HAEMATE P 500 UI
CSL BEHRING GMBH
CSL BEHRING GMBH
B02BD06–Vitamina k si alte hemostatice factori ai coagularii sanguine
Factor viii de coagulare si factor von willebrand
Pulb+solv. pt. sol. inj./perf.
Pachet cu : 1 fl.pulb+1 fl.x 10ml apa pt prep.inj.+2 tamp.cu alcool + 1set de transfer 20/20
3 ani
CSL BEHRING GMBH
B02BD06–Vitamina k si alte hemostatice factori ai coagularii sanguine
Factor viii de coagulare si factor von willebrand
Pulb+solv. pt. sol. inj./perf.
Pachet cu : 1 fl.pulb+1 fl.x 10ml apa pt prep.inj.+2 tamp.cu alcool + 1set de transfer 20/20
3 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Haemate p 500 ui - 500 ui (Pachet cu : 1 fl.pulb+1 fl.x 10ml apa pt prep.inj.+2...)Alte produse de la CSL BEHRING GMBH
Haemocomplettan p 1 g • Privigen 100mg/ml • Refludan 50mg • Privigen 100mg/ml • Alburex 200 g/l • Alburex 50 g/l • Streptase 250000 ui • Streptase 1500000 ui •Alte produse cu codul ATC: B02BD06
Wilate 450 u.i./400 u.i. • Haemate p 1000 ui • Immunate 1000 ui • Immunate 250 ui • Immunate 500 ui • Haemate p 500 ui • Haemate p 250 ui • Wilate 900 u.i./800 u.i. •NR. 288/2007/01
NR. 289/2007/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1.
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
HAEMATE P 250 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
HAEMATE P 500 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
HAEMATE P 1000 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
2.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Haemate P 250/500/1000 se prezintă sub formă de liofilizat şi solvent pentru soluţie
perfuzabilă/injectabilă care conţine nominal 600/1200/2400 UI activitate factor von Willebrand (FvW)
derivat din plasmă umană-co-factor ristocetin (FvW: CoR) şi 250/500/1000 UI activitate factor uman
de coagulare VIII (FVIII C) pe flacon.
Haemate P 250/500 conţine aproximativ 120 UI/ml (600 UI/5 ml respectiv 1200 UI/10 ml) FvW
derivat din plasmă umană când este reconstituit cu 5 ml respectiv 10 ml de apă pentru preparate
injectabile.
Haemate P 1000 conţine aproximativ 160 UI/ml (2400 UI/15 ml) FVW derivat din plasmă umană
când este reconstituit cu 15 ml apă pentru preparate injectabile.
Activitatea specifică a Haemate P 250/500/1000 este de aproximativ 3-17 UI FvW: CoR/mg proteine.
Haemate P 250/500 conţine aproximativ 50 UI/ml (250 UI/5 ml, respectiv 500 UI/10 ml) factor de
coagulare VIII derivat din plasmă umană, când este reconstituit cu 5 ml, respectiv 10 ml apă pentru
preparate injectabile.
Haemate P 1000 UI conţine aproximativ 66,6 UI/ml (1000 UI/15 ml) factor de coagulare VIII derivat
din plasmă umană, când este reconstituit cu 15 ml apă pentru preparate injectabile.
Potenţa Factorului VIII (FVIII) (UI) este determinată prin utilizarea testului cromogenic din
Farmacopeea Europeană. Activitatea specifică Haemate P 250/500/1000 este de aproximativ 2-6 UI
FVIII/mg proteine.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Liofilizat: pulbere de culoare albă sau uşor gălbuie
Solvent: soluţie limpede, incoloră
Soluţia reconstituită: soluţie incoloră, limpede, până la uşor opalescentă
1
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Boala Von Willebrand (BVW)
Haemate P 250/500/1000 este indicat pentru profilaxia şi tratamentul hemoragiilor sau sângerărilor în
urma intervenţiilor chirurgicale, când tratamentul cu desmopresin în monoterapie (DDAVP) este
ineficace sau contraindicat.
Hemofilia A (deficit congenital de factor de coagulare VIII)
Haemate P 250/500/1000 este indicat pentru profilaxia şi tratamentul sângerărilor.
Acest medicament poate fi utilizat în controlul deficitului dobândit de factor VIII şi pentru tratamentul
pacienţilor la care s-a constatat prezenţa anticorpilor anti-factor VIII.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul pacienţilor diagnosticaţi cu boala Von Willebrand (BVW) sau hemofilie A trebuie
supravegheat de către un medic specialist cu experienţă în tratamentul tulburărilor hemostatice.
Doze
Boala von Willebrand:
În general, 1 UI/kg FvW: CoR ridică concentraţia plasmatică a FvW: CoR cu 0,02 UI/ml (2%).
Se recomandă o creştere a concentraţiilor plasmatice de FvW: CoR cu peste 0,6 UI/ml (60%) şi ale
FVIII:C cu peste 0,4 UI/ml (40%).
De regulă, pentru realizarea hemostazei, sunt recomandate valori de 40-80 UI/kg pentru factorul von
Willebrand (FvW: CoR) şi de 20-40 UI FVIII:C/kg.
Poate fi necesară o doză iniţială de 80 UI/kg factor von Willebrand, în special la pacienţii diagnosticaţi
cu boală von Willebrand de tip 3, la care menţinerea concentraţiilor adecvate poate solicita doze mai
mari decât la alte tipuri de boală von Willebrand.
Prevenirea hemoragiei în caz de intervenţie chirurgicală sau traumă severă
Pentru prevenirea sângerării în exces în timpul sau după intervenţiile chirurgicale, tratamentul trebuie
început cu 1 până la 2 ore înainte de procedura chirurgicală.
Se recomandă re-administrarea unei doze corespunzătoare la intervale de 12-24 ore.
Dozele recomandate şi durata tratamentului depind de starea clinică a bolnavului, de tipul şi
severitatea sângerării şi de valorile concentraţiilor plasmatice de FvW: CoR şi FVIII:C.
În cazul în care se administrează medicamente care conţin FVIII şi factor von Willebrand, medicul
curant ar trebui să aibă în vedere că tratamentul continuat poate determina o creştere excesivă a
FVIII:C. După 24 - 48 ore de tratament, pentru a evita creşterea necontrolată a FVIII:C, trebuie să se
ia în considerare reducerea dozelor şi/sau prelungirea intervalului dintre doze.
În cazul administrării la copii, dozajul se bazează pe greutatea corporală şi, prin urmare, are la bază, în
general, aceleaşi recomandări ca şi la adulţi.
Frecvenţa administrării trebuie să fie, întotdeauna, în funcţie de eficacitatea clinică pentru fiecare caz
în parte.
Hemofilia A
Dozele recomandate şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului factorului VIII,
de localizarea şi amploarea sângerării şi de starea clinică a pacientului.
Numărul de unităţi administrate de factor VIII este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), care sunt în
conformitate cu actualul standard OMS pentru medicamentele care conţin factorul VIII. Activitatea
plasmatică a factorului VIII este exprimată fie ca procentaj (referinţă-plasma umană normală) sau în
UI (conform Standardului Internaţional pentru factorul VIII în plasmă).
1 UI a activităţii plasmatice a factorului VIII este echivalentă cu acea cantitate de factor VIII dintr-un
mililitru de plasmă umană normală.
Calcularea dozelor necesare de factor VIII are la bază concluziile empirice că 1 UI de factor VIII/kg
ridică activitatea factorului VIII din plasmă cu aproximativ 2% din activitatea normală (2 UI/dl).
2
Dozajul necesar este determinat prin utilizarea următoarei formule:
Unităţi necesare = greutate corporală [kg] x creşterea dorită a factorului VIII [% sau UI/dl] x 0.5.
Cantitatea care urmează a fi administrată şi frecvenţa administrării ar trebui întotdeauna să fie în
funcţie de eficacitatea clinică pentru fiecare caz în parte.
