următoare de tratament constau din câte o
perfuzie săptămânală, timp de trei săptămâni consecutive, urmate de o pauză de o săptămână. În
funcţie de gradul de toxicitate observat la pacient, doza poate fi redusă de la un ciclu de tratament la
altul sau în cadrul ciclului în desfăşurare.
Monitorizarea, ajustarea sau creşterea dozei şi întreruperea tratamentului:
Înaintea fiecărei doze, trebuie monitorizat numărul de trombocite, leucocite şi granulocite ale
pacientului (vezi pct. 4.4). Dacă este necesar, doza trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt
temporar, la apariţia oricăror efecte hematologice.
Reducerea dozei de gemcitabină în zilele 8 şi/sau 15 datorită toxicităţii hematologice, trebuie să
respecte recomandările din tabelele 1-3 de mai jos.
Tabelul 1: Ajustarea dozei de gemcitabină în zilele 8 şi/sau 15, în cancerul de vezică urinară, cancerul
pulmonar altul decât cel cu celule mici şi cancerul de pancreas
Număr absolut de
Număr de trombocite
Dozaj
granulocite (x109/l)
(x 109/l)
> 1
şi
> 100
100% din doza normală
0,5 – 1
sau
50 – 100
75% din doza normală
< 0,5
sau
< 50
Întreruperea tratamentului*
Tabelul 2: Ajustarea dozei de gemcitabină în ziua 8, la pacienţii cu cancer mamar
Număr absolut de
Număr de trombocite
Dozaj
granulocite (x109/l)
(x 109/l)
≥1,2
şi
> 75
100% din doza normală
1 - < 1,2
sau
50 – 75
75% din doza normală
0,7 - <1
şi
≥ 50
50% din doza normală
< 0,7
sau
< 50
Întreruperea tratamentului*
Tabelul 3: Ajustarea dozei de gemcitabină în ziua 8, la paciente cu cancer ovarian
Număr absolut de
Număr de trombocite
Dozaj
granulocite (x109/l)
(x 109/l)
≥ 1,5
şi
≥ 100
100% din doza normală
1 – <1,5
sau
75 – 99
50% din doza normală
< 1
sau
< 75
Întreruperea tratamentului*
* Tratamentul poate fi continuat în ziua 1 a următorului ciclu de tratament.
La apariţia următoarelor efecte toxice hematologice, doza pentru următoarele cicluri de tratament
trebuie ajustată cu câte un nivel de dozaj (vezi Tabelul 4)
o
număr absolut de neutrofile <0,5 x 109/l, pentru mai mult de 5 zile
o
număr absolut de neutrofile <0,1 x 109/l, pentru mai mult de 3 zile
o
neutropenie febrilă, adică temperatură ≥38°C, număr absolut de neutrofile <1,0 x 109/l, care
necesită spitalizare şi administrarea unui antibiotic intravenos.
o
trombocite <25 x 109/l
o
amânarea cu o săptămână a următorului ciclu de tratament, datorită toxicităţii.
3
Tabelul 4: Nivele de dozaj pentru gemcitabină şi carboplatină
Nivelul dozajului
0
- 1
- 2
1000 mg/m2 în zilele
800 mg/m2 în zilele
800 mg/m2 în ziua 1
Gemcitabină
1 şi 8
1 şi 8
Carboplatină
ASC 4,0 în ziua 1
ASC 4,0 în ziua 1
ASC 4,0 în ziua 1
În timpul tratamentului cu gemcitabină, trebuie monitorizate regulat funcţia hepatică şi renală, cât şi
transaminazele serice (AST/ALT) şi creatininemia, pentru toxicitatea non-hematologică. În funcţie de
toleranţa individuală, doza poate fi redusă în timpul ciclului în desfăşurare sau la următorul ciclu.
Doza redusă trebuie administrată până când toxicitatea începe să se remită.
Pacienţi vârstnici:
Gemcitabina a fost bine tolerată de pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Nu există dovezi care să sugereze
că la vârstnici sunt necesare ajustări ale dozelor, deşi clearance-ul şi timpul de înjumătăţire plasmatică
ale gemcitabinei sunt afectate de vârstă.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea gemcitabinei la copii nu a fost stabilită, de aceea, utilizarea nu este
recomandată.
Pacienţi cu afectări ale funcţiei hepatice sau renale:
Gemcitabina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. În studii
efectuate la pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală moderată, ajustarea dozelor nu a fost necesară.
Nu există date disponibile în caz de insuficienţă severă (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Administrare:
Înainte de utilizare, gemcitabina trebuie reconstituită şi diluată (vezi pct. 6.6).
Gemcitabina este bine tolerată în timpul perfuzării, fiind raportate numai câteva cazuri de reacţii la
locul de injectare şi poate fi administrată şi ambulatoriu.
4.3 Contraindicaţii
o Hipersensibilitate la substanţa activă (gemcitabină) sau la oricare dintre excipienţi.
o Administrarea în timpul alăptării.
o Administrarea concomitentă a vaccinului febrei galbene (vezi pct. 4.5 şi 4.8)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Tratamentul cu gemcitabină trebuie iniţiat de un medic cu experienţă considerabilă în ceea ce priveşte
tratamentul cu medicamente citotoxice sau sub îndrumarea unui astfel de medic. Pacienţii care primesc
tratament cu gemcitabină trebuie atent monitorizaţi. Dotările de laborator necesare monitorizării
status-ului pacienţilor trebuie să fie disponibile. Poate fi necesar tratamentul pacienţilor afectaţi de
toxicitatea medicamentului.
S-a observat că prelungirea duratei de perfuzare sau creşterea frecvenţei dozelor determină creşterea
toxicităţii.
Vaccinuri cu germeni vii atenuaţi şi fenitoină
În general, nu se recomandă asocierea acestui medicament cu vaccinuri cu germeni vii atenuaţi sau cu
fenitoină.
Radioterapie
Vezi pct. 4.5.
4
Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală
Gemcitabina nu trebuie administrată pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată până la severă sau
cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.2 şi 4.8). Gemcitabina trebuie utilizată cu prudenţă la
pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi la cei cu disfuncţie renală uşoară până la moderată,
deoarece datele furnizate de studiile clinice sunt insuficiente pentru a permite recomandarea unui
dozaj exact pentru aceste grupe de pacienţi. Administrarea gemcitabinei la pacienţii cu antecedente de
metastaze hepatice sau hepatită, alcoolism sau ciroză hepatică poate determina exacerbarea disfuncţiei
hepatice de bază.
Conform puţinelor date disponibile, nu s-au observat modificări semnificative ale proprietăţilor
farmacocinetice ale gemcitabinei la pacienţi cu disfuncţie renală uşoară până la moderată (rata filtrării
glomerulare: 30-80 ml/min). Au fost raportate câteva cazuri de insuficienţă renală, inclusiv sindrom
hemolitic-uremic. Gemcitabina trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor cu afectări ale funcţiei
renale (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu gemcitabină trebuie oprit la apariţia primelor semne de anemie
hemolitică microangiopatică şi în cazurile de scădere rapidă a valorilor hemoglobinemiei cu
trombocitopenie concomitentă, hiperbilirubinemie, hipercreatininemie, hiperazotemie sau creştere a
concentraţiilor plasmatice ale LDH. Chiar dacă tratamentul este întrerupt, insuficienţa renală poate fi
ireversibilă şi poate fi necesară dializa.
