GEMCITABINA SINDAN 200 mg
SINDAN PHARMA SRL
200mg
L01BC05–Antimetaboliti analogi ai bazelor pirimidinice
Gemcitabinum
Pulb. pt. sol. perf.
Cutie x 1 flac. pulb. pt. sol. perf.
3 ani
200mg
L01BC05–Antimetaboliti analogi ai bazelor pirimidinice
Gemcitabinum
Pulb. pt. sol. perf.
Cutie x 1 flac. pulb. pt. sol. perf.
3 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Gemcitabina sindan 200 mg - (Cutie x 1 flac. pulb. pt. sol. perf.)Alte produse de la SINDAN PHARMA SRL
Folcasin(r) 100 mg/10 ml • Gemcitabina sindan 1 g • Episindan 50 mg • Oxaliplatin actavis 5 mg/ml • Farmorubicin rd 10 mg • Sindronat(r) 400 mg • Carboplatin actavis 10mg/ml • Sinplatin 50 mg •Alte produse cu codul ATC: L01BC05
Gemcitabine medac 38 mg/ml • Gemcitabina sun 1000 mg • Gemcitabine mylan 38 mg/ml • Daplax 200 mg • Gemcitabin stada 38 mg/ml • Gemcitabina ebewe pharma 10 mg/ml • Gemcitabina teva 2000 mg • Gemcitabina ebewe pharma 10 mg/ml •Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
GEMCITABINA SINDAN 200 mg
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine gemcitabină 200 mg sub formă de
clorhidrat de gemcitabină 228 mg.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Gemcitabina Sindan 200 mg este indicat în tratamentul pacienţilor cu:
- cancer bronho-pulmonar fără celule mici. Gemcitabina în asociere cu cisplatina este
indicată ca tratament de primă linie la pacienţii cu cancer bronho-pulmonar fără celule mici
avansat local (stadiile inoperabile IIIA sau IIIB) sau metastatic (stadiul IV). Gemcitabina în
monoterapie este indicată pentru tratamentul paliativ al adulţilor cu cancer bronho-
pulmonar fără celule mici avansat local sau metastatic.
- adenocarcinom pancreatic avansat local sau metastatic. Gemcitabina este indicată şi
pentru tratamentul pacienţilor cu cancer pancreatic refractar la 5-fluorouracil;
- cancer al vezicii urinare, în stadiul invaziv (stadiul IV cu invazie musculară – tumoră cu
sau fără metastaze) în asociere cu cisplatină.
- cancer de sân. Gemcitabina în asociere cu paclitaxel este indicată în tratamentul
cancerului de sân inoperabil, recurent sau metastatic la pacienţii cu recidivă după terapia
adjuvantă/neoadjuvantă. Tratamentul anterior trebuie să includă o antraciclină dacă nu
există contraindicaţii.
- cancer ovarian. Gemcitabina în asociere cu carboplatina este indicată în tratamentul
carcinomului ovarian epitelial recurent la pacienţii cu recidivă la cel puţin 6 luni după
tratamentele pe bază de platină.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Adulţi
Cancer bronho-pulmonar fără celule mici
Doza de gemcitabină recomandată în monochimioterapie este de 1000 mg/m2, administrată
în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Administrarea trebuie repetată o dată pe
săptămână timp de 3 săptămâni, după care urmează o săptămână de pauză. Ulterior, se
repetă acest ciclu de patru săptămâni. În funcţie de toleranţa individuală, se poate lua în
considerare reducerea sau prelungirea intervalului dintre doze.
S-a studiat asocierea gemcitabinei cu cisplatina, folosind două regimuri de
dozaj. Unul dintre acestea a folosit o schemă de trei săptămâni, iar celălalt – de patru
săptămâni.
În schema de trei săptămâni s-a administrat gemcitabină 1250 mg/m2 în
perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute, în zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu de 21 zile. În
funcţie de toleranţa individuală, se pot face reduceri ale dozelor de la un ciclu la altul sau
în cadrul aceluiaşi ciclu.
1
Error : Bad color Error : Bad color În schema de patru săptămâni s-a administrat gemcitabină 1000 mg/m2 în perfuzie
intravenoasă cu durata de 30 minute, în zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de 28 zile. În
funcţie de toleranţa individuală, se pot face reduceri ale dozelor de la un ciclu la altul sau
în cadrul aceluiaşi ciclu.
Adenocarcinom pancreatic
Doza recomandată este de 1000 mg gemcitabină/m2 administrată în perfuzie intravenoasă
cu durata de 30 minute. Administrarea se repetă o dată pe săptămână timp de 7 săptămâni
consecutiv, după care urmează o săptămână de pauză. Ulterior, începând de la ciclul
următor, administrarea trebuie repetată o dată pe săptămână timp de 3 săptămâni
consecutiv, după care urmează o săptămână de pauză. Dozele pot fi reduse, în funcţie de
toleranţa individuală.
Cancer al vezicii urinare, în stadiu invaziv
Doza de gemcitabină recomandată în asociere cu cisplatină este de 1000 mg/m2 în perfuzie
intravenoasă cu durata de 30 minute, în zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de 28 zile, după
care urmează o săptămână de pauză. Cisplatina se administrează în doza recomandată de
70 mg/m2, în ziua 2 (după gemcitabină) a unui ciclu de 28 zile. Ulterior, întregul ciclu de 4
săptămâni se repetă. În funcţie de toleranţa individuală a pacientului, se poate lua în
considerare reducerea sau prelungirea intervalului dintre doze.
Un studiu clinic a demonstrat un efect mielosupresiv mai intens atunci când cisplatina a
fost administrată în doze de 100 mg/m2.
Cancer de sân
Se recomandă următoarea asociere de gemcitabină şi paclitaxel: doza recomandată de
paclitaxel este de 175 mg/m2 administrat intravenos timp de aproximativ 3 ore în ziua 1
urmată de gemcitabină (1250 mg/m2) administrată intravenos timp de 30 minute în zilele 1
şi 8 ale fiecărui ciclu de 21 zile. Orice reducere a dozelor între cicluri sau pe parcursul unui
ciclu se va baza pe observarea toxicităţii individuale. Înaintea iniţierii tratamentului
gemcitabină/paclitaxel pacientul trabuie să aibă o valoare absolută a numărului de
neutrofile de minimum 1500 ( x 106/l).
