ILOMEDIN 20
BERLIMED S.A.
BAYER SCHERING PHARMA AG
20µg/ml
Iloprostum
Conc. pt. sol. perf.
Cutie x 5 fiole sticla incolora x 1 ml conc. pt. sol. perf.
4 ani
• Ilomedin 20 - 2,5 ml (Cutie x 5 fiole sticla incolora x 2,5 ml conc. pt. sol....)
BAYER SCHERING PHARMA AG
20µg/ml
Iloprostum
Conc. pt. sol. perf.
Cutie x 5 fiole sticla incolora x 1 ml conc. pt. sol. perf.
4 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Ilomedin 20 - 1 ml (Cutie x 5 fiole sticla incolora x 1 ml conc. pt. sol. perf.)• Ilomedin 20 - 2,5 ml (Cutie x 5 fiole sticla incolora x 2,5 ml conc. pt. sol....)
Alte produse de la BERLIMED S.A.
Urografin(r) 76% • Ilomedin 20 • Ilomedin 20 •Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ilomedin 20, concentrat pentru soluţie perfuzabilă 20 µg/ml
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine iloprost 20 µg (sub formă de iloprost
trometamol 27 µg).
O fiolă de 1 ml conţine iloprost 20 µg (sub formă de iloprost trometamol 27 µg).
O fiolă de 2,5 ml conţine iloprost 50 µg (sub formă de iloprost trometamol 67 µg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, fără particule vizibile.
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul trombangeitei obliterante avansate (boala Buerger) cu ischemie gravă a membrelor, în
cazurile în care revascularizarea nu este indicată.
Tratamentul pacienţilor cu afecţiuni arteriale periferice ocluzive severe (OAAP), în special cei cu risc
de amputaţie şi la care intervenţia chirurgicală sau angioplastia nu sunt posibile.
Tratamentul pacienţilor cu sindrom Raynaud invalidant, care nu au răspuns la alte tratamente.
4.2 Doze
şi mod de administrare
Ilomedin 20 trebuie administrat numai sub strictă supraveghere în spital sau în policlinici, dacă există
condiţii adecvate.
Adulţi
La femei, trebuie exclusă posibilitatea unei sarcini înainte de a începe tratamentul.
După diluare (conform instrucţiunilor de la pct. 6.6), Ilomedin 20 se administrează zilnic sub formă de
perfuzie intravenoasă cu durata de 6 ore, într-o venă periferică sau printr-un cateter într-o venă
centrală. Doza este ajustată în funcţie de tolerabilitatea individuală, fiind cuprinsă între 0,5 – 2
nanograme iloprost/kg şi minut.
1
La începutul perfuziei şi după fiecare creştere a dozei trebuie măsurate tensiunea arterială şi frecvenţa
cardiacă.
În timpul primelor 2-3 zile de tratament se stabileşte doza minimă eficace pentru fiecare pacient.
Astfel, tratamentul trebuie început cu o viteză de perfuzare de 0,5 nanograme/kg şi minut, timp de 30
minute. Apoi doza trebuie crescută la intervale de aproximativ 30 de minute, cu câte 0,5 nanograme/kg
şi minut până la maximum 2,0 nanograme/kg şi minut. Viteza exactă de perfuzare trebuie calculată în
funcţie de greutatea corporală, în intervalul de 0,5-2,0 nanograme/kg şi min (vezi tabelele de mai jos
pentru administrarea cu ajutorul unei pompe pentru perfuzie sau injectomat).
Dacă apar reacţii adverse, cum sunt: cefalee, greaţă sau scădere nedorită a tensiunii arteriale, viteza de
perfuzare trebuie micşorată până la stabilirea dozei optime. Dacă reacţiile adverse sunt severe perfuzia
trebuie întreruptă. Apoi tratamentul trebuie continuat – în general, timp de 4 săptămâni cu doza optimă
stabilită în primele 2-3 zile.
În funcţie de tehnica de perfuzie, există două diluţii diferite ale substanţei. Una dintre aceste două
diluţii este de 10 ori mai puţin concentrată decât cealaltă (0,2 µg/ml respectiv 2 µg/ml) şi poate fi
administrată numai cu o pompă de perfuzie (de exemplu Infuzomat). Soluţia cu concentraţie mai mare
se administrează cu un injectomat (de exemplu Perfusor); pentru instrucţiunile de administrare, vezi
pct. 6.6.
Viteza de perfuzare (ml/oră) pentru doze diferite pentru administrare cu pompa de perfuzie
În general, soluţia preparată este perfuzată intravenos printr-o pompă pentru perfuzie (de exemplu
Infuzomat). Pentru instrucţiunile de diluţie în cazul administrării cu ajutorul unei pompe de perfuzie,
vezi pct. 6.6. Pentru soluţia de Ilomedin 20 astfel obţinută, cu concentraţia de 0,2 µg/ml, viteza de
perfuzare (între 0,5 - 2,0 nanograme/kg şi minut) trebuie stabilită în acord cu tabelul de mai jos.
Tabelul următor poate fi utilizat pentru calcularea viteză de perfuzare corespunzătoare greutăţii
pacientului şi dozei care trebuie administrată. (Vă rugăm să încadraţi corect greutatea corporală
actuală a pacientului într-unul din intervalele de mai jos şi apoi să stabiliţi viteza de perfuzare
corespunzătoare).
Doza
(nanograme/kg
şi minut)
Greutate
0,5
1,0
1,5
2,0
corporală(kg)
Viteza de perfuzare (ml/oră)
40
6,0
12
18,0
24
50
7,5
15
22,5
30
60
9,0
18
27,0
36
70
10,5
21
31,5
42
80
12,0
24
36,0
48
90
13,5
27
40,5
54
100
15,0
30
45,0
60
110
16,5
33
49,5
66
Viteza de perfuzare (ml/oră) pentru doze diferite pentru administrare cu seringa automată
Poate fi utilizată o seringă automată de 50 ml (de exemplu Perfuzor). Pentru instrucţiunile de diluţie
pentru administrare cu ajutorul unui injectomat, vezi pct. 6.6.
