FARMORUBICIN(R) RD 50 mg
SINDAN PHARMA SRL
50mg
L01DB03–Antibiotice citotoxice si substante inrudite antracicline si substante inrudite
Epirubicinum
Liof. pt. sol. inj.
Cutie x 1 flac. x 50 mg liof. pt. sol. inj.
4 ani
50mg
L01DB03–Antibiotice citotoxice si substante inrudite antracicline si substante inrudite
Epirubicinum
Liof. pt. sol. inj.
Cutie x 1 flac. x 50 mg liof. pt. sol. inj.
4 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Farmorubicin(r) rd 50 mg - (Cutie x 1 flac. x 50 mg liof. pt. sol. inj.)Alte produse de la SINDAN PHARMA SRL
Megesin 160 mg • Oxaliplatin actavis 5 mg/ml • Farmorubicin rd 10 mg • Carboplatin actavis 10mg/ml • Episindan 10 mg • Folcasin(r) 100 mg/10 ml • Vinorelbin actavis 10 mg/ml • Sinplatin 50 mg •Alte produse cu codul ATC: L01DB03
Epirubicin "ebewe" 2 mg/ml • Episindan 50 mg • Farmorubicin(r) pfs 10 mg/5 ml • Epirubicina teva 2 mg/ml • Farmorubicin(r) rd • Farmorubicin rd 10 mg • Farmorubicin rd • Epirubicina teva 2 mg/ml •Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FARMORUBICIN RD 10 mg, liofilizat pentru soluţie injectabilă.
FARMORUBICIN RD 50 mg, liofilizat pentru soluţie injectabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
FARMORUBICIN RD 10 mg
Un flacon conţine clorhidrat de epirubicină 10 mg.
FARMORUBICIN RD 50 mg
Un flacon conţine clorhidrat de epirubicină 50 mg.
Excipient: p-hidroxibenzoat de metil
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Liofilizat pentru soluţie injectabilă.
Flacon din sticlă incoloră ce conţine o masă poroasă, liofilizată, de culoare roşie.
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Epirubicina este indicată în tratamentul următoarelor afecţiuni:
- Neoplasm
mamar;
- Neoplasm
ovarian;
-
Limfoame non-Hodgkiniene, limfom Hodgkin, mielom multiplu, leucemie acută;
-
Neoplasm esofagian, gastric, colorectal, de pancreas;
-
Carcinom hepatocelular primitiv;
-
Neoplasm pulmonar;
- Sarcoame
ale
ţesuturilor moi;
-
Neoplasm epidermoid în sfera ORL.
După administrare intravezicală s-au observat beneficii în tratamentul cancerului superficial de vezică
urinară, a carcinomului in situ şi în profilaxia recurenţelor după rezecţia transuretrală.
4.2 Doze
şi mod de administrare
Epirubicina se administrează de obicei prin injectare intravenoasă. Administrarea intravezicală s-a
dovedit benefică atât în tratamentul cancerului superficial de vezică urinară, cât şi în profilaxia
recurenţei tumorale după rezecţie transuretrală.
1
Administrarea intravenoasă (IV)
Doza totală de epirubicină per ciclu poate să difere în funcţie de regimul terapeutic în cadrul căruia
este administrată (de exemplu, dacă este administrată ca agent unic sau în asociere cu alte
medicamente citotoxice) şi în funcţie de indicaţie.
Regimurile cu doză standard de începere. Când epirubicina este administrată ca agent unic, doza
standard de începere recomandată la adulţi per ciclu este de 60 - 90 mg/m2 suprafaţă corporală. Doza
totală de începere pentru o cură poate fi administrată într-o singură priză sau poate fi împărţită în mai
multe prize, administrate în 2 - 3 zile succesive. În condiţiile unei recuperări normale consecutiv
fenomenelor de toxicitate induse de medicament (în special depresie medulară şi stomatită), fiecare
cură de tratament poate fi repetată la 3 - 4 săptămâni. Dacă epirubicina se administrează în asociere cu
alte medicamente citotoxice care ar putea provoca fenomene toxice cumulate, doza recomandată
pentru o cură trebuie redusă corespunzător.
Regimuri cu doză mare de începere. Dozele mari de începere pot fi utilizate în tratamentul cancerului
de sân şi pulmonar. Când epirubicina este administrată ca agent unic, doza mare de începere
recomandată la adulţi pentru o cură este de 90 - 135 mg/m2 în ziua 1 sau 45 mg/m2 în zilele 1, 2, 3, la
fiecare 3 - 4 săptămâni. În terapie asociată, doza mare de începere recomandată este de 90 - 120 mg/m2
în ziua 1, la fiecare 3 - 4 săptămâni.
Insuficienţă renală. Deşi datorită datelor disponibile limitate nu se pot face recomandări specifice
referitoare la pacienţii cu insuficienţă renală, în cazul celor cu forme de insuficienţă renală severă
(creatinină plasmatică >5 mg/dl) se vor avea în vedere doze de începere mai mici.
Insuficienţă hepatică. Se recomandă reducerea dozelor la pacienţii cu următoarele valori ale
constantelor plasmatice:
Bilirubina 1,2 - 3 mg/dl sau ASAT de 2 - 4 ori mai mare decât limita superioară normală: ½ din doza
iniţială recomandată.
Bilirubina > 3 mg/dl sau ASAT > de 4 ori mai mare decât limita superioară normală: ¼ din doza
iniţială recomandată.
Alte categorii speciale de pacienţi. La pacienţii pretrataţi cu doze mari sau la pacienţii cu infiltrare
medulară neoplazică pot fi necesare doze mai mici de începere sau intervale mai mari între cicluri
(vezi pct. 4.4). La persoanele în vârstă, s-au folosit doze şi regimuri standard de începere.