Cancer ovarian
Se recomandă următoarea asociere de gemcitabină şi carboplatină: gemcitabină 1000
mg/m2 se administrează în perfuzie intravenoasă timp de 30 minute în zilele 1 şi 8 ale
fiecărui ciclu de 21 zile. Carboplatina este administrată după gemcitabină în ziua 1 cu o
doză calculată în funcţie de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp
(ASC) de 4 mg/ml şi minut. Orice reducere a dozelor între cicluri sau pe parcursul unui
ciclu se va face în funcţie de cuantificarea toxicităţii individuale.
În orice indicaţie terapeutică
Înaintea fiecărei administrări, bolnavii trataţi cu gemcitabină trebuie supravegheaţi
hematologic prin efectuarea formulei leucocitare şi determinarea numărului de trombocite.
Dacă este necesar, doza de gemcitabină se va ajusta în conformitate cu indicaţiile din
tabelul următor.
Număr absolut de
Număr de trombocite
Procent din doza
neutrofile (x 106/l)
(x 106/l)
totală
> 1000
ÅŸi >
100000
100%
500–1000 sau
50000–100000
75%
< 500
sau
< 50000
Nu se administrează
La bolnavii trataţi cu gemcitabină se recomandă controlul periodic al funcţiilor hepatice şi
renale, incluzând transaminazele şi creatininemia.
2
Vârstnici
Gemcitabina a fost bine tolerată de pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Nu sunt disponibile
date care să indice necesitatea reducerii dozelor la vârstnici, deşi clearance-ul şi timpul de
înjumătăţire plasmatică ale gemcitabinei sunt influenţate de vârstă.
Copii
Utilizarea gemcitabinei nu a fost studiată la copii.
Insuficienţă hepatică şi renală
Gemcitabina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.
Mod de administrare
Gemcitabina se administrează strict intravenos.
Gemcitabina este bine tolerată în timpul perfuzării şi este, în general, uşor de administrat.
Cazurile de reacţie la locul puncţiei venoase sunt rare; nu s–a raportat nici un caz de
necroză la locul injectării.
Radioterapie
Vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la gemcitabină sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- asocierea gemcitabinei cu cisplatina în insuficienţa renală severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
În cazul prelungirii timpului de administrare al perfuziei şi creşterii frecvenţei de
administrare s–a demonstrat creşterea toxicităţii.
Ca şi alte citotoxice, gemcitabina poate să inducă aplazie medulară, manifestată prin
anemie, leucopenie şi trombocitopenie. Trombocitopenia este adesea severă şi necesită,
uneori, transfuzii cu masă trombocitară. Totuşi, supresia medulară este de scurtă durată şi
nu necesită, în general, reducerea dozei; foarte rar, este necesară întreruperea tratamentului.
Hipersensibilitate: s–au raportat cazuri rare de reacţii anafilactice.
Pacienţii trataţi cu gemcitabină trebuie supravegheaţi atent. Parametrii biologici trebuie
controlaţi de către un laborator de analize medicale. Poate fi necesar tratamentul eventualei
toxicităţi a medicamentului.
Tratamentul trebuie instituit cu prudenţă la bolnavii cu afectarea funcţiei medulare. Ca şi în
cazul altor citotoxice, trebuie luată în considerare posibilitatea aplaziei medulare cumulate,
în cazul chimioterapiilor în asociere sau secvenţiale.
Pacienţii trataţi cu gemcitabină trebuie monitorizaţi hematologic înaintea fiecărei
administrări a gemcitabinei, efectuându-se hemoleucograma şi numărătoarea
trombocitelor. Dacă se evidenţiază toxicitate medulară indusă de medicament (vezi pct. 4.2
Doze şi mod de administrare) trebuie luată în considerare întreruperea sau modificarea
tratamentului. Numărul de elemente figurate sanguine poate să continue să scadă şi după
întreruperea tratamentului.
Gemcitabina se va administra cu prudenţă în caz de insuficienţă hepatică, datorită absenţei
unui studiu la aceşti pacienţi. La pacienţii cu insuficienţă renală cu clearance al creatininei
între 30 şi 80 ml/minut, farmacocinetica gemcitabinei nu este influenţată semnificativ.
3
Administrarea gemcitabinei trebuie evitată la femeile însărcinate sau care alăptează (vezi
pct. 4.6 Sarcina şi alăptarea).
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Nu sunt disponibile date privind interacţiunile medicamentoase.
Radioterapie
Terapie concomitentă (administrare concomitentă sau la un interval mai mic de 7 zile).
Date din studii preclinice şi clinice arată că gemcitabina creşte sensibilitatea la
radioterapie.
Într-un singur studiu în care gemcitabina a fost administrată în doză de 1000 mg/m2 până la
6 săptămâni consecutiv împreună cu radioterapie toracică la pacienţi cu cancer bronho-
pulmonar fără celule mici, s-au observat efecte toxice de tipul mucozită severă cu potenţial
letal, esofagită şi pneumonită. Acestea s-au observat în special la pacienţii care au primit
radioterapie în doze mari (volum mediu de 4795 cm3). Studii ulterioare au indicat că este
posibilă administrarea gemcitabinei în doze mici cu radioterapie concomitentă cu efecte
toxice predictibile. Un studiu de fază 2 a utilizat radioterapie toracică în doze de 66 Gy în
asociere cu gemcitabină (600 mg/m2 de 4 ori) şi cisplatină (80 mg/m2 de 2 ori) timp de 6
săptămâni. Nu a fost încă stabilit regimul terapeutic optim pentru administrarea sigură a
gemcitabinei împreună cu radioterapia.
Informaţiile disponibile nu indică creşterea toxicităţii prin radioterapie administrată după
tratamentul cu gemcitabină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Siguranţa administrării gemcitabinei la femeile însărcinate nu a fost determinată. Deoarece
medicamentul s–a dovedit embriotoxic, fetotoxic şi teratogen în studiile la animale,
utilizarea gemcitabinei în timpul sarcinii şi alăptării trebuie evitată datorită riscului
potenţial pentru făt şi sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deoarece gemcitabina poate produce frecvent somnolenţă, pacienţii trataţi cu Gemcitabina
Sindan 200 mg trebuie avertizaţi în legătură cu aceasta, pentru a evita conducerea
vehiculelor sau folosirea utilajelor pe perioada tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Hematologice
Deoarece gemcitabina poate induce aplazie medulară, poate să apară anemie, leucopenie şi
trombocitopenie ca urmare a administrării Gemcitabina Sindan 200 mg. Supresia medulară
este, în general, moderată, fiind mai pronunţată pe linia granulocitară. O altă reacţie
frecvent raportată este trombocitopenia.
