Firma producatoare: TERAPIA SA
Concetratie: 20mg/25mg
Cod ATC: C09BA06–Combinatii de inhibitori ai e.c.a. inhibitori ai enzimei de conversie si diuretice - combinati
DCI: Combinatii (quinaprilum+hydrochlorothiazidum)
Forma: Compr. film.
Ambalaj: Cutie x 1 blist. PA- Al-PVC /Al x 10 compr. film.
Valabilitate: 2 ani

Alte moduri de comercializare ale acestui medicament

• Edolfix h 20mg/25mg - (Cutie x 1 blist. PA- Al-PVC /Al x 10 compr. film.)
• Edolfix h 20mg/25mg - (Cutie x 3 blist. PA- Al-PVC /Al x 10 compr. film.)
• Edolfix h 20mg/25mg - (Cutie x 1 flac. PEID x 100 compr. film.)

Alte produse de la TERAPIA SA

Ascord 20 mg •  Metoclopramid 10 mg •  Ascord 20 mg •  Vercef 250 mg/5 ml •  Paduden(r) 200 mg •  Indater sr 1,5 mg •  Talosan 50 mg •  Pentoxifilin 100 mg • 

Alte produse cu codul ATC: C09BA06

Edolfix h 10mg/12,5mg •  Quinapril/hidroclorotiazida teva 20 mg/12,5 mg •  Quinapril/hidroclorotiazida teva 20 mg/12,5 mg •  Quinapril/hidroclorotiazida teva 10 mg/12,5 mg •  Edolfix h 10mg/12,5mg •  Quizicor 20 mg/12,5mg •  Edolfix h 20mg/25mg •  Quizicor 10 mg/12,5mg • 

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8098/2006/01;925/2008/01-02-03 Anexa 2
926/2008/01-02-03 Rezumatul caracteristicilor produsului



REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI


1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

EDOLFIX H 20 mg/12,5 mg, comprimate filmate
EDOLFIX H 10 mg/12,5 mg, comprimate filmate
EDOLFIX H 20 mg/25 mg, comprimate filmate


2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

EDOLFIX H 20 mg/12,5 mg, comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine quinapril 20 mg (sub formă de clorhidrat de quinapril 21,66 mg) şi
hidroclorotiazidă 12,5 mg.

EDOLFIX H 10 mg/12,5 mg, comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine quinapril 10 mg (sub formă de clorhidrat de quinapril 10,83 mg) şi
hidroclorotiazidă 12,5 mg.

EDOLFIX H 20 mg/25 mg, comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine quinapril 20 mg (sub formă de clorhidrat de quinapril 21,66 mg) şi
hidroclorotiazidă 25 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.


3. FORMA
FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

EDOLFIX H 20 mg/12,5 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare roz, rotunde , biconvexe, gravate pe o parte cu “Q” iar pe cealaltă cu
“H2”.

EDOLFIX H 10 mg/12,5 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare roz, rotunde, biconvexe, gravate pe o faţă cu “Q”, iar pe cealaltă cu
“H1”.

EDOLFIX H 20 mg/25 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare roz, în formă de capsulă, biconvexe, gravate pe o faţă cu “Q”, iar pe
cealaltă cu “H3”.


4. DATE
CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale
Edolfix H este indicat pentru tratamentul pacienţilor la care valorile crescute ale tensiunii arteriale nu
pot fi reduse cu quinapril administrat în monoterapie.


1

---

Error : Bad color Error : Bad color 4.2 Doze
şi mod de administrare

Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie întotdeauna iniţiat cu o singură substanţă activă,
administrată în cea mai mică doză.
Administrarea combinaţiei în doze fixe- Edolfix H - este recomandată numai după ajustarea (creşterea
treptată) anterioară a dozelor celor două componente administrate separat (de exemplu quinapril şi
hidroclorotiazidă).

Dacă este justificat din punct de vedere clinic se poate lua în considerare modificarea tratamentului de
la monoterapie la administrarea combinaţiei în doze fixe.
Notă: datorită riscului de scădere bruscă a valorilor tensiunii arteriale în cazul înlocuirii monoterapiei
cu quinapril cu administrarea de Edolfix H, în special la pacienţii care respectă dieta hiposodată, la cei
cu deficit de volum (de exemplu, prin vărsături/diaree, tratament anterior cu diuretice) sau la cei cu
hipotensiune arterială severă, se recomandă monitorizarea acestor pacienţi cel puţin 6 ore după
administrare.

Recomandări de dozaj
La pacienţii la care este indicat tratamentul cu o combinaţie de medicamente, doza uzuală zilnică este
de 10 mg quinapril/12,5 mg hidroclorotiazidă, administrată dimineaţa.

Dacă este necesar, dozele pot fi crescute după 2-3 săptămâni la 20 mg quinapri/12,5 mg
hidroclorotiazidă o dată pe zi (un comprimat filmat Edolfix H 20 mg/12,5 mg) sau ulterior la 20 mg
quinapril/25 mg hidroclorotiazidă o dată pe zi.

Nu trebuie depăşită doza maximă zilnică de 20 mg quinapril /25 mg hidrocloritiazidă.

Doze la pacienţi cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min sau
creatininemie 1,2-1,8 mg/100 ml şi pacienţi vârstnici peste 65 ani).
Doza trebuie ajustată individual cu prudenţă (creşterea treptată a dozelor pentru fiecare component al
combinaţiei).
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) tratamentul trebuie
iniţiat cu o doză de 5 mg quinapril în monoterapie, care apoi se creşte treptat până la doza eficace (nu
mai mult de 20 mg quinapril).
După aceea, la pacienţii la care este necesară introducerea diureticului se poate realiza creşterea
treptată a dozei de hidroclorotiazidă. Controlul terapeutic al hipertensiunii arteriale se poate realiza
apoi prin administrarea de Edolfix H.

Pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min)
Nu se recomandă adminsitrarea de Edolfix H la aceşti pacienţi.

Mod de administrare şi durata tratamenului
Edolfix H se poate administra independent de orarul meselor. Doza zilnică recomandată se
administrează o dată pe zi, dimineaţa, cu mult lichid.
Durata tratamentului se stabileşte individual.

4.3 Contraindicaţii

-
Hipersensibilitate la quinapril, alţi inhibitori ai ECA, tiazide, alţi derivaţi de sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi;
-
Edem angioneurotic în antecedente legat de un tratament anterior cu un inhibitor al ECA;
-
Edem angioneurotic ereditar/idiopatic;
- Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min şi 1,73 m2 suprafaţă
corporală) sau anurie;
- Insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază;
-
În trimestrul II şi III de sarcină;
-
În timpul alăptării (vezi pct. 4.6).


2

---

Error : Bad color Error : Bad color 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Quinapril

Hipotensiune arterială simptomatică
Hipotensiunea arterială simptomatică este rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială
necomplicată. La pacienţii hipertensivi trataţi cu quinapril, hipotensiunea arterială poate să apară dacă
pacientul prezintă depleţie volemică (de exemplu, datorată tratamentului cu medicamente diuretice,
dietei hiposodate, dializei, diareei sau vărsăturilor) sau dacă prezintă o hipertensiune arterială severă
dependentă de renină (vezi pct. 4.5 şi 4.8). Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă asociată sau nu cu insuficienţă renală. Aceasta este posibil să apară,
mai ales, la pacienţii cu un grad sever de insuficienţă cardiacă, aşa cum este evidenţiat de utilizarea
dozelor mari de diuretice de ansă sau la cei care prezintă hiponatremie sau la cei cu insuficienţă renală.
Deoarece Edolfix H conţine hidroclorotiazidă, dacă este posibil, înaintea iniţierii tratamentului trebuie
întreruptă administrarea oricărui alt medicament diuretic.

În cazul pacienţilor cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, iniţierea tratamentului şi
ajustarea dozelor trebuie făcute sub monitorizare strictă. Precauţii similare trebuie aplicate şi
pacienţilor cu cardiopatii ischemice sau boli cerebrovasculare, la care o scădere bruscă a tensiunii
arteriale poate produce infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

În cazul în care apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este
necesar, se administrează perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă.
O hipotensiune arterială tranzitorie apărută ca răspuns la tratament, nu constituie o contraindicaţie
pentru administrarea dozelor următoare, care, în mod normal, se pot administra fără dificultate în
momentul în care tensiunea arterială a crescut, ca urmare a expansiunii volemice.

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă şi tensiune arterială normală sau scăzută, administrarea de
quinapril poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale sistolice. Acest efect poate fi
anticipat şi, în general, nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea
arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului cu
quinapril.

Stenoză aortică şi mitrală/cardiomiopatie hipertrofică
Similar altor inhibitori ai ECA, quinapril trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu stenoză a
valvei mitrale şi obstrucţie la nivelul căii de ejecţiei a ventriculului stâng, ca în cazul stenozei aortice
sau cardiomiopatiei hipertrofice.
În cazurile relevante din punct de vedere hemodinamic, nu trebuie administrată o combinaţie fixă de
quinapril şi hidroclorotiazidă.

Hiperaldosteronism primar (Sindrom Conn)
Administrarea combinaţiei fixe de quinapril/hidroclorotiazidă este contraindicată la pacienţii cu
hiperaldosteronism primar (de regulă, aceştia nu răspund la tratamentul cu medicamente
antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină).

Insuficienţă renală/stenoză de arteră renală
Vezi pct. 4.2
La pacienţii cu insuficienţă renală hipotensiunea arterială determinată de iniţierea tratamentului cu
inhibitori ai ECA poate duce la o reducere suplimentară a funcţiei renale. În aceste cazuri s-a raportat
insuficienţă renală acută, de obicei reversibilă. Combinaţia fixă de quinapril/hidroclorotiazidă este
contraindicată în stenoza de arteră renală. Dacă este suspectată stenoza de arteră renală, trebuie
efectuată o urografie înainte de iniţierea tratamentului.
În cazul unor pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză de arteră renală pe rinichi
unic funcţional, care au fost trataţi cu inhibitori ai ECA, s-a semnalat creşterea concentraţiilor
plasmatice ale ureei şi creatininei, în general reversibile după întreruperea tratamentului.


