HARTIL HCT 2,5 mg/12,5mg
EGIS PHARMACEUTICALS PLC
EGIS PHARMACEUTICALS PLC
2,5mg/12,5mg
C09BA05–Combinatii de inhibitori ai e.c.a. inhibitori ai e.c.a. si diuretice
Combinatii (ramiprilum+hydrochlorothiazidum)
Compr.
Cutie x 2 blist. PVC-PCTFE/Al x 14 compr.
3 ani
EGIS PHARMACEUTICALS PLC
2,5mg/12,5mg
C09BA05–Combinatii de inhibitori ai e.c.a. inhibitori ai e.c.a. si diuretice
Combinatii (ramiprilum+hydrochlorothiazidum)
Compr.
Cutie x 2 blist. PVC-PCTFE/Al x 14 compr.
3 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Hartil hct 2,5 mg/12,5mg - (Cutie x 2 blist. PVC-PCTFE/Al x 14 compr.)Alte produse de la EGIS PHARMACEUTICALS PLC
Alzepil 5 mg • Ludiradol 20 mg/ml • Ketilept 100 mg • Ketilept 300 mg • Ketilept 200 mg • Gemcitabina egis 1 g • Ketilept 100 mg • Ketilept 200 mg •Alte produse cu codul ATC: C09BA05
Tensil 5mg/25mg • Ramipril hct medochemie 5 mg/25 mg • Ramipril hct medochemie 5 mg/25 mg • Tensil 2,5mg/12,5mg • Ramipril hct medochemie 2,5 mg/12,5 mg • Tensil 2,5mg/12,5mg • Tensil 5mg/25mg • Ramipril hct medochemie 5 mg/25 mg •254/2007/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate
Hartil HCT 5/25 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Hartil HCT 2,5/12,5mg comprimate
Fiecare comprimat conţine ramipril 2,5 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg.
Hartil HCT 5/25mg comprimate
Fiecare comprimat conţine ramipril 5 mg şi hidroclorotiazidă 25 mg
Excipienţi:
Hartil HCT 2,5/12,5mg comprimate: lactoză monohidrat 25 mg per comprimat.
Hartil HCT 5/25mg comprimate: lactoză monohidrat 50 mg per comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Comprimat
Hartil HCT 2,5/12,5mg comprimate
Comprimate de culoare albă, având forma de capsulă modificată. Comprimatele au o linie mediană pe
ambele feţe, având imprimat pe una din feţe 2,5 şi 12,5, de o parte şi de alta a liniei mediane.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Hartil HCT 5/25mg comprimate
Comprimate de culoare albă, având forma de capsulă modificată. Comprimatele au o linie mediană pe
ambele feţe, având imprimat pe una din feţe 5 şi 25, de o parte şi de alta a liniei mediane.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii esenţiale. Combinaţia în doză fixă de ramipril/hidroclorotiazidă este
indicată pacienţilor a căror tensiune arterială nu poate fi controlată adecvat de administrarea în
monoterapie a ramiprilului sau a hidroclorotiazidei.
4.2. Doze şi mod de administrare
Adulţi:
Administrarea combinaţiei fixe de ramipril/hidroclorotiazidă este recomandată numai după stabilirea
gradată a dozelor pentru fiecare componentă în parte. Doza poate fi crescută la intervale de minim 3
săptămâni. Doza uzuală iniţială este de 2,5 mg ramipril şi 12,5 mg hidroclorotiazidă. Doza uzuală de
1
întreţinere este de 2,5 mg ramipril şi 12,5 mg hidroclorotiazidă sau 5 mg ramipril şi 25 mg
hidroclorotiazidă. Doza maximă recomandată este de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă pe zi.
Pacienţi vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă renală:
La pacienţii vârstnici sau la cei cu clearance-ul creatininei cuprins între 30-60 ml/min dozele
individuale de ramipril şi hidroclorotiazidă trebuie stabilite treptat, cu prudenţă, pentru fiecare
componentă înainte de a se iniţia tratamentul cu combinaţia ramipril/hidroclorotiazidă.
În cazul pacienţilor care au fost trataţi anterior cu un diuretic, hipotensiunea arterială simptomatică
poate apare după administrarea primei doze, mai ales în cazul pacienţilor cu depleţie salină
(hiponatrenie) şi/sau cu hipovolemie, datorată tratamentului anterior cu diuretic. Tratamentul cu
diuretic trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii celui cu ramipril/hidroclorotiazidă; în cazul
pacienţilor la care nu se poate întrerupe tratamentul cu diuretic, tratamentul cu Hartil HCT trebuie
iniţiat cu 2,5 mg ramipril.
Doza de ramipril/hidroclorotiazidă trebuie menţinută cât mai mică posibil. Doza maximă zilnică este
de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă.
Ramipril/hidroclorotiazidă este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul
creatininei <30 ml/min şi 1,73m² suprafaţă corporală, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică slabă până la moderată trebuie stabilită treptat doza de ramipril
înainte de a se iniţia tratamentul cu ramipril/hidroclorotiazidă.
Ramipril/hidroclorotiazidă nu trebuie administrat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau
colestază (vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Ramipril/hidroclorotiazidă nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18
ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Administrarea
Ramipril/hidroclorotiazidă trebuie administrat în doză zilnică unică, dimineaţa, cu o cantitate
suficientă de lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
-
Hipersensibilitate la ramipril, alţi inhibitori ai ECA, tiazide sau alţi derivaţi de sulfonamide
sau la oricare dintre excipienţi.
-
Edem angioneurotic în antecedente legat de un tratament anterior cu un inhibitor al ECA.
-
Edem angioneurotic ereditar/idiopatic.
-
Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30ml/min şi 1,73 m² suprafaţă corporală)
sau anurie.
- Insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază.
- Trimestrul
doi
şi trei de sarcină şi alăptarea (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ramipril
Hipotensiune arterială simptomatică
Hipotensiunea arterială simptomatică este rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială
necomplicată. La pacienţii hipertensivi care sunt sub tratament cu ramipril creşte riscul de producere al
hipotensiunii arteriale în cazul prezenţei unei depleţii hipovolemice (de exemplu pacienţi trataţi cu
diuretice, cu dietă hiposodată, dializă, diaree, sau vărsături) sau dacă prezintă o hipertensiune arterială
severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
2
În cazul pacienţilor cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică iniţierea tratamentului şi
ajustarea dozelor trebuie făcute sub monitorizare strictă. Consideraţii similare trebuie aplicate şi
pacienţilor cu cardiopatii ischiemice sau boli cerebrovasculare la care o scădere bruscă a tensiunii
arteriale poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral.
În cazul producerii hipotensiunii arteriale, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi, dacă este necesar,
se administrează perfuzii cu soluţie salină izotonă. Hipotensiunea arterială tranzitorie nu este o
contraindicaţie pentru administrarea dozelor următoare, care în mod normal se pot administra fără
probleme în momentul în care presiunea arterială a crescut în urma creşterii volemiei.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă
asociată sau nu cu insuficienţă renală. Acest lucru se întâlneşte mai ales la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă severă, ca urmare a administrării de doze mari de diuretice de ansă, hiponatremiei sau
insuficienţei renale. La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care au tensiune arterială normală sau
mică administrarea de ramipril poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale sistemice.
Acest lucru poate fi anticipat şi, în general, nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului.
Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozelor sau întreruperea
tratamentului. Funcţia renală trebuie monitorizată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică
Similar altor inhibitori ai ECA, ramiprilul trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu stenoză a
valvei mitrale şi obstrucţie a ejecţiei din ventriculul stâng, ca în cazul stenozei aortice sau
cardiomiopatiei hipertrofice. În cazuri relevante hemodinamic combinaţia fixă de ramipril şi
hidroclorotiazidă nu trebuie administrată.
Aldosteronism primar (boala Conn)
Administrarea combinaţiei fixe de ramipril şi hidroclorotiazidă nu este recomandată la pacienţii cu
aldosteronism primar care nu răspund la antihipertensivele care acţionează prin inhibarea sistemului
renină-angiotensină.
Insuficienţă renală
Ramipril/hidroclorotiazidă trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală. În cazul
administrării ramipril/hidroclorotiazidă la pacienţii cu funcţia renală alterată trebuie monitorizate
periodic concentraţiile plasmatice ale potasiului, creatininei şi acidului uric (vezi pct. 4.2).
Hipotensiunea arterială determinată de iniţierea tratamentului cu inhibitori ai ECA la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă poate duce la instalarea unei insuficienţe renale. S-a raportat în aceste cazuri
instalarea unei insuficienţe renale acute reversibile.
În cazul unor pacienţi cu stenoză arterială renală bilaterală sau cu stenoză arterială pe rinichi unic, care
au fost trataţi cu inhibitori ai ECA, s-a semnalat creşterea concentraţiei plasmatice a ureei şi
creatininei, în general, reversibile după întreruperea tratamentului. Acest lucru este întâlnit mai ales la
pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii cu hipertensiune renovasculară există risc crescut de
hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub
strictă supraveghere medicală, cu cele mai mici doze şi o tatonare atentă a acestora. Dacă tratamentul
cu diuretice este factorul care a determinat instalarea situaţiilor de mai sus, acesta trebuie întrerupt, iar
funcţia renală trebuie monitorizată atent în prima săptămână a tratamentului cu ramipril.