Pentru soluţia de Ilomedin 20 astfel obţinută, având concentraţia de 2 µg/ml, viteza de perfuzare
(pentru doze cuprinse în intervalul 0,5 - 2,0 nanograme/kg şi minut) trebuie stabilită în acord cu
tabelul de mai jos.
Tabelul următor poate fi utilizat pentru calcularea vitezei de perfuzare corespunzătoare greutăţii
corporale a pacientului şi dozei care trebuie administrată.
(Vă rugăm să încadraţi corect greutatea corporală actuală a pacientului într-unul din intervalele de mai
jos şi apoi să stabiliţi viteza de perfuzare corespunzătoare).
2
Doza (nanograme/kg si minut)
Greutate 0,5 1,0 1,5 2,0
corporală (kg)
Viteza de perfuzare (ml/oră)
40
0,60
1,2
1,80
2,4
50
0,75
1,5
2,25
3,0
60
0,90
1,8
2,70
3,6
70
1,05
2,1
3,15
4,2
80
1,20
2,4
3,60
4,8
90
1,35
2,7
4,05
5,4
100
1,50
3,0
4,50
6,0
110
1,65
3,3
4,95
6,6
Durata tratamentului este de până la 4 săptămâni. Un tratament mai scurt (3 - 5 zile) este adesea
suficient în sindromul Raynaud, pentru obţinerea unei ameliorări de câteva săptămâni.
Nu se recomandă perfuzia continuă timp de câteva zile, datorită dezvoltării posibile a tahifilaxiei la
nivelul trombocitelor şi a posibilei reveniri a stării de hiperagregabilitate plachetară la terminarea
tratamentului, deşi nu au fost raportate complicaţii clinice asociate acestor fenomene.
Copii şi adolescenţi
Nu sunt date disponibile cu privire la utilizarea Ilomedin 20 la acest grup de vârstă.
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică.
Trebuie avut în vedere că eliminarea iloprost este scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală care
necesită dializă şi la pacienţii cu ciroză hepatică. La aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei la
jumătate faţă de cea recomandată.
4.3 Contraindicaţii
Sarcină.
Alăptare.
Afecţiuni cu risc hemoragic (de exemplu ulcer gastro-duodenal activ, traumatisme, hemoragie
intracraniană).
Afecţiuni coronariene severe sau angină pectorală instabilă.
Infarct miocardic în ultimele 6 luni.
Insuficienţă cardiacă congestivă cronică sau acută (NYHA II-IV).
Aritmii severe.
Suspiciune de edem pulmonar.
Hipersensibilitate la iloprost sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nu trebuie amânată intervenţia chirurgicală la pacienţii care necesită de urgenţă amputare (de exemplu
gangrenă infectată).
Pacienţii trebuie sfătuiţi insistent să renunţe la fumat.
Excreţia iloprost este redusă la pacienţii cu disfuncţie hepatică şi la cei cu insuficienţă renală care
necesită dializă (vezi spct. 4.2 şi 5.2).
Trebuie luate măsuri de precauţie la pacienţii cu valori mici ale tensiunii arteriale, pentru evitarea unei
scăderi suplimentare a tensiunii arteriale, iar pacienţii cu afecţiuni cardiace semnificative trebuie atent
monitorizaţi.
Trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale ortostatice la pacienţii care trec
din clinostatism în ortostatism după terminarea administrării.
La pacienţii cu evenimente cerebrovasculare (de exemplu atac ischemic tranzitor, accident vascular
3
cerebral în ultimele 3 luni, este necesară o evaluare atentă a raportului risc – beneficiu (vezi şi pct. 4.3)
, risc hemoragic, de exemplu hemoragie intracraniană).
În prezent sunt disponibile numai raportări sporadice referitoare la administrarea la copii şi
adolescenţi.
Administrarea paravasculară a Ilomedin 20 nediluat poate determina modificări locale la locul de
injectare.
Trebuie evitate ingestia orală şi contactul cu mucoasele. În contact cu tegumentele, iloprost poate
determina eritem de lungă durată, dar nedureros. De aceea, trebuie luate precauţii corespunzătoare
pentru a evita contactul iloprost cu tegumentele. În eventualitatea unui contact, suprafaţa afectată
trebuie spălată imediat cu multă apă sau ser fiziologic
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Iloprost poate creşte efectul hipotensor al beta-blocantelor adrenergice, blocantelor canalelor de calciu
şi vasodilatatoarelor directe şi al inhibitorilor enzimei de conversie. Dacă apare hipotensiune arterială
semnificativă, aceasta poate fi corectată prin reducerea dozei de iloprost.
Deoarece iloprost inhibă funcţia plachetară, utilizarea sa cu anticoagulante (cum sunt: heparină,
anticoagulante cumarinice) sau cu alţi inhibitori ai agregării plachetare (cum sunt: acidul
acetilsalicilic, antiinflamatoarele nesteroidiene, ticlopidină, clopidogrel, antagonişti ai receptorilor GP
IIb/IIa (abciximab, tiofiban), inhibitorii de fosfodiesterază şi nitriţii vasodilatatori, de exemplu
molsidomină) poate creşte riscul de sângerare. Dacă aceasta apare, administrarea iloprost trebuie
întreruptă.
Tratamentul oral anterior cu acid acetilsalicilic în doze de până la 300 mg pe zi, timp de 8 zile, nu a
avut nici un impact asupra farmacocineticii iloprostului. Într-un studiu la animale, s-a demonstrat că
iloprost poate determina o reducere a concentraţiei plasmatice de t-PA la starea de echilibru.
Rezultatele studiilor la om demonstrează faptul că perfuziile cu iloprost nu influenţează
farmacocinetica dozelor orale multiple de digoxină şi nu au nici un impact asupra farmacocineticii t-
PA administrat concomitent.
În experimentele la animale, efectul vasodilatator al iloprostului a fost scăzut dacă animalelor li s-au
administrat anterior glucocorticoizi, în timp ce efectul inhibitor asupra agregării plachetare nu s-a
modificat. La om, semnificaţia acestor date este necunoscută.
Deşi nu au fost efectuate studii clinice, studiile in vitro care au evaluat potenţialul inhibitor al iloprost
asupra activităţii enzimelor citocromului P450 au demonstrat că nu este de aşteptat o inhibare
relevantă a metabolizării medicamentelor prin intermediul acestor enzime.