3

---

Acest risc este mai mare la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii diagnosticaţi cu hipertensiune
renovasculară concomitentă există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă
renală. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală, cu doze mici şi
cu creşterea treptată, atentă a acestora. Dacă tratamentul cu diuretice este factorul care a contribuit la
producerea situaţiilor de mai sus, acest tratament trebuie întrerupt, iar funcţia renală trebuie
monitorizată atent în timpul primelor săptămâni de terapie cu quinapril.

La unii pacienţi hipertensivi, care, aparent, nu prezentau boli vasculare renale în antecedente, s-a
evidenţiat creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei, în general uşoare şi tranzitorii, în
special atunci când quinaprilul a fost administrat concomitent cu un diuretic.
Acest lucru este mai probabil să apară la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. Poate fi necesară
reducerea dozelor şi/sau întreruperea tratamentului cu diuretic şi/sau quinapril.

Pacienţii cu transplant renal
Deoarece nu există experienţă privind utilizarea quinaprilului la pacienţii cu transplant renal recent,
administrarea quinaprilului nu este recomandată la acest grup de pacienţi.

Hipersensibilitate/edem angioneurotic
Edemul angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui a fost, rareori,
raportat la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv quinapril. Simptomele pot să apară în orice
moment al tratamentului. În aceste cazuri, tratamentul cu quinapril trebuie întrerupt imediat şi trebuie
instituit un tratament adecvat şi monitorizarea pacientului până la dispariţia completă a tuturor
simptomelor, înainte de externarea pacientului. Chiar şi în cazurile în care apare doar edemul limbii,
fără tulburări respiratorii, poate fi necesară o supraveghere prelungită a pacienţilor, deoarece este
posibil ca tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi să nu fie suficient.

Foarte rar, au fost raportate cazuri letale, în cazul asocierii edemului angioneurotic cu edem al
laringelui sau edem al limbii. Este posibil ca edemele care afectează limba, glota sau laringele să
determine obstrucţii ale căilor respiratorii, în special la pacienţii care au suferit intervenţii chirurgicale
la nivelul aparatului respirator. În astfel de cazuri trebuie instituite rapid măsuri terapeutice de urgenţă.
Acestea pot include administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii.
Pacientul trebuie să fie sub supraveghere medicală atentă până la dispariţia completă şi susţinută a
simptomelor.
Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic, fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai ECA,
prezintă un risc crescut de edem angioneurotic în cursul terapiei cu inhibitori ai ECA (vezi pct.4.3).

Reacţii anafilactice la pacienţii hemodializaţi
Au fost raportate reacţii anafilactice la pacienţii supuşi hemodializei, în cadrul căreia se utilizează
membrane cu flux crescut (de exemplu AN 69), cărora li s-au administrat concomitent inhibitori ai
ECA. În cazul acestor pacienţi trebuie luată în considerare efectuarea dializei cu alt tip de membrane
sau tratamentul cu alte clase de medicamente antihipertensive.

Reacţii anafilactice în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL)
În cazuri rare, pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, în timpul LDL aferezei (LDL: lipoproteine de
joasă densitate) cu dextran sulfat au prezentat reacţii anafilactice care pun viaţa în pericol. Aceste
reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA, înainte fiecărei
proceduri de afereză.

Tratament de desensibilizare
Pacienţii trataţi cu inhibitori ECA în timpul terapiei de desensibilizare (de exemplu cu venin de
himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide susţinute. La aceşti pacienţi, aceste reacţii au fost
evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA, dar au reapărut la
readministrarea acestor medicamente.

Insuficienţa hepatică
În cazuri foarte rare, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat
prin icter colestatic sau hepatită şi a evoluat până la necroză fulminantă şi (uneori) deces.

4

---

Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA care dezvoltă
icter sau la care valorile concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu
quinapril trebuie întrerupt şi trebuie instituită o supraveghere medicală adecvată.

Neutropenie/agranulocitoză
Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la pacienţii trataţi cu
inhibitori ai ECA. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori de risc, neutropenia apare
rar. Neutropenia şi agranulocitoza sunt reversibile după întreruperea tratamentului cu un inhibitor al
ECA. Quinapril trebuie administrat cu deosebită prudenţă la pacienţii cu boli vasculare de colagen,
care urmează tratament imunosupresor, sunt trataţi cu alopurinol sau procainamidă sau care prezintă o
combinaţie a acestor factori de risc, mai ales în prezenţa unei insuficienţe renale preexistente. Unii
dintre aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave, care în câteva cazuri nu au răspuns la terapia intensivă
cu antibiotice. Dacă quinaprilul este administrat la acest grup de pacienţi se recomandă monitorizarea
periodică a leucogramei şi pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice semn al unei infecţii.

Rasa
La pacienţii de rasă neagră, inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de producere a edemului
angioneurotic decât la pacienţii din celelalte rase.
Similar altor inhibitori ai ECA, quinaprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la
pacienţii de rasă neagră, decât la celelalte rase, posibil datorită prevalenţei crescute a hiporeninemiei la
populaţia neagră hipertensivă.

Tusea
Tusea a fost raportată în legătură cu utilizarea inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este
neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de către inhibitorii
ECA trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.

Insuficienţă cardiacă severă
În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă severă (clasa IV) tratamentul trebuie iniţiat sub strictă
supraveghere medicală şi doza iniţială trebuie să fie mică.

Intervenţii chirurgicale/anestezie
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale importante sau în timpul anesteziei cu medicamente
care produc hipotensiune arterială, quinaprilul poate bloca formarea angiotensinei II secundar
eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că este
determinată de acest mecanism, poate fi corectată prin expansiune de volum.
Tiazidele pot reduce răspunsul arterial la noradrenalină. În intervenţiile chirurgicale de urgenţă, doza
premedicaţiei şi a anestezicului trebuie reduse. Tiazidele pot creşte răspunsul la tubocurarină.
Tratamentul cu combinaţia fixă de quinapril şi hidroclorotiazidă trebuie, dacă este posibil, întrerupt
înaintea intervenţiei chirurgicale; în caz contrar, se recomandă o atenţie specială având în vedere că
este posibilă apariţia unei obstrucţii la nivelul căii de ejecţie din ventriculul stâng.

Hiperkaliemia
Creşterea kaliemiei a fost raportată la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv quinapril.
Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperkaliemie sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat, cei trataţi
concomitent cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente care conţin potasiu sau substituenţi ai
sărurilor care conţin potasiu sau acei pacienţi trataţi cu alte medicamente asociate cu creşteri ale
kaliemiei (de exemplu, heparina).
Dacă tratamentul concomitent cu medicamentele mai sus menţionate este absolut necesar, se
recomandă monitorizarea periodică a kaliemiei (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină glicemia trebuie strict
monitorizată în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.5).

Litiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă de litiu şi quinapril (vezi pct. 4.5).

5

---

Hidroclorotiazida

Insuficienţa renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă, tiazidele pot precipita azotemia. La pacienţii cu insuficienţă
renală pot să apară efecte cumulative ale medicamentelor. Dacă apare o insuficienţă renală progresivă,
caracterizată prin creşterea azotului nonproteic, este necesară o evaluare atentă a terapiei şi trebuie
luată în considerare întreruperea tratamentului cu diuretice (vezi pct. 4.3).

Insuficienţa hepatică
Tiazidele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu tulburări
progresive ale funcţiei hepatice, deoarece mici fluctuaţii în balanţa hidrică sau electrolitică pot induce
coma hepatică (vezi pct. 4.3).

Efecte asupra metabolismului şi sistemului endocrin
Terapia cu tiazide poate reduce toleranţa la glucoză. La diabetici, poate fi necesară ajustarea dozelor
de insulină sau de medicamente antidiabetice orale. În cursul tratamentului cu tiazide diabetul zaharat
latent poate deveni manifest.

Terapia cu tiazide s-a asociat cu creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale colesterolului şi
trigliceridelor. La unii pacienţi trataţi cu diuretice tiazidice poate să apară hiperuricemia sau poate
deveni manifestă guta.

Guta
La anumiţi pacienţi, tratamentul cu tiazide poate determina hiperuricemie şi/sau gută. Totuşi,
quinaprilul din Edolfix H poate creşte excreţia de acid uric şi poate atenua astfel efectele
hiperuricemice ale hidroclorotiazidei.

Dezechilibrul balanţei electrolitice
Similar oricărui pacient tratat cu diuretice trebuie efectuată, la intervale adecvate, determinarea
electroliţilor serici.
Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina dezechilibre hidro-electrolitice (hipokaliemie,
hiponatremie şi alcaloză hipocloremică). Manifestările de alarmă ale dezechilibrului hidro-electrolitic
sunt uscăciune a gurii, senzaţie de sete, stare de slăbiciune, letargie, somnolenţă, agitaţie, mialgie sau
crampe musculare, oboseală musculară, hipotensiune arterială, oligurie, tahicardie şi tulburări gastro-
intestinale, cum ar fi greaţă şi vărsături.

Deşi diureticele tiazidice determină apariţia hipokaliemiei, administrarea concomitentă de quinapril
din combinaţia fixă Edolfix H poate atenua hipokaliemia indusă de diuretice. Riscul apariţiei
hipokaliemiei este favorizat la pacienţii cu ciroză hepatică, diureză forţată, pacienţi cu aport oral
inadecvat de electroliţi şi la pacienţii trataţi concomitent cu corticosteroizi sau ACTH (vezi pct. 4.5).

La pacienţii care prezintă edeme, poate să apară hiponatremie, mai ales în contextul unei clime
călduroase.
Hipocloremia este, în general, uşoară şi nu necesită tratament.
Kaliemia trebuie determinată înaintea începerii tratamentului, la o săptămână de la iniţierea
tratamentului şi, ulterior, la intervale regulate.
Administrarea concomitentă de diuretice care economisesc potasiu, suplimente care conţin potasiu,
substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu sau alte medicamente care pot creşte kaliemia (de exemplu,
heparina sodică), poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale potasiului.
La pacienţii la care intervalul QT este prelungit, idiopatic sau ca urmare a administrării unui
medicament, atât hipokaliemia cât şi bradicardia sunt factori de risc, deoarece pot determina “torsada
vârfurilor”. În aceste cazuri, kaliemia trebuie monitorizată la intervale mici.

