HALOPERIDOL DECANOAT
GEDEON RICHTER PLC.
GEDEON RICHTER ROMANIA S.A.
50mg/ml
N05AD01–Antipsihotice derivati de butirofenona
Haloperidolum
Sol. inj.
Cutie x 5 fiole x 1 ml
5 ani
GEDEON RICHTER ROMANIA S.A.
50mg/ml
N05AD01–Antipsihotice derivati de butirofenona
Haloperidolum
Sol. inj.
Cutie x 5 fiole x 1 ml
5 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Haloperidol decanoat - 1 ml (Cutie x 5 fiole x 1 ml)Alte produse de la GEDEON RICHTER PLC.
Ridonex 0,5 mg • Revmaton 25 mg • Lisonorm 20 mg/10 mg • Terbisil 250 mg • Rostat 10 mg • Lisonorm 20 mg/10 mg • Revmaton 25 mg • Ridonex 2 mg •Alte produse cu codul ATC: N05AD01
Haloperidol 1 mg • Haloperidol • Haloperidol ranbaxy 2mg/ml • Haloperidol richter 5 mg/ml • Haloperidol 2 mg • Haldol • Haloperidol 2 mg/ml • Haloperidol laropharm 0,5 mg •Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
HALOPERIDOL DECANOAT
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml soluţie injectabilă (o fiolă) conţine haloperidol 50 mg sub formă de decanoat de
haloperidol 70,52 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de întreţinere al schizofreniei cronice şi al altor psihoze, în special dacă
tratamentul iniţial cu haloperidol se dovedeşte a fi eficace. Este de asemenea indicat în
tratamentul altor tulburări mentale sau de comportament, unde neliniştea psihomotorie
necesită tratament de întreţinere.
4.2 Doze şi mod de administrare
Haloperidol Decanoat este destinat utilizării în psihozele cronice, la pacienţii care necesită
terapie antipsihotică prelungită, parenterală. Aceşti pacienţi trebuie, în prealabil, stabilizaţi
cu medicaţie antipsihotică orală, înainte de schimbarea tratamentului pe Haloperidol
Decanoat.
Haloperidol Decanoat se administrează numai adulţilor şi a fost conceput să asigure
necesarul de tratament antipsihotic pe durata unei luni, printr-o singură injecţie
intramusculară, profundă, în regiunea gluteală. Haloperidol Decanoat nu trebuie
administrat intravenos. Nu se recomandă injecţii cu volume mari de medicament, deoarece
administrarea de doze mai mari de 3 ml crează disconfort pacientului.
Deoarece răspunsul individual la neuroleptice este variabil, dozele ar trebui determinate
individual şi cel mai indicat ar fi ca iniţierea tratamentului şi ajustarea dozelor să se facă
sub supraveghere medicală strictă. Doza individuală de început va depinde atât de
severitatea simptomatologiei, cât şi de cantitatea totală a medicaţiei orale necesitate de
tratamentul de întreţinere al pacientului, înainte de iniţierea tratamentului tip depozit.
Se recomandă ca doza iniţială de Haloperidol Decanoat să fie de 10-15 ori mai mare decât
doza zilnică de haloperidol administrată oral, anterior. Pentru cei mai mulţi pacienţi,
aceasta înseamnă ca doza de începere să fie cuprinsă între 25 şi 75 mg haloperidol. Doza
maximă de început este de 100 mg şi ea nu trebuie depăşită. În funcţie de răspunsul
individual al pacientului, doza poate fi crescută gradat, cu 50 mg, până la obţinerea
efectului terapeutic optim. Cea mai potrivită doză lunară de Haloperidol Decanoat ajunge
adesea să fie de aproximativ 20 de ori doza orală zilnică de haloperidol.
În perioada ajustării dozelor sau a episoadelor de exacerbare a sipmtomelor psihotice,
terapia cu Haloperidol Decanoat poate fi completată cu haloperidol obişnuit.
Intervalul recomandat între 2 injecţii, este de 4 săptămâni. Totuşi, variaţia răspunsului
individual poate dicta nevoia ajustării intervalului de administrare.
1
La pacienţii bătrâni şi debilitaţi se recomandă începerea tratamentului cu doze scăzute, de
exemplu 12,5 mg - 25 mg haloperidol, la fiecare 4 săptămâni. Această doză poate fi
crescută în funcţie de răspunsul pacientului la tratament.
Substanţa activă poate precipita în soluţie, la temperatură scăzută. Precipitarea este
reversibilă prin încălzirea fiolei în mână.
Se va utiliza numai soluţia limpede.
4.3 Contraindicaţii
Boala Parkinson şi alte tulburări extrapiramidale; intoxicaţie acută cu alcool etilic,
medicamente hipnotice, analgezice şi/sau psihotrope; stare comatoasă; leziuni ale
ganglionilor bazali; hipersensibilitate cunoscută la haloperidol sau la ceilalţi excipienţi ai
medicamentului.
Nu se administrează copiilor.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Se recomandă ca pacienţii care au indicaţie pentru tratament cu Haloperidol Decanoat să
urmeze iniţial terapie orală cu haloperidol, pentru a se exclude posibilitatea unei
hipersensibilităţi necunoscute la haloperidol.