Utilizarea gemcitabinei a fost asociată cu reactivarea hepatitei virale tip B, potenţial letală. La pacienţii
cu risc, prescrierea gemcitabinei trebuie precedată de o investigaţie virusologică minuţioasă, pentru a-i
trata, dacă este necesar.
Asocierea gemcitabinei cu utilizarea secvenţială (> sau = 4 săptămâni) a radioterapiei în regiunea
pancreatică expune pacientul la risc de necroză hepatică.
Pacienţi cu funcţie medulară compromisă
Tratamentul trebuie început cu prudenţă la pacienţii cu funcţie medulară afectată. Similar altor
tratamente citotoxice, trebuie avut în vedere riscul depresiei medulare cumulative, la administrarea
gemcitabinei împreună cu alte chimioterapice. Gemcitabina poate produce mielodepresie, manifestată
prin leucopenie, trombocitopenie şi anemie.
Trebuie avută în vedere întreruperea sau modificarea tratamentului, când este detectată depresia
medulară indusă de medicament. Recomandările referitoare la modificarea dozelor sunt prezentate la
pct. 4.2. Numărul elementelor figurate din sângele periferic poate continua să scadă după oprirea
tratamentului.
Tulburări respiratorii
Rar, au fost raportate efecte pulmonare, uneori severe (cum sunt, edem pulmonar, pneumopatie
interstiţială sau sindrom de detresă respiratorie acută), asociate tratamentului cu gemcitabină (vezi pct.
4.8). Etiologia acestor efecte este necunoscută. Dacă apar efecte pulmonare severe (edem pulmonar,
pneumonie interstiţială sau SDRA), administrarea gemcitabinei trebuie oprită. Utilizarea precoce a
măsurilor generale de susţinere poate contribui la ameliorarea stării pacientului. Riscul reacţiilor
adverse pulmonare pare să fie mai mare la pacienţii cu cancer plumonar sau cu metastaze pulmonare,
decât la cei cu alte tipuri de tumori, aspect care trebuie luat în considerare când sunt trataţi astfel de
pacienţi.
Tulburări hematologice şi limfactice
Înaintea administrării fiecărei doze, trebuie determinat numărul de trombocite, leucocite şi granulocite
(vezi pct. 4.2).
Numărul elementelor figurate din sângele periferic poate continua să scadă după oprirea tratamentului
cu gemcitabină.
Dacă apare extravazare, perfuzarea trebuie oprită imediat şi reluată la nivelul unui alt vas sanguin.
Pacientul trebuie monitorizat cu atenţie după administrare.
Tulburări vasculare
Datorită riscului de tulburări cardiace şi/sau vasculare asociate gemcitabinei, trebuie acordată o atenţie
deosebită pacienţilor care prezintă antecendete cardiovasculare.
Gemcitabina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu sindrom Raynaud sau sclerodermie, datorită
unui risc crescut de ischemie arterială periferică.
5
Anemie hemolitică microangiopatică
Administrarea gemcitabinei trebuie oprită la apariţia primelor semne de anemie hemolitică
microangiopatică, cum sunt scăderea rapidă a valorilor hemoglobinei concomitent cu trombocitopenie,
hiperbilirubinemie, hipercreatininemie, hiperazotemie sau creşterea concentraţiilor plasmatice ale
LDH, care pot indica apariţia sindromului uremic hemolitic (vezi pct. 4.8). Chiar dacă tratamentul este
întrerupt, insuficienţa renală poate fi ireversibilă şi poate fi necesară dializa.
Afecţiuni cutanate
Riscul apariţiei reacţiilor cutanate inflamatorii este crescut la pacienţii cu limfedem, antecedente de
iradiere sau tromboză venoasă profundă (vezi pct. 4.8).
Contracepţie
Femeile la vârsta fertilă şi bărbaţii trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace, în timpul
tratamentului (vezi pct. 4.6).
Daplax 200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă:
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pentru un flacon, adică practic „nu
conţine sodiu”.
Daplax 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă:
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pentru un flacon, adică practic „nu
conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Radioterapie:
Radioterapie concomitentă (aplicată împreună cu gemcitabina sau la distanţă de ≤7 zile)
Toxicitatea unui astfel de tratament asociat depinde de mai mulţi factori, incluzând doza şi frecvenţa
dozajului de gemcitabină, doza de radiaţie aplicată, pregătirea pentru radioterapie, tipul de ţesut iradiat
şi volumul de radiaţie administrat. Studiile preclinice şi clinice au arătat că gemcitabina prezintă
activitate radiosensibilizantă.
Într-un singur studiu clinic, pacienţi cu cancer pulmonar altul decât cel cu celule mici la care s-au
administrat doze de până la 1000 mg gemcitabină/m2, timp de până la 6 săptămâni consecutive, în
asociere cu radioterapie toracică, toxicitatea a fost constatată sub formă de mucozită severă şi potenţial
letală (în special esofagită şi pneumonită), în special la pacienţii la care s-a administrat radioterapie în
doze mari (volum de tratament median = 4795 cm3). Studiile ulterioare au arătat că se pot administra
doze mai mici de gemcitabină concomitent cu radioterapie cu toxicitate predictibilă. Într-un studiu de
fază II, s-a efectuat radioterapie toracică cu 66 Gy, concomitent cu utilizarea gemcitabinei (600 mg/m2
de patru ori) şi a cisplatinei (80 mg/m2 de două ori), timp de 6 săptămâni.
Totuşi, regimul de dozaj optim pentru administrarea în siguranţă a gemcitabinei asociată cu
radioterapie nu a fost încă stabilit.
Utilizarea secvenţială (administrat la > 7 zile distanţă):
Informaţiile disponibile nu indică o toxicitate crescută după administrarea gemcitabinei la pacienţii la
care s-a administrat anterior radioterapie, alta decât reactivarea fenomenelor post-iradiere. Datele
sugerează că administrarea gemcitabinei poate începe după dispariţia efectelor acute ale iradierii sau
după cel puţin o săptămână de la radioterapie. Informaţiile disponibile nu indică o toxicitate crescută
determinată de radioterapie, când este aplicată după expunerea la gemcitabină.
Interacţiuni comune tuturor citotoxicelor:
Tratamentul anticoagulant este frecvent utilizat, datorită riscului trombotic crescut în afecţiunile
canceroase. Variaţiile intra-individuale mari ale coagulării în cursul bolilor şi posibila interacţiune
dintre anticoagulantele orale şi chimioterapia anticanceroasă necesită creşterea frecvenţei monitorizării
INR (International Normalised Ratio), dacă se decide tratarea pacientului cu anticoagulante orale.
6
Utilizare concomitentă contraindicată (vezi pct. 4.3):
Vaccinul febrei galbene: risc de boală generalizată letală determinată de vaccin.
Utilizare concomitentă nerecomandată:
Vaccinuri vii atenuate (excepţie febra galbenă): risc de boală sistemică, posibil letală. Acest risc este
crescut la persoanele care sunt deja imunodeprimate de boala de bază. Se va utiliza un vaccin
inactivat, dacă este disponibil (poliomielită).
Fenitoină: risc de agravare a convulsiilor ca urmare a reducerii absorbţiei gastrice a fenitoinei de către
medicamentul citotoxic sau risc de creştere a toxicităţii sau de pierdere a eficacităţii medicamentului
citotoxic prin intensificarea metabolizării hepatice de către fenitoină.
Utilizare concomitentă de avut în vedere:
Ciclosporină, Tacrolimus: Imunodepresie excesivă cu risc de limfoproliferare.