Tiazidele pot determina reducerea excreţiei urinare de calciu, cu creşterea intermitentă şi uşoară a
calcemiei, chiar şi în absenţa unui dezechilibru cunoscut al metabolismului calciului. Hipercalcemia
singură poate fi un indiciu al unui hiperparatiroidism latent. Tratamentul cu tiazide trebuie întrerupt

6

---

înainte de efectuarea testelor funcţiei paratiroidei. Tiazidele pot determina o creştere a excreţiei renale
a magneziului, ceea ce are ca rezultat instalarea unei hipomagneziemii.

Neutropenia/agranulocitoza
Administrarea combinaţiei în doză fixă de quinapril şi hidroclorotiazidă trebuie întreruptă dacă se
constată sau se suspectează neutropenia (neutrofile mai puţin de 1000/mm3).

Alte atenţionări
La pacienţii cu reacţii alergice sau astm bronşic, prezente sau nu în antecedente, pot să apară reacţii de
hipersensibilitate. S-a raportat chiar posibilitatea de exacerbare sau activare a lupusului eritematos
sistemic.
Combinaţia în doză fixă de quinapril şi hidroclorotiazidă trebuie administrată doar după o evaluare
foarte atentă a raportului beneficiu/risc ţinând cont de monitorizarea periodică a parametrilor
semnificativi, de laborator şi clinici în următoarele cazuri de:
- tulburări ale reacţiilor imune sau boli de colagen (de exemplu lupus eritematos, sclerodermie)
-
tratament sistemic concomitent cu medicamente care inhibă reacţiile imune (de exemplu
corticosteroizi, citostatice, antimetaboliţi, alopurinol, procainamidă sau litiu)
- gută

Test anti-doping
Hidroclorotiazida din compoziţia acestui medicament poate determina un rezultat pozitiv al testelor
anti-doping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost raportate următoarele interacţiuni între quinapril/hidroclorotiazidă , alţi inhibitori ai ECA sau
alte medicamente care conţin hidroclorotiazidă.

Quinapril
Diuretice
Când se asociază un diuretic la terapia cu quinapril a unui pacient , efectul antihipertensiv este, de
obicei, aditiv.
Pacienţii trataţi deja cu diuretice, în special cei la care tratamentul cu diuretic a fost recent iniţiat, pot
prezenta, ocazional, scăderea excesivă a tensiunii arteriale atunci când este adăugat quinapril. Apariţia
hipotensiunii arteriale simptomatice induse de quinapril poate fi redusă prin întreruperea administrării
diureticului înainte de iniţierea tratamentului cu quinapril (vezi pct. 4.4)

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic > 3 g pe zi
Administrarea cronică de AINS poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorului ECA. AINS şi
inhibitorii ECA determină un efect aditiv de creştere a kaliemiei şi pot produce deteriorarea funcţiei
renale. Aceste efecte sunt, în general, reversibile. Rar, poate să apară insuficienţă renală acută, în
special la pacienţii cu funcţie renală compromisă cum sunt pacienţii vârstnici sau deshidrataţi.

Alte medicamente antihipertensive
Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul hipotensiv al quinaprilului.
Administrarea concomitentă cu nitroglicerină sau alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare poate determina
reducerea tensiunii arteriale.

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice
Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu
inhibitori ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Litiu
Creşteri reversibile ale litemiei şi toxicitate au fost raportate la administrarea concomitentă a litiului cu
inhibitori ai ECA.



7

---

Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot determina reducerea efectului hipotensiv al inhibitorilor ECA; pacienţii trebuie
atent monitorizaţi.

Antidiabetice
Studiile epidemiologice au evidenţiat că administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu
medicamente antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate determina o creştere a efectului de
scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mult mai probabil să apară în timpul
primelor săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu insuficienţă renală.

Alopurinol
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi alopurinolului creşte riscul de insuficienţă renală şi
poate creşte riscul de leucopenie.

Ciclosporină
Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA şi ciclosporină creşte riscul de insuficienţă renală şi
de hiperkaliemie.

Procainamidă, citostatice sau medicamente imunosupresoare
Administrarea concomitentă cu inhibitori ai ECA poate determina creşterea riscului de leucopenie.

Hemodializă
Combinaţia quinapril/hidroclorotiazidă nu este indicată pentru tratamentul pacienţilor care necesită
dializă, deoarece s-a raportat o incidenţă mare a reacţiilor anafilactice, la pacienţii trataţi prin dializă
cu membrane cu flux crescut la care se administrează concomitent inhibitor al ECA. Această
combinaţie trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Tetracicine şi alte medicamente care interacţionează cu sărurile de magneziu
Edolfix H conţine magneziu care formează un complex cu tetraciclina reducând absorbţia acesteia.

Hidroclorotiazidă

Amfotericină B (parenteral), carbenoxolonă, corticosteroizi, corticotrofină (ACTH) sau purgative
stimulante
Hidroclorotiazida poate determina dezechilibru electrolitic, în special hipokaliemie.

Săruri de calciu/Vitamina D
Dacă se administrează concomitent cu diuretice tiazidice poate să apară creşterea concentraţiilor
plasmatice ale calciului datorită scăderii excreţiei.

Glicozide cardiace
S-a observat creşterea riscului intoxicaţiei cu digitalice odată cu inducerea hipokaliemiei de către
tiazide. Efectele terapeutice şi reacţiile adverse (potenţarea efectelor cardiotoxice) ale glicozidelor
digitalice şi medicamentelor antiaritmice pot fi potenţate, dacă există un deficit preexistent de potasiu
şi/sau magneziu.

Colestiramină şi colestipolul
Acestea pot reduce sau încetini absorbţia hidroclorotiazidei. De aceea, administrarea diureticelor
tiazidice trebuie să se facă cu cel puţin o oră înainte de sau cu 4-6 ore după administrarea acestor
medicamente.

Relaxante musculare nedepolarizante (de exemplu derivaţi de tubocurarină)
Efectul acestor medicamente poate fi crescut de hidroclorotiazidă.





8

---

Medicamente asociate cu torsada vârfurilor
Datorită riscului de hipokaliemie, administrarea hidroclorotiazidei concomitent cu medicamente care
determină torsada vârfurilor, de exemplu unele antipsihotice şi alte medicamente cunoscute a
determina torsada vârfurilor, trebuie să se facă cu prudenţă.

Sotalol
Hipokaliemia indusă de tiazide poate creşte riscul aritmiilor induse de către sotalol.

Metildopa
A fost descrisă hemoliza, datorită producerii de anticorpi antihidroclorotiazidă.

Quinaprilul/hidroclorotiazidă
Suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiul şi substituenţi de săruri pe bază de potasiu
Cu toate că în cadrul studiilor clinice cu inhibitori ai ECA, de regulă, potasemia rămâne în limite
normale, în cazul unor pacienţi, s-a raportat hiperkaliemie. Factorii de risc care pot determina
hiperkaliemie includ insuficienţa renală, diabetul zaharat şi utilizarea concomitentă de diuretice care
economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau
substituenţi de săruri pe bază de potasiu. În special la pacienţii cu insuficienţă renală, utilizarea
suplimentelor care conţin potasiu, a diureticelor care economisesc potasiu sau a substituenţilor de
săruri pe bază de potasiu poate determina creşterea semnificativă a potasemiei.

Quinaprilul administrat concomitent cu un diuretic care economiseşte potasiul, poate ameliora
hipokaliemia indusă de diuretic.

Litiu
Creşterea reversibilă a valorii concentraţiei plasmatice de litiu şi a toxicităţii acestuia au fost raportate
în timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA. Administrarea concomitentă a
diureticelor tiazidice poate creşte riscul de toxicitate a litiului şi accentuează toxicitatea crescută a
litiului indusă deja de inhibitorii ECA. Administrarea litiului cu quinaprilul nu este recomandată, dar
dacă această asociere se dovedeşte necesară, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent
monitorizate. (vezi pct. 4.4).

Trimetoprim
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu tiazide şi trimetoprim creşte riscul apariţiei
hiperkaliemiei.

Antidiabetice orale (de exemplu sulfoniluree/biguanide cum ar fi metformin), insulină
Hidroclorotiazida poate să reducă efectul acestor medicamente, iar quinaprilul poate potenţa efectul de
scădere a glicemiei.

Clorură de sodiu
Reduce efectul antihipertensiv al combinaţiei fixe de quinapril şi hidroclorotiazidă.

Tratament cu doze mari de salicilaţi (>3 g pe zi)
Hidroclorotiazida poate potenţa efectul toxic asupra SNC al salicilaţilor.

Alcool etilic
Combinaţia fixă quinaprilul/hidroclorotiazidă poate potenţa efectul alcoolului etilic. Consumul
concomitent de alcool etilic poate agrava hipotensiunea arterială ortostatică.

Hipnotice, narcotice, anestezice
Agravarea hipotensiunii arteriale (ortostatice) (medicii anestezişti trebuie informaţi despre tratamentul
cu combinaţia fixă de quinapril şi hidroclorotiazidă, vezi, de asemenea, pct.4.4).

Substanţe de contrast conţinând iod
S-a observat creşterea riscului de insuficienţă renală acută, în special la doze mari de substanţe de
contrast care conţin iod.