Haloperidolul este metabolizat în ficat şi de aceea trebuie administrat cu prudenţă în cazul
bolilor hepatice.
Administrat concomitent cu medicamente sedative, Haloperidol Decanoat poate accentua
efectul deprimant respirator al acestora şi de aceea, în special la pacienţii vârstnici, acest
aspect trebuie luat în considerare la stabilirea dozajului.
Există unele dovezi că Haloperidol Decanoat poate scădea pragul convulsivant. Se
recomandă prudenţă în cazul administrării neurolepticului la pacienţii cu epilepsie sau alte
condiţii care predispun la convulsii (de exemplu sevraj alcoolic şi leziuni cerebrale).
Tiroxina poate facilita toxicitatea Haloperidol Decanoat. De aceea, Haloperidol Decanoat
va trebui folosit numai cu prudenţă la pacienţii cu hipertiroidie. La aceştia, terapia
antipsihotică trebuie întotdeauna să fie însoţită de un tratament tireostatic adecvat.
Ca şi celelalte antipsihotice, haloperidolul nu trebuie folosit în monoterapie în cazurile în
care predomină depresia. El poate fi asociat cu antidepresive, în tratarea afecţiunilor în
care depresia şi psihoza coexistă.
Deoarece în timpul tratamentului cu haloperidol s-a observat prelungirea intervalului QT,
se recomandă prudenţă la pacienţii cu interval QT prelungit (sindrom QT, hipokaliemie,
tratament concomitent cu medicamente care determină prelungirea intervalului QT).
Dacă este necesară concomitent o medicaţie antiparkinsoniană, aceasta trebuie menţinută
cel puţin câteva săptămâni după administrarea ultimei injecţii de Haloperidol Decanoat,
datorită timpului de înjumătăţire plasmatică foarte lung al acestuia.
În cazul administrării antiparkinsonienelor anticolinergice concomitent cu haloperidolul
trebuie să se ţină cont de posibila creştere a presiunii intraoculare.
Excipienţi
Haloperidol Decanoat conţine alcool benzilic 15 mg/ml.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
La fel ca toate neurolepticele, haloperidolul poate potenţa deprimarea sistemului nervos
central (SNC) produsă de alte deprimante nervos centrale: alcool etilic, hipnotice, sedative
sau analgezice opioide.
In cazul asocierii cu metildopa s-a raportat efect marcat asupra SNC.
Haloperidolul antagonizează efectul antiparkinsonian al levodopa.
Haloperidol Decanoat poate antagoniza acţiunea adrenalinei şi a altor simpatomimetice şi
suprimă efectul hipotensor al blocanţilor adrenergici, precum guanitidina.
2
Haloperidolul inhibă metabolizarea antidepresivelor triciclice, crescând astfel concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Aceasta poate duce la creşterea toxicităţii
antidepresivelor triciclice (efecte anticolinergice, toxicitate cardiovasculară, scăderea
pragului convulsivant).
Asocierea tratamentului de lungă durată cu inductoare enzimatice, cum sunt
carbamazepină, fenobarbital şi rifampicină, cu haloperidol va determina scăderea
semnificativă a concentraţiei plasmatice a neurolepticului. Dacă este necesară asocierea,
doza de haloperidol trebuie ajustată. După întreruperea administrării acestor inductoare
enzimatice, poate fi necesară reducerea dozelor de haloperidol.
Rareori, în cazul administrării concomitente de litiu şi haloperidol, s-a raportat un sindrom
de tip encefalopat. Este încă neclar dacă aceste cazuri reprezintă o entitate clinică distinctă
sau dacă sunt, de fapt, cazuri de sindrom neuroleptic malign şi/sau neurotoxicitate a
litiului. Se recomandă ca la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu litiu şi Haloperidol
Decanoat, să fie întreruptă imediat terapia, în momentul în care apar simptome de
neurotoxicitate.
Haloperidol Decanoat reduce efectul anticoagulantelor orale. După începerea
tratamentului cu Haloperidol Decanoat, doza de anticoagulant oral va trebui ajustată.
4.6 Sarcina şi alăptarea
În populaţia generală, haloperidolul nu a determinat creşterea semnificativă a
malformaţiilor fetale. Au fost raportate cazuri izolate de anomalii la nou-născuţii expuşi la
haloperidol în timpul vieţii intaruterine, mai ales în cazul asocierii cu alte medicamente.
Haloperidolul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul anticipat justifică
riscul potenţial fetal.
Haloperidolul se excretă în laptele matern. Dacă folosirea haloperidolului este considerată
esenţială, trebuie evaluat atent raportul beneficiu matern/risc potenţial pentru sugar
deoarece s-a observat apariţia simptomelor extrapiramidale la copiii alimentaţi natural de
către femeile tratate cu haloperidol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
In special la doze mari şi la începutul tratamentului cu haloperidol, poate să apară un
anumit grad de sedare sau scădere a vigilenţei, care pot fi potenţate de alcoolul etilic. In
acest caz, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje, în
timpul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse care apar ca urmare a tratamentului cu Haloperidol Decanoat sunt în
general cele ale haloperidolului. Ca şi în cazul oricăror preparate injectabile, au fost
raportate reacţii tisulare locale la Haloperidol Decanoat.