4.6 Sarcină şi alăptare
Sarcină:
Nu există date cu privire la utilizarea gemcitabinei la pacientele gravide. Studiile la animale au
evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În timpul sarcinii, în special în
primul trimestru de sarcină, medicamentele citotoxice trebuie administrate numai când există o
indicaţie riguroasă pentru utilizarea lor şi numai în cazurile în care potenţialele beneficii ale
tratamentului pentru mamă depăşesc riscurile pentru făt. Astfel, pentru a preveni sarcina, femeile
aflate în perioada fertilă şi bărbaţii trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace, în timpul
tratamentului şi până la trei luni după acesta. Datorită posibilităţii ca tratamentul să determine
infertilitate, bărbaţii trebuie sfătuiţi să solicite consiliere suplimentară privind crio-conservarea de
spermă, înainte de începerea tratamentului.
Alăptare:
Nu se cunoaşte dacă gemcitabina este excretată în laptele uman. Alăptarea este contraindicată datorită
posibilelor efecte dăunătoare asupra nou-născutului. În cazul în care tratamentul cu gemcitabină este
absolut necesar, alăptarea trebuie întreruptă.
Fertilitate:
Nu există date privind efectul gemcitabinei asupra fertilităţii, la om. S-au observat efectele adverse ale
gemcitabinei, la animale (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Daplax are o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. De aceea, chiar şi atunci când tratamentul este corect administrat, gemcitabina poate afecta
vigilenţa în aşa măsură încât capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje este afectată. Acest
lucru este valabil, mai ales, în cazul asocierii cu alcoolul etilic.
4.8 Reacţii adverse
Următorul tabel oferă o privire de ansamblu asupra evenimentelor adverse observate în urma studiilor
clinice şi pe baza raportărilor spontane după punerea pe piaţă a medicamentului.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Următoarele reacţii adverse au fost împărţite în următoarele categorii:
Foarte frecvente:
≥1/10
Frecvente: ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente:
≥1/1000 şi <1/100
Rare:
≥1/10000 şi <1/1000
7
Foarte rare:
<1/10000, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile)
Tulburări cardiace
Foarte rare
Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă, aritmie (predominant
supraventriculară).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente
Leucopenie, trombocitopenie, anemie, neutropenie (Grad 3 = 19,3%;
Grad 4 = 6%) (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Frecvente Neutropenie febrilă
Foarte rare
Trombocitoză
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee, somnolenţă, insomnie.
Foarte rare
Accident vascular cerebral.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte frecvente
Dispnee.
Frecvente Tuse, rinită.
Mai puţin frecvente
Edem pulmonar, bronhospasm (vezi pct. 4.3), pneumopatieinterstiţială (vezi
pct. 4.4).
Rare
Sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA) (vezi pct. 4.4).
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente
Greaţă, vărsături.
Frecvente Mucozită, stomatită, diaree şi constipaţie.
Foarte rare
Colită ischemică.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte frecvente
Proteinurie uşoară, hematurie.
Rare
Insuficienţă renală, sindrom hemolitic uremic (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente
Erupţie cutanată, însoţită adesea de prurit.
Frecvente Hiperhidroză, prurit, alopecie.
Rare
Exfoliere, formare de vezicule şi leziuni dureroase.
Foarte rare
Reacţii cutanate severe, inclusiv descuamare şi erupţii cutanate buloase,
incluzând sindrom Lyell şi sindrom Stevens-Johnson. Reacţii cutanate
inflamatorii, sugerând clinic celulită infecţioasă sau erizipel (vezi pct. 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Mialgie, dorsalgie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Pierderea apetitului alimentar
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Frecvenţă necunoscută Leziuni determinate de radioterapie şi reactivarea fenomenelor post-iradiere
(vezi pct. 4.5) (nu pot fi estimate din datele disponibile)
Tulburări vasculare
Rare
Hipotensiune arterială.
Foarte rare
Semne clinice de vasculită periferică sau gangrenă.
8
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente
Edem/edem periferic, simptome asemănătoare gripei. Cele mai frecvente
simptome au fost: febră, cefalee, dorsalgie, tremor, mialgie, astenie, stare
generală de rău, pierderea apetitului alimentar. În plus, s-au raportat tuse,
rinită, tendinţă la hiperhidroză şi insomnie.
Frecvente Febră, frisoane, astenie şi edem facial.
Rare
Reacţie la locul de injectare (în principal, de intensitate uşoară).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare
Reacţii anafilactoide.
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente
Concentraţii plasmatice crescute ale transaminazelor hepatice (AST, ALT) şi
ale fosfatazei alcaline.
Frecvente Hiperbilirubinemie.
Rare
Concentraţii plasmatice crescute ale gamma-glutamil transferazei (GGT).
Foarte rare:
Hepatotoxicitate
gravă, incluzând insuficienţă hepatică şi deces (vezi pct. 4.4).
Reacţii adverse în urma terapiei asociate
Gemcitabină plus paclitaxel:
S-a observat o creştere a următoarelor evenimente de Grad 3 şi 4 (gemcitabină + paclitaxel,
comparativ cu paclitaxel în monoterapie), astfel:
Toxicitate hematologică:
hemoglobină (G3: 5,7% comparativ cu 1,9%; G4: 1,1% comparativ cu 0,4%);
trombocite (G3: 5,3% comparativ cu 0%; G4: 0,4% comparativ cu 0%);
neutrofile/granulocite (G3: 31,3% comparativ cu 4,2%; G4: 17,2% comparativ cu 6,6%);
neutropenie febrilă (G3: 4,6% comparativ cu 1,2%; G4: 0,4% comparativ cu 0%).
Toxicitate non-hematologică:
fatigabilitate (G3: 5,7% comparativ cu 1,2%; G4: 0,8% comparativ cu 0,4%);
diaree (G3: 3,1% comparativ cu 1,9%; G4: 0% comparativ cu 0%).
Frecvenţa toxicităţii hematologice de grad 3 şi 4, în special neutropenia, creşte când gemcitabina este
utilizată în asociere cu paclitaxel. Totuşi, creşterea acestor reacţii adverse nu se asociază cu o creştere
a incidenţei infecţiilor sau evenimentelor hemoragice.
Fatigabilitatea şi neutropenia febrilă apar mai frecvent când gemcitabina este utilizată în asociere cu
paclitaxel. Astenia dispare, de obicei, după primul ciclu de tratament, atunci când nu este asociată cu
anemie.
Gemcitabină plus cisplatină:
S-a observat o creştere a următoarelor evenimente de Grad 3 şi 4 (gemcitabină + cisplatină,
comparativ cu MVAC (metotrexat, vinblastină, doxorubicină şi cisplatină)), astfel:
Toxicitate hematologică:
haemoglobină (G3: 24% comparativ cu 16%; G4: 4% comparativ cu 2%);
trombocite (G3: 29% comparativ cu 8%; G4: 29% comparativ cu 13%).
Toxicitate non- hematologică:
greaţă şi vărsături (G3: 22% comparativ cu 19%; G4 0% comparativ cu 2%);
diaree (G3: 3% comparativ cu 8%; G4: 0% comparativ cu 1%);
infecţie (G3: 2% comparativ cu 10%; G4: 1% comparativ cu 5%);
stomatită (G3: 1% comparativ cu 18%; G4: 0% comparativ cu 4%).
