FARMORUBICIN(R) RD
PFIZER ITALIA SRL
50mg
L01DB03–Antibiotice citotoxice si substante inrudite antracicline si substante inrudite
Epirubicinum
Liof. pt. sol. inj.
Cutie x 1 flac. de sticla x 50 mg liof.
4 ani
50mg
L01DB03–Antibiotice citotoxice si substante inrudite antracicline si substante inrudite
Epirubicinum
Liof. pt. sol. inj.
Cutie x 1 flac. de sticla x 50 mg liof.
4 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Farmorubicin(r) rd - (Cutie x 1 flac. de sticla x 50 mg liof.)Alte produse de la PFIZER ITALIA SRL
Sutent 12,5 mg • Sutent 37,5 mg • Farmorubicin(r) pfs 10 mg/5 ml • Sutent 37,5 mg • Farmorubicin(r) rd • Xanax 0,5 mg • Sutent 50 mg • Farlutal 500 mg •Alte produse cu codul ATC: L01DB03
Epirubicina actavis 2mg/ml • Farmorubicin rd • Epirubicin "ebewe" 2 mg/ml • Farmarubicin c.s. 50mg/25ml • Farmorubicin(r) rd • Farmorubicin(r) rd 50 mg • Epirubicin "ebewe" 2 mg/ml • Ecclepia 2 mg/ml •Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
FARMORUBICIN® RD
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon conţine clorhidrat de epirubicină 50 mg.
Pentru excipienţi, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Liofilizat pentru soluţie injectabilă.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Epirubicina este indicată în tratamentul următoarelor afecţiuni:
Carcinom tranziţional de vezică urinară
Cancer de sân în stadiu incipient
Cancer de sân metastatic (avansat)
Cancer gastro-esofagian
Cancere la nivelul capului şi gâtului
Carcinom hepatocelular primitiv
Leucemie acută
Cancer pulmonar cu celule mari
Cancer pulmonar cu celule mici
Limfom non-Hodgkinian
Limfom Hodgkin
Mielom multiplu
Cancer ovarian
Cancer de pancreas
Cancer de prostată refractar la terapia hormonală
Cancer colorectal
Sarcoame ale ţesuturilor moi şi osoase
4.2. Doze şi mod de administrare
Epirubicina se administrează de obicei prin injecţie intravenoasă. Administrarea
intravezicală s-a dovedit benefică atât în tratamentul cancerului superficial de
vezică urinară, cât şi în profilaxia recurenţei tumorale după rezecţie transuretrală.
Se foloseşte de asemenea şi calea de administrare intraarterială, pentru a produce o
acţiune locală intensă însoţită de toxicitate generală redusă. (a se vedea punctul 4.4
– Atenţionări şi precauţii speciale).
1
Administrarea intravenoasă (IV)
Doza totală de epirubicină per ciclu poate să difere în funcţie de regimul terapeutic
în cadrul căruia este administrată (de ex., dacă este administrată ca agent unic sau
în asociere cu alte medicamente citotoxice) şi în funcţie de indicaţie.
Regimurile cu doză standard de începere. Când epirubicina este administrată ca
agent unic, doza standard de începere recomandată la adulţi per ciclu este de
60 - 90 mg/m2 suprafaţă corporală. Doza totală de începere pentru o cură poate fi
administrată într-o singură priză sau poate fi împărţită în mai multe prize,
administrate în 2 - 3 zile succesive. În condiţiile unei recuperări normale consecutiv
fenomenelor de toxicitate induse de medicament (în special depresie medulară şi
stomatită), fiecare cură de tratament poate fi repetată la 3 - 4 săptămâni. Dacă
epirubicina se administrează în asociere cu alte medicamente citotoxice care ar
putea provoca fenomene toxice cumulate, doza recomandată pentru o cură trebuie
redusă corespunzător.
Regimuri cu doză mare de începere. Dozele mari de începere pot fi utilizate în
tratamentul cancerelor de sân şi pulmonar. Când epirubicina este administrată ca
agent unic, doza mare de începere recomandată la adulţi pentru o cură este de 90 -
135 mg/m2 în ziua 1 sau 45 mg/m2 în zilele 1, 2, 3, la fiecare 3 - 4 săptămâni. În
terapie combinată, doza mare de începere recomandată este de 90 - 120 mg/m2 în
ziua 1, la fiecare 3 - 4 săptămâni.
Insuficienţă renală. Deşi datorită datelor disponibile limitate nu se pot face
recomandări specifice referitoare la pacienţii cu insuficienţă renală, în cazul celor
cu forme de insuficienţă renală severă (creatinină serică >5 mg/dl) se vor avea în
vedere doze de începere mai mici.
Insuficienţă hepatică. Se recomandă reducerea dozelor la pacienţii cu următoarele
valori ale constantelor serice:
Bilirubina 1,2 - 3 mg/dl sau ASAT de 2 - 4 ori mai mare decât limita superioară
normală: ½ din doza iniţială recomandată.
Bilirubina > 3 mg/dl sau ASAT > de 4 ori mai mare decât limita superioară
normală: ¼ din doza iniţială recomandată.
Alte categorii speciale de pacienţi. La pacienţii pretrataţi cu doze mari sau la
pacienţii cu infiltrare medulară neoplazică pot fi necesare doze mai mici de
începere sau intervale mai mari între cicluri (a se vedea secţiunea 4.4 Atenţionări şi
precauţii speciale). La persoanele în vârstă, s-au folosit doze şi regimuri standard
de începere.
2
Administrarea intravezicală
Tumori superficiale ale vezicii urinare. Se recomandă 8 instilaţii săptămânale a câte
50 mg (în 25 - 50 ml soluţie salină). În caz de toxicitate locală (cistită chimică),
doza trebuie redusă la 30 mg. Pacienţii pot primi 4 administrări săptămânale de câte
50 mg, urmate de 11 instilaţii lunare cu aceeaşi doză.