9

---

4.6 Sarcina
şi alăptarea

Sarcina
Quinapril/hidroclorotiazidă nu este recomandat în primul trimestru de sarcină. Atunci când se doreşte
o sarcină sau când aceasta este confirmată, trebuie administrat un tratament alternativ, cât mai repede
posibil. La om, nu au fost efectuate studii clinice controlate, privind administrarea inhibitorilor ECA,
dar administrarea la un număr limitat de gravide, în primul trimestru de sarcină, nu a evidenţiat
prezenţa malformaţiilor.
Quinapril/hidroclorotiazidă este contraindicat în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de
sarcină (vezi pct. 4.3). Inhibitorii ECA pot determina morbiditate fetală, neonatală şi deces atunci când
sunt administraţi gravidelor. În literatură, au fost raportate mai multe astfel de cazuri.
Expunerea prelungită în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină poate induce
toxicitate fetală (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) şi la nou
născuţi (insuficienţă renală neonatală, hipotensiune arterială şi hiperkaliemie).
În plus, administrarea inhibitorilor ECA în timpul primului trimestru de sarcină a fost asociată cu un
risc potenţial crescut de apariţie a malformaţiilor congenitale.
Când sarcina este confirmată, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie încetat cât mai curând posibil şi
monitorizarea dezvoltării fetale trebuie să fie făcută la intervale regulate. Inhibitorii ECA (inclusiv
quinapril/hidroclorotiazidă) nu trebuie administraţi la femeile care doresc să rămână gravide. Femeile
aflate la vârsta fertilă trebuie să fie avertizate de acest potenţial risc, iar inhibitorii ECA (inclusiv
quinapril/hidroclorotiazidă) trebuie administraţi doar după o atentă consiliere şi evaluare a riscurilor şi
beneficiilor.
Hidroclorotiazida, poate determina, în cazul unei expuneri prelungite în timpul celui de al treilea
trimestru de sarcina, ischemie feto-placentară şi risc de întârziere a creşterii. În plus, în cazuri rare, au
fost raportate hipoglicemie, icter şi trombocitopenie la nou născuţii ale căror mame au utilizat
medicamentul cu puţin timp înainte de naştere. Alte reacţii adverse observate la adulţi pot să apară şi
la nou-născuţi.
Hidroclorotiazida poate reduce volumul plasmatic şi implicit fluxul sanguin uteroplacentar.

Alăptarea
Quinapril/hidroclorotiazidă este contraindicat în timpul alăptării. Atât quinaprilul cât şi
hidroclorotiazida sunt excretate în laptele matern. Tiazidele administrate la mamele care alăptează au
determinat scăderea sau chiar oprirea secreţiei lactate. De asemenea, pot să apară reacţii de
hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide, hipokaliemie şi icter nuclear. Datorită
potenţialului ambelor substanţe active pentru reacţii adverse grave, la sugarii alăptaţi, trebuie luată
decizia, fie de întrerupere a alăptării, fie de întrerupere a tratamentului, luând în considerare
importanţa terapiei pentru mamă.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Edolfix H comprimate are o influenţă mică până la moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje.
Diferitele reacţii individuale pot afecta capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de
efectua activităţi în condiţii de insecuritate. Aceste reacţii pot să apară mai ales la începutul
tratamentului, după creşterea dozelor, când se modifică medicaţia sau în cazul consumului
concomitent de alcool etilic.

4.8 Reacţii adverse

Următoarea terminologie a fost utilizată pentru clasificarea incidenţei reacţiilor adverse:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile


10

---

Quinapril
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: infecţii de tract urinar

Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţie anafilactoidă

Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: agranulocitoză, anemie hemolilitică, neutropenie, trombocitopenie,

Tulburări endocrine
Mai puţin frecvente: necesarul de insulină la pacienţii cu diabet zaharat poate fi alterat de tiazidice şi
poate apare diabet zaharat latent

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente : hiperkaliemie

Tulburări psihice
Frecvente: insomnie
Mai puţin frecvente: depresie, confuzie, nervozitate

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli, cefalee, parestezii
Mai puţin frecvente: somnolenţă, tulburări ale gustului, accidente ischemice tranzitorii
Rare: sincopă
Foarte rare: hemoragie cerebrală

Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: ambliopie
Foarte rare: tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: tinitus, vertij

Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: palpitaţii, tahicardie, angină pectorală, infarct miocardic

Tulburări vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică
Mai puţin frecvente: vasodilataţie

Tulburări respiratorii, toracice sau mediastinale
Frecvente: tuse, dispnee, faringită, rinite
Rare: bronhospasm, pneumonie eozinofilică
În cazuri individuale, edemul angioneurotic care a implicat căile respiratorii superioare a determinat
obstrucţia căilor respiratorii cu efect letal.

Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, dureri abdominale
Mai puţin frecvente: xerostomie, flatulenţă, pancreatită
Foarte rare: ileus

Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită, icter colestatic

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: edem angioneurotic, creşterea transpiraţiilor, prurit, erupţii cutanate tranzitorii

11

---

Rare: necroliză toxică epidermică, eozinofilie şi/sau creşterea titrului ANA, dermatită efoliativă,
pemfigus, urticarie, reacţie de fotosensibilitate
Foarte rare: erupţii cutanate asemănătoare psoriazisului.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: dureri de spate, mialgie.
Mai puţin frecvente: artralgii, poate apare hiperuricemie sau precipitarea gutei de către tiazidice

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin fecvente: disfuncţii renale

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Mai puţin frecvente: impotenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: oboseală, dureri la nivelul toracelui anterior
Mai puţin frecvente: febră, edem generalizat, edeme periferice

Incidenţa edemului angioneurotic este crescută la pacienţii negrii.
Rare cazuri de agranulocitoză au fost raportate şi, de asemenea, sindrom care include febră, serozită,
vasculită, mialgie, artralgie/artrită, titru pozitiv de anticorpi antinucleari, eozinofilie şi leucocitoză.
Ginecomastia şi vasculita au fost raportate cu alţi inhibitori ai enzimei de conversie şi nu poate fi
exclus ca aceste reacţii adverse să fie specifice acestei clase de medicamente.

Investigaţii diagnostice
Frecvente: creşteri ale creatininemiei şi ale valorilor ureei plasmatice
Creşteri ale colesterolului şi ale trigliceridelor pot fi asociate cu tratamentul cu tiazidice.

Scăderi uşoare ale hemoglobinei şi hematocritului ca şi creşteri ale valorilor enzimelor hepatice şi
bilirubinemiei au fost raportate.

Hidroclorotiazidă

Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: sialoadenită

Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: trombocitopenie
Rare: leucopenie, deprimarea măduvei hematopoietice
Foarte rare: neutropenie/agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: tulburări ale echilibrului electrolitic (incluzând hiponatriemie şi hipokaliemie),
hiperuricemie, hiperglicemie, glicozurie, creşteri ale colesterolului şi trigliceridelor
Mai puţin frecvente: anorexie

Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: tulburări ale somnului, depresie
Rare: nelinişte

Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: parestezii, pierderea apetitului alimentar
Rare: neuropatie

Tulburări oculare
Rare: xantopsie, tulburări de vedere tranzitorii


12

---

Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: vertij

Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială ortostatică, aritmii cardiace

Tulburări vasculare
Rare: angeită necrozantă (vasculită, vasculită cutanată)

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: afectare respiratorie (incluzând pneumonie şi edem pulmonar)

Tulburări gastro-intestinale:
Mai puţin frecvente: iritaţie gastrică, diareee, constipaţie
Rare: pancreatită

Tulburări hepato-biliare
Rare: icter (icter colestatic intrahepatic)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de fotosensibilitate, erupţii cutanate trranzitorii, urticarie, reacţii anafilactice, necroliză
toxică epidermică
Foarte rare: reacţii cutanate de tip lupus eritematos, reactivări cutanate ale lupusului eritematos

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: spasme musculare

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: nefrită interstiţială

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: astenie
Rare: angioedem (cu inflamaţia feţei, limbii, buzelor, faringelui)

Reacţii adverse raportate la pacienţi la care se administrază quinapril/hidroclorotiazidă

Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: infecţii de tract urinar
Frecvente: infecţii de tract respirator superior, infecţii virale

Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: anemie hemolitică, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii anafilactoide

Tulburări endocrine
Mai puţin frecvente: necesarul de insulină la pacienţii cu diabet zaharat poate fi alterat de tiazidice şi
poate apare diabet zaharat latent

Tulburări psihice
Frecvente: insomnie
Mai puţin frecvente: confuzie, depresie, nervozitate

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli, cefalee, somnolenţă
Mai puţin frecvente: parestezii, sincopă, tulburări ale gustului, accidente ischemice tranzitorii

13

---

Rare: hemoragie cerebrală

Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: ambliopie
Foarte rare: tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij, tinitus

Tulburări cardiace
Frecvente: infarct miocardic
Mai puţin frecvente: palpitaţii, tahicardie

Tulburări vasculare
Frecvente: vasodilataţie, hipotensiune arterială ortostatică
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: bronşită, tuse, faringită, rinită
Mai puţin frecvente: dispnee, sinuzită
Rare: bronhospasm
În cazuri individuale, edemul angioneurotic care a implicat căile respiratorii superioare a determinat
obstrucţia căilor respiratorii cu efect letal.

Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale
Mai puţin frecvente: xerostomie, flatulenţă
Rare: pancreatită
Foarte rare: ileus

Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatite, icter colestatic

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: alopecie, reacţii de fotosensibilitate, prurit, erupţii cutanate tranzitorii
Rare: necroliză toxică epidermică, eritem polimorf, dermatită exfoliativă, pemfigus, sindromul
Stevens Johnson, eozinofilie şi /sau creşterea titrului ANA
Foarte rare: urticarie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: dureri de spate, mialgie, poate apare hiperuricemie sau precipitarea gutei de către tiazidice.
Mai puţin frecvente: artralgii

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin fecvente: disfuncţii renale

Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: impotenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie, dureri toracice, fatigabilitate
Mai puţin frecvente: febră, edem periferic

Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: creşterea creatininemiei, azotemiei



14

---

4.9 Supradozaj

Simptomele supradozajului
În funcţie de gradul supradozajului, pot să apară următoarele simptome: diureză excesivă, tulburări
electrolitice, hipotensiune arterială severă, tulburări ale stării de conştienţă (inclusiv comă), convulsii,
pareză, aritmii cardiace, bradicardie, şoc circulator, insuficienţă renală, ileus paralitic.