Gemcitabină plus carboplatină:
S-a observat o creştere a următoarelor evenimente de Grad 3 şi 4 (gemcitabină + carboplatină,
comparativ cu carboplatină în monoterapie), astfel:
9
Toxicitate hematologică:
hemoglobină (G3: 22,3% comparativ cu 5,7%; G4: 5,1% comparativ cu 2,3%);
neutrofile (G3: 41,7% comparativ cu 10,9%; G4: 28,6% comparativ cu 1,1%);
trombocite (G3: 30,3% comparativ cu 10,3%; G4: 4,6% comparativ cu 1,1%).
Toxicitate non-hematologică:
hemoragie (G3: 1,8% comparativ cu 0,0%; G4: 0% comparativ cu 0%);
neutropenie febrilă (G3: 1,1% comparativ cu 0,0%; G4: 0% comparativ cu 0%);
infecţie fără neutropenie (G3: 0,6% comparativ cu 0,0%; G4: 0% comparativ cu 0%).
4.9 Supradozaj
Nu există antidot pentru gemcitabină. S-au administrat doze unice de până la 5,7 g/m2, la fiecare
14 zile, în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute, cu toxicitate clinică acceptabilă. În cazul în
care se suspectează supradozaj, pacienţii trebuie monitorizaţi prin parametri hematologici relevanţi şi,
dacă este necesar, se va institui un tratament de susţinere corespunzător.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analogi ai pirimidinei, codul ATC: L01BC05.
Activitate citotoxică pe culturi de celule:
Gemcitabina prezintă activitate citotoxică importantă faţă de diferite culturi de celule tumorale murine
şi umane. Medicamentul prezintă specificitate de fază celulară, distrugând în primul rând celulele
aflate în faza de sinteză a ADN (faza S) şi, în anumite condiţii, blocând progresia celulelor dincolo de
limita dintre fazele G1/S. In vitro, acţiunea citotoxică a gemcitabinei este dependentă atât de
concentraţie, cât şi de timp.
Activitate antitumorală pe modele preclinice:
Activitatea antitumorală a gemcitabinei este dependentă de schema de administrare, pe modele
tumorale animale. În general, s-a observat că tratamentul efectuat la intervale de 3 sau 4 zile a fost mai
eficace şi/sau mai puţin toxic decât administrarea zilnică a gemcitabinei.
Metabolism celular şi mecanism de acţiune:
Gemcitabina (dFdC) este metabolizată intracelular de nucleozid-kinaze în nucleozidele active difosfat
(dFdCDP) şi trifosfat (dFdCTP). Acţiunea citotoxică a gemcitabinei pare să se datoreze inhibării
sintezei de ADN prin două acţiuni ale dFdCDP şi dFdCTP. În primul rând, dFdCDP inhibă
ribonucleotid-reductaza, singurul catalizator al reacţiei care generează dezoxinucleozid-trifosfaţii
(dCTP) necesari pentru sinteza ADN-ului. Inhibarea acestei enzime de către dFdCDP determină
reducerea concentraţiilor de dezoxinucleozide, în general şi de dCTP, în special. În al doilea rând,
dFdCTP intră în competiţie cu dCTP pentru încorporarea în ADN (auto-potenţare). În acelaşi mod,, o
mică cantitate de gemcitabină poate fi, de asemenea, încorporată în ARN. Astfel, reducerea
concentraţiei intracelulale de dCTP potenţează încorporarea de dFdCTP în ADN. În esenţă, ADN
polimeraza epsilon este incapabilă să îndepărteze gemcitabina şi să repare lanţurile de ADN în
creştere. După încorporarea gemcitabinei în ADN, o nucleotidă suplimentară este încorporată în
lanturile de ADN în creştere. După această adăugare, se produce inhibarea completă a sintezei
ulterioare a ADN (terminarea mascată a lanţului). După încorporarea în ADN, gemcitabina pare să
inducă ulterior procesul de moarte celulară programată, cunoscut sub numele de apoptoză.
10
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica gemcitabinei:
Farmacocinetica gemcitabinei a fost studiată la 353 de pacienţi, în şapte studii. Cele 121 de femei şi
cei 232 de bărbaţi au avut vârsta cuprinsă între 29 şi 79 de ani. Dintre aceşti pacienţi, aproximativ 45%
au avut cancer pulmonar altul decât cel cu celule mici şi 35% au fost diagnosticaţi cu cancer de
pancreas. S-au obţinut următorii parametri farmacocinetici, pentru doze care au variat între 500 şi
2592 mg/m2, administrate în perfuzie intravenoasă cu durata cuprinsă între 0,4 şi 1,2 ore.
Concentraţia plasmatică maximă (obţinută în ultimele 5 minute ale perfuzării): 3,2 - 45,5 μg/ml.
Volumul de distribuţie în compartimentul central: 12,4 l/m2 pentru femei şi 17,5 l/m2 pentru bărbaţi
(variabilitatea inter-individuală a fost de 91,9%).
Volumul de distribuţie în compartimentul periferic: 47,4 l/m2.
Volumul în compartimentul periferic nu a fost influenţat de sex.
Legarea de proteinele plasmatice: Neglijabilă.
Clearance-ul sistemic: Variază între 29,2 l/oră şi m2 şi 92,2 l/oră şi m2, în funcţie de sex şi vârstă
(variabilitatea inter-individuală a fost de 52,2%). Clearance-ul este cu aproximativ 25% mai mic la
femei decât la bărbaţi. Deşi rapid, clearance-ul pare să scadă cu vârsta, atât la femei, cât şi la bărbaţi.
Valorile mai mici ale clearance-ului la femei şi bărbaţi nu impun reducerea dozei de gemcitabină,
pentru doza recomandată de 1000 mg gemcitabină/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata
de 30 de minute.
Timpul de înjumătăţire plasmatică: Variază de la 42 până la 94 minute, în funcţie de vârstă şi sex.
Pentru schema de dozaj recomandată, gemcitabina se elimină practic complet în decurs de 5 până la
11 ore de la începerea perfuzării. Gemcitabina, administrată o dată pe săptămână, nu se acumulează.
Excreţia urinară: mai puţin de 10% din doza administrată se excretă sub formă nemodificată.
Clearance-ul renal: 2-7 l/oră şi m2.
Metabolizarea:
Gemcitabina este rapid metabolizată, sub acţiunea citidin-dezaminazei, în ficat, rinichi, sânge şi alte
ţesuturi.
Metabolizarea intracelulară a gemcitabinei produce mono-, di- şi trifosfaţi ai gemcitabinei (dFdCMP,
dFdCDP şi dFdCTP), dintre care dFdCDP şi dFdCTP sunt consideraţi activi. Aceşti metaboliţi
intracelulari nu au fost detectaţi în plasmă sau urină. Principalul metabolit, 2'-dezoxi-2',
2'-difluorouridină (dFdU), este inactiv şi se găseşte în plasmă şi urină.
Farmacocinetica dFdCTP:
Acest metabolit se găseşte în celulele mononucleate din sângele periferic şi informaţiile de mai jos se
referă la aceste celule.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare: 0,7-12 ore.
Concentraţiile intracelulare cresc proporţional cu dozele de gemcitabină de 35-350 mg/m2 şi 30 min,
care determină concentraţii la starea de echilibru de 0,4-5µg/ml. La concentraţii plasmatice ale
gemcitabinei mai mari de 5 µg/ml, valorile dFdCTP nu cresc, sugerând că formarea metabolitului în
aceste celule este saturabilă. După administrarea unei doze de 1000 mg/m2 şi 30 min, concentraţiile
plasmatice ale substanţei netransformate sunt mai mari de 5 µg/ml pentru aproximativ 30 de minute
după sfârşitul perfuzării şi se menţin mai mari de 0,4 µg/ml timp de încă o oră.