La unii pacienţi hipertensivi, care aparent nu prezentau boli vasculare renale în antecedente, s-a produs
creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei, în general, uşoare şi tranzitorii, în special
când ramiprilul a fost asociat cu un diuretic. Acest lucru este de aşteptat să apară mai ales la pacienţii
cu insuficienţă renală preexistentă. Poate fi necesară reducerea dozelor şi/sau întreruperea
tratamentului cu diuretic şi/sau ramipril.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie evaluată funcţia renală înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitori ai
ECA, deoarece aceştia pot fi mai sensibili la tratamentul cu inhibitori ai ECA.
3
Pacienţi cu transplant renal
Deoarece nu există experienţă privind utilizarea ramiprilului la pacienţii cu transplant renal recent,
administrarea ramiprilului nu este recomandată la această grupă de pacienţi.
Hipersensibilitate/edem angioneurotic
Edemul angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui a fost rar raportat
la pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv ramipril. Acest lucru
poate să apară în orice moment al tratamentului. În aceste cazuri, tratamentul cu ramipril trebuie
imediat întrerupt şi trebuie instituit un tratament adecvat şi monitorizarea pacientului până la dispariţia
completă a simptomelor, înainte de externarea acestuia. Chiar şi în cazurile în care este implicat numai
edemul limbii, fără probleme respiratorii, pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie îndelungată, deoarece
tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient.
Foarte rar, au fost raportate cazuri letale în cazul edemului angioneurotic asociat cu edem laringian şi
al limbii.
Pacienţii care prezintă edeme ale limbii, glotei sau laringelui pot prezenta obstrucţii ale căilor
respiratorii, mai ales cei care au suferit intervenţii chirurgicale la acest nivel. În astfel de cazuri trebuie
instituite rapid măsuri de urgenţă (vezi pct. 4.9). Acestea pot include administrarea de adrenalină
şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebuie atent monitorizat până la
dispariţia simptomelor.
Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai ECA
prezintă un risc crescut de a dezvolta aceste reacţii la administrarea de inhibitori ai ECA (vezi pct.
4.3).
La pacienţii la care s-a administrat tratament cu inhibitori ai ECA s-a raportat edem angioneurotic
intestinal. Aceşti pacienţi au prezentat dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături); în unele
cazuri nu a existat în antecedente edem angioneurotic facial şi valorile esterazei C1 au fost normale.
Edemul angioneurotic a fost diagnosticat prin examinare CT abdominală sau ecografică sau în timpul
intervenţiei chirurgicale, iar simptomele au dispărut după întreruperea administrării inhibitorului ECA.
Edemul angioneurotic intestinal trebuie inclus în cadrul diagnosticului diferenţial la pacienţii trataţi cu
inhibitori ai ECA care prezintă dureri abdominale.
Reacţii anafilactice la pacienţii hemodializaţi
La pacienţii supuşi hemodializei cu membrană cu flux mare (de exemplu AN 69) trataţi concomitent
cu inhibitori ai ECA au fost raportate reacţii anafilactice. În cazul acestor pacienţi trebuie luată în
considerare efectuarea dializei cu alt tip de membrane sau tratamentul cu alte clase de medicamente
antihipertensive.
Reacţii anafilactice în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL)
Rar, în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL), pacienţii trataţi cu sulfat de dextran
concomitent cu inhibitor al ECA au prezentat reacţii anafilactice care pun viaţa în pericol. Aceste
reacţii pot fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA înaintea fiecărei
proceduri de afereză.
Tratament de desensibilizare
Pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (venin
de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactice susţinute. La aceşti pacienţi aceste reacţii au putut fi
evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA, dar au reapărut la
readministrarea acestora.
Insuficienţă hepatică
Foarte rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icter
colestatic sau hepatită şi a evoluat până la necroză fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui
sindrom nu este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează ramipril şi dezvoltă icter sau la care
valorile serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu ramipril trebuie întrerupt şi se va
institui supraveghere medicală adecvată.
4
Neutropenie/agranulocitoză
Neutropenia, agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la pacienţi trataţi cu
inhibitori ai ECA. Neutropenia este rară la pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alte complicaţii.
Neutropenia şi agranulocitoza este reversibilă după întreruperea tratamentului cu inhibitor al ECA.
Ramipril trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu boli vasculare colagenice, terapie
imunosupresoare, tratament cu alopurinol sau procainamidă, sau o combinaţie a acestor factori de risc,
mai ales în prezenţa unei insuficienţe renale preexistente. Unii din aceşti pacienţi au prezentat infecţii
grave, care în câteva cazuri nu au răspuns la terapia intensivă cu antibiotice. Este recomandată
monitorizarea numărului de celule albe pentru toţi pacienţii, dar mai ales pentru cei care prezintă
factori de risc. Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice semn al unei infecţii.
Rasa
Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de producere a edemului angioneurotic la pacienţii de
rasă neagră decât la pacienţii din celelalte rase.
Similar altor inhibitori ai ECA, ramiprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la
pacienţii de rasă neagră decât la celelalte rase, posibil datorită prevalenţei mai mari a valorilor mici de
renină la populaţia neagră hipertensivă.
Tusea
În legătură cu utilizarea inhibitorilor ECA s-a raportat apariţia tusei. Caracteristic, tusea este
neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Inducerea tusei de către
inhibitorul ECA trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.
Intervenţii chirurgicale/anestezie
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care
determină hipotensiune arterială, ramiprilul poate bloca formarea de angiotensină II consecutivă
eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este consecinţa
acestui mecanism, se poate corecta prin mărirea volemiei.
Hiperkaliemia
Creşterea concentraţiei serice a potasiului a fost raportată la unii pacienţi sub tratament cu inhibitori ai
ECA, inclusiv ramipril. Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperkaliemie sunt cei cu insuficienţă renală,
diabet zaharat sau cei trataţi cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente care conţin potasiu sau
substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu, sau pacienţi trataţi cu alte medicamente asociate cu mărirea
concentraţiei serice a potasiului (de exemplu heparina). Dacă tratamentul concomitent este absolut
necesar, trebuie monitorizată concentraţia serică a potasiului (vezi pct. 4.5).
Pacienţi diabetici
În cazul pacienţilor diabetici trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, trebuie monitorizată
glicemia în timpul primei luni de tratament cu inhibitor al ECA (vezi pct. 4.5).
Litiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a litiului şi ramiprilului (vezi pct. 4.5).
Suplimente cu potasiu, diuretice care economisesc potasiul, substituenţi ai sărurilor pe bază de
potasiu
Cu toate că în cadrul studiilor clinice cu inhibitori ai ECA, de regulă, concentraţia serică a potasiului
rămâne în limite normale, în cazul unor pacienţi s-a raportat hiperkaliemie. Factorii de risc care pot
determină hiperkaliemia sunt insuficienţa renală, diabetul zaharat, consumul concomitent de diuretice
care economisesc potasiul (spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimente cu potasiu sau
substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu. Utilizarea suplimentelor care conţin potasiu, diureticelor
care economisesc potasiul sau substituenţilor sărurilor pe bază de potasiu, mai ales la pacienţii cu
insuficienţă renală, pot conduce la o creştere semnificativă a concentraţiei serice a potasiului.
Dacă ramiprilul este administrat cu un diuretic care elimină potasiul, hipokaliemia indusă de diuretic
poate fi ameliorată.
5
Hidroclorotiazida
Insuficienţa renală
La pacienţii cu afecţiuni renale, tiazidele pot precipita azotemia. La pacienţii cu insuficienţă renală pot
să apară efecte cumulative ale medicamentelor. Dacă apare o insuficienţă renală progresivă
caracterizată prin creşterea azotului neproteic, este necesară o evaluare atentă a terapiei, luând în
considerare chiar întreruperea tratamentului cu diuretice (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
Tiazidele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu tulburări
progresive ale funcţiei hepatice, deoarece mici fluctuaţii în balanţa hidrică sau electrolitică pot induce
comă hepatică (vezi pct. 4.3).
Efecte asupra metabolismului şi a sistemului endocrin
Terapia cu tiazide poate reduce toleranţa la glucoză. La diabetici, poate fi necesară ajustarea dozelor
de insulină sau antidiabetice orale. Un eventual diabet zaharat latent poate deveni manifest în timpul
tratamentului cu tiazide.
Terapia cu tiazide se poate asocia cu mărirea valorii serice a colesterolului şi trigliceridelor. La unii
pacienţi trataţi cu diuretice tiazidice poate apare hiperuricemie sau gută.
Guta
Tratamentul cu tiazide poate determina hiperuricemie şi/sau chiar gută la anumiţi pacienţi. Totuşi,
ramiprilul poate creşte excreţia de acid uric şi poate atenua astfel efectele hiperuricemice ale
hidroclorotiazidei.
Dezechilibrul balanţei electrolitice
Similar oricărui tratament cu diuretice este necesar controlul periodic, la intervale adecvate, al valorii
serice a electroliţilor.
Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina dezechilibre hidro-electrolitice (hipokaliemie,
hiponatremie şi alcaloză hipoclorică). Semnele de avertizare ale instalării unui dezechilibru hidro-
electrolitic sunt: uscăciunea gurii, senzaţie de sete, stare de slăbiciune, letargie, ameţeli, nelinişte,
mialgie sau crampe musculare, oboseală musculară, hipotensiune arterială, oligurie, tahicardie şi
tulburări gastro-intestinale, cum ar fi greaţa sau vărsăturile.
Deşi diureticele tiazidice determină apariţia hipokaliemiei, administrarea concomitentă de ramipril
atenuează hipokaliemia indusă de tiazide. Posibilitatea apariţiei hipokalemiei este favorizată mai ales
de prezenţa unei ciroze hepatice, diureza rapidă, aportul oral inadecvat de electroliţi şi tratamentul
concomitent cu corticosterozi sau cu ACTH (vezi pct. 4.5).