Administrarea intravezicală
Tumori superficiale ale vezicii urinare. Se recomandă 8 instilaţii săptămânale a câte 50 mg (în 50 ml
soluţie salină). În caz de toxicitate locală (cistită chimică), doza trebuie redusă la 30 mg (în 50 ml).
Pentru profilaxia recurenţelor după rezecţia transuretrală, pacienţii pot primi 4 administrări
săptămânale de câte 50 mg, urmate de 11 instilaţii lunare cu aceeaşi doză.
Carcinom in situ. În funcţie de toleranţa individuală, doza intravezicală poate fi crescută până la
80 mg.
4.3 Contraindicaţii
-
Hipersensibilitate la epirubicină sau la oricare dintre excipienţi, la alte antracicline sau
antracendione;
- Deprimare
marcată a functiei hematopoietice medulare;
- Insuficienţă hepatică severă;
- Insuficienţă miocardică severă;
- Infarct
miocardic
recent;
- Aritmii
severe;
-
Tratamente anterioare cu doze cumulative maxime de epirubicină şi/sau alte antracicline şi
antracendione (vezi pct 4.4);
2
- Sarcină şi alăptare.
Pentru administrarea intravezicală:
-
Tumori invazive care au penetrat peretele vezical;
- Infecţii urinare;
- Inflamaţia vezicii urinare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale - Epirubicina trebuie administrată numai sub supravegherea unor medici calificaţi, cu
experienţă în administrarea tratamentului citotoxic.
Înainte de a începe tratamentul cu epirubicină, pacienţii trebuie să nu prezinte manifestări de toxicitate
acută (cum sunt stomatita, neutropenia, trombocitopenia şi infecţiile generalizate) consecutive unui
tratament anterior cu citotoxice.
Deşi tratamentul cu doze mari de epirubicină (de ex. ≥ 90 mg/m2 la 3 - 4 săptămâni) determină reacţii
adverse asemănătoare în general cu cele apărute la doze standard (< 90 mg/m2 la 3 - 4 săptămâni),
severitatea neutropeniei şi a stomatitei/mucozitei poate fi crescută. Tratamentul cu doze mari de
medicament necesită o atenţie deosebită, urmărindu-se apariţia posibilelor complicaţii datorate
mielosupresiei profunde.
Funcţia cardiacă – Cardiotoxicitatea constituie un risc al tratamentului cu antracicline, care se poate
manifesta prin efecte imediate (acute) sau tardive (întârziate).
Efectele imediate (acute). Cardiotoxicitatea imediată a epirubicinei se manifestă în principal prin
tahicardie sinusală şi/sau anomalii ECG precum modificări ST-T nespecifice. Au mai fost raportate
tahiaritmii, inclusiv contracţii ventriculare premature, tahicardie ventriculară sau bradicardie, precum
şi bloc atrioventricular sau de ramură. Aceste efecte nu sunt de obicei predictive pentru apariţia
ulterioară a cardiotoxicităţii tardive, au rareori importanţă clinică şi în general nu reprezintă motive de
întrerupere a tratamentului cu epirubicină.
Efecte tardive (întârziate). Cardiotoxicitatea tardivă apare de obicei târziu în cursul tratamentului cu
epirubicină sau în interval de 2-3 luni de la terminarea tratamentului, dar au fost raportate şi efecte
apărute după mai multe luni sau chiar ani de la terminarea tratamentului. Cardiomiopatia tardivă se
manifestă prin reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) şi/sau semne şi simptome de
insuficienţă cardiacă congestivă (ICC), precum dispneea, edemul pulmonar, edeme periferice, cardio-
şi hepatomegalia, oliguria, ascita, pleurezia şi ritmul de galop. ICC care periclitează viaţă este cea mai
severă formă de cardiomiopatie indusă de antracicline şi reprezintă fenomenul de toxicitate care
limitează doza cumulativă a medicamentului.
Funcţia cardiacă trebuie evaluată înainte ca pacienţii să înceapă tratamentul cu epirubicină şi
monitorizată pe parcursul terapiei, pentru a diminua riscul apariţiei unei insuficienţe cardiace severe.
Riscul poate fi scăzut prin monitorizarea regulată a FEVS pe parcursul tratamentului, oprind
administrarea epirubicinei la primul semn de disfuncţie. Metoda cantitativă adecvată pentru evaluarea
repetată a funcţiei cardiace (evaluarea FEVS) este angiografia “multi-gated” cu radionuclizi (MUGA)
sau echocardiografia (ECHO). Se recomandă o evaluare cardiacă iniţială prin ECG, însoţită de un
examen MUGA sau ECHO, mai ales la pacienţii cu factori de risc pentru cardiotoxicitate crescută.
Vor trebui efectuate determinări repetate ale FEVS cu ajutorul MUGA sau ECHO în special când se
ating doze mari, cumulative de antraciclină. Tehnica folosită pentru evaluare trebuie să fie aceeaşi pe
tot parcursul urmăririi.
Având în vedere riscul de cardiomiopatie, doza cumulativă de 900 - 1000 mg/m2 de epirubicină
trebuie depăşită cu multă prudenţă. Factorii de risc pentru toxicitatea cardiacă includ o prezenţa unei
afecţiuni cardiovasculare active sau patente, radioterapie anterioară sau concomitentă pe aria
mediastinală/precordială, tratament anterior cu alte antracicline sau antracendione şi folosirea
concomitentă a altor medicamente care au capacitatea de a inhiba contractilitatea cardiacă.
3
Monitorizarea funcţiei cardiace trebuie să fie foarte strictă, în special la pacienţii care primesc doze
mari cumulative şi la cei cu factori de risc. Totuşi, cardiotoxicitatea asociată epirubicinei poate apărea
şi la doze cumulative mai mici, indiferent de prezenţa factorilor de risc.
Toxicitatea epirubicinei şi a altor antracicline sau antracendione este probabil aditivă.