11
Pharmacocinetica dFdU:
Concentraţia plasmatică maximă (3-15 minute după terminarea perfuziei intravenoase cu durata de
30 de minute, 1000 mg/m2): 28-52 μg/ml.
Concentraţia plasmatică minimă după doza unică săptămânală: 0,07-1,12 μg/ml, fără acumulare
aparentă.
Concentraţia plasmatică trifazică în funcţie de curba timpului, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare: 65 ore (33-84 ore).
Formarea dFdU din substanţa netransformată: 91-98%.
Volumul mediu de distribuţie al compartimentului central: 18 l/m2 (11-22 l/m2).
Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru, (VSS): 150 l/m2 (96-228 l/m2).
Distribuţia tisulară: extinsă.
Clearance-ul aparent mediu: 2,5 l/oră şi m2 (1-4 l/oră şi m2).
Excreţia urinară: completă.
Eliminarea absolută: Cantitatea regăsită într-o săptămână: 92%-98%, din care 99% este dFdU; 1% din
doză se excretă în fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Cel mai important aspect, evidenţiat în studiile de toxicitate cronică cu durata de până la 6 săptămâni,
efectuate pe modele experimentale la şoarece şi câine, a fost o modificare la nivelul hematopoiezei.
Astfel de modificări au fost în relaţie cu proprietăţile citotoxice ale substanţei şi au fost reversibile la
oprirea tratamentului. Efectul a fost dependent de doză şi de frecvenţa dozajului.
Nu au fost efectuate studii la animale pe termen lung, pentru evaluarea potenţialului carcinogen al
gemcitabinei. Testele in vitro şi in vivo au evidenţiat potenţialul mutagen al gemcitabinei. Studiile
privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, efectuate la câteva specii animale, au arătat efecte
teratogene şi fetotoxice (palatoschizis, trunchi arterial comun, absenţa vezicii biliare, scăderea
viabilităţii fetale), la doze mai mici decât dozele terapeutice, la om. În plus, gemcitabina determină
hipospermatogeneză reversibilă la şoareci masculi, dependentă de doză şi de frecvenţa dozajului. Cu
toate că studiile la animale au demonstrat un efect al gemcitabinei asupra fertilităţii masculine, acesta
nu s–a observat şi asupra fertilităţii feminine.
6.
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Daplax 200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă:
Manitol (E 421)
Acetat de sodiu trihidrat
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) şi/sau
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Daplax 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă:
Manitol (E 421)
Acetat de sodiu trihidrat
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) şi/sau
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
12
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Ambalajul comercial:
3 ani.
După reconstituire:
Stabilitatea chimică şi fizică a medicamentului în utilizare a fost demonstrată pentru 24 de ore, la
temperaturi sub 25°C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, durata şi condiţiile de păstrare în utilizare anterior administrării medicamentului devin
responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu trebuie să depăşească 24 ore, la temperaturi sub
25°C.
Gemcitabina reconstituită nu trebuie congelată, deoarece cristalizează.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Daplax 200 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc, asigurat cu capsă metalică şi disc
detaşabil din polipropilenă, care conţine pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
Ambalaj: un flacon a 15 ml.
Daplax 1 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc, asigurat cu capsă metalică şi disc
detaşabil din polipropilenă, care conţine pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
Ambalaj: un flacon a 60 ml.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Reconstituirea soluţiei:
Singurul solvent aprobat pentru reconstituirea soluţiei perfuzabile de gemcitabină este soluţia salină
izotonă fără agenţi de conservare. Deşi nu au fost demonstrate incompatibilităţi, nu se recomandă
amestecarea gemcitabinei cu alte substanţe, în timpul reconstituirii sau al administrării.
Limita superioară a concentraţiei gemcitabinei după diluare este de 38 mg/ml. Diluarea la concentraţii
mai mari de 38 mg/ml poate determina dizolvare incompletă şi trebuie evitată.
Pentru reconstituirea medicamentului, se adaugă 5 ml (minim) sau 25 ml (minim) soluţie salină
izotonă 0,9% la flaconul de 200 mg, respectiv la flaconul de 1 g (ambele determinând o concentraţie
finală de 38 mg/ml şi un volum de dislocuire de 0,26 ml, respectiv de 1,3 ml). În timpul reconstituirii
soluţiei, solventul trebuie adăugat încet, la baza flaconului. Apoi, se agită pentru a se dizolva. În
continuare, este posibilă diluarea ulterioară cu soluţie NaCl 0,9%.
După diluare, soluţia perfuzabilă trebuie inspectată vizual, pentru depistarea eventualelor particule în
suspensie şi a modificărilor de culoare. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, practic fără particule
în suspensie.
13
Instrucţiuni de manipulare:
Trebuie avute în vedere precauţiile standard pentru reconstituirea medicamentelor citotoxice.
Prepararea soluţiilor injectabile de medicamente citotoxice trebuie efectuată de un personal de
specialitate, instruit, având cunoştinţe despre modul de utilizare al medicamentelor, în condiţii care să
garanteze protecţia mediului înconjurător şi, în special, protecţia personalului care manipulează
medicamentele. Este necesară o zonă de preparare, rezervată acestui scop. În acestă zonă, este interzis
fumatul, consumul alimentelor şi al băuturilor.
Personalul trebuie dotat cu materiale corespunzătoare pentru manipularea medicamentelor, în
principal, halate cu mâneci lungi, măşti de protecţie, bonete, ochelari de protecţie, mănuşi sterile de
unică folosinţă, paravane de protecţie pentru zona de lucru şi saci colectori pentru reziduuri.
Medicamentele citotoxice nu trebuie manipulate de către femeile gravide.
Dacă medicamentul ajunge în contact cu ochii, pot apare iritaţii severe. În astfel de cazuri, ochii
trebuie spălaţi foarte bine, imediat. Adresaţi-vă medicului, dacă iritaţia persistă. Dacă soluţia ajunge în
contact cu pielea, clătiţi suprafaţa afectată cu apă din abundenţă. Excreţiile şi vărsăturile trebuie
manipulate cu atenţie.
Eliminare
Toate materialele utilizate pentru preparare, administrare sau ajunse, indiferent cum, în contact cu
gemcitabina trebuie eliminate în conformitate cu procedurile standardizate ale spitalului aplicabile
medicamentelor citotoxice, respectând legislaţia curentă referitoare la eliminarea reziduurilor
periculoase.
7
DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Dr. Reddy’s Laboratories
Str. Av. Petre Creţu nr. 74, et.1, ap. 2, sector 1, Bucureşti, România
8
NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Daplax 200 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă: 1071/2008/01
Daplax 1 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă: 1072/2008/01
9
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Octombrie 2008
10
DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2008
14
Document Outline
Anexa 1
1072/2008/01 Prospect
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Daplax 200 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Daplax 1 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Gemcitabină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
-
Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
-
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-
Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
-
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce
este
Daplax
şi pentru ce se utilizează
2. Înainte
să utilizaţi Daplax
3. Cum
să utilizaţi Daplax
4. Reacţii adverse posibile
5.
Cum se păstrează Daplax
6. Informaţii suplimentare
1. CE
ESTE
DAPLAX
ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Daplax este un medicament citotoxic (medicament utilizat pentru tratamentul cancerului).
Daplax este utilizat pentru tratamentul
- cancerului de vezică urinară avansat local sau metastatic, în asociere cu cisplatină (medicament
utilizat pentru tratamentul cancerului).