În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului VIII nu trebuie să scadă sub
valoarea dată a activităţii plasmei (exprimată în procente faţă de normal sau UI/dl) în perioada
respectivă.
Următorul tabel poate fi utilizat, ca ghid, pentru stabilirea dozelor în episoadele hemoragice şi
operaţiile chirurgicale:
Gradul hemoragiei/
Valoarea de Factor VIII
Frecvenţa administrării (ore)/
Tipul intervenţiei chirurgicale
dorită (%)
Durata terapiei (zile)
Hemoragie
Hemartroza incipientă,
20 – 40
Se repetă la intervale de 12 până la
hemoragie la nivelul
24 ore. cel puţin 1 zi, până când
musculaturii
episoadele hemoragice indicate de
sau sângerări orale
durere sunt rezolvate sau se obţine
vindecarea.
Hemartorze extinse, sângerări
30 – 60
Perfuzia se repetă la intervale de
la nivel muscular sau hematom
12 - 24 ore pentru 3 - 4 zile sau mai
mult până când durerea şi
dizabilitatea acută este rezolvată.
Hemoragii esenţiale
60 – 100
Perfuzarea se repetă la intervale de
ameniţătoare de viaţă
8 - 24 ore, până când se rezolvă
episodul acut.
Chirurgie
Minoră,
30 – 60
La intervale de 24 ore, pentru cel
incluzând extracţiile dentare
puţin 1 zi, până la cicatrizare
(obţinerea vindecării).
Majoră 80
–
100
Perfuzarea se repetă la intervale de
(pre - şi postoperator)
8 - 24 ore până la cicatrizare, apoi
terapia se repetă pentru cel puţin 7
zile pentru a menţine activitatea
factorului VIII de 30% până la
60% (UI/dl).
În cursul tratamentului, se recomandă determinarea corespunzătoare a concentraţiilor factorului VIII,
pentru stabilirea dozei care urmează a fi administrată şi a frecvenţei administrării. În caz de intervenţii
chirurgicale majore este absolut necesară, în special o monitorizare exactă a terapiei de substituţie cu
ajutorul coagulogramei (activitatea factorului VIII din plasmă). Pacienţii pot prezenta variaţii
interindividuale la răspunsul faţă de factorul VIII, realizând diferite valori de revenire la normal in
vivo şi timpi de înjumătăţire plasmatică diferiţi.
Pentru o profilaxie pe termen lung a sângerării la pacienţii cu hemofilie A severă, dozele uzuale
recomandate sunt de 20 până la 40 UI de factor VIII/kg la interval de 2 până la 3 zile. În unele cazuri,
în special la pacienţii tineri, pot fi necesare intervale mai scurte de dozaj sau doze mai mari.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru evidenţierea dezvoltării inhibitorilor factorului VIII. Dacă nu sunt
atinse valorile aşteptate ale activităţii plasmatice a factorului VIII sau dacă sângerarea nu este
controlată cu o doza adecvată pentru acel caz, trebuie să se efectueze un test pentru a se determina
prezenţa inhibitorilor factorului VIII. La pacienţi cu titruri mari ale inhibitorilor, terapia cu factor VIII
s-ar putea să nu fie eficace şi trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice. Tratamentul acestor
pacienţi va fi instituit de către medici cu experienţă în tratamentul hemofiliei. (Vezi pct. 4.4)
Nu există informaţii disponibile din studiile clinice cu privire la dozajul Haemate 250/500/1000 la
copii.
3
Mod de administrare
Se recomandă reconstituirea medicamentului după cum se descrie la pct. 6.6. Medicamentul
reconstituit trebuie încălzit la temperatura camerei sau a corpului înainte de administrare. Se
recomandă injectarea intravenoasă lentă, cu o viteză confortabilă pentru pacient.
În cazul în care medicamentul trebuie administrat în cantităţi mari, aceasta se poate face prin perfuzie.
În acest scop se recomandă transferarea medicamentului reconstituit într-un dispozitiv de perfuzie
aprobat.
Viteza de injectare sau de perfuzare nu trebuie să depăşească 4 ml pe minut. Se recomandă
monitorizarea pacientului pentru orice reacţie imediată. Dacă se produce orice reacţie, care ar putea
avea legătură cu administrarea Haemate P 250/500/1000, viteza de perfuzare trebuie redusă sau
administrarea trebuie oprită, după cum necesită starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar oricărui medicament care conţine proteine derivate din plasmă, cu administrare intravenoasă,
sunt posibile reacţiile de hipersensibilitate de tip alergic.
Pacienţii trebuie informaţi asupra semnelor incipiente ale reacţiilor de hipersensibilitate care includ:
urticarie simplă sau generalizată, constricţie toracică, dificultăţi de respiraţie, hipotensiune arterială,
anafilaxie. Dacă aceste simptome apar, pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat tratamentul şi să
contacteze medicul. În caz de şoc, trebuie avute în vedere standardele medicale curente pentru
tratamentul acestuia.
Haemate P 250/500/1000 conţin până la 70 mg sodiu/1000 UI. Acest lucru, trebuie luat în considerare
în cazul pacienţilor care necesită dietă controlată privind sarea.
Măsurile standard de prevenire a infecţiilor care rezultă din utilizarea medicamentelor preparate din
sânge sau plasmă umană cuprind selecţia donatorilor, examinarea donaţiilor individuale şi a băncilor
de plasmă pentru markeri specifici ai infecţiei şi includerea măsurilor eficiente de fabricare pentru
dezactivarea/îndepărtarea virusurilor. Cu toate acestea, când sunt administrate medicamente derivate
din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a agenţilor infecţioşi nu poate fi total
exclusă. Aceasta se aplică şi virusurilor necunoscute, celor de abia apărute şi altor agenţi patogeni.
Măsurile luate sunt considerate eficiente pentru virusurile încapsulate cum sunt HIV, VHB şi VHC şi
pentru virusul neîncapsulat VHA.
Măsurile luate pot avea o valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum sunt parvovirusul B19.
Infecţia cu parvovirus B19 poate fi gravă la gravide (infecţie fetală) şi pentru persoanele cu
imunodeficienţă sau eritropoeză crescută (de exemplu, anemie hemolitică).
Se recomandă luarea în considerare a vaccinării corespunzătoare (hepatita A şi B) a pacienţilor cărora
li se administrează în mod regulat/repetat medicamente derivate din plasmă umană.
Se recomandă insistent ca, de fiecare dată când se administrează Haemate P 250/500/1000, să se
înregistreze numele pacientului şi numărul lotului medicamentului, pentru a menţine legătura dintre
pacient şi lotul medicamentului administrat.
Boala Von Willebrand
Există riscul de producere de evenimente trombotice, în special la pacienţii cu factori de risc
cunoscuţi, clinici şi paraclinici. Prin urmare, pacienţii cu risc trebuie monitorizaţi pentru semnele
incipiente de tromboză. Conform recomandărilor curente, trebuie instituită profilaxia
tromboembolismului venos.
La utilizarea medicamentelor care conţin FVW, medicul curant trebuie să cunoască faptul că un
tratament prelungit poate cauza creşterea în exces a FVIII:C. La pacienţii trataţi cu medicamente care
conţin FVW şi FVIII, concentraţiile plasmatice de FVIII:C trebuie monitorizate pentru a evita
concentraţiile plasmatice crescute prelungite de FVIII:C care pot spori riscul de evenimente
trombotice şi trebuie luate în considerare măsurile terapeutice antitrombotice.