Hepatice
S-au observat creÅŸteri ale transaminazelor hepatice. De obicei, acestea sunt uÅŸoare,
tranzitorii şi nu necesită decât rareori întreruperea tratamentului. Totuşi, se impune
prudenţă la bolnavii a căror funcţie hepatică este alterată.
Digestive
S-a raportat greaţă, însoţită uneori de vărsături. Aceste reacţii adverse necesită măsuri
terapeutice în aproximativ 20% din cazuri, dar nu impun decât rareori scăderea dozelor şi
sunt uÅŸor de tratat cu ajutorul antiemeticelor clasice.
S-au mai raportat diaree ÅŸi efecte toxice bucale.
Respiratorii
În primele ore după perfuzia cu gemcitabină, bolnavii pot să prezinte dispnee, care este, în
general, de intensitate mică şi de scurtă durată. Dispneea necesită rareori reducerea dozelor
4
şi dispare, de obicei, fără tratament specific. Mecanismul ei de apariţie este necunoscut, iar
relaţia sa cu gemcitabina nu este clară.
În timpul tratamentului cu gemcitabină s–au raportat cazuri de edem pulmonar, de
pneumonie interstiţială şi de sindrom de detresă respiratorie a adultului (SDRA), de
etiologie necunoscută. Încă de la debutul acestora, trebuie luată în considerare întreruperea
tratamentului cu gemcitabină.
Renale
La aproximativ jumătate din pacienţi apar proteinurie şi hematurie moderate, dar care sunt
rareori semnificative clinic; de regulă, ele nu se asociază cu modificări ale creatininemiei
sau uremiei. Totuşi, s–au raportat unele cazuri de insuficienţă renală, de etiologie
necunoscută. Nu s–a observat toxicitate renală cumulativă (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi
precauţii speciale).
La pacienţii trataţi cu gemcitabină s–au raportat manifestări clinice care sugerează un
sindrom hemolitic - uremic. Tratamentul cu gemcitabină trebuie întrerupt încă de la
primele semne de anemie hemolitică microangiopatică, cum sunt scăderea bruscă a
hemoglobinei cu trombocitopenie concomitentă, creşterea bilirubinemiei, a creatininemiei,
a uremiei sau a lactatdehidrogenazei (LDH). Insuficienţa renală poate să nu fie reversibilă
chiar şi după întreruperea tratamentului, putând fi necesară instituirea dializei.
Alergice
Pot să apară erupţii însoţite de prurit. De regulă, erupţiile sunt uşoare, nu necesită reduceri
ale dozelor şi răspund la tratamentul local. Ocazional, au fost raportate descuamări,
veziculaţii şi ulceraţii.
Uneori s–a raportat bronhospasm. Acesta este, de regulă, de intensitate moderată şi
tranzitoriu, dar poate necesita tratament parenteral. Gemcitabina nu trebuie administrată la
bolnavii cu sensibilitate cunoscută la acest produs. Au fost raportate cazuri rare de reacţii
anafilactice.
Cardiace
S–au observat cazuri de infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă şi aritmii.
S–au raportat câteva cazuri de hipotensiune arterială.
Cutanate
După administrarea succesivă a radioterapiei şi gemcitabinei s–au raportat manifestări
cutaneo - musculare severe, de tipul dermato-polimiozitei la nivelul locurilor iradiate
anterior.
Alte reacţii adverse
Poate să apară sindrom pseudo-gripal, rareori sever. Acesta este, în general, de scurtă
durată şi necesită rareori reducerea dozelor. Simptomele sale cele mai frecvent raportate
sunt febră, cefalee, lombalgii, frisoane, mialgii, astenie şi anorexie. De asemenea, s-au
raportat frecvent tuse, rinită, stare de rău general, transpiraţii şi insomnie. De asemenea,
febra şi astenia sunt raportate frecvent ca simptome izolate. Mecanismul care stă la baza
acestei toxicităţi nu este cunoscut. Paracetamolul poate să atenueze simptomele.
S-au raportat edem periferic şi foarte rar edem facial. Edemele periferice sunt, de regulă,
moderate şi nu impun decât rareori reducerea dozelor, dar pot fi dureroase; în general, sunt
reversibile după întreruperea gemcitabinei. Mecanismul care stă la baza acestei toxicităţi
nu este cunoscut. Nu există nici o asociere cu semne de insuficienţă cardiacă, hepatică sau
renală.
Următoarele recţii adverse sunt, de asemenea, raportate frecvent: alopecie (în general -
minimă) şi somnolenţă.
5
4.9 Supradozaj
Nu există un antidot cunoscut al gemcitabinei. Dozele unice de până la 5,7 g/m2
administrate în perfuzie intravenoasă timp de 30 minute la interval de două săptămâni au
prezentat toxicitate acceptabilă din punct de vedere clinic. Dacă se suspectează
supradozajul, pacientul trebuie monitorizat atent, efectuând hemoleucograma; dacă este
necesar, se va institui tratament de susţinere.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antineoplazice, antimetaboliţi, analogi ai bazelor pirimidinice.
Cod ATC: L01B C05.
Activitate citotoxică in vitro
Gemcitabina prezintă activitate citotoxică semnificativă asupra diferitelor celule de
rozătoare şi asupra celulelor tumorale umane în cultură. Gemcitabina este un antimetabolit
specific al fazei S a ciclului celular (faza de sinteză a ADN), blocând, în anumite
circumstanţe, progresiunea celulară dincolo de faza G1/S. In vitro, acţiunea citotoxică a
gemcitabinei este în funcţie de concentraţie şi de timp.