- cancerului de sân recurent (recădere), în asociere cu paclitaxel (medicament utilizat pentru
tratamentul cancerului).
- cancerului ovarian avansat local sau metastatic, la paciente care au prezentat o recădere, în
asociere cu carboplatină (medicament utilizat pentru tratamentul cancerului).
- cancerului pulmonar altul decât cel cu celule mici avansat local sau metastatic, în asociere cu
cisplatină (medicament utilizat pentru tratamentul cancerului).
- cancerului de pancreas avansat local sau metastatic.
2. ÎNAINTE
SĂ UTILIZAŢI DAPLAX
Nu utilizaţi Daplax
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la gemcitabină sau la oricare dintre celelalte componente ale
Daplax.
- dacă alăptaţi.
- în asociere cu vaccinul febrei galbene.
1
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Daplax
- dacă trebuie să faceţi radioterapie în timp ce utilizaţi gemcitabină sau aţi făcut radioterapie în
ultimele 7 zile.
- dacă aveţi probleme hepatice uşoare.
- dacă aveţi probleme renale uşoare sau moderate.
- dacă funcţia dumneavoastră medulară este afectată.
- dacă aveţi cancer pulmonar sau răspândirea la plămâni a unui cancer cu altă localizare.
- dacă aveţi hepatită B.
- dacă aveţi antecedente de boală cardiovasculară.
- dacă suferiţi de sindromul Raynaud sau sclerodermie (depozite excesive de colagen în piele sau
alte organe).
- dacă aveţi limfedem, antecedente de iradiere sau tromboză venoasă profundă.
Înaintea fiecărei doze, trebuie verificat numărul de trombocite şi de celule albe (leucocite,
granulocite) din sângele dumneavoastră.
Nu este recomandată utilizarea gemcitabinei la copii.
Utilizarea altor medicamente
Următoarele medicamente pot fi afectate de utilizarea gemcitabinei:
- Anticoagulante, de exemplu warfarină. Gemcitabina poate creşte efectul anticoagulant, de aceea,
testele sanguine (INR) trebuie făcute mai frecvent.
- Vaccinuri. Există riscul de a face boala pentru care trebuia să vă protejeze vaccinul. Medicul
dumneavoastră va utiliza un tip particular de vaccin (inactivat), dacă acesta este disponibil.
- Fenitoină (utilizată pentru tratarea epilepsiei). Există un risc crescut pentru convulsii sau
eficacitatea gemcitabinei este redusă, dacă medicamentele sunt luate împreună.
- Ciclosporină şi tacrolimus (utilizate pentru a inhiba sistemul imunitar şi pentru a preveni şi trata
respingerea transplantului de organ sau de măduvă osoasă). Există risc de imunodepresie crescută.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice
alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Radioterapie
Tratamentul cu Daplax nu trebuie început înainte ca efectele acute ale radioterapiei să dispară. Trebuie
să treacă cel puţin o săptămână de la radioterapie.
Sarcină şi alăptare
Sarcină
Nu trebuie să folosiţi gemcitabină în timpul sarcinii, cu excepţia cazului când v-a fost clar
recomandată de către medicul dumneavoastră. Dacă sunteţi femeie la vârsta fertilă, trebuie să luaţi
măsuri pentru a evita sarcina în timpul tratamentului cu gemcitabină şi până la 3 luni după acesta.
Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului, trebuie să-l informaţi imediat pe medicul
dumneavoastră.
Dacă sunteţi bărbat, trebuie să utilizaţi măsuri contraceptive pentru a preveni riscul procreerii în
timpul tratamentului şi până la 3 luni după acesta. Trebuie să solicitaţi consiliere medicală pentru a vă
conserva spermă (congelare), dacă doriţi să aveţi copii.
Alăptare
Nu trebuie să utilizaţi Daplax, dacă alăptaţi. Dacă tratamentul cu Daplax este absolut necesar în
această perioadă, trebuie să întrerupeţi alăptarea.
2
Conducerea vehiculelor şi utilizarea utilajelor
Nu conduceţi vehicule, deoarece Daplax poate determina oboseală uşoară până la moderată.
Capacitatea dumneavoastră de reacţie poate fi afectată. Din acest motiv, nu utilizaţi niciun instrument
sau utilaj, în special dacă aţi consumat alcool etilic.
Informaţii importante privind unele componenete ale Daplax
Daplax 200 mg/Daplax 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine sodiu mai puţin de 1 mmol
(23 mg) la 200 mg/1 g gemcitabină, adică practic „nu conţine sodiu”.
3. CUM
SĂ UTILIZAŢI DAPLAX
Gemcitabina va fi preparată şi vă va fi administrată de către personalul medical, sub supravegherea
unui medic cu experienţă în utilizarea medicamentelor anticanceroase.
Acest medicament va fi preparat sub formă de soluţie şi vi se va administra prin perfuzare
(injectare lentă prin picurare) într-o venă, pe durata a peste 30 de minute.
Doza iniţială de gemcitabină va fi calculată de către medic. Aceasta depinde de tipul de cancer pe
care îl aveţi şi de suprafaţa corpului dumneavoastră exprimată în metri pătraţi (m2). Suprafaţa
corporală se calculează pe baza înălţimii şi greutăţii dumneavoastră. De obicei, doza va fi între
1 g/m2 şi 1,25 g/m2. Durata tratamentului variază între 3 şi 7 săptămâni, în funcţie de boala care este
tratată.
Doza pe care o veţi primi depinde, de asemenea, de:
•
valorile unor constante hematologice
•
valorile unor constante biochimice pentru funcţia ficatului
•
valorile unor constante biochimice pentru funcţia rinichilor
• concentraţiile plasmatice ale enzimelor ficatului
Veţi face injecţii, în conformitate cu următoarea schemă:
Tratamentul cancerului de vezică urinară (în asociere cu cisplatină)
Ciclul de tratament durează 4 săptămâni. Veţi primi următoarele medicamente, pe cale
intravenoasă:
Ziua ciclului de tratament
DAPLAX
CISPLATINĂ
1
perfuzie (30 min.)
2
perfuzie
8
perfuzie (30 min.)
15
Perfuzie (30 min.)
Acest ciclu de 4 săptămâni este, ulterior, repetat.
Tratamentul cancerului de sân (în asociere cu paclitaxel)
Ciclul de tratament durează 3 săptămâni. Veţi primi următoarele medicamente, pe cale
intravenoasă:
Ziua ciclului de tratament DAPLAX
PACLITAXEL
1
perfuzie (30 min.)
perfuzie (180 min.)
8
perfuzie (30 min.)
Tratamentul cancerului pulmonar (în asociere cu cisplatină)
Ciclul de tratament durează 3 sau 4 săptămâni.
Pentru ciclul de tratament cu durata de 3 săptămâni veţi primi următoarele medicamente, pe cale
intravenoasă:
3
Ziua ciclului de tratament DAPLAX
CISPLATINĂ
1
perfuzie (30 min.)
2
perfuzie
8
perfuzie (30 min.)
Pentru ciclul de tratament cu durata de 4 săptămâni veţi primi următoarele medicamente, pe cale
intravenoasă:
Ziua ciclului de tratament DAPLAX
CISPLATINĂ
1
perfuzie (30 min.)
2
perfuzie
8
perfuzie (30 min.)
15
perfuzie (30 min.)
Tratamentul cancerului ovarian (în asociere cu carboplatină)
Ciclul de tratament durează 3 săptămâni. Veţi primi următoarele medicamente, pe cale
intravenoasă:
Ziua ciclului de tratament DAPLAX
CARBOPLATINĂ
1
perfuzie (30 min.)
perfuzie
8
perfuzie (30 min.)