Simptomele neurologice sunt cele mai frecvente.
Simptome extrapiramidale
La fel ca la celelate neuroleptice, pot să apară simptome extrapiramidale. Reacţii distonice
acute pot apare precoce în tratamentul cu Haloperidol Decanoat şi pot fi evidenţiate în
momentul atingerii concentraţiei plasmatice maxime, adică la 3-9 zile după injecţie. Au
fost observate crize oculogire şi reacţii distonice laringeale. Rigiditatea parkinsoniană,
akinezia, tremorul şi akatisia apar mai târziu. Dacă este necesar, se pot prescrie
antiparkinsoniene anticolinergice, dar acestea nu trebuie administrate de rutină pentru
profilaxie deoarece este posibil să apară riscul scăderii eficacităţii Haloperidol Decanoat.
Diskinezie tardivă
3
La fel ca la celelalte antipsihotice, la unii pacienţi care au primit tratament de lungă durată
cu haloperidol sau după întreruperea administrării poate să apară diskinezie tardivă. Riscul
creşte cu vârsta şi cu creşterea dozelor, în special la femei. Simptomele pot persista, iar la
unii pacienţi devin ireversibile.
Sindromul este caracterizat, în principal de mişcări ritmice involuntare ale limbii, feţei,
gurii sau maxilarului. La unii pacienţi manifestările pot fi permanente. A fost raportat
faptul că mişcările fine, vermiculare, ale limbii, pot reprezenta un semn precoce al
diskineziei tardive. Dacă medicaţia este oprită la timp, nu se va mai dezvolta sindromul
complet. În cazul apariţiei simptomelor de diskinezie tardivă, medicamentul trebuie
întrerupt imediat şi pacientul trebuie tratat cu altă medicaţie.
Sindrom neuroleptic malign
Ca şi în cazul altor medicamente antipsihotice, haloperidolul a fost asociat cu apariţia
sindromului neuroleptic malign (SNM): un răspuns idiosincrazic rar, caracterizat prin
hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate vegetativă, alterarea stării de
conştienţă, creşterea concentraţiei plasmatice a creatin fosfokinazei. Semne ale disfuncţiei
SNV, ca tahicardie, tensiune arterială oscilantă şi transpiraţii, pot precede hipertemia,
putând reprezenta semne precoce de avertizare. Tratamentul antipsihotic va trebui întrerupt
imediat şi se va trece pe o terapie suportivă, recomandându-se şi o monitorizare atentă.
Dantrolenul şi bromocriptina s-au dovedit a fi benefice în tratamentul SNM.
Alte reacţii adverse la nivel nervos central
Acestea au fost raportate ocazional şi includ: depresie, sedare, agitaţie, somnolenţă,
insomnie, cefalee, confuzie, vertij, crize de “grand mal” şi exacerbare aparentă a
simptomelor psihotice inclusiv halucinaţii.
Reacţii gastro-intestinale
S-au raportat greaţă, vărsături, scăderea apetitului alimentar, variaţii ale greutăţii corporale.
Reacţii adverse endocrine
Reacţiile adverse ale neurolepticelor la nivelul glandelor endocrine includ
hiperprolactinemie care poate provoca galactoree, ginecomastie şi oligo- sau amenoree.
Foarte rar, s-au raportat cazuri de hipoglicemie şi de sindrom de secreţie inadecvată de
hormon antidiuretic (ADH).
Reacţii adverse cardio-vasculare
Ocazional, s-au raportat tahicardie şi hipotensiune arterială. Foarte rar, s-au raportat
alungirea intervalului QT şi/sau aritmii ventriculare, Acestea pot să apară mai frecvent la
doze mai mari sau la pacienţii susceptibili.
Alte reacţii adverse
Ocazional, s-a raportat o scădere uşoară şi, de obicei tranzitorie a numărului elementelor
figurate sanguine. Rareori, s-au raportat agranulocitoză şi trombocitopenie, de obicei, în
cazuri de asociere cu alte medicamente. S-au raportat cazuri izolate de disfuncţii hepatice şi
hepatite, mai frecvent colestatice. Foarte rar, au apărut reacţii de hipersensibilitate, cum
sunt erupţii cutanate, urticarie sau reacţii anafilactice. Ocazional, s-au raportat constipaţie,
vedere înceţoşată, uscăciunea gurii, retenţie urinară, priapism, hipersalivaţie sau
hipersudoraţie.
4.9 Supradozaj
Manifestările supradozajului sunt reprezentate de exagerarea efectelor farmacologice
cunoscute şi a reacţiilor adverse ale haloperidolului. Manifestările predominante sunt:
reacţii extrapiramidale severe, hipotensiune arterială, sedare. Simptomele extrapiramidale
4
se manifestă prin rigiditate musculară, tremor localizat sau generalizat. De asemenea în
mod paradoxal poate să apară hipertensiune arterială. În cazuri foarte grave, pot să apară
comă cu depresie respiratorie şi hipotensiune arterială care poate deveni suficient de severă
pentru a produce o stare asemănătoare şocului. Riscul apariţiei aritmiilor ventriculare,
posibil asociate cu alungiri ale intervalului QT, este foarte mare. In cazul supradozajului
trbuie să se ţină cont de durata de acţiune prelungită a medicamentului.