Tratamentul supradozajului
În caz de edem angioneurotic care pune viaţa în pericol şi care interesează limba, glota şi/sau laringele,
se recomandă următoarele măsuri: administrarea subcutanată imediată de adrenalină în doză de 0,3 –
0,5 mg sau injectarea intravenoasă lentă a 0,1 mg adrenalină (respectând instrucţiunile de diluare) cu
monitorizarea ECG-ului şi a tensiunii arteriale, urmată de administrarea sistemică de glucocorticoizi.
Se recomandă administrarea intravenoasă de antihistaminice şi antagonişti ai receptorilor
histaminergici H2.
Pe lângă utilizarea adrenalinei, în cazul deficitului cunoscut de inactivator de C1, poate fi luată în
considerare administrarea de inactivator de C1.
În caz de supradozaj, măsurile terapeutice sunt dependente de tipul supradozajului şi de timpul scurs
de la administrare, precum şi de tipul şi severitatea simptomelor.
Exceptând măsurile generale utilizate pentru eliminarea quinaprilului/hidroclorotiazidei (de exemplu,
lavaj gastric, administrarea de adsorbanţi şi sulfat de sodiu în primele 30 minute după administrarea de
quinapril/ hidroclorotiazidă) trebuie monitorizate semnele vitale şi tratamentul trebuie efectuat în
condiţii de terapie intensivă. Quinaprilul şi hidroclorotiazida nu sunt dializabile cantitativ.
În caz de hipotensiune arterială, trebuie administrate iniţial soluţii saline şi substituenţi de volum; dacă
nu se obţine nici un răspuns, se administrează ulterior catecolamine intravenos. Poate fi luat în
considerare tratament cu angiotensină II.
Bradicardia refractară la tratament trebuie tratată prin implantare de stimulator cardiac.
Trebuie luate în considerare monitorizarea periodică a echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic, a
glicemiei şi a substanţelor excretate în urină. În caz de hipokaliemie este necesară administrarea
substituenţilor de potasiu.


5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi diuretice - combinaţii,
codul ATC: C09BA06

Comprimatele de quinapril/hidroclorotiazidă au efect antihipertensiv şi diuretic.
Quinaprilul şi hidroclorotiazida se utilizează în monoterapie şi în combinaţie pentru tratamentul
hipertensiunii arteriale. Efectul de scădere a tensiunii arteriale al celor două componente este aditiv.
Quinaprilul poate reduce pierderea de potasiu determinată de hidroclorotiazidă.

Mecanism de acţiune
Quinaprilul este hidrolizat în ficat la quinaprilat, un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei
(ECA). ECA este o peptidil-dipeptidază care catalizează conversia angiotensinei I în angiotensină II,
cu proprietăţi vasoconstrictoare. Inhibarea ECA determină scăderea producerii de angiotensină II
vasoconstrictoare în ţesuturi şi plasmă determinând scăderea secreţiei de aldosteron şi astfel o creştere
a kaliemiei. Abolirea feedback-ului negativ al angiotensinei II asupra secreţiei de renină duce la
creşterea activităţii reninei plasmatice.
Deoarece ECA este responsabilă de degradarea bradikininei, o peptidă vasopresoare, inhibarea ECA
pare să determine creşterea activităţii circulante şi locale a sistemului kinină-kalikreină (şi astfel,
acivarea sistemului prostaglandinic). Este posibil ca acest mecanism să fie implicat în efectul de
scădere a tensiunii arteriale a IECA şi este responsabil, în parte, de anumite reacţii adverse.

Hidroclorotiazida

15

---

Hidroclorotiazida este o benzotiazidă. Tiazidele acţionează direct asupra rinichiului prin creşterea
eliminării de clorură de sodiu şi, consecutiv, de apă. Acţiunea principală cu relevanţă clinică are loc la
nivelul porţiunii iniţiale a tubului renal distal. La acest nivel, inhibă mecanismul co-transportor al
clorurii de sodiu la nivelul celulelor membranare luminale. Excreţia de potasiu şi magneziu este
crescută, iar cea de calciu este scăzută. Hidroclorotiazida determină o uşoară eliminare a
bicarbonatului, iar excreţia de clor depăşeşte excreţia de sodiu. În timpul tratamentului cu
hidroclorotiazidă poate să apară alcaloză metabolică. Hidroclorotiazida se secretă activ la nivelul
tubului renal proximal. Efectul diuretic este menţinut în caz de acidoză metabolică sau alcaloză
metabolică.
S-a sugerat că mecanismul prin care hidoclorotiazida îşi exercită efectul antihipertensiv este afectarea
metabolizării sodiului, scăderea apei extracelulare şi a volumului plasmatic, modificarea rezistenţei
vasculare renale şi reducerea răspunsului la noradrenalină şi angiotensină II.

Quinapril
Administrarea de quinapril la pacienţii hipertensivi determină scăderea tensiunii arteriale în
ortostatism şi clinostatism, fără tahicardie compensatorie.
În studiile hemodinamice, quinaprilul a prezentat o reducere semnificativă a rezistentei arteriale
periferice. În general, nu s-au observat modificări relevante clinic ale fluxului plasmatic renal şi ratei
filtrării glomerulare.
La majoritatea pacienţilor, efectul antihipertensiv este evident la aproximativ o oră după administrarea
orală de quinapril/hidroclorotiazidă; de obicei efectul maxim apare după 2-4 ore. Efectul
antihipertensiv maxim al unei doze predefinite de quinapril a fost de obicei evident după 3 - 4
săptămâni de tratament.
La dozele recomandate, efectul antihipertensiv se menţine şi în tratamentul de lungă durată.
Întreruperea tratamentului de scurtă durată cu quinapril/hidroclorotiazidă nu se asociază cu creşterea
excesivă, rapidă a tensiunii arteriale (rebound).

Hidroclorotiazida
Eliminarea de apă şi electroliţi indusă de hidroclorotiazidă începe după 2 ore de la administrare,
efectul maxim apare după 3 - 6 ore şi se menţine timp de 6 - 12 ore.
Efectul antihipertensiv apare după 3 - 4 zile de tratament şi poate continua până la o săptămână de la
încetarea tramentului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Quinapril
După administrare orală, concentraţia plasmatică maximă de quinapril se atinge într-o oră. Absorbţia
quinaprilului nu este afectată de administrarea concomitentă de alimente. După absorbţie, quinaprilul
este metabolizat rapid şi aproape complet la principalul său metabolit activ, quinaprilat. În plus, apar şi
alţi câţiva metaboliţi nesemnificativi cantitativ şi farmacologic inactivi. Concentraţiile plasmatice
maxime de quinaprilat, metabolitul activ, se observă după aproximativ 2 - 3 ore de la administrarea
orală de quinapril. Legarea quinaprilului şi a quinaprilatului de proteinele plasmatice este de
aproximativ 97%. Aproximativ 60% din doza de quinapril se elimină pe cale renală şi aproximativ
40% prin materiile fecale. Quinaprilatul se excretă în principal prin rinichi; timpul de înjumătăţire
plasmatică eficace, cumulativ este de aproximativ 3 ore şi timpul de disociere al ECA este de
aproximativ 26 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală, profilele normale ale concentraţiei plasmatice
de quinapril şi quinaprilat s-au obţinut la un clearance al creatininei de până la 60 ml/min. La un
clearance al creatininei sub 60 ml/min, concentraţiile plasmatice ale quinaprilatului cresc, timpul până
la atingerea concentraţiei plasmatice maxime este prelungit şi, de asemenea, timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este prelungit.

Studiile de farmacocinetică la pacienţi cu boală renală în stadiu terminal, hemodializaţi cronic sau
supuşi dializei peritoneale ambulatorii au evidenţiat că dializa are o influenţă minimă în eliminarea
quinaprilului şi quinaprilatului.
Eliminarea quinaprilatului este lentă atât la pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 65 ani) cât şi la pacienţii
cu insuficienţă cardiacă severă şi este corelată uşor cu reducerea funcţiei renale care este prezentă
adesea la pacienţii vârstnici. De aceea, la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul

16

---

creatininei 30 – 60 ml/min) şi la pacienţii vârstnici poate fi necesară reducerea dozei de quinapril. La
pacienţii cu ciroză hepatică, s-a observat reducerea concentraţiilor plasmatice de quinaprilat care poate
fi atribuită reducerii metabolizării quinaprilului în timpul pasajului hepatic.
Hidroclorotiazida
După administrare orală, se absoarbe aproximativ 60 – 80% din doza de hidroclorotiazidă.
Concentraţiile plasmatice maxime de hidroclorotiazidă de 70 ng/ml se ating după 1,5 – 4 ore de la
administrarea orală a 12,5 mg hidroclorotiazidă, cele de 142 ng/ml se obţin după 2 – 5 ore de la
adminstrarea orală a 25 mg hidroclorotiazidă iar cele de 260 ng/ml se obţin după 2 – 4 ore de la
administrarea orală a 50 mg hidroclorotiazidă.
Hidroclorotiazida se leagă în proporţie de 65% de proteinele plasmatice; volumul relativ de distribuţie
este de 0,5 – 1,1 l/kg.
Hidroclorotiazida se excretă renal aproape în totalitate sub formă netransformată (peste 95%); după o
doză orală unică, 50 – 70% din doză se excretă în primele 24 ore şi în urină se regăsesc cantităţi
detectabile după numai 60 minute. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 6 – 8 ore.
În caz de insuficienţă renală excreţia este încetinită şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit.
Clearance-ul renal al hidroclorotiazidei este în strânsă corelaţie cu clearance-ul creatininei.
În caz de ciroză hepatică, parametrii farmacocinetici ai hidroclorotiazidei nu sunt modificaţi
semnificativ.
Nu s-a studiat farmacocinetica hidroclorotiazidei la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Biodisponibilitate
Quinapril
Pe baza studiilor de recuperare urinară, gradul absorbţiei quinaprilului după administrare orală este de
aproximativ 60%.
Hidroclorotiazidă
După administrare orală, biodisponibilitatea hidroclorotiazidei este de aproximativ 70%.
Terapie combinată quinapril/hidroclorotiazidă
Comprimatele de quinapril/hidroclorotiazidă sunt bioechivalente cu formulările cu fiecare substanţă
activă administrată separat.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Quinapril
Toxicitate după doză unică
După adminsitrare orală de quinapril, DL50 a fost de 1440 – 2150 mg/kg la şoarece şi de 3541 – 4280
mg/kg la şobolan. După administrare intravenoasă, DL50 a fost de 504 – 523 mg quinapril/kg la
şoarece şi de 107 – 300 mg quinapril/kg la şobolan.