La pacienţii care prezintă edeme poate să apară hiponatremie, mai ales în contextul unei clime
călduroase. Hipocloremia este, în general, de intensitate redusă şi nu necesită tratament.
Tiazidele pot determina reducerea excreţiei urinare de calciu, cu creşterea uşoară şi intermitentă a
concentraţiei serice de calciu, chiar şi în absenţa unui dezechilibru al metabolismului calciului.
Hipercalcemia singură poate fi un indiciu al unui hiperparatiroidism mascat. Tratamentul cu tiazide
trebuie întrerupt înainte de efectuarea testelor funcţiei paratiroidei. Tiazidele pot determina o creştere a
excreţiei renale a magneziului, ceea ce are ca rezultat instalarea unei hipomagneziemii.
Neutropenia/agranulocitoza
Combinaţia în doză fixă de ramipril şi hidroclorotiazidă nu trebuie administrată dacă se constată sau se
suspectează prezenţa unei neutropenii (neutrofile <1000/mm3).
Teste anti-doping
Hidroclorotiazida poate determina pozitivarea testelor anti-doping.
6
Alte atenţionări
La pacienţii cu reacţii alergice sau astm bronşic prezente sau nu în antecedente, pot să apară reacţii de
hipersensibilitate. S-a raportat chiar posibilitatea de exacerbare a unui lupus eritematos sistemic.
Precauţii privind unii excipienţi
Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost raportate următoarele interacţiuni între ramipril/hidroclorotiazidă comprimate, alţi inhibitori ai
ECA sau alte medicamente care conţin hidroclorotiazidă.
Ramipril
Diuretice
Când se asociază un diuretic la terapia cu ramipril, de regulă, efectul antihipertensiv este aditiv.
Pacienţii aflaţi sub tratament cu diuretice, în special cei la care tratamentul cu diuretic s-a instituit
recent, pot prezenta ocazional scăderea excesivă a tensiunii arteriale atunci când se adaugă ramipril.
Apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului
înainte de administrarea ramiprilului (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic ≤3 g pe zi
Administrarea cronică de AINS poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitoului ECA. AINS şi
inhibitorii ECA determină un efect aditiv de creştere a concentraţiei serice a potasiului şi pot conduce
la deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte sunt, în general, reversibile. Rar, poate să apară
insuficienţă renală acută, mai ales în cazul pacienţilor cu funcţie renală compromisă, cum ar fi
pacienţii vârstnici sau deshidrataţi.
Alte medicamente antihipertensive
Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul hipotensiv al ramiprilului.
Administrarea concomitentă cu trinitratul de gliceril şi alţi nitraţi, sau alte vasodilatatoare, poate
determina reducerea tensiunii arteriale.
Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice
Administrarea concomitentă a unor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice, cu inhibitori ai
ECA poate determina reducerea tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot determina reducerea efectului hipotensiv al inhibitorilor ECA; pacienţii trebuie
monitorizaţi atent.
Antidiabetice
Studii epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu medicamente
antidiabetice (insulină sau antidiabetice orale) poate determina creşterea efectului de scădere a
glicemiei, ceea ce poate conduce la hipoglicemie. Acest fenomen pare să fie mai accentuat în primele
săptămâni de tratament asociat sau la pacienţii cu insuficienţă renală.
Nitraţi, acid acetilsalicilic, trombolitice şi/sau beta-blocante
Ramiprilul poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic (doze pentru afecţiuni
cardiovasculare), trombolitice, beta-blocante şi/sau nitraţi.
Alopurinol
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi alopurinolului creşte riscul insuficienţei renale şi
poate creşte riscul de leucopenie.
7
Ciclosporină
Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA şi ciclosporină creşte riscul insuficienţei renale şi
hiperkaliemiei.
Lovastatină
Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA şi lovastatină creşte riscul apariţiei hiperkaliemiei.
Procainamidă, citostatice sau imunosupresoare
Administrarea concomitentă cu inhibitori ai ECA poate conduce la creşterea riscului apariţiei
leucopeniei.
Hemodializă
Ramipril/hidroclorotiazida nu este indicată pentru tratamentul pacienţilor care necesită dializă,
deoarece s-a raportat o incidenţă mare a reacţiilor anafilactice, la pacienţii supuşi dializei cu membrană
cu flux mare trataţi concomitent cu inhibitor al ECA. Această combinaţie trebuie evitată.
Hidroclorotiazida
Amfotericina B (parenteral), carbenoxolona, corticosteroizii, corticotrofina (ACTH) sau purgativele
stimulante
Hidroclorotiazida poate determina dezechilibru electrolitic, în special hipokaliemie.
Sărurile de calciu
Creşterea concentraţiilor serice al calciului ca rezultat al scăderii excreţiei poate fi întâlnită la
administrarea concomitentă cu diuretice tiazidice.
Glicozide cardiace
Creşte riscul intoxicaţiei cu digitalice odată cu inducerea hipokaliemiei de către tiazide. Creşte riscul
aritmiei induse de digitalice odată cu hipokaliemia sau hipomagneziemia indusă de tiazide.
Colestiramină şi colestipol
Acestea pot reduce sau încetinii absorbţia hidroclorotiazidei. De aceea, administrarea diureticelor
sulfonamidice trebuie să se facă cu cel puţin o oră înainte sau 5-6 ore după ingestia răşinii.
Relaxante musculare nedepolarizante (clorhidratul de tubocurarină)
Efectul acestor medicamente este crescut de hidroclorotiazidă.
Medicamente asociate cu torsada vârfurilor-tahicardie
Datorită riscului de hipokaliemie, administrarea hidroclorotiazidei concomitent cu medicamente care
determină torsada vârfurilor, cum ar fi unele antipsihotice şi alte medicamente cunoscute a determina
torsada vârfurilor, trebuie să se facă cu precauţie.
Sotalol
Hipokaliemia indusă de tiazide creşte riscul inducerii aritmiilor de către sotalol.
Ramipril/hidroclorotiazidă
Suplimentele cu potasiu, diureticele care economisesc potasiul sau substituenţii sărurilor pe bază de
potasiu
Cu toate că în studiile clinice cu inhibitori ai ECA concentraţiile serice ale potasiului au rămas, de
regulă, normale, la unii pacienţi a apărut hiperkaliemie. Factorii de risc pentru hiperkaliemie includ
insuficienţa renală, diabetul zaharat şi administrarea concomitentă de diuretice care economisesc
potasiu (de exemplu: spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimente cu potasiu sau substituenţii
sărurilor pe bază de potasiu. Utilizarea suplimentelor cu potasiu, diureticelor care economisesc potasiu
sau substituenţilor de săruri pe bază de potasiu, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, poate
conduce la creşterea semnificativă a concentraţiei serice a potasiului.
8
Dacă ramiprilul este asociat cu un diuretic care elimină potasiul, hipokaliemia indusă de diuretic poate
fi ameliorată.
Litiu
Creşterea reversibilă a concentraţiilor serice de litiu şi a toxicităţii acestuia au fost semnalate la
administrarea concomitentă a litiului cu inhibitori ai ECA. Administrarea concomitentă a diureticelor
tiazidice cu litiu au condus la creşterea toxicităţii litiului şi accentuarea toxicităţii crescute a litiului de
către inhibitorii ECA. Administrarea litiului cu ramiprilul nu este recomandată, dar dacă administrarea
combinaţiei este absolut necesară, concentraţiile serice ale litiului trebuie atent monitorizate (vezi pct
4.4).
Trimetoprim
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu tiazide şi trimetoprim creşte riscul apariţiei
hiperkaliemiei.
Antidiabeticele orale (sulfoniluree/biguanide cum ar fi metformina), insulina
Hidroclorotiazida poate să le reducă efectul sau efectul lor de scădere a glicemiei este potenţat de
ramipril.
Clorura de sodiu
Reduce efectul antihipertensiv al combinaţiei fixe de ramipril şi hidroclorotiazidă.
Tratamentul cu doze mari de salicilaţi (>3 g pe zi)
Hidroclorotiazida poate potenţa efectul toxic asupra SNC al salicilaţilor.
Alcool
Ramipril/hidroclorotiazida pot potenţa efectul hipotensiv al alcoolului etilic. Consumul concomitent
de alcool etilic creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.
4.6 Sarcina
şi alăptarea
Sarcina
Ramipril/hidroclorotiazida nu este recomandată în timpul primului trimestru al sarcinii. Atunci când se
doreşte o sarcină sau când aceasta este confirmată, trebuie administrat un tratament alternativ cât mai
curând posibil. Nu există studii clinice controlate privind administrarea inhibitorilor ECA la femeile
gravide, dar administrarea la un număr limitat de sarcini în primul trimestru nu a pus în evidenţă
prezenţa malfomaţiilor congenitale.
Ramipril/hidroclorotiazida este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru al sarcinii (vezi pct.
4.3). Expunerea prelungită în timpul trimestrelor doi şi trei de sarcină poate induce toxicitate fetală
(scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) şi asupra nou-născutului
(insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie).
Hidroclorotiazida poate determina, în cazul unei expuneri prelungite în timpul trimestrului trei al
sarcinii, ischemie feto-placentară şi risc de întârziere a creşterii. În plus, în cazuri rare, au fost
raportate hipoglicemie, icter şi trombocitopenie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat
medicamentul cu puţin timp înainte de naştere. Alte reacţii adverse întâlnite la adulţi au fost semnalate
şi la nou-născuţi.