Deoarece nu există antidot specific, în caz de supradozaj se recomandă tratament de
susţinere. La pacienţii comatoşi, tractul respirator trebuie menţinut permeabil, prin intubare
orotraheală. Poate fi necesară asistarea respiraţiei. Hipotensiunea arterială şi colapsul
circulator pot fi contracarate prin utilizarea soluţiilor intravenoase, plasmei sau
concentratului de albumină şi a medicamentelor vasoconstrictoare de tipul dopaminei sau a
noradrenalinei. Adrenalina nu trebuie utilizată. În caz de reacţii extrapiramidale severe, se
va institui şi se va continua, câteva săptămâni, medicaţia antiparkinsoniană de tip
anticolinergic. Întreruperea acesteia trebuie făcută cu prudenţă, pentru că poate apare
sindromul extrapiramidal. Trebuie monitorizate electrocardiograma (EKG) şi semnele
vitale, până la normalizarea ECG.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice, derivaţi de butirofenonă.
Cod ATC: N05A D01.
Decanoatul de haloperidol este un ester al haloperidolului cu acidul decanoic fiind astfel
un neuroleptic de depozit, aparţinând grupului butirofenone. După injectarea
intramusculară este treptat eliberat din ţesutul muscular şi hidrolizat, încet, la haloperidol
liber care pătrunde în circulaţia sistemică. Haloperidolul este un antagonist potent al
dopaminei fiind un neuroleptic foarte incisiv.
La nivelul cortical, haloperidolul are o acţiune incisivă asupra halucinaţiilor şi iluziilor
(probabil prin interacţiunea cu receptorii dopaminergici din mezocortex şi sistemul limbic)
Acţiunea la nivelul ganglionii bazali stă probabil la baza efectelor motorii extrapiramidale
(distonie, akatisie, parkinsonism). Haloperidolul prezintă un efect sedativ asupra
tulburărilor psihomotorii, care explică de asemenea efectul favorabil în manii şi sindroame
de agitaţie. Un efect de resocializare a fost observat la pacienţii cu instabilitate emoţională.
Acţiunea antidopaminergică periferică explică efectul său antiemetic (prin intermediul
zonei trigger chemoreceptoare), relaxarea sfincterelor de la nivel gastro-intestinal şi
creşterea eliberării de prolactină [prin inhibarea activităţii factorului inhibitor al prolactinei
(PIF - dopamină) la nivelul adenohipofizei].
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Administrarea Haloperidol Decanoat, ca produs de depozit intramuscular, are ca urmare o
eliberare lentă şi susţinută de haloperidol liber. Concentraţia plasmatică creşte gradat
atingând de obicei maximumul la 3-9 zile după administrarea injecţiei şi scăzând, după
aceea, conform unui timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 3 săptămâni.
Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă în 2-4 luni, la pacienţii care primesc tratament
injectabil, lunar. Farmacocinetica Haloperidol Decanoat injectat intramuscular este
dependentă de doză. Relaţia dintre doză şi concentraţia plasmatică a haloperidolului este
aproximativ liniară, pentru doze mai mici de 450 mg. Haloperidolul traversează cu uşurinţă
bariera hemato-encefalică. Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 92%.
Haloperidolul este metabolizat în ficat şi este excretat în urină (40%) şi în fecale (60%).
Aproximativ 1% este excretat, nemodificat, în urină. Metaboliţii sunt lipsiţi de activitate
neuroleptică.
5
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele din tabel indică o marjă mare de siguranţă între valorile DL50 din studiile de
toxicitate după administrarea unei doze unice la animale şi dozele recomandate la om; de
exemplu dozele orale DL50 cele mai mici (la câine: 90 mg/kg) şi cele mai mari (la şobolan:
850 mg/kg) sunt de 300, respectiv de 2833 de ori mai mari decât doza maximă zilnică orală
recomandată unui adult cu greutate corporală medie (0,3 mg/kg).
Valori DL50 (mg/kg) în studii de toxicitate acută, în funcţie de calea de administrare
Specii Intravenos
Subcutanat
Oral
Şoarece
13 54 144
Şobolan
22 63 850
Hamster
nu există date
nu există date
405
Iepure
8 nu
există date
nu există date
Câine
18
> 80
90
Studii de toxicitate după administrarea de doze repetate s-au efectuat timp de 18 luni la
şobolan, prin administrare pe cale orală a dozelor de 33, 14,5, 6,5 şi 3,5 mg haloperidol/kg
şi zi; haloperidolul a fost administrat odată cu alimentele. Nici una dintre aceste doze de
haloperidol nu a determinat anomalii, fapt evidenţiat prin analize urinare repetate, studii
hematologice şi biochimice, precum şi anatomopatologice macroscopice şi microscopice.