Toxicitate după doze repetate
Toxicitatea după doze repetate a fost studiată la şob

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8098/2006/01; 925/2008/01-02-03 Anexa 1'
926/2008/01-02-03 Prospect


PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

EDOLFIX H 20 mg/12,5 mg, comprimate filmate
EDOLFIX H 10 mg/12,5 mg, comprimate filmate
EDOLFIX H 20 mg/25 mg, comprimate filmate
Quinapril/hidroclorotiazidă


Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-
Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.


În acest prospect găsiţi:
1.
Ce este Edolfix H şi pentru ce se utilizează
2.
Înainte să utilizaţi Edolfix H
3.
Cum să utilizaţi Edolfix H
4.
Reacţii adverse posibile
5.
Cum se păstrează Edolfix H
6.
Informaţii suplimentare


1.
CE ESTE EDOLFIX H ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Quinaprilul aparţine unei clase de medicamente denumite inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA) care acţionează la nivelul inimii şi vaselor de sânge.
Hidroclorotiazida este un diuretic care acţionează prin stimularea rinichilor să elimine mai multă apă şi
sare. În combinaţie, quinaprilul şi hidroclorotiazida scad tensiunea arterială crescută.
Comprimatele de Edolfix H sunt utilizate pentru a scădea tensiunea arterială dacă este prea crescută
(hipertensiune arterială), în cazul în care valorile crescute ale tensiunii arteriale nu s-au redus adecvat
după administrarea de quinapril în monoterapie (singur).
Comprimatele de Edolfix H nu sunt indicate pentru iniţierea tratamentului hipertensiunii arteriale.


2. ÎNAINTE
SĂ UTILIZAŢI EDOLFIX H

Nu utilizaţi Edolfix H
- dacă sunteţi (alergic) hipersensibil la quinapril sau hidroclorotiazidă (substanţele active), alte
medicamente din acelaşi grup (inhibitori ECA) sau la oricare dintre celelalte componente ale
Edolfix H.
- aveţi hipersensibilitate la alte diuretice sau la antibioticele cunoscute sub denumirea de
sulfonamide.
- dacă aţi mai avut reacţii alergice cu umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau umflarea gâtului cu
dificultăţi de înghiţire şi respiraţie (edem angioneurotic);
- dacă aveţi anurie (imposibilitatea formării de urină);
- dacă suferiţi de insuficienţă renală severă sau hepatică şi/sau aveţi pietre la nivelul vezicii biliare
(litiază biliară);
- sunteţi gravidă sau alăptaţi.

1

---

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Edolfix H
- dacă aveţi tensiune arterială scăzută (aceasta s-ar putea manifesta prin senzaţie de slăbiciune sau
ameţeală, mai ales când staţi în picioare).
- dacă suferiţi de afecţiuni cardiovasculare deoarece o scădere mare a tensiunii arteriale poate
determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
- dacă aveţi o îngustare a vaselor de sânge care pornesc de la inimă sau aveţi muşchiul cardiac
crescut în volum, de exemplu: stenoză aortică, infarct miocardic, cardiomiopatie hipertrofică;
- dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă severă (clasa IV) tratamentul dumneavoastră trebuie
controlat strict de către medic şi dozele iniţiale vor fi mici;
- dacă aveţi antecedente de afectare renală (dializă), stenoză (obstruare) de arteră renală la nivelul
ambilor rinichi sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic, transplant renal;
- dacă aveţi insuficienţă hepatică;
- dacă aveţi antecedente de reducere a funcţiei măduvei (reducerea numărului de globule roşii,
albe sau a plachetelor sanguine);
- dacă aveţi diabet zaharat;
- dacă aveţi diaree şi vărsături şi apare un dezechilibru al balanţei hidro-electrolitice
(hipokaliemie, hiponatremie);
- dacă aveţi sau aţi avut în trecut reacţii alergice severe cu umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau
gâtului care pot determina dificultăţi de înghiţire, dificultăţi în respiraţie sau scăderea tensiunii
arteriale (edem angioneurotic). Acest gen de alergie vă poate pune viaţa în pericol; deshidratare; o
boală numită gută sau tulburări electrolitice sau dacă urmaţi o dietă cu restricţie de sodiu;
- dacă sunteţi trataţi cu medicamente diuretice (medicamente care cresc cantitatea de urină
eliminată), medicul dumneavoastră decide dacă trebuie să opriţi acest tratament înaintea începerii celui
cu quinapril/hidroclorotiazidă, deoarece acest medicament conţine hidroclorotiazidă.
- dacă urmaţi tratament concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente care
conţin potasiu, substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu sau alte medicamente care pot creşte
kaliemia (de exemplu, heparină sodică), pot să apară valori crescute ale concentraţiilor plasmatice ale
potasiului;
- dacă sunteţi supus unei intervenţii chirurgicale, anestezie generală sau spinală;
- dacă urmaţi tratament cu litiu;
- dacă suferiţi de o afecţiune numită hiperaldosteronism primar;
- dacă aveţi afectarea funcţiei paratiroidiene, deoarece acest medicament poate creşte concentraţia
de calciu din sânge;
- dacă aveţi erupţii cutanate sau agravări ale bolilor de piele cronice, severe.
- dacă urmaţi terapie de desensibilizare (de exemplu cu venin de himenoptere – albină, viespe)
puteţi prezenta reacţii anafilactice susţinute
- sunteţi supuşi hemodializei (cu utilizarea de membrane de flux înalt din poliacrilonitril – de
exemplu, AN 69);
- urmaţi un tratament numit LDL-afereză (afereza lipoproteinelor).
- dacă urmaţi tratament cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamidă;
De asemenea, acest medicament poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Dializa:
Informaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă sunteţi tratat prin dializă cu anumite membrane cu flux
crescut (de exemplu AN 69) acestea putând cauza alergii severe la pacienţii trataţi cu
quinapril/hidroclorotiazidă.

Diuretice:
Când luaţi alte diuretice concomitent cu quinapril /hidroclorotiazidă poate să apară o scădere marcată a
tensiunii arteriale.



2

---

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente cu potasiu:
Ingerarea concomitentă de diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau substituenţi
de săruri pe bază de potasiu poate creşte concentraţia de potasiu din sânge. Concentraţia de potasiu din
sânge trebuie monitorizată frecvent.

Litiu:
Nu este recomandat tratamentul concomitent cu litiu (medicament împotriva depresiei).

Alte medicamente:
Administrarea concomitentă de quinapril/hidroclorotiazidă cu:
•
nitroglicerina şi alţi nitraţi (medicamente vasodilatatoare), medicamente împotriva depresiei,
tranchilizante, somnifere, antipsihotice şi anestezice poate determina scăderea suplimentară a
tensiunii arteriale.
•
medicamente antiinflamatorii nesteroidiene care nu conţin cortizon şi simpatomimeticele
(substanţe care afectează o anumită parte a sistemului nervos ) reduc efectul de scădere a
tensiunii arteriale al quinapril/hidroclorotiazidă.
•
medicamentele utilizate în tratamentul gutei (alopurinol) pot determina creşterea riscului de
afectare renală şi pot determina modificări ale formulei sanguine.
•
medicamentele care inhibă sistemul imunitar administrate în urma transplantului de organe
(ciclosporină) cresc riscul de afectare renală şi cresc concentraţia de potasiu din sânge.
•
medicamentele administrate împotriva cancerului (citostatice), medicamentele care inhibă
sistemul imunitar şi medicamentele împotriva tulburărilor de ritm cardiac (procainamidă) pot
modifica tabloul sanguin.
•
diureticele în asociere cu trimetoprim (utilizat în infecţii urinare) măresc riscul de creştere a
concentraţiei de potasiu din sânge.
•
hormonii corticoizi, medicamentele asemănătoare cu steroizii sau laxativele, pot potenţa
tulburările echilibrului de apă şi electroliţi, conducând în special la o scădere a concentraţiei de
potasiu din sânge.
•
metildopa (alt medicament împotriva tensiunii arteriale crescute), a fost descrisă hemoliza,
datorită formării anticorpilor împotriva uneia dintre substanţele active - hidroclorotiazidă.
•
substanţele de contrast care conţin iod pot determina insuficienţă renală acută, în special la doze
mari.
•
antidiabetice (incuzând comprimate şi insulină), pot determina creşterea sau reducerea efectului
de scădere a zahărului din sânge (este necesar controlul frecvent al zahărului din sânge).
•
anumite relaxante musculare (de exemplu derivaţi de curara) pot creşte efectul acestor
medicamente.
•
săruri de calciu/vitamină D - creşterea concentraţiilor calciului din sânge ca rezultat al scăderii
excreţiei.
- tetracicline;
-
antidepresive triciclice, antipsihotice, anestezice,
- amfotericină B, carbenoxolonă, corticoizi, corticotrofină, purgative stimulante
Quinapril/hidroclorotiazidă intensifică efectul alcoolului etlic, iar consumul de alcool etilic intensifică
efectul de scădere a tensiunii arteriale al acestui medicament.

Creşterea ingestiei de sodiu poate reduce efectul de scădere a tensiunii arteriale al Edolfix H.

Medicamentele care reduc concentraţia de grăsimi din sânge (colestiramină şi colestipol) trebuie
administrate la cel puţin 4 ore după administrarea de Edolfix H.

Informaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă sunteţi trataţi cu alte medicamente pentru inimă
(digitalice) sau alte medicamente împotriva tensiunii arteriale crescute (sotalol).