Acţiunea antitumorală non-clinică
În modelele tumorale la animale, acţiunea antitumorală a gemcitabinei depinde de schema
de administrare. Administrată zilnic, gemcitabina produce moartea animalelor, cu o
activitate antitumorală minimă. Totuşi, atunci când se utilizează o schemă terapeutică cu
administrare la intervale de trei sau patru zile, gemcitabina poate fi administrată în doze
non–letale care prezintă o acţiune antitumorală marcată pe un număr mare de tumori ale
ÅŸoarecelui.
Metabolism celular şi mecanisme de acţiune
Gemcitabina (dFdC) este metabolizată intracelular de nucleozid–kinaze în nucleozid
difosfat (dFdCDP) şi trifosfat (dFdCTP) active. Acţiunea citotoxică a gemcitabinei pare să
se datoreze inhibării sintezei ADN–ului, prin dubla acţiune a dFdCDP şi a dFdCTP. În
primul rând, dFdCDP inhibă ribonucleozid–reductaza, care acţionează ca enzimă unică a
reacţiilor care produc dezoxinucleozid–trifosfaţii destinaţi sintezei ADN. Inhibarea acestei
enzime de către dFdCDP determină scăderea concentraţiilor dezoxinucleozidelor, în
general, şi a dCTP, în particular. În al doilea rând, dFdCTP intră în competiţie cu dCTP
pentru încorporarea sa în ADN (auto–potenţializare). În acelaşi mod, o mică cantitate de
gemcitabină poate fi, de asemenea, încorporată şi în ARN. Astfel, scăderea concentraţiei
intracelulare de dCTP potenţează încorporarea dFdCTP în ADN. ADN–polimeraza epsilon
nu poate îndepărta gemcitabina şi nu poate repara lanţurile de ADN în curs de formare.
După încorporarea gemcitabinei în ADN, lanţurilor de ADN în curs de elongare li se
adaugă un nucleozid suplimentar. În urma acestei adăugări, se produce inhibarea completă
a sintezei de ADN (terminarea mascată a lanţului de ADN). După încorporarea sa în ADN,
gemcitabina induce procesul de liză celulară programată, cunoscut sub numele de
apoptoză.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţiile plasmatice maxime măsurate imediat după administrarea unei doze de 1000
mg/m2 în perfuzie cu durata de 30 minute variază de la 10 la 40 mg/ml. Timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică terminal al gemcitabinei este de 17 minute (între 11 şi 26 minute).
Volumul aparent de distribuţie mediu al compartimentului central este de 11 l/m2 (între 5 şi
21 l/m2), iar volumul aparent de distribuţie mediu la starea de echilibru (VSS) este de 17
l/m2 (între 9 şi 30 l/m2). Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă, iar distribuţia
6
tisulară nu este extensivă. Clearance–ul sistemic mediu este de 90 l/oră/m2 (între 40 şi 130
l/oră/m2). La femei, clearance–ul este cu aproximativ 30% mai mic decât la bărbaţi. Cu
toate acestea, la femei, nu este necesară reducerea dozele recomandate. Mai puţin de 10%
din doza administrată se excretă prin urină sub formă nemodificată. Valoarea clearance–
ului renal mediu este de 2–7 l/oră/m2.
Metabolizare
Gemcitabina este metabolizată rapid de către citidin–dezaminază în ficat, rinichi, sânge şi
alte ţesuturi. Metabolizarea intracelulară a gemcitabinei produce mono–, di– şi trifosfaţi de
gemcitabină (dFdCMP, dFdCDP şi dFdCTP), dintre care dFdCDP şi dFdCTP sunt
consideraţi activi. Aceşti metaboliţi intracelulari nu au fost detectaţi în plasmă şi în urină.
Metabolitul principal, 2’–dezoxi–2’,2’–difluorouridină (dFdU) este prezent în plasmă şi în
urină, dar este inactiv.
Cinetica dFdCTP
Acest metabolit se găseşte în celulele mononucleare circulante. Informaţiile care urmează
se referă la aceste celule.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază de la 0,7 la 12 ore. Concentraţiile
intracelulare cresc în funcţie de doza de gemcitabină administrată: dozele cuprinse între 35
şi 350 mg/m2/30 minute realizează la starea de echilibru concentraţii de 0,4 - 5 μg/ml.
Peste valoarea concentraţiei plasmatice a gemcitabinei de 5 mg/ml, valorile dFdCTP nu
mai cresc, fapt care sugerează că formarea sa în aceste celule este saturabilă.
Concentraţiile plasmatice ale gemcitabinei consecutive unei doze de 1000 mg/m2/30
minute sunt mai mari de 5 mg/ml timp de aproximativ 30 minute după terminarea perfuziei
şi mai mari de 0,4 mg/ml pe parcursul orei următoare.
Cinetica dFdU
Concentraţia plasmatică maximă în interval de 3 - 15 minute după terminarea unei perfuzii
de 1000 mg/m2/30 minute variază de la 28 la 52 mg/ml. Concentraţiile minime după
administrarea săptămânală sunt de 0,07 - 1,12 mg/ml, fără acumulare aparentă.
Concentraţiile plasmatice scad conform unei curbe trifazice. Timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de 65 ore (între 33 şi 84 ore). Compusul dFdU reprezintă
între 91 şi 98% din clearance–ul gemcitabinei. Volumul mediu de distribuţie al
compartimentului central este de 18 l/m2 (între 11 şi 22 l/m2), iar volumul mediu de
distribuţie la starea de echilibru (VSS) este de 150 l/m2 (între 96 şi 228 l/m2).
Distribuţia tisulară este importantă, iar clearance–ul mediu aparent este de 2,5 l/oră şi m2
(între 1 şi 4 l/oră şi m2). Eliminarea se face pe cale urinară.
Eliminarea globală
În cursul săptămânii care urmează administrării, se regăseşte între 92 şi 98% din
gemcitabina administrată, 99% în urină, în principal sub formă de dFdU; restul de 1% se
elimină prin materiile fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pe parcursul studiilor cu doze repetate, cu durata de până la şase luni, realizate la şoarece şi
câine, principalul efect observat a fost supresia hematopoiezei. Acest efect, legat de
proprietăţile citotoxice ale gemcitabinei, a fost reversibil după întreruperea tratamentului.
Gravitatea efectului a fost în funcţie de schema terapeutică şi doza administrată.