Totuşi, la sfârşitul studiilor, greutatea corporală şi hrana consumată au fost mai mici la
animalele tratate, decât la lotul martor. Scăderea în greutate poate fi atribuită consumului
scăzut de hrană, cauzat probabil de acţiunea sedativă a medicamentului.
La câine s-au efectuat două studii de toxicitate după administrarea de doze repetate cu
haloperidol. Primul studiu s-a efectuat pe 3 loturi de animale (a câte 6 animale), două
tratate cu 2 mg/kg şi zi, respectiv 0,5 mg/kg şi zi, timp de 6 luni, iar al treilea, martor. Cel
de al doilea studiu s-a efectuat pe patru loturi de animale (a câte 8 animale), trei tratate cu
12 mg/kg şi zi, 6 mg/kg şi zi, respectiv 2,0 mg/kg şi zi, timp de 12 luni, iar al patrulea,
martor. In nici unul dintre studii nu s-au produs decese şi nici unul dintre câinii din studiul
de 6 luni nu a suferit vreun efect toxic legat de medicament (examen macro- sau
microscopic). În studiul efectuat timp de 12 luni, nu s-au observat modificări ale greutăţii
corporale, parametrilor hematologici sau urinari. Singura modificare observată
macroscopic, legată de acţiunea medicamentului, a fost congestia tranzitorie a glandelor
mamare şi lactaţia la 6 din 12 femele de câine. Aceste efecte au apărut numai între a 3-a şi
a 8-a săptămână de studiu şi nu au fost legate de doză.
Creşterea tranasminazei piruvice (GPT) şi apariţia unor modificări hepatocelulare uşoare s-
au observat, îndeosebi, la animale tratate cu doze de 12 mg/kg (aproximativ de 120 şi de 40
de ori mai mari decât doza de întreţinere medie, respectiv doza maximă recomandată la
adulţii de înălţime medie). Modificările GPT au fost reversibile, valorile enzimelor
revenind la normal, la animalele studiate la câteva luni după terminarea administrării; de
asemenea, secţiunile hepatice efectuate la animalele sacrificate în acel moment au indicat
faptul că modificările celulare au revenit la normal. Când haloperidolul a fost administrat la
şobolan (0,6-3 mg/kg), iepure (1 mg/kg şi 6 mg/kg) şi câine (1,0-4,0 mg/kg), urmaşii nici
uneia dintre aceste specii nu au prezentat o incidenţă mai mare a efectelor teratogene,
comparativ cu loturile martor. La şobolanii trataţi cu doze de aproximativ 4 mg/kg, destul
de mari pentru a produce deprimarea SNC, s-a observat creşterea duratei travaliului. Datele
disponibile sugerează că, la şobolani, dozele mari (3 mg/kg) administrate intravenos pot să
scadă rata nidării.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
6
Alcool benzilic, ulei de susan rafinat.
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună a câte 1 ml soluţie injectabilă.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
La temperaturi scăzute, substanţa activă poate precipita în soluţie. Precipitarea este
reversibilă, prin încălzirea fiolei în mâini. Se va utiliza numai soluţia limpede
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter Ltd.
1103 Budapesta. X, Gyömrõi út 19-21, Ungaria
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
5893/2005/01
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Reautorizare- Noiembrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2005
7
Document Outline
Prospect
HALOPERIDOL DECANOAT
soluţie injectabilă, 50 mg/ml
Compoziţie
Un mililitru (o fiolă) soluţie injectabilă conţine haloperidol 50 mg (sub formă de decanoat
de haloperidol) şi excipienţi: alcool benzilic, ulei de susan rafinat.
Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice, derivaţi de butirofenonă.
Indicaţii terapeutice
Tratamentul de întreţinere al schizofreniei cronice şi al altor psihoze, în special dacă
tratamentul iniţial cu haloperidol se dovedeşte a fi eficace. Este, de asemenea, indicat în
tratamentul altor tulburări mentale sau de comportament, unde neliniştea psihomotorie necesită
tratament de întreţinere.
Contraindicaţii
Boala Parkinson şi alte tulburări extrapiramidale; intoxicaţie acută cu alcool etilic,
medicamente hipnotice, analgezice şi/sau psihotrope; stare comatoasă; leziuni ale ganglionilor
bazali; hipersensibilitate cunoscută la haloperidol sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului.
Nu se administrează copiilor.
Precauţii
Se recomandă ca pacienţii care au indicaţie pentru tratament cu Haloperidol Decanoat să
urmeze iniţial tratament oral cu haloperidol, pentru a se exclude posibilitatea unei
hipersensibilităţi necunoscute la haloperidol.
Există unele dovezi că Haloperidol Decanoat poate să scadă pragul convulsivant. Se
recomandă prudenţă în cazul administrării neurolepticului la pacienţii cu epilepsie sau alte
condiţii care predispun la convulsii (de exemplu sevraj alcoolic şi leziuni cerebrale).