Carcinom in situ. În funcţie de toleranţa individuală, doza intravezicală poate fi
crescută până la 80 mg.
Administrarea intra-arterială
Pacienţii cu carcinom hepatocelular pot primi o injecţie în bolus în artera hepatică,
în doze de 60 până la 90 mg/m2, la intervale de 3 săptămâni până la 3 luni, sau în
doze de 40 - 60 mg/m2 în cure de 4 săptămâni.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la epirubicină sau la oricare dintre excipienţii produsului, la alte
antracicline sau antracendione.
Pentru administrarea intravenoasă:
-
Mielosupresie persistentă
-
Afectare hepatică severă
-
Insuficienţă miocardică severă
-
Infarct miocardic recent
-
Aritmii severe
-
Tratamente anterioare cu doze cumulative maxime de epirubicină şi/sau
alte antracicline şi antracendione (a se vedea punctul 4.4 Atenţionări şi
precauţii speciale)
Pentru administrarea intravezicală:
-
Tumori invazive care au penetrat peretele vezical
-
Infecţii urinare
-
Inflamaţia vezicii urinare
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale
Generale - Epirubicina trebuie administrată numai sub supravegherea unor medici
calificaţi, cu experienţă în administrarea tratamentului citotoxic.
Înainte de a începe tratamentul cu epirubicină, pacienţii trebuie să nu prezinte
manifestări de toxicitate acută (cum sunt stomatita, neutropenia, trombocitopenia şi
infecţiile generalizate) consecutive unui tratament anterior cu citotoxice.
Deşi tratamentul cu doze mari de epirubicină (de ex. ≥ 90 mg/m2 la 3 - 4 săptămâni)
determină reacţii adverse asemănătoare în general cu cele apărute la doze standard
(< 90 mg/m2 la 3 - 4 săptămâni), severitatea neutropeniei şi a stomatitei/mucozitei
3
poate fi crescută. Tratamentul cu doze mari de medicament necesită o atenţie
deosebită, urmărindu-se apariţia posibilelor complicaţii datorate mielosupresiei
profunde.
Funcţia cardiacă – Cardiotoxicitatea constituie un risc al tratamentului cu
antracicline, care se poate manifesta prin efecte imediate (acute) sau tardive
(întârziate).
Efectele imediate (acute). Cardiotoxicitatea imediată a epirubicinei se manifestă în
principal prin tahicardie sinusală şi/sau anomalii ECG precum modificări ST-T
nespecifice. Au mai fost raportate tahiaritmii, inclusiv contracţii ventriculare
premature, tahicardie ventriculară şi bradicardie, precum şi bloc atrioventricular sau
de ramură. Aceste efecte nu sunt de obicei predictive pentru apariţia ulterioară a
cardiotoxicităţii tardive, au rareori importanţă clinică şi în general nu reprezintă
motive de întrerupere a tratamentului cu epirubicină.
Efecte tardive (întârziate). Cardiotoxicitatea tardivă apare de obicei târziu în cursul
tratamentului cu epirubicină sau în interval de 2-3 luni de la terminarea
tratamentului, dar au fost raportate şi efecte apărute după mai multe luni sau chiar
ani de la terminarea tratamentului. Cardiomiopatia tardivă se manifestă prin
reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) şi/sau semne şi simptome
de insuficienţă cardiacă congestivă (ICC), precum dispneea, edemul pulmonar,
edemul dependent, cardio- şi hepatomegalia, oliguria, ascita, pleurezia şi ritmul de
galop. ICC care periclitează viaţă este cea mai severă formă de cardiomiopatie
indusă de antracicline şi reprezintă fenomenul de toxicitate care limitează doza
cumulativă a medicamentului.
Funcţia cardiacă trebuie evaluată înainte ca pacienţii să înceapă tratamentul cu
epirubicină şi monitorizată pe parcursul terapiei, pentru a diminua riscul apariţiei
unei insuficienţe cardiace severe. Riscul poate fi scăzut prin monitorizarea regulată
a FEVS pe parcursul tratamentului, oprind administrarea epirubicinei la primul
semn de disfuncţie. Metoda cantitativă adecvată pentru evaluarea repetată a funcţiei
cardiace (evaluarea FEVS) este angiografia “multi-gated” cu radionuclizi (MUGA)
sau echocardiografia (ECHO). Se recomandă o evaluare cardiacă iniţială prin ECG,
însoţită de un examen MUGA sau ECHO, mai ales la pacienţii cu factori de risc
pentru cardiotoxicitate crescută. Vor trebui efectuate determinări repetate ale FEVS
cu ajutorul MUGA sau ECHO în special când se ating doze mari, cumulative de
antraciclină. Tehnica folosită pentru evaluare trebuie să fie aceeaşi pe tot parcursul
urmăririi.
Având în vedere riscul de cardiomiopatie, doza cumulativă de 900 - 1000 mg/m2 de
epirubicină trebuie depăşită cu multă prudenţă. Factorii de risc pentru toxicitatea
cardiacă includ o prezenţa unei afecţiuni cardiovasculare active sau patente,
radioterapie anterioară sau concomitentă pe aria mediastinală/precordială, tratament
anterior cu alte antracicline sau antracendione şi folosirea concomitentă a altor
medicamente care au capacitatea de a inhiba contractilitatea cardiacă.
4
Monitorizarea funcţiei cardiace trebuie să fie foarte strictă, în special la pacienţii
care primesc doze mari cumulative şi la cei cu factori de risc. Totuşi,
cardiotoxicitatea asociată epirubicinei poate apărea şi la doze cumulative mai mici,
indiferent de prezenţa factorilor de risc.
Toxicitatea epirubicinei şi a altor antracicline sau antracendione este probabil
aditivă.
Toxicitatea hematologică – Ca şi în cazul altor agenţi citotoxici, epirubicina poate
produce mielosupresie. Profilurile hematologice trebuie evaluate înainte şi în
timpul fiecărui ciclu de tratament cu epirubicină, inclusiv pe baza leucogramei.