Oncogenitate, mutagenitate, efecte asupra fertilităţii
În timpul unui studiu in vivo, gemcitabina a produs alterări citogenice. Gemcitabina a
produs mutaţii genetice în cursul unui studiu in vitro, asupra unei linii de celule ale
limfomului de ÅŸoarece (L5178Y). La ÅŸoarecii masculi gemcitabina a produs oligospermie,
reversibilă, dependentă de schema terapeutică şi de doza administrată. Cu toate că studiile
7
la animale au demonstrat un efect al gemcitabinei asupra fertilităţii masculine, acesta nu s–
a observat şi asupra fertilităţii feminine.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol, acetat de sodiu, acid clorhidric 10%, hidroxid de sodiu 10%.
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani, în ambalajul original.
Cel mult 24 ore, după reconstituirea soluţiei.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, ferit de îngheţ, în ambalajul original.
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, după reconstituirea soluţiei.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon conţinând pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Prepararea soluţiilor injectabile de citostatice trebuie efectuată numai de un personal
specializat şi instruit în acest scop, în condiţii care să asigure protecţia mediului şi,
îndeosebi, a personalului care manipulează soluţiile. Ea necesită un loc special destinat
acestui scop. In acest loc sunt interzise fumatul ÅŸi consumul de alimente ÅŸi lichide.
Personalul trebuie să dispună de un ansamblu de materiale adecvate manipulării, îndeosebi
halate cu mâneci lungi, măşti de protecţie, bonete, ochelari de protecţie, mănuşi sterile de
unică folosinţă, câmpuri de protecţie, containere şi saci de colectare a deşeurilor. Materiile
fecale şi vărsăturile trebuie manipulate cu atenţie. Femeile însărcinate trebuie avertizate să
evite manipularea citotoxicelor. Toate ambalajele sparte trebuie tratate cu aceleaşi măsuri
de precauţie şi considerate ca obiecte contaminate. Indepărtarea deşeurilor contaminate se
realizează prin incinerare în containere rigide, destinate acestui scop.
Singurul diluant aprobat pentru reconstituirea pulberii sterile de gemcitabină este soluţia
injectabilă de clorură de sodiu 0,9%, fără conservanţi. Din considerente de solubilitate,
concentraţia maximă a gemcitabinei la reconstituire este de 40 mg/ml. Reconstituirea la
concentraţii mai mari de 40 mg/ml poate produce dizolvare incompletă şi trebuie evitată.
Pentru reconstituire se adaugă cel puţin 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9%.
Se agită flaconul pentru ca substanţa să se dizolve. Cantitatea necesară de medicament se
poate administra aşa cum a fost preparată anterior sau se poate dilua în continuare cu
soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9%.
Ori de câte ori soluţia şi ambalajul permit, medicamentele parenterale trebuie inspectate
vizual înaintea administrării, pentru depistarea particulelor şi a modificărilor de culoare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. SINDAN S.R.L.
B-dul Ion Mihalache nr. 11
Cod 011171, Sector 1, Bucuresti, Romania
8
8. NUMÄ‚RUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
4915/2004/01
9. DATA AUTORIZÄ‚RII SAU A ULTIMEI REAUTORIZÄ‚RI
Autorizare – Decembrie 2004
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2004
9
Prospect
GEMCITABINA SINDAN 200 mg
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Compoziţie
Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine gemcitabină 200 mg sub formă de
clorhidrat de gemcitabină 228 mg şi excipienţi: manitol, acetat de sodiu, acid clorhidric 10%,
hidroxid de sodiu 10%.
Grupa farmacoterapeutică: antineoplazice, antimetaboliţi, analogi ai bazelor pirimidinice.
Indicaţii terapeutice
Gemcitabina Sindan 200 mg este indicat în tratamentul pacienţilor cu:
- cancer bronho-pulmonar fără celule mici. Gemcitabina în asociere cu cisplatina este
indicată ca tratament de primă linie la pacienţii cu cancer bronho-pulmonar fără celule mici
avansat local (stadiile inoperabile IIIA sau IIIB) sau metastatic (stadiul IV). Gemcitabina în
monoterapie este indicată pentru tratamentul paliativ al adulţilor cu cancer bronho-pulmonar fără
celule mici avansat local sau metastatic.
- adenocarcinom pancreatic avansat local sau metastatic. Gemcitabina este indicată şi
pentru tratamentul pacienţilor cu cancer pancreatic refractar la 5-fluorouracil;
- cancer al vezicii urinare, în stadiul invaziv (stadiul IV cu invazie musculară – tumoră cu
sau fără metastaze) în asociere cu cisplatină.
- cancer de sân. Gemcitabina în asociere cu paclitaxel este indicată în tratamentul
cancerului de sân inoperabil, recurent sau metastatic la pacienţii cu recidivă după terapia
adjuvantă/neoadjuvantă. Tratamentul anterior trebuie să includă o antraciclină dacă nu există
contraindicaţii.
- cancer ovarian. Gemcitabina în asociere cu carboplatina este indicată în tratamentul
carcinomului ovarian epitelial recurent la pacienţii cu recidivă la cel puţin 6 luni după
tratamentele pe bază de platină.
Contraindicaţii
- hipersensibilitate la gemcitabină sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- asocierea gemcitabinei cu cisplatina în insuficienţa renală severă.
Precauţii
În cazul prelungirii timpului de administrare al perfuziei şi creşterii frecvenţei de
administrare s–a demonstrat creşterea toxicităţii.
Ca şi alte citotoxice, gemcitabina poate să inducă aplazie medulară, manifestată prin
anemie, leucopenie şi trombocitopenie. Trombocitopenia este adesea severă şi necesită, uneori,
transfuzii cu masă trombocitară. Totuşi, supresia medulară este de scurtă durată şi nu necesită, în
general, reducerea dozei; foarte rar, este necesară întreruperea tratamentului.
Hipersensibilitate: s–au raportat cazuri rare de reacţii anafilactice.
Pacienţii trataţi cu gemcitabină trebuie supravegheaţi atent. Parametrii biologici trebuie
controlaţi de către un laborator de analize medicale. Poate fi necesar tratamentul eventualei
toxicităţi a medicamentului.