Toxicitatea hematologică – Ca şi în cazul altor agenţi citotoxici, epirubicina poate produce
mielosupresie. Profilurile hematologice trebuie evaluate înainte şi în timpul fiecărui ciclu de tratament
cu epirubicină, inclusiv pe baza leucogramei. Manifestarea predominantă a toxicităţii hematologice
asociată epirubicinei şi fenomenul de toxicitate acută care limitează cel mai frecvent doza acestui
medicament, este leucopenia şi/sau granulocitopenia (neutropenia) reversibilă, dependentă de doză. În
general, aceste manifestări sunt mai severe în cazul administrării regimurilor cu doze mari, în
majoritatea cazurilor atingând un maximum între zilele 10 şi 14 de tratament; de regulă, valorile
leucocitelor/neutrofilelor revin la normal până în ziua 21. Mai pot apărea trombocitopenie şi anemie.
Consecinţele clinice ale mielosupresiei severe sunt febra, infecţia, sepsisul/septicemia, şocul septic,
hemoragia, hipoxia tisulară şi decesul.
Leucemia secundară – La pacienţii trataţi cu antracicline s-a raportat apariţia leucemiei secundare, cu
sau fără o fază preleucemică. Leucemia secundară este mai frecventă atunci când aceste medicamente
se administrează în asociere cu agenţi antineoplazici care alterează ADN-ul, când pacienţii au fost pre-
trataţi cu doze mari de medicamente citotoxice sau când dozele de antracicline au fost crescute.
Leucemiile pot avea o perioadă de latenţă de 1 - 3 ani.
Tulburări gastro-intestinale - Epirubicina are efect emetizant. Mucozita/stomatitia apare în general la
scurt timp după administrarea medicamentului, iar atunci când este severă, poate progresa în decurs de
câteva zile pâna la ulceraţii de mucoasă. La majoritatea pacienţilor această reacţie adversă dispare
până în cea de-a treia săptămână de tratament.
Funcţia hepatică – Eliminarea epirubicinei se face în principal prin sistemul hepato-biliar. Valorile
concentraţiei plasmatice de bilirubină totală şi ASAT trebuie evaluate înainte şi în timpul
tratamentului cu epirubicină. Pacienţii cu valori crescute ale bilirubinei şi ASAT pot avea un clearence
scăzut al medicamentului şi o creştere a toxicităţii generale. La aceşti pacienţi se recomandă doze mai
mici (vezi pct. 4.2). Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu vor urma tratament cu epirubicină
(vezi pct. 4.3).
Funcţia renală – Concentraţia plasmatică a creatininei trebuie determinată înainte şi în timpul
tratamentului. La pacienţii cu creatinina plasmatică > 5 mg/dl este necesară ajustarea dozei (vezi pct.
4.2).
Efecte la nivelul locului de injectare – Injectarea într-un vas mic sau injectările repetate în aceeaşi
venă pot provoca apariţia flebosclerozei. Respectarea procedurilor recomandate de administrare poate
micşora riscul de flebită/tromboflebită la locul de injectare (vezi pct. 4.2 şi 6.6).
Extravazarea - Extravazarea epirubicinei în timpul injectării intravenoase poate produce durere locală,
leziuni tisulare grave (vezicule, celulită severă) şi necroză. Dacă în timpul administrării intravenoase a
epirubicinei apar semne sau simptome de extravazare, perfuzia trebuie oprită imediat.
Altele – Ca şi în cazul altor agenţi citotoxici, în asociere cu utilizarea epirubicinei au fost raportate
tromboflebite şi fenomene tromboembolice, inclusiv embolie pulmonară (letală în anumite cazuri).
Epirubicina poate induce hiperuricemie datorită catabolismului accelerat al purinelor, care însoţeşte
liza rapidă a celulelor tumorale indusă de medicament (sindromul lizei tumorale). După tratamentul
iniţial, trebuie evaluate concentraţiile sanguine ale acidului uric, potasiului, fosfatului de calciu şi
creatininei. Potenţialele complicaţii ale sindromului de liză tumorală pot fi minimalizate prin hidratare,
alcalinizarea urinii şi profilaxia cu allopurinol pentru prevenirea hiperuricemiei.
Avertismente şi precauţii suplimentare pentru alte căi de administrare
4
Calea intravezicală - Administrarea epirubicinei poate determina simptome de cistită chimică (cum
sunt disuria, poliuria, nicturia, hematuria, disconfortul vezical, necroza peretelui vezical) şi stricturi
vezicale. O atenţie deosebită trebuie acordată problemelor legate de cateterizare (de ex. obstrucţia
ureterală datorată tumorilor masive intravezicale).
Excipienţi
FARMORUBICIN RD conţine p-hidroxibenzoat de metil (E218) care poate determina reacţii alergice
(posibil de tip întârziat) şi, în mod excepţional, bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Epirubicina este utilizată în principal în asociere cu alte medicamente citotoxice. Fenomenele de
toxicitate aditivă survin în special la nivel medular/hematologic şi gastro-intestinal (vezi pct. 4.4).
Utilizarea epirubicinei în cadrul regimurilor chimioterapice cu alte medicamente potenţial
cardiotoxice, precum şi utilizarea concomitentă a altor compuşi cardioactivi (de exemplu blocante ale
canalelor de calciu), impune monitorizarea funcţiei cardiace pe tot parcursul tratamentului.
Cimetidina a crescut ASC a epirubicinei cu 50%, de aceea administrarea ei trebuie oprită în timpul
tratamentului cu epirubicină.
4.6 Sarcina
şi alăptarea
Datele obţinute din studiile non-clinice dovedesc că epirubicina traversează bariera feto-placentară şi
poate afecta fătul dacă este administrat la animale gestante.
Luând în considerare potenţialul mutagen, teratogen şi carcinogen al antineoplazicelor, administrarea
epirubicinei în perioada sarcinii este contraindicată.