Manifestarea predominantă a toxicităţii hematologice asociată epirubicinei şi
fenomenul de toxicitate acută care limitează cel mai frecvent doza acestui
medicament, este leucopenia şi/sau granulocitopenia (neutropenia) reversibilă,
dependentă de doză. În general, aceste manifestări sunt mai severe în cazul
administrării regimurilor cu doze mari, în majoritatea cazurilor atingând un
maximum între zilele 10 şi 14 de tratament; de regulă, valorile
leucocitelor/neutrofilelor revin la normal până în ziua 21. Mai pot apărea
trombocitopenie şi anemie. Consecinţele clinice ale mielosupresiei severe sunt
febra, infecţia, sepsisul/septicemia, şocul septic, hemoragia, hipoxia tisulară şi
decesul.
Leucemia secundară – La pacienţii trataţi cu antracicline s-a raportat apariţia
leucemiei secundare, cu sau fără o fază preleucemică. Leucemia secundară este mai
frecventă atunci când aceste medicamente se administrează în combinaţie cu agenţi
antineoplazici care alterează ADN-ul, când pacienţii au fost pre-trataţi cu doze mari
de medicamente citotoxice sau când dozele de antracicline au fost crescute.
Leucemiile pot avea o perioadă de latenţă de 1 - 3 ani.
Efecte gastrointestinale - Epirubicina are efect emetizant. Mucozita/stomatitia
apare în general la scurt timp după administrarea medicamentului, iar atunci când
este severă, poate progresa în decurs de câteva zile pâna la ulceraţii de mucoasă. La
majoritatea pacienţilor acest efect advers dispare până în cea de-a treia săptămână
de tratament.
Funcţia hepatică – Eliminarea epirubicinei se face în principal prin sistemul
hepato-biliar. Nivelurile serice de bilirubină totală şi ASAT trebuie evaluate înainte
şi în timpul tratamentului cu epirubicină. Pacienţii cu niveluri crescute ale
bilirubinei şi ASAT pot avea un clearence scăzut al medicamentului şi o creştere a
toxicităţii generale. La aceşti pacienţi se recomandă doze mai mici (a se vedea
punctul 4.2 Doze şi mod de administrare). Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă
nu vor urma tratament cu epirubicină (a se vedea punctul 4.3 Contraindicaţii).
Funcţia renală – Creatinina serică trebuie determinată înainte şi în timpul
tratamentului. La pacienţii cu creatinina serică > 5 mg/dl este necesară ajustarea
dozei (a se vedea punctul 4.2 Doze şi mod de administrare).
5
Efecte la locul de injectare – Injectarea într-un vas mic sau injectările repetate în
aceeaşi venă pot provoca apariţia flebosclerozei. Respectarea procedurilor
recomandate de administrare poate micşora riscul de flebită/tromboflebită la locul
de injectare (a se vedea punctele 4.2 Doze şi mod de administrare şi 6.6 Instrucţiuni
privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa).
Extravazarea - Extravazarea epirubicinei în timpul injectării intravenoase poate
produce durere locală, leziuni tisulare grave (vezicule, celulită severă) şi necroză.
Dacă în timpul administrării intravenoase a epirubicinei apar semne sau simptome
de extravazare, perfuzia trebuie oprită imediat.
Altele – Ca şi în cazul altor agenţi citotoxici, în asociere cu folosirea epirubicinului
au fost raportate tromboflebite şi fenomene tromboembolice, inclusiv embolie
pulmonară (fatală în anumite cazuri).
Epirubicina poate induce hiperuricemie din cauza catabolismului accelerat al
purinelor, care însoţeşte liza rapidă a celulelor tumorale indusă de medicament
(sindromul lizei tumorale). După tratamentul iniţial, trebuie evaluate nivelurile
sangvine ale acidului uric, potasiului, fosfatului de calciu şi creatininei. Potenţialele
complicaţii ale sindromului de liză tumorală pot fi minimalizate prin hidratare,
alcalinizarea urinii şi profilaxia cu allopurinol pentru prevenirea hiperuricemiei.
Avertismente şi precauţii suplimentare pentru alte căi de administrare
Calea intravezicală - Administrarea epirubicinei poate determina simptome de
cistită chimică (cum sunt disuria, poliuria, nicturia, stranguria, hematuria,
disconfortul vezical, necroza peretelui vezical) şi stricturi vezicale. O atenţie
deosebită trebuie acordată problemelor legate de cateterizare (de ex. obstrucţia
ureterală datorată tumorilor masive intravezicale).
Calea intra-arterială – Administrarea intra-arterială a epirubicinei (embolizarea
arterială transcateterală pentru tratamentul localizat sau regional al carcinomului
hepatocelular primitiv sau al metastazelor hepatice) poate produce (pe lângă
fenomenele sistemice de toxicitate, similare din punct de vedere calitativ cu cele
observate după administrarea intravenoasă a epirubicinei), efecte locale sau
regionale cum sunt ulcerele gastro-duodenale (probabil datorate refluxului
medicamentului în artera gastrică) şi îngustarea canalelor biliare datorate colangitei
sclerozante induse de medicament. Această cale de administrare poate conduce la
necroza masivă a ţesutului perfuzat.
4.5. Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Epirubicina este folosită în principal în asociere cu alte medicamente citotoxice.
Fenomenele de toxicitate aditivă survin în special la nivel medular/hematologic şi
gastro-intestinal (a se vedea punctul 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale). Folosirea
6
epirubicinei în cadrul regimurilor chimioterapice cu alte medicamente potenţial
cardiotoxice, precum şi folosirea concomitentă a altor compuşi cardioactivi (de ex.
blocante ale canalelor de calciu), impune monitorizarea funcţiei cardiace pe tot
parcursul tratamentului.