La pacienţii diagnosticaţi cu boală Von Willebrand, în special la pacienţii diagnosticaţi cu boală Von
Willebrand de tip 3, pot să apară anticorpi de neutralizare (inhibitori) a FVW. Dacă valorile aşteptate
de activitate plasmatică a FvW: CoR nu sunt atinse sau dacă sângerarea nu este controlată cu o doză
4
adecvată pentru acel caz, trebuie efectuat un test corespunzător pentru a determina dacă este prezent
inhibitorul VWF. La pacienţii cu la care au fost determinate valori crescute ale inhibitorului, terapia
poate fi ineficace şi ar trebui luate în considerare alte măsuri terapeutice.
Hemofilia A
Formarea anticorpilor de neutralizanţi (inhibitori) ai factorului VIII este o complicaţie cunoscută în
cursul tratamentului pacienţilor cu hemofilie A. Aceşti inhibitori sunt de obicei imunoglobuline IgG
îndreptate contra activităţii procoagulante a factorului VIII şi sunt cuantificaţi în Unităţi Bethesda
(UB)/ml de plasmă utilizând un test modificat. Riscul dezvoltării inhibitorilor este corelat cu
expunerea la factorul VIII anti-hemofilic, acest risc fiind maxim în primele 20 de zile de expunere.
Rareori, inhibitorii se pot dezvolta după primele 100 de zile de expunere. Pacienţii trataţi cu factorul
uman de coagulare VIII trebuie monitorizaţi cu atenţie în ceea ce priveşte dezvoltarea inhibitorilor,
prin observaţii clinice şi investigaţii diagnostice corespunzătoare. La pacienţi cu titruri crescute ale
inhibitorilor, terapia cu factor VIII s-ar putea să nu fie eficace şi trebuie luate în considerare alte
opţiuni terapeutice. Tratamentul acestor pacienţi va fi instituit de către medici cu experienţă în
tratamentul hemofiliei (vezi pct. 4.8).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu sunt cunoscute interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune.
4.6 Sarcina şi alăptarea
La animale, nu s-au efectuat studii cu privire la efectele asupra funcţiei de reproducere cu Haemate P
250/500/1000.
Pe baza faptului că prevalenţa hemofiliei A este rară la femei, nu există experienţă privind utilizarea
factorului VIII pe perioada sarcinii şi alăptării.
În cazul bolii von Willebrand situaţia este diferită datorită transmiterii autosomal recesive.
Femeile sunt chiar şi mai afectate decât bărbaţii, datorită riscurilor suplimentare de sângerare cum sunt
menstruaţia, sarcina, travaliul, naştere şi complicaţiile ginecologice. Pe baza experienţei de după
punerea pe piaţă, se poate recomanda în tratamentul şi prevenirea sângerărilor acute substituţia FvW.
Nu există studii clinice disponibile privind terapia de substituţie cu FvW la gravide sau la femeile care
alăptează.
Prin urmare, FVW şi FVIII trebuie utilizate în cursul sarcinii şi alăptării numai dacă sunt indicate în
mod clar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost observate niciun fel de efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse se bazează pe experienţa din studiile clinice şi din experienţa de după
punerea pe piaţă.
Frecvenţa evenimentelor adverse este clasificată după cum urmează: foarte frecvente (> 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi< 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000),
foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice (care pot include edem angioneurotic, arsuri şi înţepături la
nivelul locului de administrare, frisoane, eritem facial tranzitoriu, urticarie simplă sau generalizată,
cefalee, hipotensiune arterială, letargie, greaţă, nelinişte, tahicardie, constricţie toracică, parestezii,
vărsături, wheezing) au fost observate foarte rar, şi în unele cazuri pot evolua către anafilaxie severă
(inclusiv şoc).
Pentru siguranţă în legătură cu agenţii de transmitere, a se vedea pct. 4.4.
5
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rareori, s-a observat febră.
Tulburări hematologice şi limfatice
Când sunt necesare administrări de doze foarte mari şi repetări frecvente, când sunt prezenţi inhibitorii
sau când este implicată îngrijirea pre şi post-chirugicală, toţi pacienţii trebuie monitorizaţi în ceea ce
priveşte semnele de hipervolemie. În plus, pacienţii cu grupurile sanguine A, B şi AB ar trebui
monitorizaţi privind semnele hemolizei intravasculare şi/sau scăderii valorilor hematocritului.
Boala Von Willebrand
Tulburări ale sistemului imunitar
La pacienţii diagnosticaţi cu boală Von Willebrand, în special la pacienţii diagnosticaţi cu boală Von
Willebrand de tip 3, pot să apară anticorpi neutralizanţi (inhibitori) a FVW Dacă apar astfel de
inhibitori, se va constata un răspuns clinic inadecvat. Astfel de anticorpi precipită şi pot produce
concomitent reacţii anafilactice. Prin urmare, pacienţii la care se constată o reacţie anafilactică trebuie
monitorizaţi pentru depistarea prezenţei unui inhibitor.
În toate cazurile de acest tip se recomandă să se contacteze un centru specializat de hemofilie.
Tulburări vasculare
Există un risc de producere a evenimentelor trombotice, în special la pacienţii cu factori de risc
cunoscuţi, clinici sau paraclinici.
La pacienţii trataţi cu medicamente care conţin FvW, valorile de activitate plasmatică crescute şi
prelungite de FVIII:C pot spori riscul evenimentelor trombotice (vezi şi pct. 4.4).
Hemofilia A
Tulburări ale sistemului imunitar
La pacienţii cu hemofilie A pot să apară anticorpi de neutralizare (inhibitori) ai factorului VIII. Dacă
apar astfel de inhibitori, se va constata un răspuns clinic insuficient. În astfel de cazuri, se recomandă
contactarea unui centru specializat de hemofilie.
Experienţa din studiile clinice cu Haemate P 250/500/1000 la pacienţii care nu au mai fost trataţi
anterior (PUPs) este foarte limitată. Prin urmare, nu se pot furniza cifre valabile privind incidenţa
formării inhibitorilor specifici clinic relevanţi.
4.9 Supradozaj
Nu s-au raportat simptome de supradozaj în cazul administrării de FVW şi F VIII. Cu toate acestea,
riscul de tromboză nu poate fi exclus în caz de supradozaj major, în special cu medicamente care
conţin FVW şi FVIII, cu FVIII în concentraţie mare.
5.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antihemoragice, factori de coagulare a sângelui, factorul von Willebrand
şi factorul de coagulare VIII în combinaţie, codul ATC : B02BD06
Boala Von Willebrand
Haemate P 250/500/1000 se comportă în acelaşi fel ca şi FVW endogen.
În plus faţă de rolul său ca factor VIII de protecţie a proteinelor, factorul von Willebrand mediază
adeziunea trombocitului la locurile leziunii vasculare şi joacă un rol important în agregarea
trombocitului.
6
Administrarea FVW permite corectarea tulburărilor hemostatice prezente la pacienţii diagnosticaţi cu
deficit de FvW (boala Von Willebrand) la două nivele :
- FvW
restabileşte adeziunea trombocitului la nivelul subendoteliului vascular în locul unde a
avut loc leziunea vasculară (deoarece se leagă atât de subendoteliu cât şi de membrana
trombocitului), asigurând hemostaza primară, indicată prin scurtarea timpului de sângerare.
Acest efect are loc imediat şi este cunoscut că depinde în mare măsură de conţinutul ridicat de
multimeri cu greutate moleculară mare de FVW.
-
FVW produce o corecţie întârziată a deficitului asociat de FVIII. Administrat intravenos, FVW
se leagă de FVIII endogen (care este produs în mod normal de către pacient) şi prin stabilizarea
acestui factor, se evită degradarea rapidă a acestuia.
Datorită acestui fapt, administrarea factorului FVW pur (medicament care conţine FVW cu un
nivel scăzut de FVIII) restabileşte valoarea normală de FVIII:C ca efect secundar, după prima
perfuzie, cu o mică întârziere.
Administrarea unui medicament care conţine FVIII:C şi FVW restabileşte valoarea normală a FVIII:C
imediat după prima perfuzie.