Tratamentul cancerului de pancreas
Ciclul de tratament durează 7 săptămâni. În această perioadă, veţi primi Daplax, o dată pe
săptămână, pe cale intravenoasă.
Perfuzarea durează 30 de minute. După 7 săptămâni, urmează o săptămână fără tratament.
Următoarele cicluri de tratament durează 3 săptămâni, fiecare urmate de o săptămână fără
tratament.
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul dumneavoastră.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Daplax
Medicul dumneavoastră va avea grijă să primiţi doza corectă, în funcţie de situaţia dumneavoastră.
În cazul suspiciunii de supradozaj, numărul celulelor dumneavoastră sanguine trebuie monitorizat.
Dacă este necesar, se va institui un tratament adecvat.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau personalului medical.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Daplax poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Dacă apare oricare dintre următoarele situaţii, spuneţi medicului dumneavoastră imediat:
- reacţie alergică severă – puteţi manifesta brusc o erupţie trecătoare pe piele care vă mănâncă
(urticarie), umflarea mâinilor, picioarelor, gleznelor, feţei, buzelor, gurii sau gâtului (care pot determina
dificultăţi la înghiţire sau respiraţie) şi puteţi simţi că veţi leşina
- durere în piept severă, cu posibilă iradiere în mandibulă sau în braţ, transpiraţie, senzaţie de lipsă de aer
şi greaţă
- dificultate severă la respiraţie
- îngălbenirea pielii şi a albului ochilor, datorită problemelor ficatului (icter)
- insuficienţă renală (pentru aceasta, medicul va monitoriza analizele de sânge şi urină)
4
Toate acestea sunt reacţii adverse grave. Aveţi nevoie de supraveghere medicală de urgenţă. Aceste
reacţii adverse grave sunt rare sau foarte rare.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau personalului medical imediat ce simţiţi orice durere la locul de
injectare, în timpul perfuzării. Durerea din jurul locului de injectare poate însemna că acul nu a fost
introdus corect în venă.
Dacă sunteţi tratat cu radioterapie şi gemcitabină în decurs de 7 zile una faţă de alta şi observaţi
oricare dintre următoarele situaţii, spuneţi imediat medicului dumneavoastră:
senzaţie de durere la nivelul gurii
dificultate la înghiţire sau durere la înghiţire
Pentru evaluarea reacţiilor adverse sunt utilizate următoarele frecvenţe:
Foarte frecvente:
mai mult de 1 utilizator din 10
Frecvente: 1
până la 10 utilizatori din 100
Mai puţin frecvente:
1 până la 10 utilizatori din 1000
Rare: 1
până la 10 utilizatori din 10000
Foarte rare:
mai puţin de 1 utilizator din 10000
Cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile
Tulburări cardiace (inimă)
Foarte rare
infarct miocardic
insuficienţă cardiacă
ritm cardiac anormal
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente
scăderea numărului de globule albe şi plachete din sânge
anemie
Frecvente
febră, cu reducerea numărului de globule albe din sânge (neutropenie febrilă)
Foarte rare
creşterea numărului de plachete din sânge
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
durere de cap
somnolenţă
lipsa somnului (insomnie)
Foarte rare
atac cerebral (Accident vascular cerebral, care se produce când irigarea cu
sânge a creierului este afectată dintr-un anumit motiv. Ca rezultat, celulele
creierului sunt lipsite de oxigen. Aceasta determină moartea anumitor celule şi
lezarea altora.)
Tulburări respiratorii (ale căilor respiratorii)
Foarte frecvente
scurtarea respiraţiei
Frecvente
tuse
secreţii nazale
Mai puţin frecvente
formare de lichid în plămâni (respiraţie zgomotoasă sau tuse persistente, cu
spută/flegmă spumoasă, de culoare roz),
5
spasme musculare la nivelul bronhiilor (senzaţie de apăsare în piept, scurtarea
respiraţiei),
inflamarea
plămânilor (pneumopatie interstiţială, senzaţie de lipsă de aer
(dispnee), în special în timpul activităţilor fizice sau după acestea şi/sau tuse
uscată)
Rare
sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA) (respiraţie foarte dificilă,
scurtarea respiraţiei, respiraţie greoaie, culoare albăstruie a pielii).
Tulburări gastro-intestinale (stomac şi intestin)
Foarte frecvente
greaţă
vărsături
Frecvente inflamaţii şi ulceraţii dureroase ale mucoaselor care căptuşesc tractul digestiv
inflamaţia gurii
diaree
constipaţie
Foarte rare
colită ischemică (o afecţiune care constă în inflamarea şi lezarea unei porţiuni
din colonul dumneavoastră (intestinul gros).
Tulburări renale şi ale tractului urinar inferior
Foarte frecvente
proteine sau sânge în urină
Rare
insuficienţă renală
lezarea celulelor sanguine, vaselor sanguine şi rinichilor (sindrom hemolitic
uremic)
Afecţiuni la nivelul pielii şi ţesutului subcutanat
Foarte frecvente
erupţie trecătoare pe piele (erupţie cutanată), adesea însoţită de mâncărime
Frecvente
transpiraţie
căderea părului (alopecie)
Rare
descuamarea pielii
formaţiuni veziculare şi dureroase
Foarte rare
reacţii cutanate severe (inclusiv descuamarea pielii şi erupţie trecătoare pe
piele cu formaţiuni veziculare şi incluzând sindromul Lyell şi sindromul
Stevens-Johsnson. Reacţii cutanate inflamatorii, sugerând clinic celulită
infecţioasă sau erizipel)
Tulburări musculo-scheletice (oase şi muşchi) şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente
durere musculară
durere de spate
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente
pierderea poftei de mâncare
6
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Frecvenţă necunoscută “reapariţia leziunilor după iradiere” (“Reapariţia leziunilor după iradiere”
constă dintr-o erupţie trecătoare pe piele care seamănă cu o arsură solară
severă. Aceasta este caracterizată prin una sau mai multe dintre următoarele:
roşeaţă, sensibilitate, umflare, răni umede, descuamarea pielii, decolorarea
pielii după vindecare) (vezi şi pct. 2 “Radioterapie”)
Tulburări vasculare (vase sanguine)
Rare
tensiune arterială mică
Foarte rare
inflamarea vaselor de sânge (vasculită periferică; febră, oboseală, scădere în
greutate, durere musculară şi articulară, pierderea poftei de mâncare), moartea
ţesuturilor (cangrenă)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente
umflături (în special, la glezne şi mâini) datorate acumulării anormale a
lichidului în celule (edem/edem periferic), simptome asemănătoare gripei:
febră
durere de cap
durere de spate
frisoane
durere
musculară
slăbiciune
indispoziţie
pierderea poftei de mâncare
tuse
extremităţi reci
transpiraţie
tulburări ale somnului
Frecvente
febră
răceală
slăbiciune
umflarea
feţei (edem facial)
Rare
reacţie la locul de injectare (în principal, de intensitate uşoară)
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare
reacţie tip şoc (reacţie anafilactoidă)
Tulburări hepatobiliare (ficat şi veziculă biliară)
Foarte frecvente
creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (transaminaze, fosfataza
alcalină)
7
Frecvente
creşterea concentraţiei bilirubinei în sânge
Rare
valori crescute ale unei enzime cunoscute sub denumirea de gama-glutamil
transferaza (GGT) în sânge
Foarte rare
intoxicarea celulelor hepatice
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5.