Nu se ştie dacă epirubicina este excretată în laptele uman. Deoarece multe medicamente, inclusiv alte
antracicline sunt excretate în laptele uman şi deoarece există potenţialul ca epirubicina să determine
reacţii adverse severe la copiii hrăniţi natural, femeile trebuie să întrerupă alăptatul înainte de a lua
epirubicină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date referitoare la afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Studii clinice:
Au fost efectuate un număr mare de studii clinice cu epirubicină, administrată atât în doze
convenţionale, cât şi în doze mari, în diferite indicaţii terapeutice. Reacţiile adverse severe legate de
medicament care au apărut în timpul studiilor clinice sunt enumerate mai jos.
Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, neutropenie, anemie, trombocitopenie
Tumori benigne, maligne şi limfatice: leucemie limfocitară acută, leucemie acută mielogenă
Tulburări generale şi la niveelul locului de administrare: stare de rău/astenie, febră, bufeuri
Tulburări gastro-intestinale: greaţă/ vărsături, mucozită/ stomatită, diaree, anorexie
Tulburări cardiace: reduceri bruşte, asimptomatice ale valorilor fracţiei de ejecţie ventriculare stângi,
insuficienţă cardiacă congestivă
Tulburări oculare: conjunctivită/keratită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: alopecie, toxicitate locală, erupţii cutanate tranzitorii/
prurit, alte afecţiuni la nivel cutanat
Tulburări hepatobiliare: modificări ale valorilor concentraţiei plasmatice a transaminazelor
Tulburări ale aparatului genital şi sânului: amenoree
Infecţii şi infestări: infecţii
Supraveghere post-marketing:
5
Tulburări gastro-intestinale: senzaţie de durere abdominală sau pirozis, eroziuni, ulceraţii, hemoragii
la nivelul mucoasei tractului digestiv, deshidratare, hiperpigmentarea mucoasei orale
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: hiperpigmentarea pielii şi a unghiilor, fotosensibilitate,
hipersensibilitate la pielea iradiată (reacţia de (re)amintire a radiaţiei – “radiation - recall reaction”)
Tulburări ale sistemului imunitar: urticarie, anafilaxie, febră, frisoane, şoc anafilactic
Tulburări vasculare: flebită, tromboflebită
Tulburări renale şi ale căilor urinare: colorarea în roşu a urinei 1-2 zile după administrare
Tulburări ale aparatului genital şi sânului: amenoree sau menopuză prematură la femeile în
premenopauză, azoospermie.
4.9 Supradozaj
Supradozajul epirubicinei va determina mielosupresie severă (în principal leucopenie şi
trombocitopenie), reacţii toxice gastro-intestinale (în principal mucozită) şi complicaţii cardiace acute.
În caz de supradozaj se recomandă supravegherea funcţiei cardiace şi a hematopoiezei. Dacă
deprimarea funcţiei medulare este marcată, pot fi necesare transfuzii.
Epirubicina nu este hemodializabilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice citostatice şi substanţe înrudite, antracicline şi substanţe
înrudite, codul ATC: L01D B03
Mecanismul de acţiune al epirubicinei pare a implica capacitatea acesteia de a se lega de lanţurile de
ADN preformat pe care le alterează, conducând la inhibarea sintezei ADN şi ARN. Este posibilă şi o
influenţare a activitătii topoizomerazei II. De asemenea epirubicina generează radicali liberi citotoxici.
S-a constatat că epirubicina este activă pe un spectru larg de tumori experimentale, în special leucemii
(LK 1210, P 388), sarcoame (SA 180 solid şi ascitic), melanom (B 16), carcinoame ale sânului,
carcinom pulmonar Lewis, carcinom de colon şi de asemenea pe tumori umane transplantate la şoareci
atimici (melanom, carcinom mamar, carcinom pulmonar, de prostată şi de ovar).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La pacienţii cu funcţie hepatică şi renală normală, valorile concentraţiei plasmatice de epirubicină
consecutive administrării intravenoase a 60 - 150 mg/m2 urmează o scădere gradată tri-exponenţială,
compusă dintr-o primă fază foarte rapidă şi dintr-o fază finală lentă caracterizată de un timp de
înjumătăţire plasmatică mediu de aproximativ 40 de ore.
Aceste doze se încadrează în limitele unei farmacocinetici de tip liniar, atât în privinţa clearance-ului
plasmatic, cât şi în privinţa profilului metabolic. Valorile concentraţiei plasmatice ale principalului
metabolit, derivatul 13-OH, sunt în mod constant mai mici şi practic paralele cu cele ale compusului
nemodificat. Medicamentul are o eliminare în principal hepatică; valori crescute ale clearance-ului
plasmatic (0,9 l/min) arată că eliminarea lentă se datorează distribuţiei largi la nivelul ţesuturilor.
Epirubicina nu traversează bariera hematoencefalică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
La şoarece şi şobolan, DL50 pentru epirubicină a fost de 29,3 şi respectiv 14,2 mg/kg, iar la câine de
aproximativ 2 mg/kg. Studiile privitoare la toxicitatea prin administrarea de doze repetate (iepure şi
câine) şi la cardiotoxicitate (şobolan şi iepure), au demonstrat că epirubicina este caracterizată de un
grad mai mic de toxicitate decât doxorubicina. La animalele de experienţă, epirubicina a demonstrat
proprietăţi mutagene şi carcinogene.
6
Error : Bad color
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista
excipienţilor
P-hidroxibenzoat de metil, lactoză monohidrat.
6.2 Incompatibilităţi
Epirubicina nu trebuie amestecată cu alte medicamente. Trebuie evitat contactul cu soluţii alcaline,
deoarece va determina hidroliza medicamentului. Epirubicina nu trebuie amestecată cu heparina,
datorită incompatibilităţii chimice care poate duce la precipitare.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original.
Soluţia reconstituită se va utiliza imediat după preparare.