Cimetidina a crescut ASC a epirubicinei cu 50%, de aceea administrarea ei trebuie
oprită în timpul tratamentului cu epirubicină.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Datele provenite din experienţele pe animale sugerează că epirubicina poate afecta
fătul dacă este administrată la femeia gravidă. În condiţiile în care epirubicina este
administrată în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne însărcinată în timpul
tratamentului, ea trebuie avertizată cu privire la efectul potenţial nociv al
medicamentului asupra fătului. Nu există studii făcute cu femei gravide.
Epirubicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul scontat
justifică riscul potenţial asupra fătului.
Nu se ştie dacă epirubicina este excretată în laptele uman. Deoarece multe
medicamente, inclusiv alte antracicline sunt excretate în laptele uman şi deoarece
există potenţialul ca epirubicina să determine efecte adverse severe la copiii hrăniţi
natural, mamele trebuie să întrerupă alăptatul înainte de a lua epirubicină.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu există date referitoare la afectarea capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Studii clinice:
Au fost efectuate un număr mare de studii clinice cu epirubicină, administrată atât
în doze convenţionale, cât şi în doze mari, în diferite indicaţii terapeutice. Reacţiile
adverse severe legate de medicament care au apărut în timpul studiilor clinice sunt
enumerate mai jos.
Disfuncţii hematologice şi ale sistemului limfatic: leucopenie, neutropenie, anemie,
trombocitopenie
Neoplasme benigne şi maligne: leucemie limfocitară acută, leucemie acută
mielogenă
Afecţiuni ale metabolismului şi nutriţiei: amenoree, bufeuri
Afecţiuni generale şi legate de locul de administrare: stare de rău/astenie, febră
Afecţiuni gastrointestinale: greaţă/ vărsături, mucozită/ stomatită, diaree, anorexie
Afecţiuni cardiace: căderi bruşte asimptomatice ale valorilor fracţiei de ejecţie
ventriculare stângi, insuficienţă cardiacă congestivă
Afecţiuni oculare: conjunctivită/keratită
Afecţiuni ale pielii şi ţesutului subcutanat: alopecie, toxicitate locală, rash/ prurit,
modificări ale pielii
Afecţiuni hepato-biliare: modificări ale nivelurilor transaminazelor serice
7
Infecţii şi infestări: infecţii
Supraveghere post-marketing:
Afecţiuni gastrointestinale: senzaţie de durere sau pirozis, eritem, eroziuni,
ulceraţii, sângerări, deshidratare, hiperpigmentarea mucoasei orale
Afecţiuni ale pielii şi ţesutului subcutanat: bufeuri, hiperpigmentarea pielii şi a
unghiilor, fotosensibilitate, hipersensibilitate la pielea iradiată (reacţia de
(re)amintire a radiaţiei – “radiation - recall reaction”)
Afecţiuni ale sistemului imunitar: urticarie, anafilaxie, febră, frisoane, şoc
Afecţiuni vasculare: flebită, tromboflebită
Afecţiuni renale şi urinare: colorarea în roşu a urinei 1-2 zile după administrare
Afecţiuni ale sistemului reproducător şi ale sânului: amenoree sau menopuză
prematură la femeile în premenopauză
4.9. Supradozaj
Supradozarea epirubicinei va determina mielosupresie severă (în principal
leucopenie şi trombocitopenie), efecte toxice gastrointestinale (în principal
mucozită) şi complicaţii cardiace acute.
În caz de supradozaj se recomandă supravegherea funcţiei cardiace şi a
hematopoiezei. Dacă deprimarea funcţiei medulare este marcată, pot fi necesare
transfuzii.
Epirubicina nu este hemodializabilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice citostatice şi substanţe înrudite, antracicline.
Cod ATC : L01D B03
S-a constatat că epirubicina este activă pe un spectru larg de tumori experimentale ,
în special leucemii (LK 1210, P 388), sarcoame (SA 180 solid şi ascitic), melanom
(B 16), carcinoame ale sânului, carcinom pulmonar Lewis, carcinom de colon şi de
asemenea pe tumori umane transplantate în şoareci atimici (melanom, carcinom
mamar, carcinom pulmonar, de prostată şi de ovar).
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
La pacienţii cu funcţie hepatică şi renală normală, nivelurile plasmatice de
epirubicină consecutive administrării intravenoase a 60 - 150 mg/m2 urmează o
scădere gradată tri-exponenţială, compusă dintr-o primă fază foarte rapidă şi dintr-o
fază finală lentă caracterizată de un timp de înjumătăţire mediu de aproximativ
40 de ore.
Aceste doze se încadrează în limitele unui caracter farmacocinetic liniar, atât în
privinţa clearance-ului plasmatic, cât şi în privinţa profilului metabolic. Nivelurile
plasmatice ale principalului metabolit derivatul 13-OH, sunt în mod constant mai
mici şi practic paralele cu cele ale compusului nemodificat. Medicamentul are o
eliminare în principal hepatică; valori crescute ale clearance-ului plasmatic
(0,9 l/min) arată că eliminarea lentă se datorează distribuţiei largi la nivelul
8
ţesuturilor.
Epirubicina nu traversează bariera hematoencefalică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
La şoareci şi şobolani, DL50 de epirubicină a fost de 29,3 şi respectiv 14,2 mg/kg,
iar la câini de aproximativ 2 mg/kg. Studiile privitoare la toxicitatea prin
administrarea repetată (iepuri şi câini) şi la cardiotoxicitate (şobolani şi iepuri), au
demonstrat că epirubicina este caracterizată de un grad mai mic de toxicitate decât
doxorubicina. La animalele de experienţă, epirubicina a demonstrat proprietăţi
mutagenice şi carcinogenice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
P-hidroxibenzoat de metil, lactoză monohidrat.
6.2. Incompatibilităţi
Epirubicina nu trebuie amestecată cu alte medicamente. Trebuie evitat contactul cu
soluţii alcaline, deoarece va determina hidroliza medicamentului. Epirubicina nu
trebuie amestecată cu heparina, din cauza incompatibilităţii chimice care poate duce
la precipitare.