4.6 Sarcina
şi alăptarea
Ilomedin 20 nu trebuie administrat femeilor gravide sau celor care alăptează (vezi pct. 4.3).
Sarcină
Nu sunt date adecvate referitoare la administrarea iloprostului la femeile gravide. Studiile preclinice au
furnizat dovezi de toxicitate fetală la şobolan, dar nu şi la iepure şi maimuţă (vezi pct. 5.3).
Deoarece nu se cunoaşte riscul potenţial al administrării iloprost în timpul sarcinii, femeile aflate în
perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace pe durata tratamentului.
Alăptare
Nu se cunoaşte dacă iloprost este excretat în laptele uman. Deoarece s-a observat că la şobolani
cantităţi foarte mici de iloprost se excretă în lapte, acesta nu trebuie administrat femeilor care
alăptează.
4
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Iloprost poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje ţinând cont de
posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse cum sunt: cefalee, ameţeli, vertij, hipotensiune arterială.
4.8 Reacţii adverse
Acţiunea farmacologică a iloprost determină apariţia unor reacţii adverse foarte frecvente, cum sunt:
cefalee (68,8%) sau vasodilataţie care determină eritem tranzitor al feţei şi gâtului (58,0%) sau
simptome gastro-intestinale (până la 29,7%). Acestea sunt de aşteptat să apară la începutul
tratamentului, în perioada de creştere treptată a dozei, când se stabileşte doza minimă eficace pentru
fiecare pacient. De obicei, toate aceste reacţii adverse dispar rapid după reducerea dozei.
O altă categorie de reacţii adverse este reprezentată de reacţiile locale la locul injectării. De exemplu,
la locul perfuziei pot să apară eritem şi durere.
Frecvenţele reacţiilor adverse enumerate mai jos (foarte frecvente ≥1/10, frecvente ≥1/100 şi <1/10,
mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100, rare ≥1/10000 şi <1/1000, foarte rare <1/10000, inclusiv
cazurile izolate) se bazează pe date cumulate.
Pentru tabelul de mai jos s-au selectat evenimentele adverse apărute cu o frecvenţă mai mare în grupul
pacienţilor cărora li s-a administrat iloprost (553 de pacienţi) comparativ cu grupul placebo (507
pacienţi), în studii clinice controlate, iar frecvenţele reale s-au bazat pe date cumulative provenind de
la 3325 de pacienţi cărora li s-a administrat iloprost, atât în studii clinice controlate cât şi necontrolate
sau protocoale pe bază de voluntariat. Tabelul include reacţii adverse apărute, în general, la pacienţi
vârstnici, cu multiple afecţiuni, cu arteriopatie obliterantă periferică în stadii avansate (III sau IV) şi
pacienţi cu trombangeită obliterantă.
Clasificarea pe
Foarte frecvente Frecvente
Mai puţin
Rare
aparate, sisteme,
≥ 1/10
≥ 1/100 şi < 1/10
frecvente
≥1/10000
organe
≥ 1/1000 şi <1/100
şi < 1/1000
Tulburări
anorexie
metabolice şi de
nutriţie
Tulburări psihice
apatie
anxietate,
depresie,
halucinaţii
Tulburări ale
cefalee Ameţeli, tulburări de tremor, migrenă, leşin
sistemului nervos
echilibru sau vertij, sau sincopă
parestezii sau
furnicături sau
senzaţie de pulsaţii,
hiperestezie,
senzaţie de arsură,
nelinişte, agitaţie,
sedare, somnolenţă
Tulburări
tulburări de vedere,
oculare
vedere înceţoşată,
iritaţie oculară, dureri
oculare
Tulburări acustice şi
tulburări
vestibulare
vestibulare
Tulburări
bradicardie
aritmii,
extrasistole,
cardiace
infarct miocardic
Tulburări
eritem tranzitor hipotensiune
accident cerebro -
vasculare
al feţei şi gîtului arterială
vascular, ischemie
5
Clasificarea pe
Foarte frecvente Frecvente
Mai puţin
Rare
aparate, sisteme,
≥ 1/10
≥ 1/100 şi < 1/10
frecvente
≥1/10000
organe
≥ 1/1000 şi <1/100
şi < 1/1000
cerebro - vasculară,
tromboză venoasă
profundă, embolie
pulmonară
Tulburări
astm
bronşic tuse
respiratorii, toracice
şi mediastinale
Tulburări
greaţă, vărsături diaree,
disconfort dispepsie, tenesme,
proctită
gastro-intestinale
abdominal, dureri
constipaţie, eructaţii,
abdominale
disfagie, diaree
hemoragică,
rectoragii, xerostomie,
modificarea gustului
Tulburări
icter
hepatobiliare
Afecţiuni
transpiraţii
prurit
cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Tulburări
durere la nivelul
tetanie, crampe
musculo-scheletice
mandibulei, mialgii, musculare, hipertonie
şi ale ţesutului
trismus, artralgii
conjunctiv
Tulburări renale şi
dureri renale, tenesme
ale căilor urinare
urogenitale, anomalii
urinare, disurie,
anomalii la nivelul
tractului urinar
Tulburări
durere
localizată sau
generale şi la nivelul
generalizată,
locului de
febră, senzaţie de
administrare
căldură generalizată,
slăbiciune, stare
generală de rău,
frisoane, astenie sau
fatigabilitate, sete,
eritem, flebită
* Este utilizat termenul MedDRA cel mai potrivit pentru descrierea unei anumite reacţii. Nu sunt
menţionate sinonimele sau afecţiunile înrudite, dar acestea trebuie avute în vedere.
În plus, s-au raportat ca reacţii adverse ale medicamentului: reacţii alergice, stări confuzionale,
tahicardie şi creşterea tensiunii arteriale. Au fost raportate cazuri izolate de dispnee şi cazuri
individuale de edem pulmonar acut sau insuficienţă cardiacă, la pacienţi vârstnici, cu ateroscleroză
avansată. Iloprostul poate determina crize de angină pectorală, în special la pacienţi cu cardiopatie
ischemică. De asemenea, au fost raportate cazuri de hipotensiune arterială la doze mici de iloprost.