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Farmorubicin RD 10 mg
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, cu capacitate de 10 ml conţinând clorhidrat de epirubicină
10 mg.
Farmorubicin RD 50 mg
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, cu capacitate de 34 ml conţinând clorhidrat de epirubicină
50 mg.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Instrucţiuni pentru preparare şi administrare
Prepararea liofilizatului pentru administrarea intravenoasă. Dizolvaţi în soluţie de clorură de
sodiu/apă pentru preparate injectabile. Conţinutul flaconului se găseşte sub presiune negativă. Pentru a
reduce formarea aerosolilor în timpul constituirii, acul va trebui inserat cu grijă. De asemenea, trebuie
evitată inhalarea aerosolilor formaţi în timpul reconstituirii.
Administrarea intravenoasă. Epirubicina trebuie administrată în tubul unei perfuzii intravenoase
(soluţie de clorură de sodiu 0,9% sau soluţie de glucoză 5%). Pentru a minimaliza riscul de tromboză
sau extravazare perivenoasă, durata obişnuită a perfuziei variază între 3 şi 20 minute, în funcţie de
doza şi volumul soluţiei perfuzabile. Administrarea printr-o injecţie intravenoasă directă nu este
recomandată, din cauza riscului de extravazare care poate apărea chiar şi în prezenţa sângelui la
aspiraţia prin ac (vezi pct. 4.4).
După reconstituirea soluţiei, acesta trebuie administrată imediat. Aruncaţi soluţia care rămâne
neutilizată.
Administrarea intravezicală. Epirubicina trebuie instilată cu ajutorul unui cateter şi reţinută
intravezical timp de o oră. În timpul instilării, pacientul trebuie întors, pentru a fi siguri că mucoasa
vezicală a pelvisului are contactul cel mai îndelungat posibil cu soluţia. Pentru a evita diluarea
nedorită cu urina, pacientul trebuie instruit să nu bea nici un lichid cu 12 ore anterior instilaţiei. De
asemenea, trebuie instruit să evacueze vezica la sfârşitul instilaţiei.
7
Măsuri de protecţie
Datorită toxicităţii acestei substanţe, se recomandă următoarele măsuri de protecţie:
-
Personalul trebuie să înveţe tehnica adecvată pentru reconstituire şi manevrare;
-
Femeile gravide din personal nu trebuie să manevreze acest medicament;
- Personalul
care
manevrează epirubicina trebuie să poarte echipament de protecţie: ochelari,
halate, mănuşi de unică folosinţă şi măşti;
- Trebuie
aleasă o arie specială, destinată reconstituirii (de preferat sub un sistem cu scurgere
laminară); suprafaţa de lucru trebuie protejată cu hârtie absorbantă, plastifiată pe suprafaţa
inferioară, de unică folosinţă;
-
Toate obiectele folosite pentru reconstituire, administrare sau curăţare, inclusiv mănuşile, trebuie
plasate în recipiente de reciclare a materialelor cu risc înalt, pentru a fi incinerate la temperatură
mare;
- Soluţia care se varsă sau se scurge trebuie tratată cu soluţie de hipoclorit de sodiu diluat (1%
clorură), preferabil prin înmuiere, iar apoi cu apă;
-
Toate materialele utilizate la curăţare trebuie tratate cum s-a menţionat mai sus;
-
În cazul contactului cu pielea, spălaţi bine aria afectată cu săpun şi apă sau cu soluţie de
bicarbonat de sodiu. Nu iritaţi pielea utilizând la spălare o perie.
-
În caz de contact cu ochii, ţineţi pleoapele ochiului(or) afectat(ţi) deschise şi spălaţi cu apă din
abundenţă timp de cel puţin 15 minute, apoi adresaţi-vă unui medic.
- Spălaţi-vă întotdeauna pe mâini după scoaterea mănuşilor.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sindan S.R.L.
Bd. Ion Mihalache nr. 11, sector 1
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Farmorubicin RD 10 mg
6429/2006/01
Farmorubicin RD 50 mg
6430/2006/01
9.
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei -Mai 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2006
8
Prospect
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Farmorubicin RD 10 mg, liofilizat pentru soluţie injectabilă
Clorhidrat de epirubicină
Farmorubicin RD 50 mg, liofilizat pentru soluţie injectabilă
Clorhidrat de epirubicină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-
Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1.
Ce este FARMORUBICIN RD şi pentru ce se utilizează
2.
Înainte să utilizaţi FARMORUBICIN RD
3.
Cum să utilizaţi FARMORUBICIN RD
4.
Reacţii adverse posibile
5.
Cum se păstrează FARMORUBICIN RD
6.
Informaţii suplimentare
1.
CE ESTE FARMORUBICIN RD ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
FARMORUBICIN RD aparţine grupei de medicamente cunoscute sub denumirea de antracicline,
utilizate pentru tratamentul diferitelor tipuri de tumori.
FARMORUBICIN RD este indicat pentru tratamentul următoarelor tipuri de cancer: cancer de sân,
cancer ovarian, limfoame non- Hodgkiniene, boală Hodgkin, mielom multiplu, leucemie acută, cancer
esofagian, gastric, colorectal, de pancreas, carcinom hepatocelular primitiv, diferite tipuri de cancer
pulmonar, cancere ale ţesuturilor moi şi din sfera ORL (cap şi gât).
După administrare intravezicală s-au observat beneficii în tratamentul cancerului superficial de vezică
urinară, a carcinomului in situ şi în profilaxia recurenţelor după rezecţia transuretrală.
2. ÎNAINTE
SĂ UTILIZAŢI FARMORUBICIN RD
Nu utilizaţi FARMORUBICIN RD
- dacă sunteţi alergic la epirubicină sau la oricare dintre celelalte componente ale
medicamentului, la alte antracicline sau antracendione;
- dacă aveţi un număr foarte scăzut de celule roşii sau albe în sânge,
- dacă suferiţi de boli grave de inimă (inclusiv infarct miocardic recent) sau ficat, nu vi se va
administra FARMORUBICIN RD pe cale injectabilă. Medicul vă va spune dacă puteţi fi tratat
cu FARMORUBICIN RD.