Hemofilia A
Haemate P 250/500/1000 se comportă la fel ca FVIII endogen.
Complexul factor VIII/factor von Willebrand constă în două molecule (factorul VIII şi factorul von
Willebrand) cu funcţii fiziologice diferite. Când este perfuzat la un pacient hemofilic, factorul VIII se
leagă de factorul von Willebrand prezent în sistemul circulator al pacientului.
Factorul VIII activat acţionează ca un co-factor pentru factorul IX activat, accelerând conversia
factorului X în factorul X activat. Factorul X activat converteşte protrombina în trombină. Trombina
converteşte apoi fibrinogenul în fibrină şi se poate forma un cheag. Hemofilia A este definită ca o
tulburare a coagulării sângelui, cu transmitere ereditară, dependentă de sexul pacientului, datorată
valorilor scăzute ale factorului VIII şi se manifestă prin sângerări profuze la nivelul articulaţiilor,
muşchilor sau organelor interne, fie spontan sau ca rezultat al traumelor accidentale sau intervenţiilor
chirurgicale. Prin terapia de înlocuire, valoarea activităţii plasmatice a factorului VIII este crescut,
permiţând, prin urmare, corectarea temporară a deficitului factorului şi corectarea tendinţei de
sângerare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Boala Von Willebrand
Farmacocinetica Haemate P 250/500/1000 a fost evaluată la 28 de pacienţi cu boală Von Willebrand
[tip 1 n=10; tip 2A n=10; tip 2M n=1, tip 3 n=7] în starea de ne-sângerare. Timpul mediu de
înjumătăţire FvW: CoR (model monocompartimental) a fost de 7,1 ore (interval: de la 2,9 la 22,0
ore). Recuperarea mediană in vivo pentru activitatea FvW: CoR a fost de 1,9 (UI/dl)/(UI/kg) [interval:
0,8 la 3,6 (UI/dl)/( UI/kg)]. Valoarea mediană a ASC a fost de 1729 UI/dl* oră ([interval de la 423 la
8319 UI/dl* oră), valoarea mediană a timpului de remanenţă a fost de 10,3 ore (interval de la 4,2 la
31,8 ore) şi clearance-ul mediu a fost de 4,24 ml/kg/h (interval de la 0,97 la 17,75 ml/kg şi oră).
Concentraţiile plasmatice maxime ale FVW sunt atinse de obicei aproximativ la 50 minute după
injectare.
Concentraţia plasmatică maximă a FVIII este atinsă între 1 şi 1,5 ore după injectare.
Hemofilia A
După injectarea intravenoasă, există o creştere rapidă a activităţii plasmatice a Factorului VIII
(FVIII:C), urmată de o descreştere rapidă a activităţii şi ulterior un ritm mai lent de scădere a
activităţii. Studiile clinice efectuate la pacienţii diagnosticaţi cu hemofilie A au demonstrat o valoare
mediană a timpului de înjumătăţire de 12,6 ore (interval: de la 5,0 la 27,7 ore). S-a obţinut o
recuperare mediană a FVIII in vivo de 1,73 UI/dl per UI/kg (interval între 0,5 – 4,13). Într-unul dintre
studii a fost raportat că valoarea mediană a timpului de remanenţă este de 19,0 ore (interval de la 14,8
– 40,0 ore), ASC a fost de 36,1 (% ore)/(UI/kg) (interval între 14,8 – 72,4 (% ore)/(UI/kg), iar
clearance-ul mediu 2,8 ml/kg şi ore (interval între 1,4 – 6.7 ml/kg şi ore).
7
5.3 Date preclinice de siguranţă
Haemate P 250/500/1000 conţine factorul VIII şi factorul von Willebrand ca substanţe active, derivate
din plasma umană şi care acţionează ca nişte constituenţi endogeni ai plasmei. Administrarea unei
singure doze de Haemate P 250/500/1000 diferitelor specii de animale nu a determinat efecte toxice.
Studiile preclinice cu administrarea de doze repetate (toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea) nu pot fi efectuate în mod rezonabil în modelele animale convenţionale datorită
dezvoltării anticorpilor la proteinele umane heterologe.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Albumină umană, glicină, clorură de sodiu, citrat de sodiu, hidroxid de sodiu şi acid hidroclorhidric
pentru ajustarea pH-ului, apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul
6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După reconstituire, stabilitatea fizico-chimică a fost demonstrată timp de 48 de ore la temperatura
camerei (maxim 25°C). Din punct de vedere microbiologic şi deoarece Haemate P 250/500/1000 nu
conţine conservanţi, medicamentul reconstituit trebuie utilizat imediat. Dacă nu este administrat
imediat, nu se va păstra mai mult de 8 ore la temperatura camerei (sub 25ºC). Nu se recomandă
păstrarea la frigider (2ºC -8ºC) a medicamentului după reconstituire.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2ºC -8ºC), în ambalajul original.
A nu se congela.
A se păstra flaconul în ambalajul secundar de carton, pentru a fi protejat de lumină.
De asemenea, poate fi păstrat pe o perioadă de maxim 6 luni la temperatura camerei, în cadrul
perioadei de valabilitate, însă nu la temperaturi peste 30°C. Se recomandă menţionarea pe ambalajul
secundar a temperaturii din cameră, la începutul perioadei.
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
HAEMATE P 250 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Cutie un flacon din sticlă incoloră, cu capacitatea de 10 ml, cu liofilizat, un flacon din sticlă incoloră a
5 ml solvent şi un set de reconstituire şi administrare care conţine:
-
1 set transfer
-
1 ac
- 1
seringă cu capacitatea de 5 ml
-
1 set perfuzie
- 1
filtru
-
2 tampoane cu alcool
HAEMATE P 500 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Cutie un flacon din sticlă incoloră cu capacitatea de 30 ml, cu liofilizat, un flacon din sticlă incoloră a
10 ml solvent şi un set de reconstituire şi administrare care conţine:
-
1 set transfer
-
1 ac
8
- 1
seringă cu capacitatea de 10 ml
-
1 set perfuzie
- 1
filtru
-
2 tampoane cu alcool
HAEMATE P 1000 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Cutie un flacon din sticlă incoloră, cu capacitatea de 30 ml, cu liofilizat, un flacon din sticlă incoloră a
15 ml solvent şi un set de reconstituire şi administrare care conţine:
-
1 set transfer
-
1 ac
- 1
seringă cu capacitatea de 20 ml
-
1 set perfuzie
- 1
filtru
-
2 tampoane cu alcool
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni cu caracter general
- Soluţia trebuie să fie limpede şi uşor opalescentă. După filtrare/extragere (a se vedea mai jos)
medicamentul reconstituit trebuie verificat vizual pentru a observa prezenţa de particule şi
eventualele modificări de culoare înainte de administrare. Chiar dacă instrucţiunile de utilizare
pentru procedura de reconstituire sunt strict urmate, nu este ceva neobişnuit să rămână câteva
impurităţi sau particule. Filtrul care este conţinut în setul de administrare îndepărtează complet
aceste particule. Filtrarea nu influenţează calcularea dozajului. Nu utilizaţi soluţiile care sunt în
mod vizibil tulburi sau soluţiile care încă conţin impurităţi sau particule după filtrare.
- Reconstituirea
şi extragerea trebuie efectuate în condiţii aseptice.
-
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Reconstituire:
- Încălziţi atât flaconul cu solvent cât şi flaconul cu liofilizat Haemate P 250/500/1000 la
temperatura camerei sau a corpului (să nu depăşească 37°C).
- Îndepărtaţi capsele de la ambele flacoane pentru a expune porţiunile centrale ale dopurilor de
cauciuc.
- Aplicaţi pe suprafaţa dopurilor de cauciuc o soluţie antiseptică şi lăsaţi-le să se usuce.