Riscul de sângerare este crescut la pacienţii cărora li se administrează concomitent inhibitori ai
agregării plachetare, heparină sau anticoagulante cumarinice.
Date de după punerea pe piaţă
Reacţii adverse la nivelul sistemului nervos
Foarte rare : convulsii.
6
4.9 Supradozaj
Simptome
Reacţiile hipotensive pot fi anticipate, ca şi cefaleea, eritemul tranzitor al feţei şi gâtului, greaţa,
vărsăturile şi diareea . De asemenea, pot să apară: o creştere a tensiunii arteriale, bradicardie sau
tahicardie, uneori dureri ale membrelor sau la nivel lombar.
Tratament
Nu se cunoaşte un antidot specific. Se recomandă întreruperea administrării iloprostului, monitorizare
şi măsuri simptomatice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, antiagregante plachetare, codul ATC: B01AC11.
Iloprost este un analog al prostaciclinei. Au fost observate următoarele efecte farmacologice:
- inhibarea agregării, aderării şi secreţiei plachetare;
- dilatarea arteriolelor şi venulelor;
- creşterea densităţii capilare şi scăderea hiperpermeabilităţii vasculare determinate de mediatori cum
sunt serotonina sau histamina, eliberaţi în microcirculaţie;
- activarea fibrinolizei;
- efecte antiinflamatorii, cum sunt inhibarea adeziunii leucocitare după o leziune endotelială şi a
acumulării leucocitelor în ţesutul lezat, şi reducerea eliberării de factor de necroză tumorală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse cel mai devreme la 10-20 de minute de la
perfuzare. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt direct proporţionale cu viteza perfuziei.
Concentraţiile plasmatice de aproximativ 135 ± 24 pg/ml sunt obţinute la o viteză de perfuzie de 3
ng/kg şi minut. Concentraţia plasmatică a iloprost scade foarte rapid după terminarea perfuziei datorită
metabolizării rapide. Clearance-ul iloprost este de aproximativ 20 ± 5 ml/kg şi minut. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 0,5 ore, ca urmare, la 2 ore de la terminarea perfuziei
concentraţia plasmatică scade la mai puţin de 10% din concentraţia la starea de echilibru.
Interacţiunile cu alte medicamente determinate de legarea de proteinele plasmatice sunt puţin
probabile, deoarece cea mai mare parte din iloprost (60%) se leagă de albumine şi concentraţia
plasmatică de iloprost este foarte mică. Efectul iloprost asupra biotransformării altor medicamente este
foarte puţin probabil din cauza căilor metabolice şi dozelor foarte mici.
Metabolizare
Iloprost este metabolizat în principal prin beta-oxidarea lanţului carboxil. Nu se excretă substanţă
nemetabolizată. Metabolitul principal este tetranor-iloprost, care se găseşte în urină liber şi sub formă
conjugată (4 diastereoizomeri). Tetranor-iloprost este inactiv farmacologic, aşa cum au demonstrat-o
experimentele la animale. Studiile in vitro sugerează că metabolizarea iloprost în plămâni este similară
după administrare intravenoasă sau după inhalare.
Excreţie
La pacienţi cu funcţie renală şi hepatică normală, distribuţia iloprost după administrarea intravenoasă
se prezintă în majoritatea cazurilor printr-un profil bifazic, cu timpi de înjumătăţire medii de 3-5
minute şi 15-30 minute. Clearance-ul total al iloprost este de aproximativ 20 ml/kg/minut, ceea ce
indică metabolizarea extrahepatică a iloprost.
7
Error : Bad color
S-a realizat un studiu privind conservarea masei la subiecţi sănătoşi, utilizându-se 3H-iloprost. După
perfuzia intravenoasă, recuperarea totală a radioactivităţii a fost de 81%, iar recuperările
corespunzătoare din urină şi materiile fecale au fost de 68% şi respectiv 12%. Metaboliţii sunt
eliminaţi din plasmă şi în urină în 2 faze, ai căror timpi de înjumătăţire calculaţi sunt de aproximativ 2
şi 5 ore (plasmă), şi de aproximativ 2 şi 18 ore (urină).
Caracteristicile pacienţilor
Disfuncţia renală
Într-un studiu cu administrare intravenoasă de iloprost, pacienţii cu insuficienţă renală în stadii
avansate, care efectuau intermitent dializă, au avut un clearance semnificativ mai mic (Cl mediu = 5±2
ml/minut/kg) decât cel observat la pacienţii cu insuficienţă renală care nu efectuau intermitent dializă
(Cl mediu = 18±2 ml/minut/kg).
Disfuncţia hepatică
Deoarece iloprost este metabolizat masiv în ficat, concentraţiile plasmatice ale medicamentului sunt
influenţate de modificările funcţiei hepatice. Într-un studiu cu administrare intravenoasă, au fost
obţinute rezultate de la 8 pacienţi cu ciroză hepatică. Clearance-ul mediu al iloprost este estimat la 10
ml/minut şi kg.
Vârsta şi sexul
Vârsta şi sexul nu au relevanţă clinică pentru farmacocinetica iloprost.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea. Efecte preclinice au fost observate numai la doze considerate suficient de mari
pentru a nu fi relevante pentru practica clinică.
Toxicitate sistemică
În studiile de toxicitate acută, administrarea unor doze unice intravenoase sau orale de iloprost a
determinat simptome de intoxicaţie severă sau deces la doze reprezentând aproximativ pătratul dozelor
terapeutice intravenoase. Având în vedere acţiunea farmacologică puternică a iloprost şi dozele
necesare în scop terapeutic, rezultate obţinute din studiile de toxicitate acută nu indică prezenţa unui
risc de efecte adverse acute la om. Aşa cum era de aşteptat pentru o prostaciclină, iloprost a determinat
efecte hemodinamice (vasodilataţie, eritem cutanat, hipotensiune arterială, inhibarea funcţiei
plachetare, detresă respiratorie) şi semne generale de intoxicaţie – apatie, tulburări de mers şi de
postură.