Tiroxina poate accentua toxicitatea Haloperidol Decanoat. De aceea, Haloperidol
Decanoat va trebui folosit numai cu prudenţă la pacienţii cu hipertiroidie. La aceştia,
tratamentul antipsihotic trebuie întotdeauna să fie însoţit de un tratament tireostatic adecvat.
Ca şi celelalte antipsihotice, haloperidolul nu trebuie folosit în monoterapie în cazurile în
care predomină depresia. El poate fi asociat cu antidepresive, în tratarea afecţiunilor în care
depresia şi psihoza coexistă.
Deoarece în timpul tratamentului cu haloperidol s-a observat prelungirea intervalului QT,
se recomandă prudenţă la pacienţii cu interval QT prelungit (sindrom QT, hipokaliemie,
tratament concomitent cu medicamente care determină prelungirea intervalului QT).
Dacă este necesară concomitent o medicaţie antiparkinsoniană, aceasta trebuie menţinută
cel puţin câteva săptămâni după administrarea ultimei injecţii de Haloperidol Decanoat datorită
timpului de înjumătăţire foarte lung al acestuia.
În cazul administrării antiparkinsonienelor anticolinergice concomitent cu haloperidolul
trebuie să se ţină cont de posibila creştere a presiunii intraoculare.
1
Interacţiuni
La fel ca toate neurolepticele, haloperidolul potenţează deprimarea sistemului nervos
central (SNC) produsă de alte deprimante nervos centrale: alcool etilic, hipnotice, sedative sau
analgezice opioide.
In cazul asocierii cu metildopa s-a raportat efect marcat asupra SNC.
Haloperidolul antagonizează efectul antiparkinsonian al levodopa.
Haloperidol Decanoat poate antagoniza acţiunea adrenalinei şi a altor simpatomimetice şi
suprimă efectul hipotensor al blocanţilor adrenergici, precum guanitidina.
Haloperidolul inhibă metabolizarea antidepresivelor triciclice, crescând astfel concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Aceasta poate să ducă la creşterea toxicităţii antidepresivelor
triciclice (efecte anticolinergice, toxicitate cardiovasculară, scăderea pragului convulsivant).
Asocierea tratamentului de lungă durată cu inductoare enzimatice, cum sunt
carbamazepină, fenobarbital şi rifampicină, cu haloperidol va determina scăderea semnificativă a
concentraţiei plasmatice a neurolepticului. Dacă este necesară asocierea, doza de haloperidol
trebuie ajustată. După întreruperea administrării acestor inductoare enzimatice, poate fi necesară
reducerea dozelor de haloperidol.
Rareori, în cazul administrării concomitente de litiu şi haloperidol, s-a raportat un sindrom
de tip encefalopatie. Este încă neclar dacă aceste cazuri reprezintă o entitate clinică distinctă sau
dacă sunt, de fapt, cazuri de sindrom neuroleptic malign şi/sau neurotoxicitate a litiului. Se
recomandă ca la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu litiu şi Haloperidol Decanoat,
tratamentul să fie întrerupt imediat în momentul în care apar simptome de neurotoxicitate.
Haloperidol Decanoat reduce efectul anticoagulantelor orale.
Atenţionări speciale
Deoarece haloperidolul se metabolizează la nivel hepatic, se recomandă prudenţă la
pacienţii cu afecţiuni hepatice.
Administrat concomitent cu medicamente sedative, Haloperidol Decanoat poate accentua
efectul deprimant respirator al acestora şi de aceea, în special la pacienţii vârstnici, aceast aspect
trebuie luat în considerare la stabilirea dozelor.
Sarcina şi alăptarea
În populaţia generală, haloperidolul nu a determinat creşterea semnificativă a
malformaţiilor fetale. Au fost raportate cazuri izolate de anomalii la nou-născuţii expuşi la
haloperidol în timpul vieţii intaruterine, mai ales în cazul asocierii cu alte medicamente.
Haloperidolul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul anticipat justifică
riscul potenţial fetal.
Haloperidolul se excretă în laptele matern. Dacă folosirea haloperidolului este considerată
esenţială, trebuie evaluat atent raportul beneficiu matern/risc potenţial pentru sugar deoarece s-a
observat apariţia simptomelor extrapiramidale la copiii alimentaţi natural de către femeile tratate
cu haloperidol.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
In special la doze mari şi la începutul tratamentului cu haloperidol, poate să apară un
anumit grad de sedare sau scădere a vigilenţei, care pot fi potenţate de alcoolul etilic. In acest
caz, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje în timpul
tratamentului cu halopridol.
2
Doze şi mod de administrare
Haloperidol Decanoat este destinat utilizării în psihozele cronice, la pacienţii care necesită
terapie antipsihotică prelungită, parenterală. Aceşti pacienţi trebuie, în prealabil, stabilizaţi cu
medicaţie antipsihotică orală, înainte de schimbarea tratamentului pe Haloperidol Decanoat.
Haloperidol Decanoat se administrează numai adulţilor şi a fost conceput să asigure
necesarul de tratament antipsihotic pe durata unei luni, printr-o singură injecţie intramusculară,
profundă, în regiunea gluteală. Haloperidol Decanoat nu trebuie administrat intravenos. Nu se
recomandă injecţii cu volume mari de medicament, deoarece administrarea de doze mai mari de
3 ml crează disconfort pacientului.