Hidroclorotiazida poate reduce volumul plasmatic şi implicit fluxul sanguin uteroplacentar.
Dacă s-a administrat ramipril/hidroclorotiazidă începând cu trimestrul doi al sarcinii, este recomandată
examinarea ecografică a rinichilor şi craniului fătului.
Alăptarea
Ramipril/hidroclorotiazida este contraindicată în timpul alăptării. Atât ramiprilul, cât şi
hidroclorotiazida, sunt excretate în laptele matern. Tiazidele administrate în timpul alăptării au
9
determinat scăderea sau chiar oprirea secreţiei lactate. De asemenea, pot să apară reacţii de
hipersensibilitate la sufonamide, hipokaliemie şi icter nuclear. Datorită potenţialului pentru reacţii
adverse grave, determinat de ambele substanţe, la sugarii alăptaţi natural, trebuie luată decizia, fie de
întrerupere a alăptării, fie de întrerupere a tratamentului, luând în considerare importanţa terapiei
pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ramipril/hidroclortiazida are o influenţă minoră pâna la moderată asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Diferitele reacţii individuale pot afecta conducerea vehiculelor sau
folosirea utilajelor. Aceste reacţii pot să apară mai ales la începutul tratamentului, la mărirea dozelor,
schimbarea medicaţiei sau la consumul concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost semnalate în urma tratamentului cu inhibitori ai ECA, ramipril sau
hidroclorotiazidă:
Hipotensiune arterială severă a fost semnalată mai ales la începutul tratamentului sau la mărirea
dozelor. Această reacţie apare mai ales la pacienţii din grupurile cu risc crescut (vezi pct. 4.4). Pot să
apară simptome cum ar fi ameţeli, stare de slăbiciune generală, vedere neclară, rar tulburări ale
conştienţei (sincopă). Au fost raportate în cazuri individuale tahicardie, palpitaţii, aritmie, angină
pectorală, infarct miocardic, hipotensiune arterială severă până la şoc, atac ischemic tranzitor,
hemoragie cerebrală şi infarct ischemic cerebral, reacţii datorate inhibitorilor ECA în asociere cu
hipotensiune arterială.
Frecvenţă/
Frecvente
Mai puţin
Rare (>1/10000,
Foarte rare
Aparate, sisteme
(>1/100,
frecvente
<1/1000)
(<1/10000), incluzând
şi organe
<1/10)
(>1/1000, <1/100)
cazuri izolate
Tulburări
Scăderea
Agranulocitoză,
hematologice şi
hemoglobinei,
pancitopenie,
limfatice
scăderea
eozinofilie, anemie
hematocritului,
hemolitică la pacienţii
leucopenie,
cu deficit de G6-PDH
trombocitopenie
Tulburări
Hipokaliemie,
Hiperkaliemie,
Dezechilibru al
Creşterea valorilor
metabolice şi de
hiperuricemie
hiponatremie,
balanţei hidro-
serice ale
nutriţie
cu creşterea
hipomagneziemie, electrolitice (în
trigliceridelor,
ureei şi a
hipercloremie,
special la pacienţii hipercolesterolemie,
creatininei în
hipercalcemie
cu boli renale
creşterea concentraţiei
sânge,
preexistente),
serice a amilazei,
hiperglicemie,
hipocloremie,
agravarea diabetului
gută
alcaloză
zaharat
metabolică
Tulburări psihice
Apatie,
Frică, depresie,
nervozitate
tulburări de somn,
confuzie
Tulburări ale
Ameţeli,
Somnolenţă Nelinişte,
sistemului nervos fatigabilitate,
tulburări olfactive,
cefalee, stare
parestezie,
de slăbiciune
tulburări de
echilibru
Tulburări oculare
Conjuctivite,
Miopie tranzitorie,
blefarite
tulburări de
vedere
10
Tulburări
Tinitus
acustice şi
vestibulare
Tulburări
Sincopă Infarct
miocardic,
cardiace
palpitaţii, aritmie,
tahicardie, angină
pectorală
Tulburări
Hipotensiune
Edeme (non-
Afecţiuni
Atac ischemic
vasculare
arterială
angioneurotice)
tromboembolice
tranzitor, hemoragie
ale gleznelor
cerebrală, agravarea
sindromului Raynaud,
vasculită, tulburări
venoase, tromboză,
embolie
Tulburări
Tuse, bronşită
Dispnee,
sinuzită,
Edem angioneurotic
respiratorii,
rinită, faringită,
cu obstrucţia fatală a
toracice şi
glosită, bronho-
căilor respiratorii1)
mediastinale
spasm, pneumonie edem pulmonar
interstiţială
determinat de
alergică
hipersensibilitatea la
hidroclorotiazidă
Tulburări gastro-
Greaţă, dureri
Crampe
Gură uscată,
Ileus (hemoragic),
intestinale
abdominale,
epigastrice,
vărsături, tulburări pancreatită
vărsături,
senzaţie de sete,
ale gustului,
indigestie
constipaţie,
inflamarea
diaree, pierderea
mucoasei bucale
apetitului
şi a limbii,
alimentar
sialadenită, glosită
Tulburări
Creşterea valorilor Icter colestatic/icter,
hepatobiliare
serice ale
2)hepatită, colecistită
enzimelor
(în cazul unei
hepatice şi/sau a
colelitiaze pre-
bilirubinei2)
existente), necroză
hepatică
Afecţiuni
Erupţie
Fotosensibilitate,
Eritem facial
Eritem multiform,
cutanate şi ale
cutanată
prurit, urticarie
tranzitor,
sindrom Stevens-
ţesutului
tranzitorie
diaforeză, edem
Johnson, necroliză
subcutanat3)
(reacţie de tip
angioneurotic
toxică epidermică,
alergic)
reacţie cutanată de tip
psoriaziform sau
pemfigoid, lupus
eritematos, alopecie,
agravarea
psoriazisului,
onicoliză
Tulburări
Crampe
Paralizie
musculo-
musculare,
scheletice şi ale
mialgie, artralgie,
ţesutului
oboseală
conjuctiv
musculară, artrită
Tulburări renale
Proteinurie
Deteriorarea
Insuficienţă renală
şi ale căilor
funcţiei renale,
(acută), sindrom
urinare
creşterea azotului
nefrotic, nefrită
ureic din sânge şi
interstiţială, oligurie
a creatininei
serice,
deshidratare
11
Tulburări ale
Scăderea
impotenţă
aparatului genital
libidoului
şi sânului
Tulburări
Reacţii anafilactice,
generale şi la
edem angioneurotic1)
nivelul locului de
administrare
1) Creşterea incidenţei edemului angioneurotic la populaţia de rasă neagră. Inhibitorii ECA au fost
asociaţi cu declanşarea edemului angioneurotic la nivelul feţei şi ţesutului orofaringean la o mică parte
din pacienţi.
2) Supravegherea medicală a pacientului este necesară în cazul apariţiei icterului sau a creşterii
valorilor serice ale enzimelor hepatice.
3) Prezentarea imediată la medic este necesară în cazul unor reacţii severe la nivel cutanat.
A fost raportat un sindrom complex, care poate include una sau mai multe dintre următoarele reacţii:
febră, vasculită, mialgie, artralgie/artrită, pozitivarea anticorpilor antinucleari (ANA), creşterea vitezei
de sedimentare a hematiilor (VSH), eozinofilie şi leucocitoză, erupţii cutanate tranzitorii,
fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice.
4.9 Supradozaj
Simptome
În funcţie de severitatea supradozajului, pot să apară următoarele simptome: întârzierea diurezei,
tulburări electrolitice, hipotensiune arterială severă, tulburări ale conştienţei (inclusiv comă), convulsii,
pareză, aritmie cardiacă, bradicardie, şoc circulator, insuficienţă renală şi ileus paralitic.
Tratament
În cazul unui supradozaj sau al unei intoxicaţii, tratamentul aplicat depinde de momentul ingestiei şi
de severitatea simptomelor. În plus faţă de măsurile generale (împiedicarea absorbţiei prin lavaj gastric
şi administrarea de cărbune activat, accelerarea tranzitului intestinal prin administrarea de sulfat de
sodiu), trebuie monitorizaţi parametrii vitali şi trebuie aplicate măsuri de susţinere a acestora, uneori
fiind necesare măsuri de terapie intensivă. Rar, ramiprilul poate fi eliminat prin dializă (vezi pct. 4.4).
În cazul hipotensiunii arteriale, ca primă măsură este necesară substituţia volemică cu soluţie salină.
Dacă răspunsul este inadecvat, se pot administra i.v. catecolamine. Se poate lua în considerare şi
tratamentul cu derivaţi de angiotensină II.
În cazul unei bradicardii refractare, trebuie instituit tratament cu pacemaker.
Este esenţială monitorizarea constantă a balanţei hidro-electrolitice şi acido-bazice, glicemiei şi a
fluxului urinar. În cazul hipokaliemiei este necesar aport de potasiu.
În cazul edemului angioneurotic care pune în pericol viaţa, cu edem la nivelul limbii, glotei şi/sau
laringelui, este recomandat următorul tratament:
- administrarea
subcutanată imediată a 0,3-0,5 mg adrenalină sau administrarea i.v. lentă a
acesteia, cu monitorizarea ECG şi a tensiunii arteriale;
-
administrarea i.v. sau i.m. a glucocorticoizilor;
-
administrarea de antihistaminice.
În plus faţă de administrarea adrenalinei, se administrează inactivator C1 dacă există un deficit
cunoscut de inactivator C1.