6.3. Perioada de valabilitate
4 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original.
Soluţia constituită se va utiliza imediat după preparare.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon de sticlă incoloră a 34 ml ce conţine 50 mg liofilizat.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea
administrării şi manipularea sa
Prepararea liofilizatului pentru administrarea intravenoasă. Dizolvaţi în solutie de
clorură de sodiu/apă pentru preparate injectabile. Conţinutul flaconului se găseşte
sub presiune negativă. Pentru a reduce formarea aerosolilor în timpul constituirii,
acul va trebui inserat cu grijă. De asemenea, trebuie evitată inhalarea aerosolilor
formaţi în timpul constituirii.
Administrarea intravenoasă. Epirubicina trebuie administrată în tubul unei perfuzii
intravenoase (soluţie de clorură de sodiu 0,9% sau soluţie de glucoză 5%). Pentru a
minimaliza riscul de tromboză sau extravazare perivenoasă, durata obişnuită a
perfuziei variază între 3 şi 20 minute, în funcţie de doza şi volumul soluţiei
perfuzabile. Administrarea printr-o injecţie intravenoasă directă nu este
recomandată, din cauza riscului de extravazare care poate apărea chiar şi în
9
prezenţa sângelui la aspiraţia prin ac (a se vedea punctul 4.4 Atenţionări şi precauţii
speciale).
Epirubicina trebuie folosită în primele 24 ore de la penetraţia dopului de cauciuc.
Aruncaţi soluţia care rămâne nefolosită.
Administrarea intravezicală. Epirubicina trebuie instilată cu ajutorul unui cateter şi
reţinută intravezical timp de o oră. În timpul instilării, pacientul trebuie întors,
pentru a fi siguri că mucoasa vezicală a pelvisului are contactul cel mai îndelungat
posibil cu soluţia. Pentru a evita diluarea nedorită cu urina, pacientul trebuie instruit
să nu bea nici un lichid cu 12 ore anterior instilaţiei. De asemenea, trebuie instruit
să evacueze vezica la sfârşitul instilaţiei.
Măsuri de protecţie. Datorită toxicităţii acestei substanţe, se recomandă
următoarele măsuri de protecţie:
- Personalul trebuie să înveţe tehnica adecvată pentru constituire şi manevrare;
- Femeile gravide din personal nu trebuie să manevreze acest medicament;
- Personalul care manevrează epirubicina trebuie să poarte echipament de
protecţie: ochelari, halate, mănuşi de unică folosinţă şi măşti;
- Trebuie aleasă o arie specială, destinată constituirii (de preferat sub un sistem cu
scurgere laminară); suprafaţa de lucru trebuie protejată cu hârtie absorbantă,
plastifiată pe suprafaţa inferioară, de unică folosinţă;
- Toate obiectele folosite pentru constituire, administrare sau curăţare, inclusiv
mănuşile, trebuie plasate în recipiente de reciclare a materialelor cu risc înalt,
pentru a fi incinerate la temperatură mare;
- Soluţia care se varsă sau se scurge trebuie tratată cu soluţie de hipoclorit de
sodiu diluat (1% clorură), preferabil prin înmuiere, iar apoi cu apă;
- Toate materialele folosite la curăţare trebuie tratate cum s-a menţionat mai sus;
- În cazul contactului cu pielea, spălaţi bine aria afectată cu săpun şi apă sau cu
soluţie de bicarbonat de sodiu. Nu iritaţi pielea folosind la spălare o perie.
- În caz de contact cu ochii, ţineţi pleoapele ochiului(or) afectat(ţi) deschise şi
spălaţi cu apă din abundenţă timp de cel puţin 15 minute, apoi consultaţi un medic.
- Spălaţi-vă întotdeauna pe mâini după scoaterea mănuşilor.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pharmacia Italia S.p.A. (membru al grupului Pfizer)
Via Robert Koch, 1.2
20152 Milano, Italia
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
5442/2005/01
9.DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Reautorizare – Iunie, 2005
10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai, 2005
10
Document Outline
Prospect
FARMORUBICIN® RD
Liofilizat pentru soluţie injectabilă, 50 mg
Citiţi cu atenţie întreg acest prospect înainte de a începe utilizarea medicamentului.
- Păstraţi acest prospect. Puteţi avea nevoie să-l recitiţi.
- Dacă aveţi întrebări suplimentare, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră personal şi nu trebuie să-l daţi altor
persoane. Le poate face rău chiar dacă au aceleaşi simptome ca ale dumneavoastră.
În acest prospect:
1. Ce este FARMORUBICIN RD şi pentru ce se utilizează
2. Înainte de a vi se administra FARMORUBICIN RD
3. Cum se administrează FARMORUBICIN RD
4. Posibile reacţii adverse
5. Cum se păstrează FARMORUBICIN RD
FARMORUBICIN RD liofilizat pentru soluţie injectabilă, 50 mg
Clorhidrat de epirubicină
- Substanţa activă a medicamentului este clorhidratul de epirubicină. Fiecare flacon conţine
50 mg clorhidrat de epirubicină
- Ceilalţi excipienţi sunt: p-hidroxibenzoat de metil, lactoză monohidrat.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă este: Pharmacia Italia S.p.A. (membru al grupului
Pfizer), Via Robert Koch 1.2, 20152 Milano, Italia
Producător: Pharmacia Italia S.p.A. (Nerviano plant), Viale Pasteur 10, Italia
1. CE ESTE FARMORUBICIN RD ŞI PENTRU CE ESTE UTILIZAT
FARMORUBICIN RD aparţine grupei de medicamente cunoscute sub denumirea de antracicline,
utilizate pentru tratamentul diferitelor tumori.
FARMORUBICIN RD (“rapid dissolution”: cu dizolvare rapidă) conţine clorhidrat de epirubicină
50 mg, sub forma unei pastile de pulbere roşie, în flacoane de sticlă incolore. O cutie conţine 1
flacon cu liofilizat.