1
Error : Bad color Error : Bad color Error : Bad color Tratamentul trebuie instituit cu prudenţă la bolnavii cu afectarea funcţiei medulare. Ca şi în
cazul altor citotoxice, trebuie luată în considerare posibilitatea aplaziei medulare cumulate, în
cazul chimioterapiilor în asociere sau secvenţiale.
Pacienţii trataţi cu gemcitabină trebuie monitorizaţi hematologic înaintea fiecărei
administrări a gemcitabinei, efectuându-se hemoleucograma şi numărătoarea trombocitelor. Dacă
se evidenţiază toxicitate medulară indusă de medicament (vezi pct. Doze şi mod de administrare)
trebuie luată în considerare întreruperea sau modificarea tratamentului. Numărul de elemente
figurate sanguine poate să continue să scadă şi după întreruperea tratamentului.
Administrarea gemcitabinei trebuie evitată la femeile însărcinate sau care alăptează (vezi
pct. Sarcina şi alăptarea).
Interacţiuni
Nu sunt disponibile date privind interacţiunile medicamentoase.
Radioterapie
Terapie concomitentă (administrare concomitentă sau la un interval mai mic de 7 zile).
Date din studii preclinice şi clinice arată că gemcitabina creşte sensibilitatea la
radioterapie.
Într-un singur studiu în care gemcitabina a fost administrată în doză de 1000 mg/m2 până la
6 săptămâni consecutiv împreună cu radioterapie toracică la pacienţi cu cancer bronho-pulmonar
fără celule mici, s-au observat efecte toxice de tipul mucozită severă cu potenţial letal, esofagită
şi pneumonită. Acestea s-au observat în special la pacienţii care au primit radioterapie în doze
mari (volum mediu de 4795 cm3). Studii ulterioare au indicat că este posibilă administrarea
gemcitabinei în doze mici cu radioterapie concomitentă cu efecte toxice predictibile. Un studiu
de fază 2 a utilizat radioterapie toracică în doze de 66 Gy în asociere cu gemcitabină (600 mg/m2
de 4 ori) şi cisplatină (80 mg/m2 de 2 ori) timp de 6 săptămâni. Nu a fost încă stabilit regimul
terapeutic optim pentru administrarea sigură a gemcitabinei împreună cu radioterapia.
Informaţiile disponibile nu indică creşterea toxicităţii prin radioterapie administrată după
tratamentul cu gemcitabină.
Atenţionări speciale
Gemcitabina se va administra cu prudenţă în caz de insuficienţă hepatică, datorită absenţei
unui studiu la aceşti pacienţi. La pacienţii cu insuficienţă renală cu clearance al creatininei între
30 şi 80 ml/minut, farmacocinetica gemcitabinei nu este influenţată semnificativ.
Sarcina şi alăptarea
Siguranţa administrării gemcitabinei la femeile însărcinate nu a fost determinată. Deoarece
medicamentul s–a dovedit embriotoxic, fetotoxic şi teratogen în studiile la animale, utilizarea
gemcitabinei în timpul sarcinii şi alăptării trebuie evitată datorită riscului potenţial pentru făt şi
sugar.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deoarece gemcitabina poate produce frecvent somnolenţă, pacienţii trataţi cu Gemcitabina
Sindan 200 mg trebuie avertizaţi în legătură cu aceasta, pentru a evita conducerea vehiculelor sau
folosirea utilajelor pe perioada tratamentului.
Doze ÅŸi mod de administrare
Adulţi
Cancer bronho-pulmonar fără celule mici
Doza de gemcitabină recomandată în monochimioterapie este de 1000 mg/m2, administrată
în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Administrarea trebuie repetată o dată pe
săptămână timp de 3 săptămâni, după care urmează o săptămână de pauză. Ulterior, se repetă
2
Error : Bad color Error : Bad color Error : Bad color acest ciclu de patru săptămâni. În funcţie de toleranţa individuală, se poate lua în considerare
reducerea sau prelungirea intervalului dintre doze.
S-a studiat asocierea gemcitabinei cu cisplatina, folosind două regimuri de
dozaj. Unul dintre acestea a folosit o schemă de trei săptămâni, iar celălalt – de patru săptămâni.
În schema de trei săptămâni s-a administrat gemcitabină 1250 mg/m2 în
perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute, în zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu de 21 zile. În
funcţie de toleranţa individuală, se pot face reduceri ale dozelor de la un ciclu la altul sau în
cadrul aceluiaÅŸi ciclu.
În schema de patru săptămâni s-a administrat gemcitabină 1000 mg/m2 în perfuzie
intravenoasă cu durata de 30 minute, în zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de 28 zile. În funcţie de
toleranţa individuală, se pot face reduceri ale dozelor de la un ciclu la altul sau în cadrul aceluiaşi
ciclu.
Adenocarcinom pancreatic
Doza recomandată este de 1000 mg gemcitabină/m2 administrată în perfuzie intravenoasă
cu durata de 30 minute. Administrarea se repetă o dată pe săptămână timp de 7 săptămâni
consecutiv, după care urmează o săptămână de pauză. Ulterior, începând de la ciclul următor,
administrarea trebuie repetată o dată pe săptămână timp de 3 săptămâni consecutiv, după care
urmează o săptămână de pauză. Dozele pot fi reduse, în funcţie de toleranţa individuală.
Cancer al vezicii urinare, în stadiu invaziv
Doza de gemcitabină recomandată în asociere cu cisplatină este de 1000 mg/m2 în perfuzie
intravenoasă cu durata de 30 minute, în zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de 28 zile, după care
urmează o săptămână de pauză. Cisplatina se administrează în doza recomandată de 70 mg/m2,
în ziua 2 (după gemcitabină) a unui ciclu de 28 zile. Ulterior, întregul ciclu de 4 săptămâni se
repetă. În funcţie de toleranţa individuală a pacientului, se poate lua în considerare reducerea sau
prelungirea intervalului dintre doze.
Un studiu clinic a demonstrat un efect mielosupresiv mai intens atunci când cisplatina a
fost administrată în doze de 100 mg/m2.