12
5.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai ECA. şi
diuretice-combinaţii, codul ATC: C09BA05.
Ramipril/hidroclorotiazidă comprimate au un efect terapeutic antihipertensiv şi diuretic. Ramiprilul şi
hidroclorotiazida pot fi administrate în monoterapie sau în combinaţie în terapia antihipertensivă.
Efectele antihipertensive ale celor două substanţe se potenţează reciproc. Efectele antihipertensive ale
celor două substanţe sunt aproape aditive, în timp ce pierderea de potasiu determinată de
hidroclorotiazidă este redusă de ramipril.
Ramipril
Ramiprilat, metabolitul activ al ramiprilului inhibă enzima dipeptidilcarboxipeptidaza I (numită şi
enzima de conversie a angiotensinei I, kininaza II). Această enzimă catalizează conversia
angiotensinei I în angiotensina II, un vasoconstrictor activ, precum şi inhibarea degradării
bradikininei, cu efect vasodilatator. Inhibarea formării angiotensinei II şi inhibarea degradării
bradikininei duce la vasodilataţie.
Angiotensina II stimulează, de asemenea, eliberarea de aldosteron, ramiprilatul determinând reducerea
eliberării aldosteronului. Creşterea activităţii bradikininei contribuie probabil la efectele
cardioprotectoare şi protectoare asupra endoteliului, efecte observate în studiile la animale. Nu se
cunoaşte încă în ce măsură acest lucru este responsabil şi de unele reacţii adverse (de exemplu, tusea
uscată).
Utilizarea ramiprilului determină o reducere semnificativă a rezistenţei arteriale periferice. În mod
normal nu se semnalează schimbări semnificative ale debitului plasmatic renal şi ratei de filtrare
glomerulară.
Administrarea comprimatelor de ramipril la pacienţii hipertensivi determină o reducere a tensiunii
arteriale, atât în poziţie ortostatică cât şi în clinostatism, fără o creştere compensatorie a pulsului.
Pentru majoritatea pacienţilor efectul antihipertensiv este evident în decurs de 1-2 ore de la
administrarea unei doze unice. Efectul maxim este atins după 3-6 ore de la administrare. Efectul
antihipertensiv se menţine în general cel puţin 24 ore de la administrarea unei doze unice. Efectul
antihipertensiv maxim este atins în 2-4 săptămâni de administrare continuă. S-a demonstrat că efectul
antihipertensiv se menţine în timpul unui tratament de lungă durată de 2 ani. Întreruperea bruscă a
tratamentului cu ramipril nu determină o creştere de rebound marcată a tensiunii arteriale.
Hidroclorotiazida
Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic. Acesta inhibă reabsorbţia sodiului şi clorului la nivelul
tubilor distali. Creşterea excreţiei renale a acestor ioni este asociată cu creşterea volumului de urină
(datorită legării osmotice a apei). Excreţia potasiului şi a magneziului este crescută, în timp ce excreţia
acidului uric este redusă. Dozele mari determină o excreţie crescută a bicarbonatului, iar tratamentul
de lungă durată o reducere a excreţiei calciului.
Mecanismul posibil de acţiune responsabil de efectul antihipertensiv poate fi: schimbarea balanţei
sodiului, reducerea apei extracelulare şi a volumului plasmatic, modificări ale rezistenţei vasculare
renale sau reducerea răspunsului la noradrenalină şi angiotensină II.
Excreţia electroliţilor şi a apei începe după aproximativ 2 ore de la administrare, efectul maxim fiind
atins după 3-6 ore; efectul se menţine timp de 6-12 ore. Efectul antihipertensiv se instalează după 3-4
zile de la iniţierea tratamentului, iar efectul se menţine până la 1 săptămână de la întreruperea acestuia.
În cazul tratamentului de lungă durată, scăderea tensiunii arteriale se observă la doze mai mici decât
cele necesare pentru efectul diuretic. Efectul de scădere a tensiunii arteriale este însoţit de o slabă
creştere a ratei de filtrare glomerulară, a rezistenţei vasculare renale şi a activităţii reninei plasmatice.
13
Dozele unice mari de hidroclorotiazidă determină o reducere a volumului plasmatic, a ratei de filtrare
glomerulară, a debitului sanguin renal şi a tensiunii arteriale medii. În timpul tratamentului de lungă
durată cu doze mici, volumul plasmatic rămâne scăzut, în timp ce debitul cardiac şi rata filtrării
glomerulare revin la valorile iniţiale avute înaintea iniţierii tratamentului. Tensiunea arterială medie şi
rezistenţa vasculară sistemică rămân scăzute.
Tiazidele diuretice pot inhiba secreţia lactată.
Tratamentul combinat cu ramipril şi hidroclorotiazidă:
Activitatea plasmatică a ECA este aproape complet inhibată de o doză unică de 5 mg ramipril,
administrat în monoterapie sau în asociere cu 25 mg hidroclorotiazidă. Diureza a rămas neschimbată
după administrarea a 25 mg hidroclorotiazidă în monoterapie sau asociată cu 5 mg ramipril. Nu există
interacţiuni farmacodinamice între cele două substanţe în ceea ce priveşte inhibarea ECA.
Nu s-au observat interacţiuni farmacodinamice privind volumul diurezei după administrarea unor doze
repetate. Totuşi, după patru zile de tratament, debitul urinar maxim este semnificativ mai mare în cazul
administrării combinaţiei decât în cazul administrării hidroclorotiazidei în monoterapie. Acest efect
reprezintă un avantaj din punct de vedere terapeutic.
O uşoară creştere a natriurezei a fost observată în cazul combinaţiei, comparativ cu administrarea
hidroclorotiazidei în monoterapie. Acest lucru contribuie la efectul aditiv antihipertensiv al
combinaţiei. După asocierea ramiprilului la tratamentul cu hidroclorotiazida în monoterapie s-a
observat o uşoară reducere a excreţiei de potasiu. De asemenea, combinaţia compensează scăderea
debitului plasmatic renal faţă de monoterapia cu hidroclorotiazidă. Rata de filtrare glomerulară nu a
fost afectată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ramipril
Ramiprilul este absorbit rapid după administrarea orală. Cel puţin 56% din ramiprilul administrat este
absorbit, aşa cum rezultă din determinările prin recuperarea activităţii radioactive din urină, care
reprezintă una din căile de eliminare. Consumul concomitent al alimentelor nu influenţează absorbţia
ramiprilului.
Ramiprilul este un promedicament şi este metabolizat marcat la primul pasaj hepatic cu formarea (în
principal prin hidroliză hepatică) singurului metabolit activ, ramiprilatul. În afară de activarea sa la
ramiprilat, ramiprilul este glucuronoconjugat şi transformat la ramipril diketopiperazină (ester).
Ramiprilatul este, de asemenea, glucuronoconjugat şi transformat la ramiprilat-diketopiperazină (acid).
Datorită activării/metabolizării promedicamentului, biodisponibilitatea după administrarea orală este
de aproximativ 20%. În urma administrării orale a 2,5 mg până la 5 mg ramipril, biodisponibilitatea
ramiprilatului este de aproximativ 45%, comparativ cu cea a aceleiaşi doze de ramipril administrate
i.v.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 1 oră. Concentraţia plasmatică maximă de
ramiprilat este atinsă în decurs de 2-4 ore după administrarea orală de ramipril. Timpul de înjumătăţire
prin eliminare al ramiprilului este de aproximativ 1 oră. După administrarea intravenoasă, volumul de
distribuţie al ramiprilului este de 90 l (1,2 l/kg), iar cel al ramiprilatului este de aproximativ 500 l (6,7
l/kg). Legarea de proteinele plasmatice a ramiprilului şi ramiprilatului este de aproximativ 73%,
respectiv 56%. Studiile la animale au arătat că ramiprilul este excretat în laptele matern.
Concentraţia plasmatică a ramiprilatului scade într-o manieră polifazică. Fazele de distribuţie şi
eliminare iniţiale au un timp de înjumătăţire de aproximativ 3 ore. Acestea sunt urmate de o fază
intermediară cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 15 ore şi o fază terminală cu o concentraţie
plasmatică foarte mică de ramiprilat şi un timp de înjumătăţire de 4-5 zile. Această fază terminală este
dată de disocierea lentă a ramiprilatului de locurile de legare apropiate, dar saturate de la nivelul ECA.
În ciuda fazei terminale de eliminare lungi, concentraţia în platou a ramiprilului este atinsă după
aproximativ 4 zile utilizând doze zilnice de 2,5 mg ramipril sau mai mult. Timpul de înjumătăţire
efectiv, relevant pentru stabilirea dozelor este de 13-17 ore după administrarea de doze repetate.
14
După administrarea a 10 mg ramipril marcat radioactiv, aproximativ 40% din radioactivitate este
excretată prin materiile fecale şi 60% prin urină. După administrarea intravenoasă a ramiprilului, 50-
60% din doză este regăsită în urină (sub formă de ramipril sau metaboliţi) şi aproximativ 50% este
excretată aparent pe alte căi decât cea renală. După administrarea intravenoasă a ramiprilatului
aproximativ 70% din substanţă este regăsită împreună cu alţi metaboliţi în urină, ceea ce indică faptul
că 30% din ramiprilat este excretat pe alte căi decât cea renală. După administrarea orală a 5 mg
ramipril la pacienţii cu cateter biliar, cantităţi egale de ramipril şi metaboliţi ai săi s-au regăsit în urină
şi bilă în primele 24 ore. Aproximativ 80-90% din metaboliţii excretaţi prin urină şi bilă au fost
identificaţi ca fiind ramiprilat şi metaboliţii acestuia. Glucuronoconjugatul ramiprilului şi a ramipril-
diketopiperazin s-au regăsit într-un procent de aproximativ 10-20% din cantitatea totală, în timp ce
ramiprilul nemetabolizat s-a regăsit în proporţie de aproximativ 2%.