FARMORUBICIN RD este indicat pentru tratamentul următoarelor afecţiuni: carcinom
tranziţional de vezică urinară, cancer de sân în stadiu incipient sau cancer de sân metastatic
(avansat), cancer gastro-esofagian, cancere la nivelul capului şi gâtului, carcinom hepatocelular
primitiv, leucemie acută, cancer pulmonar cu celule mari sau cu celule mici, limfom hodgkinian
sau non-hodgkinian, mielom multiplu, cancer ovarian, cancer de pancreas, cancer de prostată
refractar la terapia hormonală, cancer colorectal, sarcoame ale ţesuturilor moi şi osoase.
1
2. ÎNAINTE DE A VI SE ADMINISTRA FARMORUBICIN RD
FARMORUBICIN RD nu trebuie să vi se administreze:
- dacă sunteţi alergic la epirubicină sau la orice alt component al produsului, la alte
antracicline sau antracendione;
- dacă suferiţi de boli grave de sânge, inimă (inclusiv infarct miocardic recent) sau ficat, nu vi
se va administra FARMORUBICIN RD pe cale injectabilă. Medicul vă va spune dacă puteţi fi
tratat cu FARMORUBICIN RD.
- dacă vi s-au administrat recent doze mari de epirubicină şi/sau alte antracicline sau
antracendione. Înainte de a vi se va administra FARMORUBICIN RD, medicul dumneavostră
vă va spune dacă sunteţi refăcuţi după eventuale fenomene toxice datorate acestor
medicamente.
- în unele tumori de vezică urinară, dacă suferiţi de infecţii urinare sau de inflamaţii ale vezicii
urinare, FARMORUBICIN RD nu vi se va administra intravezical
Aveţi o grijă deosebită în cazul tratamentului cu FARMORUBICIN RD
-
informaţi medicul dacă suferiţi de boli de sânge, inimă, rinichi sau ficat. Medicul va
ajusta dozele.
Sarcină
FARMORUBICIN RD nu se administrează în timpul sarcinii decât strict la recomandarea
medicului. Informaţi medicul dacă sunteţi gravidă sau bănuiţi că sunteţi gravidă. Adresaţi-vă
medicului înainte de a utiliza orice medicament în timpul sarcinii.
Alăptare
FARMORUBICIN RD nu se administrează în timpul alăptării. Înainte de a începe tratamentul,
trebuie să încetaţi alăptarea. Adresaţi-vă medicului înainte de a utiliza orice medicament în
perioada de alăptare.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu se cunosc efecte ale FARMORUBICIN RD asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Dacă totuşi aveţi ameţeli în timpul tratamentului, evitaţi să conduceţi vehicule sau
să folosiţi utilaje.
Utilizarea altor medicamente
Unele medicamente, dacă sunt luate în acelaşi timp cu FARMORUBICIN RD, pot influenţa
modul de acţiune al acestuia, sau FARMORUBICIN RD poate influenţa modul de acţiune al
medicamentelor respective. Informaţi medicul dacă luaţi unul din următoarele medicamente:
- alte medicamente pentru tratamentul cancerului (în prezent sau în trecut), deoarece efectele
secundare nedorite sunt mai posibile;
- medicamente cunoscute sub denumirea de blocante ale canalelor de calciu, folosite pentru
tratarea hipertensiunii arteriale sau a unor boli de inimă (angina pectorală). Medicul va
verifica periodic funcţia inimii în timpul tratamentului.
- cimetidină, folosită pentru tratamentul ulcerului gastric. Înainte de a începe tratamentul cu
FARMORUBICIN RD, trebuie să întrerupeţi tratamentul cu cimetidină.
Vă rugăm să informaţi medicul dacă luaţi sau aţi luat recent alte medicamente, chiar şi din cele
care nu necesită prescripţie medicală.
3. CUM SE ADMINISTREAZĂ FARMORUBICIN RD
FARMORUBICIN RD vi se va administra sub stricta supraveghere a unui medic cu experienţă în
acest tip de tratament.
2
Înainte de administrare, liofilizatul de FARMORUBICIN RD se constituie prin dizolvare în
solventul adecvat.
În funcţie de boala care trebuie tratată soluţia vi se va administra intravenos, intraarterial sau
intravezical.
Mărimea şi frecvenţa de administrare a dozelor vor depinde de boală şi de alte afecţiuni de care
eventual suferiţi, doza fiind calculată prin raportarea la greutatea dumneavoastră. Administrarea
se va face în cicluri (cure) de tratament.
Administrarea intravenoasă
Regimurile cu doză standard de începere. Când FARMORUBICIN RD este administrat ca agent
unic, doza standard de începere recomandată la adulţi pentru o cură este de 60 - 90 mg/m2
suprafaţă corporală. Doza totală de începere per ciclu poate fi administrată într-o singură priză
sau poate fi împărţită în mai multe prize administrate în 2 - 3 zile succesive. În condiţiile unei
recuperări normale consecutiv fenomenelor de toxicitate induse de medicament, fiecare cură de
tratament poate fi repetată la 3 - 4 săptămâni. Dacă FARMORUBICIN RD se administrează în
asociere cu alte medicamente împotriva cancerului şi care ar putea provoca toxicitate, doza
recomandată pentru o cură trebuie redusă corespunzător.
Regimuri cu doză mare de începere. Dozele mari de începere pot fi utilizate în tratamentul
cancerelor de sân şi pulmonar. Când FARMORUBICIN RD este administrat ca agent unic, doza
mare de începere recomandată la adulţi pentru o cură este de 90-135 mg/m2 în ziua 1 sau
45 mg/m2 în zilele 1, 2, 3, la fiecare 3 - 4 săptămâni. În tratamentul combinat cu alte
medicamente, doza mare de începere recomandată este de 90 - 120 mg/m2 în ziua 1, la fiecare
3 - 4 săptămâni.