-
Utilizând o tehnică antiseptică, introduceţi acul la capătul canelat al setului de transfer în dopul
de cauciuc al flaconului cu solvent. Retrageţi teaca de protecţie de la celălalt capăt al setului de
transfer. Răsturnaţi flaconul cu solvent şi introduceţi acum acul în dopul de cauciuc al flaconului
cu liofilizat Haemate P 250/500/1000 fără a atinge acul. Direcţionaţi solventul, care va fi tras în
interior de vacuum, pe întreaga suprafaţă a liofilizatului Haemate P 250/500/1000. (Pentru a
asigura transferul întregului solvent, ajustaţi poziţia vârfului acului în flaconul cu solvent spre
marginea interioară a dopului flaconului cu solvent). Rotiţi flaconul pentru a vă asigura că
liofilizatul se udă complet pe parcursul procesului de transfer.
- Îndepărtaţi flaconul cu solvent pentru a elibera vacuumul, apoi îndepărtaţi setul de transfer de la
flaconul cu liofilizat Haemate P 250/500/1000.
- Rotiţi uşor flaconul până când liofilizatul se dizolvă şi soluţia este gata de administrare. Nu
agitaţi flaconul. În mod normal, liofilizatul se reconstituie în câteva minute. Preparatul ar trebui
administrat imediat.
-
Medicamentul ar trebui filtrat în timpul extragerii înainte de utilizare, după cum se descrie mai
jos.
Extragere şi administrare:
-
Utilizând o tehnică antiseptică, ataşaţi seringa sterilă de unică folosinţă la filtrul de unică
folosinţă.
- Îndepărtaţi capacul protector şi, fără a atinge vârful filtrului de unică folosinţă, introduceţi filtrul
de unică folosinţă în dopul flaconului Haemate P 250/500/1000. Răsturnaţi flaconul şi
poziţionaţi filtrul astfel încât orificiul să fie la marginea interioară a dopului.
9
- Extrageţi soluţia reconstituită în seringă.
- Aruncaţi filtrul de unică folosinţă. Efectuaţi puncţia venoasă prin utilizarea unui ac sau a unui
dispozitiv de perfuzie de unică folosinţă.
- Administraţi lent soluţia intravenos (a se vedea pct. 4.2), având grijă să vă asiguraţi că nu
pătrunde sânge în seringa cu care administraţi medicamentul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
CSL BEHRING GmbH,
Emil-von-Behring Str. 76, 35041 Marburg, Germania
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
HAEMATE P 250 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă: 287/2007/01
HAEMATE P 500 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă: 288/2007/01
HAEMATE P 1000 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă: 289/2007/01
9.
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei: Noiembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2007
10
NR. 288/2007/01
NR. 289/2007/01 Prospect
HAEMATE P 250 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Factor uman de coagulare VIII/Factor uman von Willebrand
HAEMATE P 500 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Factor uman de coagulare VIII/Factor uman von Willebrand
HAEMATE P 1000 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Factor uman de coagulare VIII/Factor uman von Willebrand
Compoziţie
Soluţia reconstituită de Haemate P 250/500/1000 conţine nominal 600/1200/2400 UI factor von
Willebrand (FvW) derivat din plasmă umană-activitate co-factor ristocetin (FvW: CoR) şi
250/500/1000 UI factor uman de coagulare VIII (FVIII C) pe flacon şi excipienţi: albumină umană,
glicină, clorură de sodiu, citrat de sodiu, hidroxid de sodiu şi acid hidroclorhidric pentru ajustarea pH-
ului, apă pentru preparate injectabile.
Haemate P 250/500 conţine aproximativ 120 UI/ml (600 UI/5 ml respectiv 1200 UI/10 ml) FvW
derivat din plasmă umană când este reconstituit cu 5 ml respectiv 10 ml de apă pentru preparate
injectabile.
Haemate P 1000 conţine aproximativ 160 UI/ml (2400 UI/15 ml) FvW derivat din plasmă umană când
este reconstituit cu 15 ml apă pentru preparate injectabile.
Activitatea specifică a Haemate P 250/500/1000 este de aproximativ 3-17 UI de FvW: CoR/mg
proteine.
Haemate P 250/500 conţine aproximativ 50 UI/ml (250 UI/5 ml respectiv 500 UI/10 ml) factor VIII de
coagulare derivat din plasmă umană, când este reconstituit cu 5 ml respectiv 10 ml apă pentru
preparate injectabile.
Haemate P 1000 UI conţine aproximativ 66,6 UI/ml (1000 UI/15 ml) factor VIII de coagulare derivat
din plasmă umană când este reconstituit cu 15 ml apă pentru preparate injectabile.
Potenţa Factorului VIII (FVIII) (UI) este determinată prin utilizarea testului cromogenic din
Farmacopeea Europeană. Activitatea specifică Haemate P 250/500/1000 este de aproximativ 2-6 UI
FVIII/mg proteine.
Grupa farmacoterapeutică
Antihemoragice, factori de coagulare a sângelui, factorul von Willebrand şi factorul de coagulare VIII
în combinaţie, codul ATC : B02BD06
Indicaţii terapeutice
Boala Von Willebrand (BVW)
Haemate P 250/500/1000 este indicat pentru profilaxia şi tratamentul hemoragiilor sau sângerărilor în
urma intervenţiilor chirurgicale, când tratamentul cu desmopresin în monoterapie (DDAVP) este
ineficace sau contraindicat.
Hemofilia A (deficit congenital de factor de coagulare VIII)
Haemate P 250/500/1000 este indicat pentru profilaxia şi tratamentul sângerărilor.
1
Acest medicament poate fi utilizat în controlul deficitului dobândit de factor VIII şi pentru tratamentul
pacienţilor la care s-a constatat prezenţa anticorpilor anti-factor VIII.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi.
Precauţii
Similar oricărui medicament care conţine proteine derivate din plasmă, cu administrare intravenoasă,
sunt posibile reacţiile de hipersensibilitate de tip alergic.
Pacienţii trebuie informaţi asupra semnelor incipiente ale reacţiilor de hipersensibilitate care includ:
urticarie simplă sau generalizată, constricţie toracică, dificultăţi de respiraţie, hipotensiune arterială,
anafilaxie. Dacă aceste simptome apar, pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat tratamentul şi să
contacteze medicul. În caz de şoc, trebuie avute în vedere standardele medicale curente pentru
tratamentul acestuia.
Haemate P 250/500/1000 conţin până la 70 mg sodiu/1000 UI. Acest lucru, trebuie luat în considerare
în cazul pacienţilor care necesită dietă controlată privind sarea.
Măsurile standard de prevenire a infecţiilor care rezultă din utilizarea medicamentelor preparate din
sânge sau plasmă umană cuprind selecţia donatorilor, examinarea donaţiilor individuale şi a băncilor
de plasmă pentru markeri specifici ai infecţiei şi includerea măsurilor eficiente de fabricare pentru
dezactivarea/îndepărtarea virusurilor. Cu toate acestea, când sunt administrate medicamente derivate
din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a agenţilor infecţioşi nu poate fi total
exclusă. Aceasta se aplică şi virusurilor necunoscute, celor de abia apărute şi altor agenţi patogeni.
Măsurile luate sunt considerate eficiente pentru virusurile încapsulate cum sunt HIV, VHB şi VHC şi
pentru virusul neîncapsulat VHA.
Măsurile luate pot avea o valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum sunt parvovirusul B19.
Infecţia cu parvovirus B19 poate fi gravă la gravide (infecţie fetală) şi pentru persoanele cu
imunodeficienţă sau eritropoeză crescută (de exemplu, anemie hemolitică).
Se recomandă luarea în considerare a vaccinării corespunzătoare (hepatita A şi B) a pacienţilor cărora
li se administrează în mod regulat/repetat medicamente derivate din plasmă umană.