Farmacocinetica ramiprilului şi a ramiprilatului la pacienţii adulţi sănătoşi cu vârsta cuprinsă între 60-
75 ani nu diferă faţă de cea a adulţilor tineri.
La pacienţii cu insuficienţă renală, excreţia renală a ramiprilatului este redusă. Clearance-ul
ramiprilatului este direct proporţional cu cel al creatininei. Acest lucru conduce la creşterea
concentraţiei plasmatice şi o eliminare prelungită a ramiprilatului, comparativ cu pacienţii cu funcţia
renală normală.
Dacă ramiprilul este administrat în doze mari (10 mg), afectarea funcţiei hepatice întârzie activarea
ramiprilului în ramiprilat, acest lucru ducând la creşterea concentraţiei plasmatice a ramiprilului.
Eliminarea ramiprilatului este încetinită.
La adulţii sănătoşi, la pacienţii hipertensivi şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă nu au fost
semnalate acumulări semnificative de ramipril sau ramiprilat după administrarea orală a 5 mg ramipril
în doză unică timp de 2 săptămâni.
Hidroclorotiazida
După administrarea orală a hidroclorotiazidei, aproximativ 70% se absoarbe, iar biodisponibilitatea
este, de asemenea, 70%. Concentraţia plasmatică maximă de 70 ng/ml este atinsă în decurs de 1,5-4
ore după administrarea orală a unei doze de 12,5mg hidroclorotiazidă. Concentraţia plasmatică
maximă de 142 ng/ml este atinsă în decurs 2-5 ore după administrarea orală a unei doze de 25 mg
hidroclorotiazidă. Concentraţia plasmatică maximă de 260 ng/ml este atinsă în decurs de 2-4 ore după
administrarea unei doze de 50 mg hidroclorotiazidă. Aproximativ 40% din cantitatea de
hidroclorotiazidă este legată de proteinele plasmatice. Hidroclorotiazida este excretată în laptele
matern în cantitate mică.
Hidroclorotiazida este aproape complet (mai mult de 95%) excretată nemodificată pe cale renală.
După administrarea orală a unei doze unice, 50-70% este excretată în timp de 24 ore.
Hidroclorotiazida este detectată în urină după 60 minute de la administrare. Timpul de înjumătăţire
prin eliminare al hidroclorotiazidei este cuprins între 5-15 ore. Excreţia scade şi timpul de înjumătăţire
este prelungit în cazul unei insuficienţe renale. Clearance-ul renal al hidroclorotiazidei este strict
corelat cu cel al creatininei. La pacienţii cu o rată de filtrare glomerulară de 10 ml/min, numai 10% din
doza administrată este regăsită în urină. Investigaţii recente au pus în evidenţă faptul că excreţia este
parţial biliară. În cazul cirozei hepatice nu s-au semnalat schimbări semnificative din punct de vedere
farmacocinetic. Nu există date privind farmacocinetica hidroclorotiazidei la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă.
Ramipril şi hidroclorotiazidă
Administrarea concomitentă a ramiprilului şi hidroclorotiazidei nu afectează biodisponibilitatea
fiecărui component în parte. Combinaţia fixă de ramipril 5 mg cu hidroclorotiazidă 25 mg este
bioechivalentă cu aceleaşi doze ale celor două componente administrate separat.
15
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind siguranţa, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi potenţialul
carcinogen. Studiile la animale, au relevat faptul că inhibitorii ECA pot induce reacţii adverse asupra
dezvoltării fetale în ultima perioadă a sarcinii, cu deces fetal şi malformaţii congenitale, mai ales
afectarea craniului. S-au raportat, de asemenea, fetotoxicitate, întârzierea dezvoltării intrauterine şi
neînchiderea canalului arterial. Se consideră că aceste anomalii ale dezvoltării sunt datorate, în parte,
acţiunii directe a inhibitorilor ECA asupra sistemului renină-angiotensină fetal, iar în parte, ischemiei
determinate de hipotensiunea arterială maternă, cu scăderea fluxului feto-placentar şi eliberării de
oxigen/nutrienţi către făt (vezi pct. 4.6).
6 PARTICULARITĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista
excipienţilor
Lactoză monohidrat
Hipromeloză (E 464)
Crospovidonă (E 1202)
Celuloză microcristalină
Stearilfumarat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale de păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/PCTFE/Al a câte 14 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC,
Keresztúri út 30-38, 1106 Budapesta, Ungaria
8.
NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate: 253/2007/01
Hartil HCT 5/25 mg comprimate: 254/2007/01
16
9.
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Septembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2007
17
254/2007/01 Prospect
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate
Ramipril/Hidroclorotiazidă
Hartil HCT 5/25 mg comprimate
Ramipril/Hidroclorotiazidă
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
− Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
− Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
− Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
− Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Hartil HCT şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să utilizaţi Hartil HCT
3. Cum să utilizaţi Hartil HCT
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Hartil HCT
6. Informaţii suplimentare
1.
CE ESTE HARTIL HCT ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Hartil HCT este o combinaţie de medicamente folosită pentru a reduce tensiunea arterială mare.
Ramipril este un inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei). Ramiprilul se leagă de ECA şi
inhibă formarea de către organism a unei substanţe ce provoacă creşterea tensiunii arteriale. Acest lucru va
determina scăderea presiunii la nivelul vaselor sanguine.
Hidroclorotiazida este un diuretic şi acţionează prin stimularea excreţiei apei şi sodiului (sare) de către
rinichi. Astfel tensiunea arterială va scădea.
Hartil HCT este folosit în cazul unei tensiuni arteriale mari, ce nu poate fi controlată prin administrarea de
ramipril sau hidroclorotiazidă administrate separat.
2. ÎNAINTE
SĂ UTILIZAŢI HARTIL HCT
Nu utilizaţi Hartil HCT
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ramipril sau alţi inhibitori ai ECA, hidroclorotiazidă, alte
tiazide sau sulfonamide sau la oricare dintre celelalte componente ale Hartil HCT.
1
- dacă după ce aţi luat un inhibitor al ECA aţi avut reacţii alergice cu inflamarea pielii de la nivelul
extremităţilor sau feţei, inflamarea buzelor, limbii sau a mucoasei bucale, a gâtului sau căilor
respiratorii, având ca rezultat scurtarea respiraţie sau dificultăţi la înghiţire.
- dacă aţi avut reacţii asemănătoare cu cele descrise mai sus din orice alt motiv sau dacă rudele
dumneavoastră au avut asemenea reacţii.
- dacă aveţi funcţia renală alterată sever sau imposibilitatea de a mai produce urină (anurie).
- dcă aveţi funcţia hepatică alterată sever şi/sau colestază; principalul simptom al colestazei este
îngălbenirea tegumentelor, iar la unii pacienţi pot apărea mâncărimi.
- dacă sunteţi în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină (vezi “Sarcina şi alăptarea”).
- dacă alăptaţi (vezi “Sarcina şi alăptarea”).
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Hartil HCT
- dacă suferiţi de hipovolemie şi aţi urmat un tratament cu diuretice, dacă urmaţi o dietă hiposodată,
dacă sunteţi supus dializei sau aveţi diaree sau vărsături; tratamentul cu ramipril poate produce
hipotensiune arterială, în special după administrarea primei doze.
- dacă aveţi o producţie crescută de hormoni la nivelul cortexului suprarenal (sindromul Conn); în
acest caz tratamentul cu Hartil HCT se iniţiază cu prudenţă.
- dacă aveţi funcţie renală redusă sau insuficienţă cardiacă.
- dacă aţi suferit recent un transplant renal; Hartil HCT nu este recomandat în acest caz.
- dacă suferiţi de hipertensiune arterială cauzată de îngustarea arterelor renale (hipertensiune
renovasculară).
- dacă suferiţi de cardiomiopatie hipertrofică (manifestată prin îngustarea aortei sau afecţiuni ale
muşchiului cardiac cu creşterea în volum a muşchiului cardiac); Hartil HCT trebuie administrat cu
precauţie.
- dacă sunteţi supus hemodializei cu membrană cu flux mare.
- dacă sunteţi sub un tratament de îndepărtare a colesterolului din sângele dumneavoastră (LDL
afereză cu sulfat de dextran).
- dacă aţi urmat un tratament de desensibilizare la veninul de albină sau viespe.
- dacă aveţi insuficienţă hepatică; dacă prezentaţi îngălbenirea tegumentelor, întrerupeţi tratamentul
şi anunţaţi imediat medicul.
- dacă suferiţi de colagenoze vasculare, tratamentul cu Hartil HCT trebuie efectuat cu precauţie.
- dacă sunteţi un pacient de rasă neagră prezentaţi risc crescut de a dezvolta edeme la nivelul pielii
şi mucoaselor (de exemplu: la nivelul gâtului şi limbii), dificultăţi în respiraţie şi/sau mâncărimi şi
erupţii trecătoare pe piele, de obicei sub formă de reacţii alergice (edem angioneurotic). În plus,
Hartil HCT poate să fie mai puţin eficace.
- dacă sunteţi pe cale de a suferi o intervenţie chirurgicală care implică şi anestezie, trebuie să
anunţaţi medicul sau stomatologul că utilizaţi Hartil HCT.