Administrarea la pacienţii cu afecţiuni renale. Dacă suferiţi de boli grave de rinichi, medicul vă
va administra doze mai mici.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică. În funcţie de rezultatele analizelor hepatice
(nivelul sanguin de bilirubină) medicul poate reduce dozele (la jumătate sau la un sfert din cele
uzuale).
Administrarea la pacienţii pretrataţi cu doze mari sau la pacienţii cu infiltrare medulară
neoplazică (la care măduva osoasă nu poate produce celule sanguine la niveluri normale). Pot fi
necesare doze mai mici de începere sau intervale mai mari între ciclurile de tratament.
Administrarea intravezicală la pacienţii cu tumori ale vezicii urinare
Soluţia constituită trebuie introdusă cu ajutorul unui cateter şi reţinută în vezică timp de o oră. În
timpul instilării, pacientul trebuie să se rotească pentru a menţine un contact cât mai lung între
soluţie şi pereţii vezicii urinare. Pentru a evita diluarea nedorită a soluţiei cu urina, pacientul
trebuie să nu bea nici un lichid cu 12 ore înaintea introducerii soluţiei. De asemenea, pacientul
trebuie să urineze la sfârşitul instilaţiei.
Se recomandă 8 instilaţii săptămânale a câte 50 mg (în 25 - 50 ml soluţie salină). În caz de
toxicitate locală (cistită chimică), doza trebuie redusă la 30 mg. Pacienţii pot primi 4 administrări
săptămânale a câte 50 mg, urmate de 11 instilaţii lunare cu aceeaşi doză.
În funcţie de tumoră şi de tolerabilitatea la medicament, doza intravezicală poate fi crescută până
la 80 mg.
3
Administrarea intraarterială la pacienţii cu tumori de ficat
Vi se pot injecta în artera hepatică doze de 60 până la 90 mg/m2, la intervale de 3 săptămâni până
la 3 luni, sau doze de 40 - 60 mg/m2 în cicluri de 4 săptămâni.
Dacă vi se administrează doze mai mari de FARMORUBICIN RD decât este necesar
Deoarece tratamentul cu FARMORUBICIN RD se efectuează sub strictă supraveghere medicală,
este puţin probabil să primiţi doze mai mari decât este necesar. Totuşi, dacă din întâmplare a fost
administrată o doză mai mare, numărul de celule albe sau de trombocite din sânge poate scade
sub valorile normale, pot apărea leziuni ale mucoasei bucale sau afecţiuni cardiace acute.
Tratarea acestor complicaţii se face cu antibiotice, transfuzii trombocitare, medicamente care
stimulează producerea de celule albe sanguine, tratamentul simptomatic al leziunilor bucale şi
verificarea funcţiei cardiace urmată de tratamentul adecvat dacă este necesar.
Dacă o doză de FARMORUBICIN RD a fost omisă
Deoarece FARMORUBICIN RD se administrează de către personalul medical, este puţin probabil
să se uite administrarea unei doze. Totuşi, informaţi medicul dacă aveţi impresia că s-a omis
administrarea unei doze.
Medicul decide care este durata tratamentului. Dumneavostră trebuie să urmaţi tratamentul atât
timp cât medicul vă recomandă.
4. POSIBILE REACŢII ADVERSE
Ca şi în cazul altor medicamente, FARMORUBICIN RD poate determina reacţii adverse nedorite.
Aceste efecte pot apărea în timpul administrării medicamentului sau în perioada dintre
administrări.
Cele mai frecvente reacţii adverse constau în diminuarea numărului de celule sanguine, ceea ce
poate duce la anemie, reducerea rezistenţei la infecţii, învineţiri la cele mai mici traumatisme sau
sângerări care apar cu prea mare uşurinţă. Medicul va recomanda efectuarea regulată a analizelor
sanguine.
Alte posibile reacţii adverse sunt: greaţă, vărsături, leziuni în cavitatea bucală, uscăciunea gurii,
dureri de stomac, diaree, scăderea poftei de mâncare, căderea părului, erupţii sau alte reacţii la
nivelul pielii, mâncărime, urticarie, hipersensibilitatea pielii inclusiv la lumina soarelui, stare de
rău general, stare de slăbiciune generală, frisoane, febră, dispariţia menstruaţiilor sau instalarea
precoce a menopauzei, bufeuri de căldură, inflamaţii oculare (conjunctivită sau keratită),
creşterea nivelului sanguin de enzime cunoscute sub denumirea de transaminaze hepatice,
probleme cardiace, leucemie. La apariţia acestor reacţii, contactaţi imediat medicul
dumneavoastră.
De asemenea, sunt posibile colorarea anormală a pielii, unghiilor sau a mucoasei bucale
(hiperpigmentare), precum şi colorarea în roşu a urinii în primele 1 - 2 zile de la o administrare.
Reacţiile anafilactice grave (anafilaxie, şoc) sau embolie pulmonară pot apărea rareori. Dacă
observaţi apariţia bruscă a respiraţiei şuierătoare, dificultăţi în respiraţie, umflarea pleoapelor,
feţei sau buzelor, pete roşii pe piele, mâcărime (mai ales generalizată) spuneţi imediat medicului
dumneavoastră.
4
În cazul injectării intravenoase sau intraarteriale sunt posibile durerea şi inflamaţia (datorită
prezenţei medicamentului în afara vaselor sanguine) la locul injectării. Dacă simţiţi durere sau
aveţi senzaţia de arsură la locul injectării, informaţi imediat medicul dumneavoastră.
Dacă observaţi apariţia altor reacţii adverse decât cele menţionate, vă rugăm să informaţi
medicul dumneavoastră.
5.
CUM SE PĂSTREAZĂ FARMORUBICIN RD
A nu se lăsa la îndemâna sau la vederea copiilor.
Flaconul cu liofilizat se păstrează la temperaturi sub 25°C.
După constituirea soluţiei, acesta trebuie administrată imediat.
A nu se folosi după data de expirare inscripţionată pe ambalaj.