În studiile de toxicitate sistemică cu administrare i.v. repetată (continuă), la doze de peste 14 ng/kg şi
min s-a înregistrat o scădere uşoară a tensiunii arteriale, reacţii adverse severe (hipotensiune arterială,
tulburări ale funcţiei respiratorii) apărând numai după administrarea unor doze foarte mari.
Perfuzia continuă i.v./s.c. de iloprost timp de până la 26 de săptămâni, la rozătoare şi nerozătoare, cu
doze care depăşesc expunerea sistemică terapeutică la om de 14-47 ori (pe baza concentraţiilor
plasmatice) nu a determinat toxicitate de organ. Au fost observate numai efectele farmacologice
anticipate, cum sunt: hipotensiune arterială, eritem cutanat, dispnee, creşterea motilităţii intestinale.
Potenţial genotoxic, carcinogen
Studiile in vitro şi in vivo privind efectele genotoxice nu au demonstrat potenţial mutagen.
În studiile efectuate la şobolan şi şoarece nu a fost demonstrat potenţial cancerigen.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
8
În studiile de toxicitate embrionară şi fetală efectuate pe şobolani, administrarea intravenoasă continuă
de iloprost a determinat anomalii ale unei singure falange de la labele din faţă la câţiva feţi, care nu au
fost dependente de doză.
Aceste modificări nu au fost considerate ca efecte reale teratogene, dar sunt mai probabil legate de
întârzierea creşterii în perioada tardivă a organogenezei, indusă de iloprost, determinată de
modificările hemodinamice feto - placentare. Se poate presupune că această întârziere a creşterii este
în mare parte reversibilă în timpul dezvoltării postnatale. În studiile de toxicitate embrionară
comparabile la iepuri şi maimuţe, nu au fost detectate astfel de anomalii digitale sau alte anomalii
structurale, chiar după administrarea unor doze considerabil mai mari, care depăşesc dozele umane de
mai multe ori.
La şobolan a fost observată excreţia unei cantităţi extrem de mici de iloprost în lapte.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista
excipienţilor
Trometamol
Alcool etilic 96%
Clorura de sodiu
Acid clorhidric 1N
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Nu sunt date disponibile pentru alte medicamente în afara celor descrise la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole conţinând 1 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Cutie cu 5 fiole conţinând 2,5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Ilomedin 20 trebuie utilizat numai după diluare.
Datorită posibilităţii interacţiunilor medicamentoase, nici un alt medicament nu trebuie adăugat în
soluţia preparată pentru perfuzie.
Soluţia de administrat în perfuzie se prepară zilnic pentru a se asigura sterilitatea.
Instrucţiuni de diluţie
Conţinutul fiolei şi solventul trebuie bine amestecate.
Diluarea Ilomedin 20 pentru administrarea prin pompă de perfuzie
9
În acest scop, conţinutul unei fiole de 2,5 ml (50 µg) Ilomedin 20 se diluează cu soluţie salină izotonă
sau cu soluţie de glucoză 5%, până la realizarea unui volum total de perfuzie de 250 ml, iar conţinutul
unei fiole de 1 ml (20 µg) Ilomedin 20 se diluează cu soluţie salină izotonă sau cu soluţie de glucoză
5%, până la realizarea unui volum total de perfuzie de 100 ml.
Diluarea Ilomedin 20 pentru administrarea prin injectomat
În acest caz, conţinutul unei fiole de 2,5 ml Ilomedin 20 (50 µg) se diluează cu soluţie salină izotonă
sau soluţie de glucoză 5%, până la realizarea unui volum total de perfuzie de 25 ml, iar conţinutul unei
fiole de 1 ml (20 µg) Ilomedin 20 se diluează cu soluţie salină izotonă sau soluţie de glucoză 5%, până
la realizarea unui volum total de perfuzie de 10 ml.
Soluţia reconstituită trebuie administrată imediat după preparare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bayer Schering Pharma AG
Müllerstrasse 178, D-13342, Berlin, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1325/2008/01-02
9.
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2008
10
Prospect
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Ilomedin 20, concentrat pentru soluţie perfuzabilă 20 µg/ml
Iloprost
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-
Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devin gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1.
Ce este Ilomedin 20 şi pentru ce se utilizează
2.
Înainte să vi se administreze Ilomedin 20
3.
Cum vi se va administra Ilomedin 20
4.
Reacţii adverse posibile
5.
Cum se păstrează Ilomedin 20
6.
Informaţii suplimentare
1.
CE ESTE ILOMEDIN 20 ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ilomedin 20 conţine ca substanţă activă iloprost. Acesta este asemănător unei substanţe naturale
produse în organism, numită prostaciclină. Ilomedin 20 şi prostaciclina inhibă blocarea sau îngustarea
nedorită a vaselor de sânge şi permit circulaţia unei cantităţi mai mari de sânge prin artere.
Ilomedin 20 ajută la vindecarea ulceraţiilor care apar când fluxul de sânge este insuficient pentru a
realiza o oxigenare adecvată a ţesuturilor (ischemie) şi ameliorează durerea în tulburările severe
cronice ale circulaţiei arteriale.
Ilomedin 20 este utilizat în:
-
tratamentul trombangeitei obliterante avansate (boala Buerger) cu ischemie critică a membrelor,
în cazurile în care revascularizarea nu este indicată;
- tratamentul
pacienţilor cu arteriopatie periferică severă, în special al acelora cu risc de
amputaţie, la care intervenţia chirurgicală sau angioplastia nu sunt posibile;
- tratamentul
pacienţilor cu fenomen Raynaud sever, care nu au răspuns la alte terapii.
Boala Buerger (trombangeita obliterantă) este o afecţiune inflamatorie a arterelor şi a venelor de
calibru mic şi mediu de la nivelul membrelor. Simptomele tipice sunt reprezentate de durere în
picioare şi/sau mâini, survenită în timpul efortului fizic (claudicaţie), produsă de fluxul de sânge
insuficient, sau durere de repaus în aceste zone.