Se recomandă insistent ca, de fiecare dată când se administrează Haemate P 250/500/1000, să se
înregistreze numele pacientului şi numărul lotului medicamentului, pentru a menţine legătura dintre
pacient şi lotul medicamentului administrat.
Interacţiuni
Nu sunt cunoscute interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune.
Atenţionări speciale
Boala Von Willebrand
Există riscul de producere de evenimente trombotice, în special la pacienţii cu factori de risc
cunoscuţi, clinici şi paraclinici. Prin urmare, pacienţii cu risc trebuie monitorizaţi pentru semnele
incipiente de tromboză. Conform recomandărilor curente, trebuie instituită profilaxia
tromboembolismului venos.
La utilizarea medicamentelor care conţin FVW, medicul curant trebuie să cunoască faptul că un
tratament prelungit poate cauza creşterea în exces a FVIII:C. La pacienţii trataţi cu medicamente care
conţin FvW şi FVIII, concentraţiile plasmatice de FVIII:C trebuie monitorizate pentru a evita
concentraţiile plasmatice crescute prelungite de FVIII:C care pot spori riscul de evenimente
trombotice şi trebuie luate în considerare măsurile terapeutice antitrombotice.
La pacienţii diagnosticaţi cu boală Von Willebrand, în special la pacienţii diagnosticaţi cu boală Von
Willebrand de tip 3, pot să apară anticorpi neutralizanţi (inhibitori) a FvW. Dacă valorile aşteptate de
activitate plasmatică a FvW: CoR nu sunt atinse sau dacă sângerarea nu este controlată cu o doză
adecvată pentru acel caz, trebuie efectuat un test corespunzător pentru a determina dacă este prezent
inhibitorul VWF. La pacienţii cu la care au fost determinate valori crescute ale inhibitorului, terapia
poate fi ineficace şi ar trebui luate în considerare alte măsuri terapeutice.
2
Hemofilia A
Formarea anticorpilor de neutralizanţi (inhibitori) ai factorului VIII este o complicaţie cunoscută în
cursul tratamentului pacienţilor cu hemofilie A. Aceşti inhibitori sunt de obicei imunoglobuline IgG
îndreptate contra activităţii procoagulante a factorului VIII şi sunt cuantificaţi în Unităţi Bethesda
(UB)/ml de plasmă utilizând un test modificat. Riscul dezvoltării inhibitorilor este corelat cu
expunerea la factorul VIII anti-hemofilic, acest risc fiind maxim în primele 20 de zile de expunere.
Rareori, inhibitorii se pot dezvolta după primele 100 de zile de expunere. Pacienţii trataţi cu factorul
uman de coagulare VIII trebuie monitorizaţi cu atenţie în ceea ce priveşte dezvoltarea inhibitorilor,
prin observaţii clinice şi investigaţii diagnostice corespunzătoare. La pacienţi cu titruri crescute ale
inhibitorilor, terapia cu factor VIII s-ar putea să nu fie eficace şi trebuie luate în considerare alte
opţiuni terapeutice. Tratamentul acestor pacienţi va fi instituit de către medici cu experienţă în
tratamentul hemofiliei.
Sarcina şi alăptarea
La animale, nu s-au efectuat studii cu privire la efectele asupra funcţiei de reproducere cu Haemate P
250/500/1000.
Pe baza faptului că prevalenţa hemofiliei A este rară la femei, nu există experienţă privind utilizarea
factorului VIII pe perioada sarcinii şi alăptării.
În cazul bolii von Willebrand situaţia este diferită datorită transmiterii autosomal recesive.
Femeile sunt chiar şi mai afectate decât bărbaţii, datorită riscurilor suplimentare de sângerare cum sunt
menstruaţia, sarcina, travaliul, naştere şi complicaţiile ginecologice. Pe baza experienţei de după
punerea pe piaţă, se poate recomanda în tratamentul şi prevenirea sângerărilor acute substituţia FvW.
Nu există studii clinice disponibile privind terapia de substituţie cu FvW la gravide sau la femeile care
alăptează.
Prin urmare, FVW şi FVIII trebuie utilizate în cursul sarcinii şi alăptării numai dacă sunt indicate în
mod clar.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu au fost observate niciun fel de efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Tratamentul pacienţilor diagnosticaţi cu boala Von Willebrand (BVW) sau hemofilie A trebuie
supravegheat de către un medic specialist cu experienţă în tratamentul tulburărilor hemostatice.
Doze
Boala von Willebrand:
În general, 1 UI/kg FvW: CoR ridică concentraţia plasmatică a FvW: CoR cu 0,02 UI/ml (2%).
Se recomandă o creştere a concentraţiilor plasmatice de FvW: CoR cu peste 0,6 UI/ml (60%) şi ale
FVIII:C cu peste 0,4 UI/ml (40%).
De regulă, pentru realizarea hemostazei, sunt recomandate valori de 40-80 UI/kg pentru factorul von
Willebrand (FvW: CoR) şi de 20-40 UI FVIII:C/kg.
Poate fi necesară o doză iniţială de 80 UI/kg factor von Willebrand, în special la pacienţii diagnosticaţi
cu boală von Willebrand de tip 3, la care menţinerea concentraţiilor adecvate poate solicita doze mai
mari decât la alte tipuri de boală von Willebrand.
Prevenirea hemoragiei în caz de intervenţie chirurgicală sau traumă severă
Pentru prevenirea sângerării în exces în timpul sau după intervenţiile chirurgicale, tratamentul trebuie
început cu 1 până la 2 ore înainte de procedura chirurgicală.
Se recomandă re-administrarea unei doze corespunzătoare la intervale de 12-24 ore.
Dozele recomandate şi durata tratamentului depind de starea clinică a bolnavului, de tipul şi
severitatea sângerării şi de valorile concentraţiilor plasmatice de FvW: CoR şi FVIII:C.
În cazul în care se administrează medicamente care conţin FVIII şi factor von Willebrand, medicul
curant ar trebui să aibă în vedere că tratamentul continuat poate determina o creştere excesivă a
FVIII:C. După 24 - 48 ore de tratament, pentru a evita creşterea necontrolată a FVIII:C, trebuie să se
ia în considerare reducerea dozelor şi/sau prelungirea intervalului dintre doze.
3
În cazul administrării la copii, dozajul se bazează pe greutatea corporală şi, prin urmare, are la bază, în
general, aceleaşi recomandări ca şi la adulţi.
Frecvenţa administrării trebuie să fie, întotdeauna, în funcţie de eficacitatea clinică pentru fiecare caz
în parte.
Hemofilia A
Dozele recomandate şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului factorului VIII,
de localizarea şi amploarea sângerării şi de starea clinică a pacientului.
Numărul de unităţi administrate de factor VIII este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), care sunt în
conformitate cu actualul standard OMS pentru medicamentele care conţin factorul VIII. Activitatea
plasmatică a factorului VIII este exprimată fie ca procentaj (referinţă-plasma umană normală) sau în
UI (conform Standardului Internaţional pentru factorul VIII în plasmă).
1 UI a activităţii plasmatice a factorului VIII este echivalentă cu acea cantitate de factor VIII dintr-un
mililitru de plasmă umană normală.
Calcularea dozelor necesare de factor VIII are la bază concluziile empirice că 1 UI de factor VIII/kg
ridică activitatea factorului VIII din plasmă cu aproximativ 2% din activitatea normală (2 UI/dl).
Dozajul necesar este determinat prin utilizarea următoarei formule:
Unităţi necesare = greutate corporală [kg] x creşterea dorită a factorului VIII [% sau UI/dl] x 0.5.
Cantitatea care urmează a fi administrată şi frecvenţa administrării ar trebui întotdeauna să fie în
funcţie de eficacitatea clinică pentru fiecare caz în parte.
În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului VIII nu trebuie să scadă sub
valoarea dată a activităţii plasmei (exprimată în procente faţă de normal sau UI/dl) în perioada
respectivă.