- dacă suferiţi de reducerea funcţiei renale.
- dacă aveţi diabet zaharat; pot apare probleme în ceea ce priveşte controlul glicemiei.
-
în caz de funcţie renală redusă, hidroclorotiazida poate determina creşterea valorii de azot din
sânge (azotemie).
-
în caz de funcţie hepatică redusă; modificări minore ale balanţei hidroelectrolitice pot conduce la
disfuncţie hepatică severă însoţită de comă hepatică (vezi “Nu utilizaţi Hartil HCT”).
-
la unii pacienţi, hidroclorotiazida poate determina creşterea acidului uric în sânge, ceea ce poate
conduce la gută.
- în
următoarele situaţii: ciroză hepatică, valori serice mici ale potasiului, edeme, afecţiuni
tiroidiene, alergii, afecţiuni cutanate.
- dacă trebuie să efectuaţi teste antidoping; Hartil HCT pozitivează testul antidoping.
Informaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă sunteţi sau aţi fost în una dintre situaţiile menţionate mai sus.
2
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, produse din plante sau produse
naturale.
Următoarele medicamente pot reduce efectul hipotensiv al ramipril/hidroclorotiazidei:
-
tratament prelungit şi constant cu AINS (cum sunt acidul acetilsalicilic, ibuprofenul sau
ketoprofenul); doze zilnice mici de acid acetilsalicilic administrate pentru a preveni formarea
cheagurilor sanguine pot fi administrate concomitent, în condiţii de siguranţă, cu Hartil HCT;
-.
tratamentul cu doze mari de salicilaţi (ca analgezice, mai mult de 3 g pe zi); Hartil HCT poate
creşte efectele toxice ale acestora aupra sistemului nervos central;
-
simpatomimetice (cum sunt medicamente bronhodilatatoare antiastmatice sau adrenalina folosită
pentru a trata reacţiile alergice puternice).
Următoarele medicamente pot creşte efectul hipotensiv al ramipril/hidoclorotiazidei:
-
alte medicamente folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale (antihipertensive);
-
diuretice (în special diuretice ce economisesc potasiul, cum sunt spironolactonă, triamteren sau
amilorid);
-
medicamente vasodilatatore cum sunt nitraţii folosiţi pentru a trata durerea pectorală sau angina
pectorală (medicamente care dilată vasele sanguine);
-
medicamente folosite în tratamentul depresiei sau psihozelor (cele care scad tensiunea arterială).
Ramipril/hidroclorotiazida poate influenţa atât acţiunea, cât şi reacţiile adverse ale altor medicamente şi
invers.
Acest lucru este valabil pentru:
-
medicamente folosite pentru tratamentul diabetului zaharat (atât insulina, cât şi antidiabeticele
orale);
-
medicamente folosite pentru controlul răspunsului imunitar (medicamente administrate post-
transplant sau pentru tratamentul bolilor reumatice sau cutanate);
-
alopurinol (folosit în tratamentul gutei);
- lovastatină (folosită pentru tratamentul hipercolesterolemiei);
-
citostaticele (folosite pentru tratamentul cancerului);
-
litiul (folosit în tratamentul afecţiunilor maniaco-depresive) nu este recomandat; concentraţia
plasmatică de litiu poate creşte, crescând astfel riscul apariţiei efectelor toxice induse de acest
medicament;
-
corticosterozi cu efect sistemic administraţi oral;
- suplimentele
care
conţin calciu;
- medicamente
ce
stimulează forţa de contracţie cardiacă (glicozide cardiotonice, cum sunt digoxina
sau digitoxina);
- dacă sunteţi sub tratament cu medicamente ce conţin fie colestiramină, fie colestipol (folosite
pentru tratarea hipercolesterolemiei), acestea trebuie administrate la un interval de timp de Hartil
HCT; de exemplu, 4 până la 6 ore înainte de a lua Hartil HCT sau cel puţin 2 ore după ce aţi luat
Hartil HCT;
- sotalol,
procainamidă (folosite pentru controlul tulburărilor ritmului cardiac);
- suplimentele
cu
potasiu;
-
trimetoprim (folosit ca antibiotic).
Utilizarea Hartil HCT cu alimente şi băuturi
Clorura de sodiu (sarea de bucătărie) reduce efectul hipotensiv indus de Hartil HCT.
Alcoolul etilic poate creşte efectul hipotensiv al Hartil HCT şi poate duce la hipotensiune arterială
ortostatică (pot apărea ameţeli sau chiar leşin în poziţie ortostatică).
3
De asemenea, Hartil HCT poate intensifica efectele alcoolului etilic.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Dacă sunteţi gravidă sau încercaţi să rămâneţi gravidă trebuie să anunţaţi imediat medicul pentru a discuta
despre posibilele alternative de tratament. Tratamentul cu Hartil HCT nu este recomandat în timpul
primelor trei luni ale sarcinii şi nu trebuie folosit începând după a treia lună de sarcină (vezi „Nu utilizaţi
Hartil HCT”).
Inhibitorii ECA pot avea efecte dăunătoare asupra feţilor şi sugarilor ale căror mame au urmat tratament
cu inhibitori ai ECA în ultimele 6 luni de sarcină; de aceea, medicamentul nu trebuie utilizat în timpul
ultimelor 6 luni de sarcină. Nu a fost încă demonstrat clar efectul dăunător asupra sarcinii dacă tratamentul
a fost făcut în primele 3 luni de sarcină.
Totuşi, dacă aţi folosit Hartil HCT mai mult de 3 luni după ce aţi rămas gravidă vă rugăm să anunţaţi
imediat medicul.
Nu trebuie să alăptaţi în perioada tratamentului cu Hartil HCT (vezi „Nu utilizaţi Hartil HCT”). Atât
ramiprilul, cât şi hidroclorotiazida trec în laptele matern. În plus, hidroclorotiazida poate reduce secreţia
lactată şi poate determina alte reacţii adverse. Datorită reacţiilor adverse grave ce pot apare la sugarul
alăptat la sân, mamele trebuie să întrerupă alăptarea sau să întrerupă tratamentul cu Hartil HCT în funcţie
de necesitatea tratamentului pentru mamă.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Hartil HCT are o influenţă minoră până la moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Diferitele reacţii individuale (de exemplu, ameţelile) pot afecta conducerea vehiculelor sau
folosirea utilajelor. Aceste reacţii pot să apară mai ales la începutul tratamentului, la mărirea dozelor, la
schimbarea medicaţiei sau consumul concomitent de alcool etilic.
Informaţii importante privind unele componente ale Hartil HCT
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi intoleranţă
la unele categorii de glucide, contactaţi-l înainte de a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI HARTIL HCT
Luaţi întotdeauna Hartil HCT exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi
Doza iniţială uzuală este de 2,5 mg ramipril şi 12,5 mg hidrclorotiazidă administrate dimineaţa. Medicul
poate creşte doza la intervale de minim 3 săptămâni, dacă este necesar. Doza uzuală de întreţinere este de
un comprimat Hartil HCT 2,5/12,5 sau un comprimat Hartil HCT 5/25 mg.
Doza zilnică maximă este de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă.
Vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică
Dozele vor fi ajustate de medicul dumneavoastră.
4
Dozele pentru pacienţi cu insuficienţă renală
Dacă aveţi tulburări renale, medicul dumneavoastră vă va da cea mai mică doză posibil şi vă va
supraveghea funcţia renală.
Doza maximă este de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă.
Hartil HCT nu trebuie folosit în cazul unei insuficienţe renale severe (vezi „Nu utilizaţi Hartil HCT”).
Dozele pentru pacienţi cu insuficienţă hepatică
Hartil HCT nu trebuie folosit în cazul unei insuficienţe hepatice severe (vezi „Nu utilizaţi Hartil HCT”).
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Nu au fost încă demonstrate eficacitatea şi siguranţa administrării Hartil HCT la copii şi adolescenţi. De
aceea, nu este recomandată administrarea medicamentului la această grupă de vârstă.
Administrarea comprimatelor se face dimineaţa. Administraţi medicamentul cu un pahar de apă, fără a-l
mesteca. Puteţi lua Hartil HCT cu sau fără alimente.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă observaţi că medicamentul are
efect prea mare sau este prea slab.
Durata tratamentului
Medicul dumneavoastră vă va spune cum trebuie administrat Hartil HCT. Nu întrerupeţi tratamentul
înainte de perioada stabilită de medic, deoarece simptomele bolii pot reveni.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Hartil HCT
Dacă aţi utilizat mai mult decât doza prescrisă din Hartil HCT, trebuie să anunţaţi imediat medicul sau să
mergeţi la camera de gardă a celui mai apropiat spital.
Simptomele supradozajului pot fi: întârzieri ale producerii urinii, dezechilibru al balanţei electrolitice,
hipotensiune arterială severă, pierderea conştienţei (inclusiv comă), convulsii, paralizie parţială, ritm
cardiac neregulat, încetinirea bătăilor inimii, scăderea severă a tensiunii arteriale, paloare, agitaţie, puls
rapid şi slab, piele rece şi umedă, pierderea conştienţei (şoc), ca urmare a tulburărilor circulatorii sanguine,
disfuncţie renală, obstrucţie intestinală, ca rezultat al paraliziei muşchilor intestinali (ileus paraliticus).