Cancer de sân
Se recomandă următoarea asociere de gemcitabină şi paclitaxel: doza recomandată de
paclitaxel este de 175 mg/m2 administrat intravenos timp de aproximativ 3 ore în ziua 1 urmată
de gemcitabină (1250 mg/m2) administrată intravenos timp de 30 minute în zilele 1 şi 8 ale
fiecărui ciclu de 21 zile. Orice reducere a dozelor între cicluri sau pe parcursul unui ciclu se va
baza pe observarea toxicităţii individuale. Înaintea iniţierii tratamentului gemcitabină/paclitaxel
pacientul trabuie să aibă o valoare absolută a numărului de neutrofile de minimum 1500 ( x
106/l).
Cancer ovarian
Se recomandă următoarea asociere de gemcitabină şi carboplatină: gemcitabină 1000
mg/m2 se administrează în perfuzie intravenoasă timp de 30 minute în zilele 1 şi 8 ale fiecărui
ciclu de 21 zile. Carboplatina este administrată după gemcitabină în ziua 1 cu o doză calculată în
funcţie de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) de 4 mg/ml şi
minut. Orice reducere a dozelor între cicluri sau pe parcursul unui ciclu se va face în funcţie de
cuantificarea toxicităţii individuale.
În orice indicaţie terapeutică
Înaintea fiecărei administrări, bolnavii trataţi cu gemcitabină trebuie supravegheaţi
hematologic prin efectuarea formulei leucocitare şi determinarea numărului de trombocite. Dacă
este necesar, doza de gemcitabină se va ajusta în conformitate cu indicaţiile din tabelul următor.
3
Număr absolut de
Număr de trombocite
Procent din doza
neutrofile (x 106/l)
(x 106/l)
totală
> 1000
ÅŸi >
100000
100%
500–1000 sau
50000–100000
75%
< 500
sau
< 50000
Nu se administrează
La bolnavii trataţi cu gemcitabină se recomandă controlul periodic al funcţiilor hepatice şi
renale, incluzând transaminazele şi creatininemia.
Vârstnici
Gemcitabina a fost bine tolerată de pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Nu sunt disponibile
date care să indice necesitatea reducerii dozelor la vârstnici, deşi clearance-ul şi timpul de
înjumătăţire plasmatică ale gemcitabinei sunt influenţate de vârstă.
Copii
Utilizarea gemcitabinei nu a fost studiată la copii.
Insuficienţă hepatică şi renală
Gemcitabina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.
Mod de administrare
Gemcitabina se administrează strict intravenos.
Gemcitabina este bine tolerată în timpul perfuzării şi este, în general, uşor de administrat.
Cazurile de reacţie la locul puncţiei venoase sunt rare; nu s–a raportat nici un caz de necroză la
locul injectării.
Radioterapie
Vezi pct. Interacţiuni.
Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Prepararea soluţiilor injectabile de citostatice trebuie efectuată numai de un personal
specializat şi instruit în acest scop, în condiţii care să asigure protecţia mediului şi, îndeosebi, a
personalului care manipulează soluţiile. Ea necesită un loc special destinat acestui scop. In acest
loc sunt interzise fumatul şi consumul de alimente şi lichide. Personalul trebuie să dispună de un
ansamblu de materiale adecvate manipulării, îndeosebi halate cu mâneci lungi, măşti de
protecţie, bonete, ochelari de protecţie, mănuşi sterile de unică folosinţă, câmpuri de protecţie,
containere şi saci de colectare a deşeurilor. Materiile fecale şi vărsăturile trebuie manipulate cu
atenţie. Femeile însărcinate trebuie avertizate să evite manipularea citotoxicelor. Toate
ambalajele sparte trebuie tratate cu aceleaşi măsuri de precauţie şi considerate ca obiecte
contaminate. Indepărtarea deşeurilor contaminate se realizează prin incinerare în containere
rigide, destinate acestui scop.
Singurul diluant aprobat pentru reconstituirea pulberii sterile de gemcitabină este soluţia
injectabilă de clorură de sodiu 0,9%, fără conservanţi. Din considerente de solubilitate,
concentraţia maximă a gemcitabinei la reconstituire este de 40 mg/ml. Reconstituirea la
concentraţii mai mari de 40 mg/ml poate produce dizolvare incompletă şi trebuie evitată. Pentru
reconstituire se adaugă cel puţin 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9%. Se agită
flaconul pentru ca substanţa să se dizolve. Cantitatea necesară de medicament se poate
administra aşa cum a fost preparată anterior sau se poate dilua în continuare cu soluţie injectabilă
de clorură de sodiu 0,9%.
Ori de câte ori soluţia şi ambalajul permit, medicamentele parenterale trebuie inspectate
vizual înaintea administrării, pentru depistarea particulelor şi a modificărilor de culoare.
4
Reacţii adverse
Hematologice
Deoarece gemcitabina poate induce aplazie medulară, poate să apară anemie, leucopenie şi
trombocitopenie ca urmare a administrării Gemcitabina Sindan 200 mg. Supresia medulară este,
în general, moderată, fiind mai pronunţată pe linia granulocitară. O altă reacţie frecvent raportată
este trombocitopenia.
Hepatice
S-au observat creÅŸteri ale transaminazelor hepatice. De obicei, acestea sunt uÅŸoare,
tranzitorii şi nu necesită decât rareori întreruperea tratamentului. Totuşi, se impune prudenţă la
bolnavii a căror funcţie hepatică este alterată.
Digestive
S-a raportat greaţă, însoţită uneori de vărsături. Aceste reacţii adverse necesită măsuri
terapeutice în aproximativ 20% din cazuri, dar nu impun decât rareori scăderea dozelor şi sunt
uÅŸor de tratat cu ajutorul antiemeticelor clasice.
S-au mai raportat diaree ÅŸi efecte toxice bucale.
Respiratorii
În primele ore după perfuzia cu gemcitabină, bolnavii pot să prezinte dispnee, care este, în
general, de intensitate mică şi de scurtă durată. Dispneea necesită rareori reducerea dozelor şi
dispare, de obicei, fără tratament specific. Mecanismul ei de apariţie este necunoscut, iar relaţia
sa cu gemcitabina nu este clară.
În timpul tratamentului cu gemcitabină s–au raportat cazuri de edem pulmonar, de
pneumonie interstiţială şi de sindrom de detresă respiratorie a adultului (SDRA), de etiologie
necunoscută. Încă de la debutul acestora, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului
cu gemcitabină.