Arteriopatia periferică este o afecţiune în care se produce îngustarea arterelor periferice, care poate
determina reducerea aportului de oxigen în aceste zone. Simptomele pot fi reprezentate de oboseală
1
musculară rapidă, de exemplu a muşchilor membrelor inferioare, care impune repaus frecvent, de
exemplu la mers. În stadiile avansate pot să apară dureri permanente în repaus şi ulceraţii ale
membrelor inferioare.
Boala Raynaud este o afecţiune a vaselor de sânge de la nivelul degetelor, determinată de o stimulare
excesivă a sistemului nervos simpatic. În boala Raynaud, fluxul de sânge este diminuat, iar degetele se
colorează adesea în albastru (devin cianotice) datorită proastei circulaţii a sângelui.
2. ÎNAINTE
SĂ VI SE ADMINISTREZE ILOMEDIN 20
Nu trebuie să vi se prescrie şi să vi se administreze Ilomedin 20
Vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă vreuna dintre următoarele situaţii vi se
potriveşte:
- dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la iloprost sau la oricare dintre celelalte componente ale
Ilomedin 20 (vezi pct. 6 pentru lista celorlalte componente);
- dacă aveţi afecţiuni cu risc de sângerare – de exemplu: ulcer gastric sau duodenal activ,
traumatisme sau sângerări la nivelul creierului;
- dacă vi se suspectează o acumulare de lichid în plămâni, cu dificultăţi de respiraţie.
- dacă aveţi o afecţiune cardiacă, de exemplu:
-
infarct miocardic în ultimele 6 luni;
- tulburări severe ale ritmului cardiac;
-
un aport insuficient de sânge către muşchiul inimii (boală coronariană severă sau angină
instabilă); simptomele pot fi dureri în capul pieptului;
- dacă aveţi o inimă slăbită (insuficienţă cardiacă congestivă acută sau cronică (NYHA II - IV).
-
dacă sunteţi gravidă;
-
dacă alăptaţi.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ilomedin 20
Trebuie să luaţi măsuri de precauţie speciale dacă vreuna dintre următoarele situaţii vi se potriveşte:
- dacă necesitaţi amputare de urgenţă. Intervenţia chirurgicală nu trebuie amânată la pacienţii
care necesită amputare urgentă (de exemplu, în gangrena infectată).
- dacă fumaţi. Vi se recomandă ferm să abandonaţi fumatul.
- dacă aveţi probleme cu ficatul sau probleme foarte severe cu rinichii, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră. Este posibil să vi se administreze o doză mai mică de Ilomedin 20.
- dacă aveţi tensiunea arterială mică, trebuie luate precauţii pentru a evita scăderea
suplimentare a tensiunii arteriale (hipotensiune arterială) şi dacă aveţi o afecţiune cardiacă
semnificativă veţi fi supravegheat cu atenţie.
- dacă la sfârşitul administrării Ilomedin 20 vă ridicaţi în picioare din poziţia culcat, este
posibil să apară o scădere a tensiunii arteriale. Acest lucru vă poate face să vă simţiţi ameţit
pentru o scurtă perioadă de timp, până la normalizarea tensiunii arteriale (hipotensiune
ortostatică). Ridicaţi-vă lent, când vă daţi jos din pat. Astfel, veţi ajuta organismul să se
obişnuiască cu modificarea de poziţie şi de tensiune arterială.
- dacă aţi avut un accident vascular cerebral în ultimele 3 luni, sau orice altă întrerupere a
aportului de sânge la creier (de exemplu atac ischemic tranzitor). Vezi şi subpunctul „Nu
utilizaţi Ilomedin 20”, risc de sângerare.
Dacă Ilomedin 20 nediluat este injectat în afara venei (paravascular), acest lucru poate să determine
reacţii la locul de injectare.
Dacă Ilomedin 20 vine în contact cu pielea: evitaţi contactul soluţiei de Ilomedin 20 cu pielea sau cu
ochii; nu înghiţiţi Ilomedin 20. În contact cu pielea, iloprost poate provoca o înroşire de lungă durată,
dar nedureroasă a acesteia (eritem). În acest caz, spălaţi imediat pielea sau ochii cu apă sau cu ser
fiziologic.
Utilizarea altor medicamente
2
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Ilomedin 20 şi anumite medicamente îşi pot influenţa reciproc modul cum acţionează asupra
organismului. Menţionaţi în special oricare dintre acestea:
-
medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau a bolilor de inimă.
Tensiunea arterială poate să scadă şi mai mult. Informaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă luaţi
oricare dintre aceste medicamente. Acesta vă poate modifica doza de Ilomedin 20.
-
medicamente care ”subţiază” sângele sau inhibă formarea de cheaguri de sânge (acestea
includ acidul acetilsalicilic [AAS –un compus găsit în multe medicamente, care scade febra şi
ameliorează durerea], ca şi alte medicamente). Riscul de sângerare poate fi crescut. Dacă apar
sângerări, tratamentul cu Ilomedin 20 trebuie întrerupt.
-
medicamente utilizate pentru tratamentul inflamaţiei, cum sunt steroizii (corticosteroizii).
Este posibil ca efectul iloprost de dilatare a vaselor de sânge să fie redus de către acestea.
Medicul sau farmacistul dumneavoastră deţin mai multe informaţii referitoare la medicamentele care
trebuie utilizate cu atenţie sau evitate pe parcursul tratamentului cu Ilomedin 20, aşa încât, trebuie să-i
spuneţi dacă luaţi alte medicamente.
Medicamentele cu care nu au fost evidenţiate până în prezent interacţiuni sunt: digoxina şi activatorul
tisular al plasminogenului (t-PA). Studiile in vitro nu au evidenţiat un potenţial inhibitor relevant al
iloprost asupra activităţii enzimelor hepatice care metabolizează numeroase alte medicamente
(enzimele citocromului P450).
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Dacă este posibil să rămâneţi gravidă, utilizaţi metode contraceptive eficiente pe durata
tratamentului.
Ilomedin 20 nu se administrează femeilor care alăptează:
Deoarece nu se ştie dacă medicamentul este excretat în laptele matern, Ilomedin 20 nu trebuie
administrat femeilor care alăptează sau alăptarea trebuie întreruptă.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ilomedin 20 poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje ţinând cont de
posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse cum sunt: ameţeli, vertij, hipotensiune arterială.
3.