Deoarece răspunsul individual la neuroleptice este variabil, dozele ar trebui determinate
individual şi cel mai indicat ar fi ca iniţierea tratamentului şi ajustarea dozelor să se facă sub
supraveghere medicală strictă. Doza iniţială se va individualiza în funcţie de severitatea
simptomatologiei cât şi de cantitatea totală a medicaţiei orale necesitate de tratamentul de
întreţinere al pacientului, înainte de iniţierea tratamentului tip depozit.
Se recomandă ca doza iniţială de Haloperidol Decanoat să fie de 10-15 ori mai mare decât
doza zilnică de haloperidol administrată oral, anterior. Pentru cei mai mulţi pacienţi, aceasta
înseamnă ca doza iniţială să fie cuprinsă între 25-75 mg haloperidol (0,5-1,5 fiole Haloperidol
Decanoat). Doza maximă iniţială este de 100 mg (2 fiole Haloperidol Decanoat) şi ea nu trebuie
depăşită. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută gradat, cu 50
mg, până la obţinerea efectului terapeutic optim. Cea mai potrivită doză lunară de Haloperidol
Decanoat ajunge adesea să fie de aproximativ 20 de ori doza orală zilnică de haloperidol (până
la maxim 300 mg haloperidol).
În perioada ajustării dozelor sau a episoadelor de exacerbare a simptomelor psihotice,
terapia cu Haloperidol Decanoat poate fi completată cu haloperidol obişnuit.
Intervalul obişnuit de timp, între 2 injecţii, este de 4 săptămâni. Totuşi, variaţia răspunsului
individual poate determina ajustarea intervalului de administrare.
La pacienţii bătrâni şi debilitaţi se recomandă începerea tratamentului cu doze scăzute, de
exemplu 12,5 mg - 25 mg (0,25-0,5 fiole Haloperidol Decanoat), la fiecare 4 săptămâni.
Această doză poate fi crescută în funcţie de răspunsul pacientului la tratament.
Substanţa activă poate să precipite în soluţie, la temperatură scăzută. Precipitarea este
reversibilă prin încălzirea fiolei în mână.
Se va utiliza numai soluţia limpede.
Reacţii adverse
Reacţiile adverse care apar ca urmare a tratamentului cu Haloperidol Decanoat sunt în
general cele ale haloperidolului. Ca şi în cazul oricăror preparate injectabile, au fost raportate
reacţii tisulare locale la Haloperidol Decanoat.
Simptomele neurologice sunt cele mai frecvente.
Simptome extrapiramidale
La fel ca la celelate neuroleptice, pot să apară simptome extrapiramidale. Reacţii distonice
acute pot apare precoce în tratamentul cu Haloperidol Decanoat şi pot fi evidenţiate în
momentul atingerii concentraţiei plasmatice maxime, adică la 3-9 zile după injecţie. Au fost
observate crize oculogire şi reacţii distonice laringeale. Rigiditatea parkinsoniană, akinezia,
tremorul şi akatisia apar mai târziu. Dacă este necesar, se pot prescrie antiparkinsoniene
anticolinergice, dar acestea nu trebuie administrate de rutină pentru profilaxie deoarece este
posibil să apară riscul scăderii eficacităţii Haloperidol Decanoat.
Diskinezie tardivă
La fel ca la celelalte antipsihotice, la unii pacienţi care au primit tratament de lungă durată
sau după întreruperea administrării poate să apară diskinezie tardivă. Riscul creşte cu vârsta şi cu
creşterea dozelor, în special la femei. Simptomele pot persista, iar la unii pacienţi devin
ireversibile.
3
Sindromul este caracterizat, în principal, de mişcări ritmice involuntare ale limbii, feţei,
gurii sau maxilarului. La unii pacienţi manifestările pot fi permanente. A fost raportat faptul că
mişcările fine, vermiculare, ale limbii, pot reprezenta un semn precoce al diskineziei tardive.
Dacă medicaţia este oprită la timp, nu se va mai dezvolta sindromul complet. În cazul apariţiei
simptomelor de diskinezie tardivă, medicamentul trebuie întrerupt imediat şi pacientul trebuie
tratat cu altă medicaţie.
Sindrom neuroleptic malign
Ca şi în cazul altor medicamente antipsihotice, haloperidolul a fost asociat cu apariţia
sindromului neuroleptic malign (SNM): un răspuns idiosincrazic rar, caracterizat prin
hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate vegetativă, alterarea stării de
conştienţă, creşterea concentraţiei plasmatice a creatin fosfokinazei CP. Semne ale disfuncţiei
SNV, ca tahicardie, tensiune arterială oscilantă şi transpiraţii, pot precede hipertemia, putând
reprezenta semne precoce de avertizare. Tratamentul antipsihotic va trebui întrerupt imediat şi
se va trece pe o terapie suportivă, recomandându-se şi o monitorizare atentă. Dantrolenul şi
bromocriptina s-au dovedit a fi benefice în tratamentul SNM.