CUM SE PĂSTREAZĂ DAPLAX
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Daplax după data de expirare înscrisă pe flacon şi cutie. Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
După reconstituire:
Stabilitatea chimică şi fizică a medicamentului în utilizare a fost demonstrată pentru 24 de ore, la
temperaturi sub 25°C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, durata şi condiţiile de păstrare în utilizare anterior administrării medicamentului devin
responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu trebuie să depăşească 24 ore, la temperaturi sub
25°C.
Soluţia reconstituită nu trebuie congelată.
Nu utilizaţi dacă observaţi soluţia tulbure sau un precipitat insolubil.
Medicamentul nu trebuie aruncat pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Daplax 200 mg/Daplax 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Substanţa activă este: gemcitabină (sub formă de clorhidrat).
Celelalte componente sunt: manitol, acetat de sodiu trihidrat, acid clorhidric şi/sau hidroxid de sodiu.
Daplax 200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă:
Un flacon conţine gemcitabină 200 mg (sub formă de clorhidrat).
Daplax 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă:
Un flacon conţine gemcitabină 1 g (sub formă de clorhidrat).
Un ml soluţie perfuzabilă reconstituită conţine gemcitabină 38 mg (sub formă de clorhidrat).
Cum arată Daplax 200 mg/Daplax 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă şi conţinutul
ambalajului
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Masă compactată liofilizată de culoare albă.
8
Daplax 200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon a 15 ml.
Daplax 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon a 60 ml.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă:
Dr. Reddy’s Laboratories
Str. Av. Petre Creţu nr. 74, et.1, ap. 2, sector 1, Bucureşti, România
Producător:
PLIVA LACHEMA
Karasek 1, Brno, Republica Cehă
Acest prospect a fost aprobat în Octombrie 2008
Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului medical
Reconstituirea soluţiei
Pentru o singură administrare:
Singurul solvent aprobat pentru reconstituirea soluţiei perfuzabile de gemcitabină este soluţia salină
izotonă (clorură de sodiu 0,9%), care nu conţine agenţi de conservare.
Compatibilitatea cu alte substanţe active nu a fost studiată. Deci, nu se recomandă amestecarea
medicamentului cu alte substanţe active, în timpul reconstituirii. Limita superioară a concentraţiei
gemcitabinei după diluare este de 38 mg/ml. Diluarea la concentraţii mai mari de 38 mg/ml poate
determina dizolvare incompletă şi trebuie evitată.
Pentru reconsituirea medicamentului, se adaugă 5 ml (minim) sau 25 ml (minim) soluţie salină izotonă
0,9% la flaconul de 200 mg, respectiv 1 g (ambele determină o concentraţie finală de 38 mg/ml şi un
volum de dislocuire de 0,26 ml, respectiv de 1,3 ml). În timpul reconstituirii soluţiei, solventul trebuie
adăugat încet, la baza flaconului. Apoi, se agită pentru a se dizolva. În continuare, este posibilă
diluarea ulterioară cu soluţie NaCl 0,9%.
După diluare, soluţia perfuzabilă trebuie inspectată vizual, pentru depistarea eventualelor particule în
suspensie şi a modificărilor de culoare. Numai soluţiile limpezi, practic fără particule în suspensie,
trebuie utilizate.
Instrucţiuni pentru manipularea în siguranţă a medicamentelor citotoxice:
Trebuie respectate ghidurile locale referitoare la pregătirea şi manipularea în siguranţă a
medicamentelor citotoxice. Preparatele citotoxice nu trebuie manipulate de către femeile gravide.
Prepararea soluţiilor injectabile citotoxice trebuie efectuată de un personal de specialitate, instruit,
având cunoştinţe despre modul de utilizare al medicamentelor. Aceasta trebuie efectuată într-o zonă
special amenajată. Suprafaţa de lucru trebuie acoperită cu hârtie absorbantă pe suport de plastic, de
unică folosinţă.
Trebuie să utilizaţi ochelari de protecţie adecvaţi, mănuşi de unică folosinţă, mască pentru faţă şi şorţ
de unică folosinţă. Trebuie luate măsuri pentru a evita contactul accidental al medicamentului cu ochii.
Dacă apare contaminarea accidentală, ochiul trebuie spălat imediat, cu apă din abundenţă.
Seringile şi seturile de perfuzare trebuie montate cu atenţie, pentru a evita scurgerile (se recomandă
utilizarea canulelor Luer). Sunt recomandate ace cu calibru mare pentru a reduce la minimum
presiunea şi posibila formare a bulelor de aer. Acestea pot fi reduse şi prin utilizarea unui ac cu
supapă.
Eventualele pierderi sau scurgeri trebuie curăţate purtând mănuşi de protecţie. Excreţiile şi vărsăturile
trebuie manipulate cu grijă.
9
Instrucţiuni pentru păstrare
Soluţia reconstituită este stabilă chimic şi fizic timp de 24 de ore, la temperaturi sub 25°C.
Din punct de vedere microbiologic, soluţia trebuie utilizată imediat după reconstituire. Dacă
medicamentul nu este utilizat imediat, durata şi condiţiile de păstrare în utilizare sunt responsabilitatea
utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 de ore, la temperaturi sub 25°C, cu
excepţia cazurilor când soluţia a fost reconstituită în condiţii aseptice controlate şi validate.
Soluţia reconstituită de Daplax nu trebuie congelată, deoarece poate precipita.
Eliminarea reziduurilor
Toate materialele utilizate pentru preparare, administrare sau ajunse, indiferent cum, în contact cu
gemcitabina trebuie eliminate în conformitate cu ghidurile locale privind manipularea compuşilor
citotoxici.
10
1072/2008/01 Informaţii privind etichetarea
Daplax 200 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Daplax 1 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Gemcitabină
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR ŞI AMBALAJUL
PRIMAR
Cutie 200 mg
Cutie 1 g
Flacon 200 mg
Flacon 1 g
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Daplax 200 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Daplax 1 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Gemcitabină
2. DECLARAREA
SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE
[Pentru Daplax 200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă]
Un flacon conţine gemcitabină 200 mg (sub formă de clorhidrat)
[Pentru Daplax 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă]
Un flacon conţine gemcitabină 1 g (sub formă de clorhidrat)
Un ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă reconstituit conţine gemcitabină 38 mg (sub formă de
clorhidrat)
3. LISTA
EXCIPIENŢILOR
Excipienţi: manitol, acetat de sodiu trihidrat, acid clorhidric şi/sau hidroxid de sodiu.
4. FORMA
FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă
[Pentru Daplax 200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă]
200 mg
[Pentru Daplax 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă]
1 g
5. MODUL
ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare intravenoasă.
Pentru o singură administrare.
1
A se reconstitui înainte de utilizare.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
6. ATENŢIONĂRI SPECIALE PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE
PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
Orice cantitate neutilizată se aruncă.
8. DATA
DE
EXPIRARE
După reconstituire: medicamentul trebuie utilizat imediat; vezi prospectul pentru informaţii
suplimentare.
EXP:
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
11. NUMELE
ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Dr. Reddy’s Laboratories
Str. Av. Petre Creţu nr. 74, et.1, ap. 2, sector 1, Bucureşti, România
12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
200 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă: 1071/2008/01
1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă: 1072/2008/01
13. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie:
14. CLASIFICARE
GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală – S.
2
15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE
[Nu se aplică deoarece acest medicament este recomandat numai pentru uz spitalicesc.]
3