Data ultimei verificări a prospectului
Mai, 2005
5
Următoarele informaţii sunt destinate doar personalului medical:
Informaţii privind constituirea
Dizolvaţi în solutie de clorură de sodiu/apă pentru preparate injectabile. Conţinutul flaconului se
găseşte sub presiune negativă. Pentru a reduce formarea aerosolilor în timpul constituirii, acul va
trebui inserat cu grijă. De asemenea, trebuie evitată inhalarea aerosolilor formaţi în timpul
constituirii.
Incompatibilităţi
FARMORUBICIN RD nu trebuie amestecată cu alte produse decât cele menţionate. Trebuie
evitat contactul cu soluţii alcaline, deoarece va determina hidroliza medicamentului.
FARMORUBICIN RD nu trebuie amestecată cu heparina, din cauza incompatibilităţii chimice
care poate duce la precipitare.
Administrarea intravenoasă
FARMORUBICIN RD trebuie administrat în tubul unei perfuzii intravenoase (soluţie de clorură
de sodiu 0,9% sau soluţie de glucoză 5%). Pentru a minimaliza riscul de tromboză sau
extravazare perivenoasă, durata obişnuită a perfuziei variază între 3 şi 20 minute, în funcţie de
doză şi volumul soluţiei perfuzabile. Administrarea printr-o injecţie intravenoasă directă nu este
recomandată, din cauza riscului de extravazare care poate apărea chiar şi în prezenţa sângelui la
aspiraţia prin ac.
FARMORUBICIN RD trebuie folosit în primele 24 ore de la penetrarea dopului de cauciuc.
Aruncaţi soluţia care rămâne nefolosită.
Administrarea intravezicală
FARMORUBICIN RD trebuie instilat cu ajutorul unui cateter şi reţinut intravezical timp de o oră.
În timpul instilării, pacientul trebuie întors, pentru a fi siguri că mucoasa vezicală a pelvisului are
contactul cel mai îndelungat posibil cu soluţia. Pentru a evita diluarea nedorită cu urina,
pacientul trebuie instruit să nu bea nici un lichid cu 12 ore anterior instilaţiei. De asemenea,
trebuie instruit să evacueze vezica la sfârşitul instilaţiei.
Măsuri de protecţie
Datorită toxicităţii acestei substanţe, se recomandă următoarele măsuri de protecţie:
-
Personalul trebuie să înveţe tehnica adecvată pentru reconstituire şi manevrare;
-
Femeile gravide din personal nu trebuie să manevreze acest medicament;
-
Personalul care manevrează epirubicina trebuie să poarte echipament de protecţie: ochelari,
halate, mănuşi de unică folosinţă şi măşti;
-
Trebuie aleasă o arie specială, destinată constituirii (de preferat sub un sistem cu scurgere
laminară); suprafaţa de lucru trebuie protejată cu hârtie absorbantă, plastifiată pe suprafaţa
inferioară, de unică folosinţă;
-
Toate obiectele folosite pentru constituire, administrare sau curăţare, inclusiv mănuşile,
trebuie plasate în recipiente de reciclare a materialelor cu risc înalt, pentru a fi incinerate la
temperatură mare;
6
-
Soluţia care se varsă sau se scurge trebuie tratată cu soluţie de hipoclorit de sodiu diluat
(1% clorură), preferabil prin înmuiere, iar apoi cu apă;
-
Toate materialele folosite la curăţare trebuie tratate cum s-a menţionat mai sus;
-
În cazul contactului cu pielea, spălaţi bine aria afectată cu săpun şi apă sau cu soluţie de
bicarbonat de sodiu. Nu iritaţi pielea folosind la spălare o perie.
-
În caz de contact cu ochii, ţineţi pleoapele ochiului(or) afectat(ţi) deschise şi spălaţi cu apă
din abundenţă timp de cel puţin 15 minute, apoi consultaţi un medic.
-
Spălaţi-vă întotdeauna pe mâini după scoaterea mănuşilor.
7
Document Outline
Informaţii privind etichetarea
FARMORUBICIN® RD
Liofilizat pentru soluţie injectabilă, 50 mg
AMBALAJ PRIMAR – eticheta de flacon
Denumirea produsului: FARMORUBICIN® RD
Denumirea substanţei active, concentraţia: clorhidrat de epirubicina, 50 mg
Forma farmaceutica: liofilizat pentru soluţie injectabilă
Compoziţie: 1 flacon conţine clorhidrat de epirubicină 50 mg şi excipienţi: lactoză
monohidrat echivalentă cu lactoză anhidră 250 mg, p-hidroxibenzoat de metil 10 mg
Calea de administrare: intravenoasă, intravezicală, intraarterială
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
Pharmacia Italia S.p.A. (membru al grupului Pfizer),
Milano, Italia
Menţiuni: A se citi prospectul inainte de utilizare.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
A se administra sub supraveghere medicală.
A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original.
A se feri de îngheţ.
Soluţia constituită se va utiliza imediat după preparare.
AMBALAJ SECUNDAR – cutie
Denumirea produsului: FARMORUBICIN® RD
Denumirea substanţei active, concentraţia: clorhidrat de epirubicina, 50 mg
Forma farmaceutica: liofilizat pentru soluţie injectabilă
Compoziţie: 1 flacon conţine clorhidrat de epirubicină 50 mg şi excipienţi: lactoză
monohidrat echivalentă cu lactoză anhidră 250 mg, p-hidroxibenzoat de metil 10 mg
Calea de administrare: intravenoasă, intravezicală, intraarterială
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
Pharmacia Italia S.p.A. (membru al grupului Pfizer),
Via Robert Koch 1.2, 20152 Milano, Italia
Menţiuni: A se citi prospectul inainte de utilizare.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
A se administra sub supraveghere medicală.
A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original.
A se feri de îngheţ.
Soluţia constituită se va utiliza imediat după preparare.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală - S.
Numărul Autorizaţiei de punere pe piaţă: 5442/2005/01