Alte reacţii adverse la nivel nervos central
Acestea au fost raportate ocazional şi includ: depresie, sedare, agitaţie, somnolenţă,
insomnie, cefalee, confuzie, vertij, crize de “grand mal” şi exacerbare aparentă a simptomelor
psihotice inclusiv halucinaţii.
Reacţii adverse gastro-intestinale
S-au raportat greaţă, vărsături, scăderea apetitului alimentar, variaţii ale greutăţii corporale.
Reacţii adverse endocrine
Reacţiile adverse ale neurolepticelor la nivelul glandelor endocrine includ
hiperprolactinemie care poate provoca galactoree, ginecomastie şi oligo- sau amenoree. Foarte
rar, s-au raportat cazuri de hipoglicemie şi de sindrom de secreţie inadecvată de hormon
antidiuretic (ADH).
Reacţii adverse cardio-vasculare
Ocazional, s-au raportat tahicardie şi hipotensiune arterială. Foarte rar, s-au raportat
alungirea intervalului QT şi/sau aritmii ventriculare, Acestea pot să apară mai frecvent la doze
mai mari sau la pacienţii susceptibili.
Alte reacţii adverse
Ocazional, s-a raportat o scădere uşoară şi, de obicei tranzitorie a numărului elementelor
figurate sanguine. Rareori, s-au raportat agranulocitoză şi trombocitopenie, de obicei, în cazuri
de asociere cu alte medicamente. S-au raportat cazuri izolate de disfuncţii hepatice şi hepatite,
mai frecvent colestatice. Foarte rar, au apărut reacţii de hipersensibilitate, cum sunt erupţii
cutanate, urticarie sau reacţii anafilactice. Ocazional, s-au raportat constipaţie, vedere înceţoşată,
uscăciunea gurii, retenţie urinară, priapism, hipersalivaţie sau hipersudoraţie.
Supradozaj
Manifestările supradozajului sunt reprezentate de exagerarea efectelor farmacologice
cunoscute şi a reacţiilor adverse ale haloperidolului. Manifestările predominante sunt: reacţii
extrapiramidale severe, hipotensiune arterială, sedare. Simptomele extrapiramidale se manifestă
prin rigiditate musculară, tremor localizat sau generalizat. Paradoxal poate să apară hipertensiune
arterială. În cazuri foarte grave, pot să apară comă cu depresie respiratorie şi hipotensiune
arterială care poate deveni suficient de severă pentru a produce o stare asemănătoare şocului.
Riscul apariţiei aritmiilor ventriculare, posibil asociate cu alungiri ale intervalului QT, este foarte
mare. In cazul supradozajului trbuie să se ţină cont de durata de acţiune prelungită a
medicamentului.
Deoarece nu există antidot specific, în caz de supradozaj se recomandă tratament de
susţinere. La pacienţii comatoşi, tractul respirator trebuie menţinut permeabil, prin intubare
orotraheală. Poate fi necesară asistarea respiraţiei. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator
pot fi contracarate prin utilizarea soluţiilor intravenoase, plasmei sau concentratului de albumină
4
şi a medicamentelor vasoconstrictoare de tipul dopaminei sau a noradrenalinei. Adrenalina nu
trebuie utilizată. În caz de reacţii extrapiramidale severe, se va institui şi se va continua, câteva
săptămâni, medicaţia antiparkinsoniană de tip anticolinergic. Întreruperea acesteia trebuie făcută
cu prudenţă, pentru că poate apărea sindromul extrapiramidal. Trebuie monitorizate
electrocardiograma (ECG) şi semnele vitale, până la normalizarea ECG.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună a câte 1 ml soluţie injectabilă.
Producător
Gedeon Richter Ltd., Ungaria
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
Gedeon Richter Ltd.
1103 Budapesta X, Gyömrõi út 19-21, Ungaria
Data ultimei verificări a prospectului
Octombrie, 2005
5
Document Outline
Informaţii privind etichetarea
HALOPERIDOL DECANOAT
Soluţie injectabilă, 50 mg/ml
AMBALAJ PRIMAR – eticheta de fiolă
Denumirea produsului: HALOPERIDOL DECANOAT
Denumirea substanţei active, concentraţia: haloperidol, 50mg/ml
Calea de administrare: i.m.
Cantitatea pe ambalaj: 1ml
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: Gedeon Richter Ltd., Ungaria
AMBALAJ SECUNDAR - cutie
Denumirea produsului: HALOPERIDOL DECANOAT
Denumirea substanţei active, concentraţia: haloperidol (sub formă de decanoat de
haloperidol), 50mg/ml
Forma farmaceutică: soluţie injectabilă
Compoziţia: haloperidol 50 mg sub formă de decanoat de haloperidol 70,52 mg şi
excipienţi: alcool benzilic, ulei de susan rafinat până la 1 ml
Cantitatea pe ambalaj: 5 fiole a 1 ml
Calea de administrare: i.m.
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: Gedeon Richter Ltd.,
1103 Budapesta X,
Gyömrői út 19-21, Ungaria
Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală P-RF.
Numărul Autorizaţiei de punere pe piaţă: 5893/2005/01
1