Utilizarea Edolfix H cu alimente şi băuturi

Edolfix H poate fi luat înainte, cu sau după micul dejun.
Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar mare de apă)

3

---

Error : Bad color Error : Bad color
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Sarcina:
Edolfix H nu este recomandat în timpul primelor 12 săptămâni de sarcină. Quinapril/hidroclorotiazidă
poate determina afectare fetală (de exemplu scăderea funcţiei renale, deformări ale craniului) şi la nou-
născuţi (de exemplu insuficienţă renală, tensiune arterială scăzută şi creşterea concentraţiilor de
potasiu în sânge).
Când sarcina a fost confirmată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt cât mai curând
posibil.

Alăptarea:
Dacă alăptaţi, nu trebuie să luaţi Edolfix H. Quinapril/hidroclorotiazidă este excretat în laptele matern
şi poate să facă rău copilului.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Administrarea de Edolfix H poate determina reacţii adverse de diferite grade, mai uşoare sau mai
severe care pot afecta siguranţa la locul de muncă şi capacitatea de deplasare în trafic în condiţii de
siguranţă.
Acestea sunt observate mai ales la începutul tratamentului, atunci când dozele sunt crescute, când se
schimbă tratamentul cu un alt medicament sau când se consumă concomitent alcool etilic.


3. CUM
SĂ UTILIZAŢI EDOLFIX H

Utilizaţi întotdeauna Edolfix H exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie întotdeauna iniţiat cu o singură substanţă activă,
administrată în cea mai mică doză.
Administrarea combinaţiei în doze fixe- Edolfix H - este recomandată numai după ajustarea (creşterea
treptată) anterioară a dozelor celor două componente administrate separat (de exemplu quinapril şi
hidroclorotiazidă).

Dacă este justificat din punct de vedere clinic se poate lua în considerare modificarea tratamentului de
la monoterapie la administrarea combinaţiei în doze fixe.
Notă: datorită riscului de scădere bruscă a valorilor tensiunii arteriale în cazul înlocuirii monoterapiei
cu quinapril cu administrarea de Edolfix H, în special la pacienţii care respectă dieta hiposodată, la cei
cu deficit de volum (de exemplu, prin vărsături/diaree, tratament anterior cu diuretice) sau la cei cu
scăderea severă a tensiunii arteriale, se recomandă monitorizarea acestor pacienţi cel puţin 6 ore după
administrare.

Recomandări de dozaj
La pacienţii la care este indicat tratamentul cu o combinaţie de medicamente, doza uzuală zilnică este
de 10 mg quinapril/12,5 mg hidroclorotiazidă, administrată dimineaţa.

Dacă este necesar, dozele pot fi crescute după 2-3 săptămâni la 20 mg quinapri/12,5 mg
hidroclorotiazidă o dată pe zi (un comprimat filmat Edolfix H 20 mg/12,5 mg) sau ulterior la 20 mg
quinapril/25 mg hidrocloritiazidă o dată pe zi.

Nu trebuie depăşită doza maximă zilnică de 20 mg quinapril/25 mg hidrocloritiazidă.

Doze la pacienţi cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min sau
creatininemie 1,2-1,8 mg/100 ml şi pacienţi vârstnici peste 65 ani)
Doza trebuie ajustată individual cu prudenţă (creşterea treptată a dozelor pentru fiecare component al
combinaţiei).

4

---

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) tratamentul trebuie
iniţiat cu o doză de 5 mg quinapril în monoterapie, care apoi se creşte treptat până la doza eficace (nu
mai mult de 20 mg quinapril).
După aceea, la pacienţii la care este necesară introducerea diureticului se poate realiza creşterea
treptată a dozei de hidroclorotiazidă. Controlul terapeutic al tensiunii arteriale crescute se poate realiza
apoi prin administrarea de Edolfix H.

Pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min)
Nu trebuie să luaţi Edolfix H dacă aveţi insuficienţă renală severă.

Mod de administrare şi durata tratamenului
Edolfix H se poate administra independent de orarul meselor. Doza zilnică recomandată se
administrează o dată pe zi, dimineaţa, cu mult lichid.
Durata tratamentului se stabileşte individual.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Edolfix H
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră, unităţii de urgenţă sau farmacistului dacă aţi luat mai mult
Edolfix H decât era menţionat în prospect sau decât v-a prescris medicul dumneavoastră.

Simptome ale supradozajului cu Edolfix H:
Scăderea marcată a tensiunii arteriale, puls scăzut, urinare întârziată, tulburări electrolitice, reducerea
funcţiei rinichilor, tulburări ale ritmului cardiac, reducerea sau pierderea conştienţei, crampe
musculare, pareze, deficit de lichide şi absenţa funcţiilor intestinului (ileus).

Dacă uitaţi să utilizaţi Edolfix H
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi utilizaţi Edolfix H

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.


4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Edolfix H poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.

Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 pacienţi)
Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi)
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi)
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1 000 pacienţi)
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10 000 pacienţi)
Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Quinapril
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: infecţii de tract urinar

Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţie anafilactoidă (umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau umflarea gâtului cu dificultăţi de
înghiţire şi respiraţie, mâncărimi)

Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: agranulocitoză (scăderea numărului unui anumit tip de celule albe din sânge numite
granulocite), anemie hemolilitică (o boală care afectează celulele roşii din sânge), neutropenie

5

---

Error : Bad color (scăderea numărului unui anumit tip de celule albe din sânge numite neutrofile), trombocitopenie
(scăderea numărului unui anumit tip de celule din sânge numite plachete sanguine)

Tulburări endocrine
Mai puţin frecvente: necesarul de insulină la pacienţii cu diabet zaharat poate fi alterat de tiazidice şi
poate apare diabet zaharat latent

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: creşterea concentraţiei potasiului din sânge (hiperkaliemie)

Tulburări psihice
Frecvente: insomnie
Mai puţin frecvente: depresie, confuzie, nervozitate

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli, dureri de cap, senzaţie de amorţeli şi furnicături (parestezii)
Mai puţin frecvente: somnolenţă, tulburări ale gustului, accidente ischemice tranzitorii (reducerea
tranzitorie a irigaţiei creierului)
Rare: sincopă (leşin)
Foarte rare: hemoragie la nivelul creierului

Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: ambliopie (slăbire a vederii determinată de leziuni ale mediilor transparente ale
globilor oculari)
Foarte rare: tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: tinitus (ţiuituri în urechi), vertij

Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: palpitaţii (perceperea bătăilor inimii), tahicardie (creşterea frecvenţei bătăilor
cardiace), angină pectorală, infarct miocardic

Tulburări vasculare
Frecvente: scăderea tensiunii arteriale, hipotensiune arterială ortostatică (scăderea tensiunii arteriale la
statul în picioare)
Mai puţin frecvente: dilatarea vaselor de sânge (vasodilataţie)

Tulburări respiratorii, toracice sau mediastinale
Frecvente: tuse, dispnee (dificultăţi în respiraţie), faringită (infalamaţii la nivelul gâtului – faringelui),
rinite (inflamaţii la nivelul mucoasei nazale)
Rare: dificultăţi în respiraţie (bronhospasm), o afecţiune la nivelul plămânilor numită pneumonie
eozinofilică

Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, dureri abdominale
Mai puţin frecvente: xerostomie (gură uscată), flatulenţă (emisie de gaze prin anus), pancreatită (o
afecţiune la nivelul pancreasului)
Foarte rare: ileus

Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită, icter colestatic (colorarea pielii şi a conjunctivelor oculare în galben-verzui)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: o afecţiune numită edem angioneurotic, creşterea transpiraţiilor, mâncărimi,
erupţii trecătoare la nivelul pielii

6

---

Rare: o afecţiune numită necroliză toxică epidermică (cu leziuni la nivelul pielii), eozinofilie
(creşterea numărului unui anumit tip de celule albe din sânge numite eozinofile) şi/sau creşterea
titrului ANA (anticorpi antinucleari), unele afecţiuni numite dermatită exfoliativă, pemfigus, urticarie,
reacţie de fotosensibilitate
Foarte rare: erupţii la nivelul pielii asemănătoare psoriazisului.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: dureri de spate, dureri musculare.
Mai puţin frecvente: dureri la nivelul articulaţiilor, poate să apară creşterea acidului uric din sânge
(hiperuricemie) sau precipitarea bolii numite gută de către tiazidice

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin fecvente: disfuncţii renale

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Mai puţin frecvente: impotenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: oboseală, dureri la nivelul toracelui anterior
Mai puţin frecvente: febră, edem generalizat (umflături generalizate), edeme periferice

Investigaţii diagnostice
Frecvente: creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale creatininei şi ureei
Creşteri ale grăsimilor din sânge (colesterol şi trigliceride) pot fi asociate cu tratamentul cu tiazidice.

Scăderi uşoare la hemoglobinei şi hematocritului ca şi creşteri ale valorilor enzimelor hepatice şi
bilirubinemiei au fost raportate.