CUM VI SE VA ADMINISTRA ILOMEDIN 20
Ilomedin 20 trebuie administrat numai sub strictă supraveghere medicală, în spital sau în policlinici,
dacă există condiţii adecvate.
La femei, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini înainte de începerea tratamentului.
Doze
În primele 2-3 zile se stabileşte doza eficace pentru fiecare pacient.
În acest scop, medicul dumneavoastră va începe tratamentul cu o doză mică. Tratamentul trebuie
început cu o viteză de perfuzare de 0,5 nanograme/kg şi min, timp de 30 minute. Apoi, doza trebuie
crescută la intervale de aproximativ 30 de minute, cu câte 0,5 nanograme/kg şi minut până la
maximum 2,0 nanograme/kg şi minut. Viteza exactă de perfuzare va fi calculată de medicul
dumneavoastră în funcţie de greutatea corporală, în limitele de 0,5-2,0 nanograme/kg şi min.
3
Dacă în timpul perfuziei manifestaţi reacţii adverse cum sunt: dureri de cap, greaţă sau scădere
marcată a tensiunii arteriale, informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. Viteza de perfuzie va fi
redusă până la nivelul dozei tolerate. Dacă reacţiile adverse sunt severe, perfuzia trebuie întreruptă.
Pentru restul perioadei de tratament, tratamentul trebuie continuat cu doza tolerată de dumneavoastră,
stabilită în primele 2-3 zile.
Medicul dumneavoastră va decide dacă Ilomedin 20 trebuie administrat cu o pompă de perfuzie sau cu
un injectomat. Dacă Ilomedin 20 vă va fi administrat cu o pompă de perfuzie, va fi diluat anterior
administrării la o concentraţie de 0,2 µg/mililitru. Dacă Ilomedin 20 vă va fi administrat cu un
injectomat, va fi diluat anterior administrării la o concentraţie de 2 µg/mililitru.
Dacă aveţi insuficienţă renală care necesită dializă sau ciroză hepatică, excreţia iloprost este
redusă, iar doza trebuie micşorată, de exemplu la jumătate din doza recomandată. Discutaţi cu medicul
dacă aveţi afecţiuni hepatice sau renale.
Durata tratamentului cu Ilomedin 20
Durata tratamentului este de până la 4 săptămâni. Un tratament mai scurt (3 - 5 zile) este adesea
suficient în sindromul Raynaud, pentru obţinerea unei ameliorări de câteva săptămâni.
Nu se recomandă perfuzia continuă timp de câteva zile, deoarece poate duce la o diminuare a efectului
şi la o creştere a agregării trombocitelor (agregare plachetară crescută) la terminarea tratamentului. Nu
au fost raportate complicaţii clinice asociate acestor fenomene.
Dacă aveţi impresia că efectul Ilomedin 20 este prea puternic sau prea slab, informaţi-l pe medicul
dumneavoastră sau pe farmacist.
Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din Ilomedin 20
Pot să apară următoarele simptome: scăderea tensiunii arteriale (reacţie hipotensivă), cefalee, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului, greaţă, vărsături şi diaree. Este posibil să apară o creştere a tensiunii
arteriale, bătăi rapide sau lente ale inimii şi dureri ale membrelor sau lombare.
Nu se cunoaşte un antidot specific.
În cazul unui supradozaj, se recomandă ca medicul să oprească perfuzia cu iloprost, să vă
supravegheze şi să vă administreze un tratament simptomatic.
Dacă tratamentul cu Ilomedin 20 este întrerupt, medicul dumneavoastră va avea grijă ca modificările
datorate acţiunii Ilomedin 20 asupra altor medicamente pe care le luaţi (de exemplu reduceri de doză),
să revină la normal.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Ilomedin 20 poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Acţiunea farmacologică a iloprost se manifestă prin apariţia de reacţii adverse foarte frecvente, cum
sunt: dureri de cap, vasodilataţia care determină înroşirea trecătoare a feţei şi gâtului sau simptome
gastro-intestinale. Acestea sunt de aşteptat să apară mai frecvent la începutul tratamentului, în
perioada de creştere treptată a dozei, pentru stabilirea dozei optime cu efect terapeutic pentru fiecare
pacient. Cu toate acestea, în general, toate aceste reacţii adverse se remit rapid la scăderea dozei.
Alte reacţii adverse sunt reacţii locale la locul injectării. De exemplu, la locul perfuzării pot să apară
înroşirea pielii şi durere.
4
Frecvenţele evenimentelor adverse care sunt menţionate mai jos, se bazează pe date colectate din
studii clinice. Evenimentele adverse sunt enumerate în funcţie de frecvenţa de apariţie:
Frecvenţele sunt definite după cum urmează: (foarte frecvente – apar la mai mult de 10 din 100
pacienţi, frecvente: 1 pacient din 100 până la 1 pacient din 10, mai puţin frecvente: 1 pacient din 1000
până la 1 pacient din 100, rare: 1 pacient din 10000 până la 1 pacient din 1000, foarte rare: mai puţin
de 1 pacient din 10000).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: scăderea apetitului alimentar.
Tulburări psihice
Frecvente: apatie.
Mai putin frecvente: teamă fără obiect, depresie, halucinaţii.
Tulburări ale sistem nervos
Foarte frecvente: dureri de cap.
Frecvente: ameţeli, pierderea echilibrului cu senzaţia de ameţeală) senzaţie de rotire (vertij), amorţeli
şi furnicături percepute ca înţepături, senzaţia de pulsaţie, sensibilitate tactilă crescută (hiperestezie),
senzaţie de arsură, nelinişte, agitaţie, sedare, somnolenţă.
Mai puţin frecvente: tremurături, migrenă, leşin sau pierderea stării de conştienţă pentru o perioadă
scurtă de timp (sincopă).
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări de vedere, vedere înceţoşată, iritaţie oculară, durere la nivelul ochilor.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: pierderea echilibrului datorită tulburărilor vestibulare.
Tulburări cardiace
Frecvente: scăderea frecvenţei cardiace.
Mai puţin frecvente: bătăi neregulate ale inimii (aritmie, extrasistole), infarct miocardic.