Renale
La aproximativ jumătate din pacienţi apar proteinurie şi hematurie moderate, dar care sunt
rareori semnificative clinic; de regulă, ele nu se asociază cu modificări ale creatininemiei sau
uremiei. Totuşi, s–au raportat unele cazuri de insuficienţă renală, de etiologie necunoscută. Nu s–
a observat toxicitate renală cumulativă (vezi pct. Atenţionări speciale).
La pacienţii trataţi cu gemcitabină s–au raportat manifestări clinice care sugerează un
sindrom hemolitic - uremic. Tratamentul cu gemcitabină trebuie întrerupt încă de la primele
semne de anemie hemolitică microangiopatică, cum sunt scăderea bruscă a hemoglobinei cu
trombocitopenie concomitentă, creşterea bilirubinemiei, a creatininemiei, a uremiei sau a
lactatdehidrogenazei (LDH). Insuficienţa renală poate să nu fie reversibilă chiar şi după
întreruperea tratamentului, putând fi necesară instituirea dializei.
Alergice
Pot să apară erupţii însoţite de prurit. De regulă, erupţiile sunt uşoare, nu necesită reduceri
ale dozelor şi răspund la tratamentul local. Ocazional, au fost raportate descuamări, veziculaţii şi
ulceraţii.
Uneori s–a raportat bronhospasm. Acesta este, de regulă, de intensitate moderată şi
tranzitoriu, dar poate necesita tratament parenteral. Gemcitabina nu trebuie administrată la
bolnavii cu sensibilitate cunoscută la acest produs. Au fost raportate cazuri rare de reacţii
anafilactice.
Cardiace
S–au observat cazuri de infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă şi aritmii.
S–au raportat câteva cazuri de hipotensiune arterială.
5
Cutanate
După administrarea succesivă a radioterapiei şi gemcitabinei s–au raportat manifestări
cutaneo - musculare severe, de tipul dermato-polimiozitei la nivelul locurilor iradiate anterior.
Alte reacţii adverse
Poate să apară sindrom pseudo-gripal, rareori sever. Acesta este, în general, de scurtă
durată şi necesită rareori reducerea dozelor. Simptomele sale cele mai frecvent raportate sunt
febră, cefalee, lombalgii, frisoane, mialgii, astenie şi anorexie. De asemenea, s-au raportat
frecvent tuse, rinită, stare de rău general, transpiraţii şi insomnie. De asemenea, febra şi astenia
sunt raportate frecvent ca simptome izolate. Mecanismul care stă la baza acestei toxicităţi nu este
cunoscut. Paracetamolul poate să atenueze simptomele.
S-au raportat edem periferic şi foarte rar edem facial. Edemele periferice sunt, de regulă,
moderate şi nu impun decât rareori reducerea dozelor, dar pot fi dureroase; în general, sunt
reversibile după întreruperea gemcitabinei. Mecanismul care stă la baza acestei toxicităţi nu este
cunoscut. Nu există nici o asociere cu semne de insuficienţă cardiacă, hepatică sau renală.
Următoarele recţii adverse sunt, de asemenea, raportate frecvent: alopecie (în general -
minimă) şi somnolenţă.
Supradozaj
Nu există un antidot cunoscut al gemcitabinei. Dozele unice de până la 5,7 g/m2
administrate în perfuzie intravenoasă timp de 30 minute la interval de două săptămâni au
prezentat toxicitate acceptabilă din punct de vedere clinic. Dacă se suspectează supradozajul,
pacientul trebuie monitorizat atent, efectuând hemoleucograma; dacă este necesar, se va institui
tratament de susţinere.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, ferit de îngheţ, în ambalajul original.
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, cel mult 24 ore, după reconstituirea soluţiei.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ambalaj
Cutie cu un flacon conţinând pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
Producător
Lilly France S.A.S., Franţa
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
S.C. SINDAN S.R.L.
B-dul Ion Mihalache nr. 11
Cod 011171, Sector 1, Bucuresti, Romania
Data ultimei verificări a prospectului
Noiembrie 2004
6
Informaţii privind etichetarea
GEMCITABINA SINDAN 200 mg
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă
AMBALAJ PRIMAR – eticheta de flacon
Denumirea produsului: GEMCITABINA SINDAN 200 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: gemcitabină (sub formă de clorhidrat de
gemcitabină), 200 mg
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: S.C. SINDAN S.R.L.
Producător: Lilly France S.A.S., Franţa
Menţiuni: Numai pentru administrare intravenoasă.
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, ferit de îngheţ, în ambalajul original.
Pentru reconstituire: se adaugă cel puţin 5 ml clorură de sodiu 0,9% (fără
conservanţi) pentru a se obţine o soluţie de aproximativ 40 mg/ml. Se agită până
la dizolvare.
După reconstituire: a se păstra la temperaturi sub 30ºC, cel mult 24 ore.
Soluţia nefolosită trebuie aruncată.
AMBALAJ SECUNDAR - cutie
Denumirea produsului: GEMCITABINA SINDAN 200 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: gemcitabină (sub formă de clorhidrat de
gemcitabină), 200 mg
Forma farmaceutică: pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Compoziţia: gemcitabină 200 mg sub formă de clorhidrat de gemcitabină 228 mg şi
excipienţi - manitol, acetat de sodiu, acid clorhidric 10%, hidroxid de sodiu
10% - pentru un flacon cu pulbere
Cantitatea pe ambalaj: un flacon
Calea de administrare: intravenoasă
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele şi adresa deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla:
S.C. SINDAN S.R.L.
B-dul Ion Mihalache nr. 11,Cod 011171,
Sector 1, Bucuresti, Romania
Producător: Lilly France S.A.S., Franţa
Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, ferit de îngheţ, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Pentru reconstituire: se adaugă cel puţin 5 ml clorură de sodiu injectabilă 0,9%
(fără conservanţi) pentru a se obţine o soluţie de aproximativ 40 mg/ml. Se agită
până la dizolvare.
După reconstituire: a se păstra la temperaturi sub 30ºC, cel mult 24 ore.
Soluţia nefolosită trebuie aruncată.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală - S
Numărul Autorizaţiei de punere pe piaţă: 4915/2004/01
Document Outline
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