Următorul tabel poate fi utilizat, ca ghid, pentru stabilirea dozelor în episoadele hemoragice şi
operaţiile chirurgicale:
Gradul hemoragiei/
Valoarea de Factor VIII
Frecvenţa administrării (ore)/
Tipul intervenţiei chirurgicale
dorită (%)
Durata terapiei (zile)
Hemoragie
Hemartroza incipientă,
20 – 40
Se repetă la intervale de 12 până la
hemoragie la nivelul
24 ore. cel puţin 1 zi, până când
musculaturii
episoadele hemoragice indicate de
sau sângerări orale
durere sunt rezolvate sau se obţine
vindecarea.
Hemartorze extinse, sângerări
30 – 60
Perfuzia se repetă la intervale de
la nivel muscular sau hematom
12 - 24 ore pentru 3 - 4 zile sau mai
mult până când durerea şi
dizabilitatea acută este rezolvată.
Hemoragii esenţiale
60 – 100
Perfuzarea se repetă la intervale de
ameniţătoare de viaţă
8 - 24 ore, până când se rezolvă
episodul acut.
Chirurgie
Minoră,
30 – 60
La intervale de 24 ore, pentru cel
incluzând extracţiile dentare
puţin 1 zi, până la cicatrizare
(obţinerea vindecării).
Majoră 80
–
100
Perfuzarea se repetă la intervale de
(pre - şi postoperator)
8 - 24 ore până la cicatrizare, apoi
terapia se repetă pentru cel puţin 7
zile pentru a menţine activitatea
factorului VIII de 30% până la
60% (UI/dl).
4
În cursul tratamentului, se recomandă determinarea corespunzătoare a concentraţiilor factorului VIII,
pentru stabilirea dozei care urmează a fi administrată şi a frecvenţei administrării. În caz de intervenţii
chirurgicale majore este absolut necesară, în special o monitorizare exactă a terapiei de substituţie cu
ajutorul coagulogramei (activitatea factorului VIII din plasmă). Pacienţii pot prezenta variaţii
interindividuale la răspunsul faţă de factorul VIII, realizând diferite valori de revenire la normal in
vivo şi timpi de înjumătăţire plasmatică diferiţi.
Pentru o profilaxie pe termen lung a sângerării la pacienţii cu hemofilie A severă, dozele uzuale
recomandate sunt de 20 până la 40 UI de factor VIII/kg la interval de 2 până la 3 zile. În unele cazuri,
în special la pacienţii tineri, pot fi necesare intervale mai scurte de dozaj sau doze mai mari.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru evidenţierea dezvoltării inhibitorilor factorului VIII. Dacă nu sunt
atinse valorile aşteptate ale activităţii plasmatice a factorului VIII sau dacă sângerarea nu este
controlată cu o doza adecvată pentru acel caz, trebuie să se efectueze un test pentru a se determina
prezenţa inhibitorilor factorului VIII. La pacienţi cu titruri mari ale inhibitorilor, terapia cu factor VIII
s-ar putea să nu fie eficace şi trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice. Tratamentul acestor
pacienţi va fi instituit de către medici cu experienţă în tratamentul hemofiliei.
Nu există informaţii disponibile din studiile clinice cu privire la dozajul Haemate 250/500/1000 la
copii.
Mod de administrare
Medicamentul reconstituit trebuie încălzit la temperatura camerei sau a corpului înainte de
administrare. Se recomandă injectarea intravenoasă lentă, cu o viteză confortabilă pentru pacient.
În cazul în care medicamentul trebuie administrat în cantităţi mari, aceasta se poate face prin perfuzie.
În acest scop se recomandă transferarea medicamentului reconstituit într-un dispozitiv de perfuzie
aprobat.
Viteza de injectare sau de perfuzare nu trebuie să depăşească 4 ml pe minut. Se recomandă
monitorizarea pacientului pentru orice reacţie imediată. Dacă se produce orice reacţie, care ar putea
avea legătură cu administrarea Haemate P 250/500/1000, viteza de perfuzare trebuie redusă sau
administrarea trebuie oprită, după cum necesită starea clinică a pacientului.
Instrucţiuni cu caracter general
- Soluţia trebuie să fie limpede şi uşor opalescentă. După filtrare/extragere (a se vedea mai jos)
medicamentul reconstituit trebuie verificat vizual pentru a observa prezenţa de particule şi
eventualele modificări de culoare înainte de administrare. Chiar dacă instrucţiunile de utilizare
pentru procedura de reconstituire sunt strict urmate, nu este ceva neobişnuit să rămână câteva
impurităţi sau particule. Filtrul care este conţinut în setul de administrare îndepărtează complet
aceste particule. Filtrarea nu influenţează calcularea dozajului. Nu utilizaţi soluţiile care sunt în
mod vizibil tulburi sau soluţiile care încă conţin impurităţi sau particule după filtrare.
- Reconstituirea
şi extragerea trebuie efectuate în condiţii aseptice.
-
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Reconstituire:
- Încălziţi atât flaconul cu solvent cât şi flaconul cu liofilizat Haemate P 250/500/1000 la
temperatura camerei sau a corpului (să nu depăşească 37°C).
- Îndepărtaţi capsele de la ambele flacoane pentru a expune porţiunile centrale ale dopurilor de
cauciuc.
- Aplicaţi pe suprafaţa dopurilor de cauciuc o soluţie antiseptică şi lăsaţi-le să se usuce.
-
Utilizând o tehnică antiseptică, introduceţi acul la capătul canelat al setului de transfer în dopul
de cauciuc al flaconului cu solvent. Retrageţi teaca de protecţie de la celălalt capăt al setului de
transfer. Răsturnaţi flaconul cu solvent şi introduceţi acum acul în dopul de cauciuc al flaconului
cu liofilizat Haemate P 250/500/1000 fără a atinge acul. Direcţionaţi solventul, care va fi tras în
interior de vacuum, pe întreaga suprafaţă a liofilizatului Haemate P 250/500/1000. (Pentru a
asigura transferul întregului solvent, ajustaţi poziţia vârfului acului în flaconul cu solvent spre
marginea interioară a dopului flaconului cu solvent). Rotiţi flaconul pentru a vă asigura că
liofilizatul se udă complet pe parcursul procesului de transfer.
- Îndepărtaţi flaconul cu solvent pentru a elibera vacuumul, apoi îndepărtaţi setul de transfer de la
flaconul cu liofilizat Haemate P 250/500/1000.
5
- Rotiţi uşor flaconul până când liofilizatul se dizolvă şi soluţia este gata de administrare. Nu
agitaţi flaconul. În mod normal, liofilizatul se reconstituie în câteva minute. Preparatul ar trebui
administrat imediat.
-
Medicamentul ar trebui filtrat în timpul extragerii înainte de utilizare, după cum se descrie mai
jos.
Extragere şi administrare:
-
Utilizând o tehnică antiseptică, ataşaţi seringa sterilă de unică folosinţă la filtrul de unică
folosinţă.
- Îndepărtaţi capacul protector şi, fără a atinge vârful filtrului de unică folosinţă, introduceţi filtrul
de unică folosinţă în dopul flaconului Haemate P 250/500/1000. Răsturnaţi flaconul şi
poziţionaţi filtrul astfel încât orificiul să fie la marginea interioară a dopului.
- Extrageţi soluţia reconstituită în seringă.
- Aruncaţi filtrul de unică folosinţă. Efectuaţi puncţia venoasă prin utilizarea unui ac sau a unui
dispozitiv de perfuzie de unică folosinţă.
- Administraţi lent soluţia intravenos, având grijă să vă asiguraţi că nu pătrunde sânge în seringa
cu care administraţi medicamentul.
Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse se bazează pe experienţa din studiile clinice şi din experienţa de după
punerea pe piaţă.