- dacă vi s-au administrat recent doze mari de epirubicină şi/sau alte antracicline sau
antracendione. Înainte de a vi se va administra FARMORUBICIN RD, medicul dumneavostră
vă va spune dacă sunteţi refăcut după eventuale fenomene toxice datorate acestor medicamente.
- dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
1
-
în unele tumori de vezică urinară, dacă suferiţi de infecţii urinare sau de inflamaţii ale vezicii
urinare, FARMORUBICIN RD nu vi se va administra intravezical.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi FARMORUBICIN RD
- informaţi medicul dacă suferiţi de boli de sânge, inimă, rinichi sau ficat. Medicul va ajusta
dozele.
Pacienţii de ambele sexe sunt sfătuiţi să utilizeze metode sigure de contracepţie pe durata
tratamentului pentru a evita apariţia unei sarcini.
Utilizarea altor medicamente
Unele medicamente, dacă sunt luate în acelaşi timp cu FARMORUBICIN RD, pot influenţa modul de
acţiune al acestuia, sau FARMORUBICIN RD poate influenţa modul de acţiune al medicamentelor
respective. Informaţi medicul dacă luaţi unul din următoarele medicamente:
-
alte medicamente pentru tratamentul cancerului (în prezent sau în trecut), deoarece reacţiile
adverse sunt mai posibile;
-
medicamente cunoscute sub denumirea de blocante ale canalelor de calciu, folosite pentru
tratarea hipertensiunii arteriale sau a unor boli de inimă (angina pectorală). Medicul va verifica
periodic funcţia inimii în timpul tratamentului;
- cimetidină, folosită pentru tratamentul ulcerului gastric. Înainte de a începe tratamentul cu
FARMORUBICIN RD, trebuie să întrerupeţi tratamentul cu cimetidină.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Sarcina şi alăptarea
Sarcină
FARMORUBICIN RD nu se administrează în timpul sarcinii. Informaţi medicul dacă sunteţi gravidă
sau bănuiţi că sunteţi gravidă. Adresaţi-vă medicului înainte de a utiliza orice medicament în timpul
sarcinii.
Alăptare
FARMORUBICIN RD nu se administrează în timpul alăptării. Înainte de a începe tratamentul, trebuie
să încetaţi alăptarea. Adresaţi-vă medicului înainte de a utiliza orice medicament în perioada de
alăptare.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu se cunosc efecte ale FARMORUBICIN RD asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Dacă totuşi aveţi ameţeli în timpul tratamentului, evitaţi să conduceţi vehicule sau să
folosiţi utilaje.
Informaţii importante privind unele componente ale FARMORUBICIN RD
FARMORUBICIN RD conţine p-hidroxibenzoat de metil (E218) care poate produce reacţii alergice
(posibil de tip întârziat) şi, în mod excepţional, bronhospasm.
3. CUM
SĂ UTILIZAŢI FARMORUBICIN RD
FARMORUBICIN RD vi se va administra sub stricta supraveghere a unui medic cu experienţă în
acest tip de tratament.
Înainte de administrare, liofilizatul de FARMORUBICIN RD se reconstituie prin dizolvare în
solventul adecvat.
În funcţie de boala care trebuie tratată soluţia vi se va administra intravenos sau intravezical.
2
Mărimea şi frecvenţa de administrare a dozelor vor depinde de boală şi de alte afecţiuni de care
eventual suferiţi, doza fiind calculată prin raportarea la greutatea dumneavoastră. Administrarea se va
face în cicluri (cure) de tratament.
Administrarea intravenoasă
Regimurile cu doză standard de începere. Când FARMORUBICIN RD este administrat ca agent unic,
doza standard de începere recomandată la adulţi pentru o cură este de 60 - 90 mg/m2 suprafaţă
corporală. Doza totală de începere per ciclu poate fi administrată într-o singură priză sau poate fi
împărţită în mai multe prize administrate în 2 - 3 zile succesive. În condiţiile unei recuperări normale
consecutiv fenomenelor de toxicitate induse de medicament, fiecare cură de tratament poate fi repetată
la 3 - 4 săptămâni. Dacă FARMORUBICIN RD se administrează în asociere cu alte medicamente
împotriva cancerului şi care ar putea provoca toxicitate, doza recomandată pentru o cură trebuie redusă
corespunzător.
Regimuri cu doză mare de începere. Dozele mari de începere pot fi utilizate în tratamentul cancerelor
de sân şi pulmonar. Când FARMORUBICIN RD este administrat ca agent unic, doza mare de
începere recomandată la adulţi pentru o cură este de 90-135 mg/m2 în ziua 1 sau 45 mg/m2 în zilele 1,
2, 3, la fiecare 3 - 4 săptămâni. În tratamentul asociat cu alte medicamente, doza mare de începere
recomandată este de 90 - 120 mg/m2 în ziua 1, la fiecare 3 - 4 săptămâni.
Administrarea la pacienţii cu afecţiuni renale. Dacă suferiţi de boli grave de rinichi, medicul vă va
administra doze mai mici.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică. În funcţie de rezultatele analizelor hepatice
(nivelul sanguin de bilirubină) medicul poate reduce dozele (la jumătate sau la un sfert din cele
uzuale).
Administrarea la pacienţii pretrataţi cu doze mari sau la pacienţii cu infiltrare medulară neoplazică
(la care măduva osoasă nu poate produce celule sanguine la niveluri normale). Pot fi necesare doze
mai mici de începere sau intervale mai mari între ciclurile de tratament.