Hidroclorotiazidă

Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: sialoadenită (inflamaţia glandelor salivare)

Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: trombocitopenie (reducerea numărului plachetelor sanguine)
Rare: leucopenie, deprimarea măduvei hematopoietice (reducerea funcţiei măduvei osoase care
determină
modificări severe ale formulei sanguine)
Foarte rare: neutropenie/agranulocitoză (scăderi ale numărului de celule albe din sânge), anemie
aplastică, anemie hemolitică

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: tulburări ale echilibrului electrolitic (incluzând hiponatriemie –un conţinut mic al sodiului
din sânge-şi hipokaliemie -un conţinut mic al potasiului din sânge), hiperuricemie, hiperglicemie-
creşteri ale glucozei din sânge,
glicozurie, creşteri ale colesterolului şi trigliceridelor (creşteri ale unor fracţiuni ale grăsimilor din
sânge)
Mai puţin frecvente: anorexia (absenţa poftei de mâncare)

Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: tulburări ale somnului, depresie
Rare: nelinişte

Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: parestezie (senzaţie de furnicături şi înţepături), pierderea apetitului alimentar
Rare: neuropatie


7

---

Tulburări oculare
Rare: xantopsie (tulburarea vederii în care totul pare colorat în galben), tulburări de vedere trecătoare

Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: vertij

Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială ortostatică (scăderea tensiunii arteriale la statul în picioare),
aritmii cardiace (bătăi neregulate ale inimii)

Tulburări vasculare
Rare: angeită necrotizantă (vasculită, vasculită cutanată)

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: afectare respiratorie (incluzând pneumonie şi edem pulmonar)

Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: iritaţie la nivelul stomacului, diareee, constipaţie
Rare: pancreatită (inflamarea pancreasului)

Tulburări hepato-biliare
Rare: icter (icter colestatic intrahepatic)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de fotosensibilitate, erupţii cutanate trranzitorii, urticarie, reacţii anafilactice, necroliză
toxică epidermică
Foarte rare: reacţii cutanate de tip lupus eritematos, reactivări cutanate ale lupusului eritematos

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: spasme musculare

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: o afecţiune la nivelul rinichiului numită nefrită interstiţială

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: astenie
Rare: edem angioneurotic (cu inflamaţia feţei, limbii, buzelor, faringelui)

Reacţii adverse raportate la pacienţi la care se administrază quinapril/hidroclorotiazidă

Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: infecţii de tract urinar
Frecvente : infecţii de tract respirator superior, infecţii virale

Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: anemie hemolitică, trombocitopenie (scăderea numărului de plachete sanguine)

Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii anafilactoide (reacţi alergice severe cu obstrucţie letală a căilor respiratorii)

Tulburări endocrine
Mai puţin frecvente : necesarul de insulină la pacienţii cu diabet zaharat poate fi alterat de tiazidice şi
poate apare diabet zaharat latent

Tulburări psihice
Frecvente: insomnie
Mai puţin frecvente: confuzie, depresie, nervozitate

8

---

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli, dureri de cap, somnolenţă
Mai puţin frecvente: parestezie (senzaţie de furnicături şi înţepături), sincopă, tulburări ale gustului,
accidente ischemice tranzitorii
Rare: hemoragie cerebrală

Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: ambliopie
Foarte rare: tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij, tinitus

Tulburări cardiace
Frecvente: infarct miocardic
Mai puţin frecvente: palpitaţii, tahicardie

Tulburări vasculare
Frecvente: vasodilataţie, hipotensiune arterială ortostatică
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale :
Frecvente: bronşită, tuse, faringită, rinită
Mai puţin frecvente: dispnee, sinuzită
Rare: bronhospasm

Tulburări gastro-intestinale:
Frecvente : greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale
Mai puţin frecvente : xerostomie, flatulenţă
Rare : pancreatită (inflamarea pancreasului)
Foarte rare: ileus

Tulburări hepatobiliare:
Rare: hepatite, icter colestatic

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: alopecie (căderea părului), reacţii de fotosensibilitate, mâncărimi, erupţii pe piele
tranzitorii
Rare: afecţiuni la nivelul pielii numite necroliză toxică epidermică, eritem polimorf, dermatită
exfoliativă, pemfigus, sindromul Stevens Johnson (reacţii severe ale pielii cu erupţii trecătoare, în
special la nivelul feţei, extremităţilor şi mucoasei de la nivelul gurii, acompaniate adesea de febră şi
stări reumatismale), eozinofilie şi /sau creşterea titrului ANA
Foarte rare: urticarie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Frecvente: dureri de spate, mialgie, poate apare hiperuricemie sau precipitarea gutei determinată de
tiazidice.
Mai puţin frecvente: artralgii

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin fecvente: disfuncţii renale

Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: impotenţă



9

---

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie, dureri toracice, fatigabilitate (senzaţie de slăbiciune generalizată)
Mai puţin frecvente: febră, edem periferic

Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: creşterea concentraţiei plasmatice a creatininei şi azotului din sânge

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.


5.
CUM SE PĂSTREAZĂ EDOLFIX H

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Edolfix H după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.


6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Edolfix H
- Substanţele active sunt: quinaprilul şi hidroclorotiazida.

Edolfix H 20 mg/12,5 mg
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de quinapril 20 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg.

Edolfix H 10 mg/12,5 mg
Un comprimat filmat conţine quinapril 10 mg (sub formă de clorhidrat de quinapril) şi hidroclotiazidă
12,50 mg
Edolfix H 20 mg/25 mg
Un comprimat filmat conţine quinapril 20 mg (sub formă de clorhidrat de quinapril) şi hidroclotiazidă
25 mg

- Celelalte
componente
sunt:
nucleu- carbonat de magneziu greu, celuloză microcristalină (Avicel
PH 101), crospovidonă, povidonă, celuloză microcristalină (Avicel PH 200), stearat de magneziu; -
film-Opadry AMB 80W54458 (Pink), polivinil alcool, dioxid de titan (E 171), talc, lecitină (soia),
guma Xanthan (E 415), oxid roşu de fer.

Cum arată Edolfix H şi conţinutul ambalajului

EDOLFIX H 20 mg/12,5 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare roz, rotunde , biconvexe, gravate pe o parte cu “Q” iar pe cealaltă cu
“H2”.

EDOLFIX H 10 mg/12,5 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare roz, rotunde, biconvexe, gravate pe o faţă cu “Q”, iar pe cealaltă cu
“H1”.

EDOLFIX H 20 mg/25 mg, comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare roz, în formă de capsulă, biconvexe, gravate pe o faţă cu “Q”, iar pe
cealaltă cu “H3”.



10

---

Cutie cu un blister din PA-Al-PVC/Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PA-Al-PVC/Al l a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu un flacon din PEÎD a 100 comprimate filmate

Deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă
RANBAXY UK LIMITED,
20 Balderton Street, London W1K 6TL, Marea Britanie

Producător responsabil de eliberarea seriei de produs finit
TERAPIA S.A.
Str. Fabricii nr.124, Cluj-Napoca, România

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

Acest prospect a fost aprobat în Iulie 2008



11

---

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 926/2008/01 Anexa 3
Informaţii privind etichetarea



EDOLFIX H 20 mg/25 mg, comprimate filmate
Quinapril/hidroclorotiazidă




AMBALAJ PRIMAR – blister

Denumirea produsului: EDOLFIX H 20 mg/25 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: quinapril/hidroclorotiazidă
Forma farmaceutică: comprimate filmate
Seria de fabricaţie: Serie
Data expirării: EXP.
Numele deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: Ranbaxy UK Limited



AMBALAJ SECUNDAR - cutie

Denumirea produsului: EDOLFIX H 20 mg/25 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: quinapril/hidroclorotiazidă
Compoziţia: quinapril 20 mg (sub formă de clorhidrat de quinapril 21,66 mg), hidroclorotiazidă
25,00 mg şi excipienţi pentru un comprimat filmat
Cantitatea pe ambalaj: 10 comprimate filmate
Calea de administrare: orală
Seria de fabricaţie: Serie
Data expirării: EXP
Numele şi adresa deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
Ranbaxy UK Limited,
20 Balderton Street, Londra,
W1K 6TL, Marea Britanie

Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală: P-6L
Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă: 926/2008/01

---

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.926/2008/02 Anexa 3
Informaţii privind etichetarea



EDOLFIX H 20 mg/25 mg, comprimate filmate
Quinapril/hidroclorotiazidă




AMBALAJ PRIMAR – blister

Denumirea produsului: EDOLFIX H 20 mg/25 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: quinapril/hidroclorotiazidă
Forma farmaceutică: comprimate filmate
Seria de fabricaţie: Serie
Data expirării: EXP.
Numele deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: Ranbaxy UK Limited



AMBALAJ SECUNDAR - cutie

Denumirea produsului: EDOLFIX H 20 mg/25 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: quinapril/hidroclorotiazidă
Compoziţia: quinapril 20 mg (sub formă de clorhidrat de quinapril 21,66 mg), hidroclorotiazidă
25,00 mg şi excipienţi pentru un comprimat filmat
Cantitatea pe ambalaj: 30 comprimate filmate
Calea de administrare: orală
Seria de fabricaţie: Serie
Data expirării: EXP
Numele şi adresa deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
Ranbaxy UK Limited,
20 Balderton Street, Londra,
W1K 6TL, Marea Britanie

Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală: P-6L
Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă: 926/2008/02

---

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.926 /2008/03 Anexa 3
Informaţii privind etichetarea



EDOLFIX H 20 mg/25 mg, comprimate filmate
Quinapril/hidroclorotiazidă




AMBALAJ PRIMAR – etichetă de flacon

Denumirea produsului: EDOLFIX H 20 mg/25 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: quinapril/hidroclorotiazidă
Forma farmaceutică: comprimate filmate
Seria de fabricaţie: Serie
Data expirării: EXP.
Numele deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: Ranbaxy UK Limited



AMBALAJ DE UZ SPITALICESC - cutie

Denumirea produsului: EDOLFIX H 20 mg/25 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: quinapril/hidroclorotiazidă
Compoziţia: quinapril 20 mg (sub formă de clorhidrat de quinapril 21,66 mg), hidroclorotiazidă
25,00 mg şi excipienţi pentru un comprimat filmat
Cantitatea pe ambalaj: 100 comprimate filmate
Calea de administrare: orală
Seria de fabricaţie: Serie
Data expirării: EXP
Numele şi adresa deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
Ranbaxy UK Limited,
20 Balderton Street, Londra,
W1K 6TL, Marea Britanie

Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală: P-6LS
Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă: 926/2008/02

---

Document Outline

• ��
• ��
  • ��
• ��
• ��
  • ��
• ��
• ��
  • ��

---

Alte produse pentru: COMBINATII (QUINAPRILUM+HYDROCHLOROTHIAZIDUM)

Quinapril/hidroclorotiazida teva 20 mg/12,5 mg •  Edolfix h 10mg/12,5mg •  Quinapril/hidroclorotiazida teva 20 mg/12,5 mg •  Quinapril/hidroclorotiazida teva 10 mg/12,5 mg •  Quizicor 20 mg/25mg •  Quinapril/hidroclorotiazida teva 20 mg/25 mg •  Quinapril/hidroclorotiazida teva 20 mg/12,5 mg •  Quinapril/hidroclorotiazida teva 10 mg/12,5 mg •