Dacă uitaţi să utilizaţi Hartil HCT
Dacă aţi uitat să luaţi o doză sau mai multe doze, luaţi doza următoare conform orarului stabilit. Nu luaţi o
doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Hartil HCT poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în
acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţa cu care apar, astfel:
-
frecvente la mai mult de 1 pacient din 100, dar la mai puţin de 1 din 10 pacienţi;
- mai
puţin frecvente la mai mult de 1 din 1000 pacienţi, dar la mai puţin de 1din 100 pacienţi;
-
rare la mai mult de 1 din 10000 de pacienţi, dar la mai puţin de 1 din 1000 pacienţi;
-
foarte rare la mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi, inclusiv cazurile izolate.
5
Reacţii adverse frecvente:
- concentraţii mici ale potasiului în sânge, formele severe putând duce la spasme musculare, oboseală
musculară şi oboseală (hipokaliemie);
- prea mult acid uric în sânge (hiperuricemie); gută;
- prea multă glucoză în sânge (hiperglicemie);
- ameţeli, oboseală, dureri de cap, slăbiciune;
- tensiune arterială scăzută; după începerea tratamentului sau creşterea dozelor (vezi „Aveţi grijă deosebită
când utilizaţi Hartil HCT”) pot apărea hipotensiune arterială severă însoţită de simptome cum sunt
ameţeli, vedere neclară şi rar tulburări ale conştienţei (sincopă);
- greaţă, dureri abdominale, indigestie;
- reacţii alergice, cum sunt erupţii trecătoare pe piele;
- tuse, bronşită.
Reacţii adverse mai puţin frecvente:
- concentraţii crescute ale potasiului în sânge, provocând uneori spasme musculare, diaree, vărsături,
greaţă, ameţeli, dureri de cap (hiperkaliemie);
- apatie, nervozitate;
- somnolenţă;
- inflamarea pleoapei, conjunctivită;
- umflarea gleznelor;
- crampe abdominale, sete, constipaţie, diaree, lipsa poftei de mâncare;
- hipersensibilitate la lumină, mâncărime, erupţii trecătoare pe piele, cu senzaţie puternică de mâncărime şi
pustule (urticarie);
- excreţie de proteine în urină;
- scăderea apetitului sexual.
Reacţii adverse rare:
- scăderea numărului de celule roşii ale sângelui (anemie) sau scăderea numărului de plachete sanguine
(poate duce la formarea de vânătăi sau sângerare nazală);
- dezechilibre hidroelectrolitice (mai ales la pacienţii cu deteriorarea funcţiei renale), concentraţii prea
mici ale clorului în sânge, aciditate scăzută la nivelul ţesuturilor (alcaloză metabolică);
- frică, depresie (severă), tulburări de somn, confuzie, agitaţie, tulburări ale mirosului, parestezii (pişcături,
mâncărimi sau furnicături ale pielii nejustificate);
- tulburări de echilibru, tinitus;
- sincopă (leşin datorită tensiunii prea mici);
- scurtarea respiraţiei, inflamarea sinusurilor din cavitatea nazală, inflamarea mucoasei nazale
(caracterizată prin nas înfundat, strănut şi eliminarea secreţiilor), senzaţie de apăsare la nivelul pieptului
provocată de spasme musculare ale căilor respiratorii (bronhospasm), pneumonie alergică;
- uscăciunea gurii, inflamarea mucoasei bucale şi a limbii, vărsături, tulburări ale gustului;
- tromboză (embolie);
- valori crescute ale enzimelor hepatice, îmbujorare cu senzaţie de căldură, transpiraţii;
- crampe musculare, mialgie, dureri la nivelul articulaţiilor, slăbiciune musculară, inflamarea articulaţiilor;
- deteriorarea funcţiei renale, valori crescute de uree în sânge, pierderi hidrice;
- impotenţă;
- miopie tranzitorie, vedere înceţoşată.
Reacţii adverse foarte rare:
- boli severe ale sângelui (scăderea celulelor albe din sânge-leucopenie sau forma mai severă-
agranulocitoză) asociate cu febră mare bruscă, dureri de gât severe şi ulceraţii ale gurii, anemie la pacienţi
cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază (G-6-PDH);
- valori crescute ale trigliceridelor, valori crescute de colesterol în sânge, agravarea diabetului zaharat;
- infarct miocardic, palpitaţii, bătăi neregulate ale inimii, bătăi accelerate ale inimii, senzaţie de apăsare la
nivelul pieptului;
6
- atac cerebral ischemic tranzitor, (ce poate duce la simptome trecătoare sau reversibile de tip accident
vascular cerebral), hemoragie cerebrală, agravarea sindromului Raynaud (albăstrirea degetelor de la mâini
şi picioare), inflamarea vaselor sanguine;
- edem brusc al pielii şi mucoaselor (de exemplu: la nivelul gâtului, limbii), tulburări respiratorii şi/sau
mâncărimi şi erupţii trecătoare pe piele adesea de tip alergic (edem angioneurotic); riscul apariţiei acestora
este mai mare la persoanele din rasa neagră, ca şi acumularea de lichid la nivel pulmonar, obstrucţia
intestinală, inflamarea pancreasului asociată cu dureri abdominale superioare severe ce radiază spre spate,
greaţă şi vărsături (pancreatită);
- îngălbenirea pielii şi a ochilor asociată cu colestază; dacă aceste simptome apar, anunţaţi imediat
medicul;
- inflamarea ficatului/vezicii biliare, distrugerea anumitor celule hepatice;
- paralizii;
- disfuncţie renală acută sau nefrită, scăderea producţiei de urină;
- erupţii trecătoare pe piele date de medicamente (puncte roşii neregulate), erupţii exfoliative sau
veziculoase ale pielii şi ale mucoaselor (sindromul Stevens-Johnson sau necroliză toxică epidermică);
dacă observaţi apariţia unor asemenea simptome anunţaţi imediat medicul;
- reacţii cutanate solziforme sau pustule, afecţiuni ale ţesutului conjunctiv (lupus eritematos), căderea
părului, agravarea psoriazisului deja existent (afecţiune cutanată recurentă însoţită de erupţie uscată,
solziformă pe piele), căderea unghiilor;
- reacţii alergice însoţite de scăderea marcată a tensiunii arteriale, paloare, agitaţie, puls rapid slab, piele
rece şi umedă şi posibilă pierdere a conştienţei datorită dilatării vaselor sanguine.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în
acest prospect, vă rugăm să spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5.
CUM SE PĂSTREAZĂ HARTIL HCT
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Hartil HCT după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor
ajuta la protejarea mediului.
6 INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Hartil HCT
Substanţele active sunt ramipril şi hidroclorotiazidă.
Un comprimat conţine ramipril 2,5 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg, respectiv ramipril 5 mg şi
hidroclorotiazidă 25 mg.
Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, hipromeloză (E 464), crospovidonă (E 1202), celuloză
microcristalină şi stearilfumarat de sodiu.
Cum arată Hartil HCT şi conţinutul ambalajului
Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate: comprimate de culoare albă, având forma de capsulă modificată.
Comprimatele au o linie mediană pe ambele feţe, având imprimat pe una din feţe 2,5, respectiv 12,5, de o
parte şi de alta a liniei mediane.
7
Hartil HCT 5/25 mg comprimate: comprimate de culoare albă, având forma de capsulă modificată.
Comprimatele au o linie mediană pe ambele feţe, având imprimat pe una din feţe 5, respectiv 25, de o
parte şi de alta a liniei mediane.
Cutie cu 2 blistere din PVC/PCTFE/Al a câte 14 comprimate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
EGIS Pharmaceuticals PLC,
Keresztúri út 30-38, 1106 Budapesta, Ungaria
Producǎtori
EGIS Pharmaceuticals PLC,
Keresztúri út 30-38, 1106 Budapesta, Ungaria
allphamed Pharbil Arzneimittel GmbH,
Hildebrandstr. 12, 37081 Göttingen, Germania
Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Ariei Economice Europene sub următoarele
denumiri comerciale:
Cehia Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate şi Hartil-H5/25 mg comprimate
Ungaria Hartil HCT 2,5/12,5 mgcomprimate si Hartil HCT 5/25 mg comprimate
Lituania Hartil-H 2,5/12,5 mg comprimate şi Hartil-H5/25 mg comprimate
Letonia Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate şi Hartil-H5/25 mg comprimate
Olanda Prilitaril HCT 2,5/12,5 mg comprimate şi Prilitaril-HCT5/25 mg comprimate
Polonia Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate şi Hartil-HCT5/25 mg comprimate
Slovacia Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate şi Hartil-H5/25 mg comprimate
Acest prospect a fost aprobat în:
Septembrie 2007
8
Informaţii privind etichetarea
Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate
Ramipril/Hidroclorotiazidă
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate
Ramipril/Hidroclorotiazidă
2. DECLARAREA
SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE
Un comprimat conţine ramipril 2,5 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg.
3. LISTA
EXCIPIENŢILOR
Conţine lactoză monohidrat (vezi prospectul pentru informaţii suplimentare).
4. FORMA
FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL
28 comprimate
5. MODUL
ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE
PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
8. DATA
DE
EXPIRARE
EXP:
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
11. NUMELE
ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC,
Keresztúri út 30-38, 1106 Budapesta, Ungaria
12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
253/2007/01
13. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie:
14. CLASIFICARE
GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală-P-6L
15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE
Hartil HCT 2,5/12,5mg comprimate
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 253/2007/01 Anexa 3
Informaţii privind etichetarea
Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate
Ramipril/Hidroclorotiazidă
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER
BLISTER
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Hartil HCT 2,5/12,5 mg comprimate
Ramipril/Hidroclorotiazidă
2. NUMELE
DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS Pharmaceuticals PLC
3. DATA
DE
EXPIRARE
EXP:
4. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie:
5. ALTE
INFORMAŢII