Administrarea intravezicală la pacienţii cu tumori ale vezicii urinare
Soluţia reconstituită trebuie introdusă cu ajutorul unui cateter şi reţinută în vezică timp de o oră. În
timpul instilării, pacientul trebuie să se rotească pentru a menţine un contact cât mai lung între soluţie
şi pereţii vezicii urinare. Pentru a evita diluarea nedorită a soluţiei cu urina, pacientul trebuie să nu bea
nici un lichid cu 12 ore înaintea introducerii soluţiei. De asemenea, pacientul trebuie să urineze la
sfârşitul instilaţiei.
Se recomandă 8 instilaţii săptămânale a câte 50 mg (în 50 ml soluţie salină). În caz de toxicitate locală
(cistită chimică), doza trebuie redusă la 30 mg (în 50 ml soluţie salină). În cazul profilaxiei
recurentelor, pacienţii pot primi 4 administrări săptămânale a câte 50 mg, urmate de 11 instilaţii lunare
cu aceeaşi doză.
În funcţie de tolerabilitatea individuală în cazul carcinomului in situ, doza intravezicală poate fi
crescută până la 80 mg.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din FARMORUBICIN RD
Deoarece tratamentul cu FARMORUBICIN RD se efectuează sub strictă supraveghere medicală, este
puţin probabil să primiţi doze mai mari decât este necesar. Totuşi, dacă din întâmplare a fost
administrată o doză mai mare, numărul de celule albe sau de trombocite din sânge poate să scadă sub
valorile normale, pot apărea leziuni ale mucoasei bucale sau afecţiuni cardiace acute. Tratarea acestor
complicaţii se face cu antibiotice, transfuzii trombocitare, medicamente care stimulează producerea de
celule albe sanguine, tratamentul simptomatic al leziunilor bucale şi verificarea funcţiei cardiace
urmată de tratamentul adecvat dacă este necesar.
Dacă uitaţi să utilizaţi FARMORUBICIN RD
3
Error : Bad color Deoarece FARMORUBICIN RD se administrează de către personalul medical, este puţin probabil să
se uite administrarea unei doze. Totuşi, informaţi medicul dacă aveţi impresia că s-a omis
administrarea unei doze.
Medicul decide care este durata tratamentului. Trebuie să urmaţi tratamentul pe toată durata
recomandată de către medic.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, FARMORUBICIN RD poate provoca reacţii adverse.
Aceste reacţii pot apărea în timpul administrării medicamentului sau în perioada dintre administrări.
Cele mai frecvente reacţii adverse constau în diminuarea numărului de celule sanguine, ceea ce poate
duce la anemie, reducerea rezistenţei la infecţii, învineţiri la cele mai mici traumatisme sau sângerări
care apar cu prea mare uşurinţă. Medicul va recomanda efectuarea regulată a analizelor sanguine.
Alte posibile reacţii adverse sunt: greaţă, vărsături, leziuni în cavitatea bucală, uscăciunea gurii, dureri
de stomac, diaree, scăderea poftei de mâncare, căderea părului, erupţii sau alte reacţii la nivelul pielii,
mâncărime, urticarie, hipersensibilitatea pielii inclusiv la lumina soarelui, stare de rău general, stare de
slăbiciune generală, frisoane, febră, dispariţia menstruaţiilor sau instalarea precoce a menopauzei,
bufeuri de căldură, inflamaţii oculare (conjunctivită sau keratită), creşterea nivelului sanguin de
enzime cunoscute sub denumirea de transaminaze hepatice, probleme cardiace, leucemie secundară.
La apariţia acestor reacţii, contactaţi imediat medicul dumneavoastră.
De asemenea, sunt posibile colorarea anormală a pielii, unghiilor sau a mucoasei bucale
(hiperpigmentare), precum şi colorarea în roşu a urinii în primele 1 - 2 zile de la o administrare.
Reacţiile anafilactice grave (anafilaxie, şoc) sau embolie pulmonară pot apărea rareori. Dacă observaţi
apariţia bruscă a respiraţiei şuierătoare, dificultăţi în respiraţie, umflarea pleoapelor, feţei sau buzelor,
pete roşii pe piele, mâcărime (mai ales generalizată) luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră.
În cazul injectării intravenoase sunt posibile durerea şi inflamaţia (datorită prezenţei medicamentului
în afara vaselor sanguine) la locul injectării. Dacă simţiţi durere sau aveţi senzaţia de arsură la locul
injectării, informaţi imediat medicul dumneavoastră.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5.
CUM SE PĂSTREAZĂ FARMORUBICIN RD
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Flaconul cu liofilizat se păstrează la temperaturi sub 25°C.
După reconstituirea soluţiei, acesta trebuie administrată imediat.
A nu se folosi după data de expirare inscripţionată pe ambalaj.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine FARMORUBICIN RD
FARMORUBICIN RD 10 mg
- Substanţa activă este clorhidratul de epirubicină. Fiecare flacon conţine clorhidrat de
epirubicină 10 mg
4
-
Celelalte componente sunt: p-hidroxibenzoat de metil, lactoză monohidrat.
FARMORUBICIN RD 50 mg
- Substanţa activă este clorhidratul de epirubicină. Fiecare flacon conţine clorhidrat de
epirubicină 50 mg
-
Celelalte componente sunt: p-hidroxibenzoat de metil, lactoză monohidrat.
Cum arată FARMORUBICIN RD şi conţinutul ambalajului
FARMORUBICIN RD (“rapid dissolution”: cu dizolvare rapidă) se prezintă sub forma unei pastile de
pulbere roşie, în flacoane de sticlă incoloră. O cutie conţine 1 flacon cu liofilizat.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul(ii)
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
S.C. Sindan S.R.L.,
Bd. Ion Mihalache nr. 11, sector 1, Bucureşti, România
Producător: Pharmacia S.p.A. (Nerviano plant), Viale Pasteur 10, 20014 Nerviano, Italia, în
cooperare cu S.C. Sindan-Pharma S.R.L., Bd. Ion Mihalache nr. 11, sector 1, Bucureşti, România.