Frecvenţa evenimentelor adverse este clasificată după cum urmează: foarte frecvente (> 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi< 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000),
foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice (care pot include edem angioneurotic, arsuri şi înţepături la
nivelul locului de administrare, frisoane, eritem facial tranzitoriu, urticarie simplă sau generalizată,
cefalee, hipotensiune arterială, letargie, greaţă, nelinişte, tahicardie, constricţie toracică, parestezii,
vărsături, wheezing) au fost observate foarte rar, şi în unele cazuri pot evolua către anafilaxie severă
(inclusiv şoc).
Pentru siguranţă în legătură cu agenţii de transmitere, a se vedea pct. „Precauţii”.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rareori, s-a observat febră.
Tulburări hematologice şi limfatice
Când sunt necesare administrări de doze foarte mari şi repetări frecvente, când sunt prezenţi inhibitorii
sau când este implicată îngrijirea pre şi post-chirugicală, toţi pacienţii trebuie monitorizaţi în ceea ce
priveşte semnele de hipervolemie. În plus, pacienţii cu grupurile sanguine A, B şi AB ar trebui
monitorizaţi privind semnele hemolizei intravasculare şi/sau scăderii valorilor hematocritului.
Boala Von Willebrand
Tulburări ale sistemului imunitar
La pacienţii diagnosticaţi cu boală Von Willebrand, în special la pacienţii diagnosticaţi cu boală Von
Willebrand de tip 3, pot să apară anticorpi neutralizanţi (inhibitori) a FVW Dacă apar astfel de
inhibitori, se va constata un răspuns clinic inadecvat. Astfel de anticorpi precipită şi pot produce
concomitent reacţii anafilactice. Prin urmare, pacienţii la care se constată o reacţie anafilactică trebuie
monitorizaţi pentru depistarea prezenţei unui inhibitor.
În toate cazurile de acest tip se recomandă să se contacteze un centru specializat de hemofilie.
Tulburări vasculare
Există un risc de producere a evenimentelor trombotice, în special la pacienţii cu factori de risc
cunoscuţi, clinici sau paraclinici.
6
La pacienţii trataţi cu medicamente care conţin FvW, valorile de activitate plasmatică crescute şi
prelungite de FVIII:C pot spori riscul evenimentelor trombotice.
Hemofilia A
Tulburări ale sistemului imunitar
La pacienţii cu hemofilie A pot să apară anticorpi de neutralizare (inhibitori) ai factorului VIII. Dacă
apar astfel de inhibitori, se va constata un răspuns clinic insuficient. În astfel de cazuri, se recomandă
contactarea unui centru specializat de hemofilie.
Experienţa din studiile clinice cu Haemate P 250/500/1000 la pacienţii care nu au mai fost trataţi
anterior (PUPs) este foarte limitată. Prin urmare, nu se pot furniza cifre valabile privind incidenţa
formării inhibitorilor specifici clinic relevanţi.
Supradozaj
Nu s-au raportat simptome de supradozaj în cazul administrării de FvW şi F VIII. Cu toate acestea,
riscul de tromboză nu poate fi exclus în caz de supradozaj major, în special cu medicamente care
conţin FVW şi FVIII, cu FVIII în concentraţie mare.
Păstrare
A se păstra la frigider (2ºC -8ºC), în ambalajul original.
A nu se congela.
A se păstra flaconul în ambalajul secundar de carton, pentru a fi protejat de lumină.
De asemenea, poate fi păstrat pe o perioadă de maxim 6 luni la temperatura camerei, în cadrul
perioadei de valabilitate, însă nu la temperaturi peste 30°C. Se recomandă menţionarea pe ambalajul
secundar a temperaturii din cameră, la începutul perioadei.
A nu se utiliza după data expirării înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii
respective.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
Ambalaj
HAEMATE P 250 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Cutie un flacon din sticlă incoloră, cu capacitatea de 10 ml, cu liofilizat, un flacon din sticlă incoloră a
5 ml solvent şi un set de reconstituire şi administrare care conţine:
-
1 set transfer
-
1 ac
- 1
seringă cu capacitatea de 5 ml
-
1 set perfuzie
- 1
filtru
-
2 tampoane alcool
HAEMATE P 500 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Cutie un flacon din sticlă incoloră cu capacitatea de 30 ml, cu liofilizat, un flacon din sticlă incoloră a
10 ml solvent şi un set de reconstituire şi administrare care conţine:
-
1 set transfer
-
1 ac
- 1
seringă cu capacitatea de 10 ml
-
1 set perfuzie
- 1
filtru
-
2 tampoane alcool
7
HAEMATE P 1000 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Cutie un flacon din sticlă incoloră, cu capacitatea de 30 ml, cu liofilizat, un flacon din sticlă incoloră a
15 ml solvent şi un set de reconstituire şi administrare care conţine:
-
1 set transfer
-
1 ac
- 1
seringă cu capacitatea de 20 ml
-
1 set perfuzie
- 1
filtru
-
2 tampoane alcool
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
CSL BEHRING GmbH,
Emil-von-Behring Str., 76, 35041 Marburg, Germania
Producător
CSL BEHRING GmbH,
Emil-von-Behring Str., 76, 35041 Marburg, Germania
Data ultimei verificări a prospectului
Octombrie 2007
8
Informaţii privind etichetarea
HAEMATE P 500 UI, liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Factor uman de coagulare VIII/Factor uman von Willebrand
AMBALAJ PRIMAR – etichetă de flacon cu liofilizat
Denumirea produsului: HAEMATE P 500 UI
Denumirea substanţei active, concentraţia: factor uman de coagulare VIII (F VIII C) /factor uman
von Willebrand (FvW), 500 UI/1200 UI
Forma farmaceutică: liofilizat pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Calea de administrare: i.v.
Seria de fabricaţie: Lot
Data expirării: EXP
Numele deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: CSL BEHRING GmbH
Menţiuni: A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la frigider (2°C-8°C). A nu se congela.
Activitate specifică: 3-17 UI de FvW: CoR/mg proteine
2-6 UI FVIII:C/mg proteine
AMBALAJ PRIMAR – etichetă de flacon cu solvent
Denumirea produsului: SOLVENT
Compoziţia: apă pentru preparate injectabile
Cantitatea pe ambalaj: 10 ml
Seria de fabricaţie: Lot
Data expirării: EXP
Numele deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: CSL BEHRING GmbH
Menţiuni: A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A nu se congela.
AMBALAJ SECUNDAR – cutie
Denumirea produsului: HAEMATE P 500 UI
Denumirea substanţei active, concentraţia: factor uman de coagulare VIII (F VIII C) /factor uman
von Willebrand (FvW), 500 UI/1200 UI
Forma farmaceutică: liofilizat şi solvent pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
Compoziţia: factor uman de coagulare VIII (F VIII C) 500 UI, factor uman von Willebrand
(FvW) 1200 UI şi excipienţi: proteine totale, albumină umană, glicină, clorură de sodiu, citrat de
sodiu, acid clorhidric, hidroxid de sodiu şi apă pentru preparate injectabile pentru un flacon
Cantitatea pe ambalaj:
Un flacon cu liofilizat
Un flacon cu solvent a 10 ml apă pentru preparate injectabile
Un set de reconstituire şi administrare
Calea de administrare: i.v.
Seria de fabricaţie: Lot
Data expirării: EXP
Numele şi adresa deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: CSL BEHRING GmbH,
Emil-von-Behring Str. 76, 35041 Marburg, Germania
Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la frigider (2°C-8°C), în ambalajul original, pentru a fi protejat de
lumină.
A nu se păstra la frigider după reconstituire.
Pe perioada de valabilitate poate fi păstrat maxim 6 luni la temperatura camerei, dar
nu la temperaturi peste 30°C.
A nu se congela.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală S.
Activitate specifică: 3-17 UI de FvW: CoR/mg proteine
2-6 UI FVIII:C/mg proteine
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă: 288/2007/01