Acest prospect a fost aprobat în Mai 2006.
5
Error : Bad color
Următoarele informaţii sunt destinate doar personalului medical:
Informaţii privind reconstituirea
Dizolvaţi în soluţie de clorură de sodiu 0,9% sau apă pentru preparate injectabile. Conţinutul
flaconului se găseşte sub presiune negativă. Pentru a reduce formarea aerosolilor în timpul
reconstituirii, acul va trebui inserat cu grijă. De asemenea, trebuie evitată inhalarea aerosolilor formaţi
în timpul reconstituirii.
Incompatibilităţi
FARMORUBICIN RD nu trebuie amestecat cu alte produse decât cele menţionate. Trebuie evitat
contactul cu soluţii alcaline, deoarece va determina hidroliza medicamentului. FARMORUBICIN RD
nu trebuie amestecat cu heparina, din cauza incompatibilităţii chimice care poate duce la precipitare.
Administrarea intravenoasă
FARMORUBICIN RD trebuie administrat în tubulatura unei perfuzii intravenoase (soluţie de clorură
de sodiu 0,9% sau soluţie de glucoză 5%). Pentru a minimaliza riscul de tromboză sau extravazare
perivenoasă, durata obişnuită a perfuziei variază între 3 şi 20 minute, în funcţie de doză şi volumul
soluţiei perfuzabile. Administrarea printr-o injecţie intravenoasă directă nu este recomandată, datorită
riscului de extravazare care poate apărea chiar şi în prezenţa sângelui la aspiraţia prin ac.
După reconstituirea soluţiei, acesta trebuie administrată imediat. Aruncaţi soluţia care rămâne
neutilizată.
Administrarea intravezicală
FARMORUBICIN RD trebuie instilat cu ajutorul unui cateter şi reţinut intravezical timp de o oră. În
timpul instilării, pacientul trebuie întors, pentru a fi siguri că mucoasa vezicală a pelvisului are
contactul cel mai îndelungat posibil cu soluţia. Pentru a evita diluarea nedorită cu urina, pacientul
trebuie instruit să nu bea nici un lichid cu 12 ore anterior instilaţiei. De asemenea, trebuie instruit să
evacueze vezica la sfârşitul instilaţiei.
Măsuri de protecţie
Datorită toxicităţii acestei substanţe, se recomandă următoarele măsuri de protecţie:
-
Personalul trebuie să înveţe tehnica adecvată pentru reconstituire şi manevrare;
-
Femeile gravide din personal nu trebuie să manevreze acest medicament;
- Personalul
care
manevrează epirubicina trebuie să poarte echipament de protecţie: ochelari,
halate, mănuşi de unică folosinţă şi măşti;
- Trebuie
aleasă o arie specială, destinată reconstituirii (de preferat sub un sistem cu scurgere
laminară); suprafaţa de lucru trebuie protejată cu hârtie absorbantă, plastifiată pe suprafaţa
inferioară, de unică folosinţă;
-
Toate obiectele utilizate pentru reconstituire, administrare sau curăţare, inclusiv mănuşile,
trebuie plasate în recipiente de reciclare a materialelor cu risc înalt, pentru a fi incinerate la
temperatură mare;
- Soluţia care se varsă sau se scurge trebuie tratată cu soluţie de hipoclorit de sodiu diluat (1%
clorură), preferabil prin înmuiere, iar apoi cu apă;
-
Toate materialele utilizate la curăţare trebuie tratate cum s-a menţionat mai sus;
-
În cazul contactului cu pielea, spălaţi bine aria afectată cu săpun şi apă sau cu soluţie de
bicarbonat de sodiu. Nu iritaţi pielea folosind la spălare o perie.
6
-
În caz de contact cu ochii, ţineţi pleoapele ochiului(or) afectat(ţi) deschise şi spălaţi cu apă din
abundenţă timp de cel puţin 15 minute, apoi consultaţi un medic.
- Spălaţi-vă întotdeauna pe mâini după scoaterea mănuşilor.
7
Document Outline
Informaţii privind etichetarea
FARMORUBICIN RD 50 mg, liofilizat pentru soluţie injectabilă
Clorhidrat de epirubicină
AMBALAJ PRIMAR – eticheta de flacon
Denumirea produsului: FARMORUBICIN RD 50 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: clorhidrat de epirubicină, 50 mg
Forma farmaceutica: liofilizat pentru soluţie injectabilă
Compoziţie: clorhidrat de epirubicină 50 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, p-hidroxibenzoat
de metil pentru un flacon
Calea de administrare: intravenoasă, intravezicală
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: S.C. Sindan S.R.L.
Producător: Pharmacia S.p.A., Italia în cooperare cu S.C. Sindan-Pharma S.R.L., România
Menţiuni: A se citi prospectul inainte de utilizare.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original.
Soluţia reconstituită se va utiliza imediat după preparare.
AMBALAJ SECUNDAR – cutie
Denumirea produsului: FARMORUBICIN RD 50 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: clorhidrat de epirubicină, 50 mg
Forma farmaceutica: liofilizat pentru soluţie injectabilă
Compoziţie: clorhidrat de epirubicină 50 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, p-hidroxibenzoat
de metil pentru un flacon
Calea de administrare: intravenoasă, intravezicală
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
S.C. Sindan S.R.L.,
Bd. Ion Mihalache nr. 11, sector 1, Bucureşti,
România
Producător: Pharmacia S.p.A., Italia în cooperare cu S.C. Sindan-Pharma S.R.L., România
Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se administra sub supraveghere medicală.
A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original.
Soluţia reconstituită se va utiliza imediat după preparare.
Citotoxic.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală - S.
Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă: 6430/2006/01