Tulburări vasculare
Foarte frecvente: înroşirea trecătoare a feţei şi gâtului.
Frecvente: scăderea tensiunii arteriale.
Mai puţin frecvente: reducerea circulaţiei sângelui în creier (accident vascular cerebral, ischemie
vasculo-cerebrală), durere la nivelul membrelor inferioare datorită formării unui cheag de sânge în
vasele de sânge de la acest nivel (tromboză venoasă profundă), cheaguri de sânge în plămâni (embolie
pulmonară).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: astm bronşic.
Rare: tuse.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: greaţă, vărsături.
Frecvente: diaree, disconfort abdominal, dureri abdominale.
Mai puţin frecvente: indigestie, durere datorată constipaţiei (tenesme), constipaţie, eructaţii, dificultăţi
la înghiţire (disfagie), diaree cu sânge în materiile fecale (diaree hemoragică), sângerări rectale,
uscăciunea gurii, modificarea gustului.
Rare: inflamaţia rectului (proctită).
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: colorarea în galben a pielii şi/sau mâncărimi datorate unei tulburări hepatice
(icter).
5
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: transpiraţii.
Mai puţin frecvente: mâncărimi (prurit).
Tulburări musculo – scheletice
Frecvente: dureri la nivelul mandibulei, spasm la nivelul muşchilor maxilarului inferior (trismus),
dureri musculare, dureri articulare.
Mai puţin frecvente: spasme musculare, crampe musculare, tensiune musculară crescută.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: dureri la nivelul rinichilor, durere în timpul micţiunii, anomalii urinare, dificultate
la urinare, anomalii la nivelul tractului urinar (tulburări ale tractului urinar).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: durere localizată sau generalizată, temperatură corporală crescută, senzaţie de căldură
generalizată, stare de slăbiciune, stare generală de rău, frisoane, stare de oboseală, sete, reacţii la locul
de administrare, cum sunt: înroşire, durere sau inflamaţie a venei.
În plus, reacţiile adverse au inclus şi reacţii alergice, stări confuzionale, bătăi rapide ale inimii şi
creşterea tensiunii arteriale. Au fost raportate, la pacienţi vârstnici, cu ateroscleroză avansată, cazuri
izolate de scurtare a respiraţiei (dispnee) şi cazuri individuale de edem la nivelul plămânilor sau
insuficienţă cardiacă. Iloprost poate provoca dureri în piept, datorate anginei pectorale, în special la
pacienţii cu flux sanguin scăzut către muşchiul inimii (afecţiune a coronarelor inimii). De asemenea, a
fost raportată tensiune arterială scăzută la doze mici de iloprost.
Riscul de sângerare este crescut la pacienţii cărora li se administrează concomitent inhibitori ai
agregării plachetare, heparină sau anticoagulante de tip cumarinic.
Date de după punerea pe piaţă
Sistem nervos
Foarte rare: convulsii.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5.
CUM SE PĂSTREAZĂ ILOMEDIN 20
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Ilomedin 20 după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se
referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Ilomedin 20
- Substanţa activă este iloprost. Un mililitru concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine iloprost
20 µg (sub formă de iloprost trometamol 27 µg. O fiolă de 1 ml conţine iloprost 20 µg (sub
formă de iloprost trometamol 27 µg.
6
O fiolă de 2,5 ml conţine iloprost 50 µg (sub formă de iloprost trometamol 67 µg.
-
Celelalte componente sunt: trometamol, alcool etilic 96%, clorura de sodiu, acid clorhidric 1N,
apă pentru preparate injectabile.
Cum arată Ilomedin 20 şi conţinutul ambalajului
Ilomedin 20 se prezintă sub formă de soluţie limpede, fără particule vizibile. Medicamentul este
ambalat în cutii cu 5 fiole conţinând 1, respectiv 2,5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
Bayer Schering Pharma AG
Müllerstrasse 178, D-13342, Berlin, Germania
Producător
Berlimed SA
Poligono Industrial Santa ROSA S/N
28806 Alcala de Henares, Madrid
Spania.
Acest prospect a fost aprobat în Decembrie 2008
7
Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului medical
Cum se prepară Ilomedin 20 în vederea administrării
Conţinutul fiolei se extrage şi se diluează cu salină izotonă de clorură de sodiu (0,9%) sau cu soluţie
de glucoză 5%. Soluţia perfuzabilă trebuie prepată zilnic pentru a se asigura sterilitatea. Conţinutul
fiolei şi solventul trebuie bine amestecate.
Ilomedin 20 trebuie utilizat numai după diluare.
Datorită posibilităţii interacţiunilor medicamentoase, nici un alt medicament nu trebuie adăugat în
soluţia preparată pentru perfuzie.
Instrucţiuni de diluţie
Conţinutul fiolei şi solventul trebuie bine amestecate.
Diluarea Ilomedin 20 pentru administrarea prin pompă de perfuzie
În acest scop, conţinutul unei fiole de 2,5 ml (50 µg) Ilomedin 20 se diluează cu soluţie salină izotonă
sau cu soluţie de glucoză 5%, până la realizarea unui volum total de perfuzie de 250 ml, iar conţinutul
unei fiole de 1 ml (20 µg) Ilomedin 20 se diluează cu soluţie salină izotonă sau cu soluţie de glucoză
5%, până la realizarea unui volum total de perfuzie de 100 ml.
Diluarea Ilomedin 20 pentru administrarea prin injectomat
În acest caz, conţinutul unei fiole de 2,5 ml Ilomedin 20 (50 µg) se diluează cu soluţie salină izotonă
sau soluţie de glucoză 5%, până la realizarea unui volum total de perfuzie de 25 ml, iar conţinutul unei
fiole de 1 ml (20 µg) Ilomedin 20 se diluează cu soluţie salină izotonă sau soluţie de glucoză 5%, până
la realizarea unui volum total de perfuzie de 10 ml. Soluţia reconstituită trebuie administrată imediat
după preparare.
Cum trebuie administrat Ilomedin 20
Soluţia este apoi administrată prin picurare printr-o linie de perfuzie direct în una din venele
pacientului sau printr-un cateter intravenos central introdus într-o venă din zona cervicală. Perfuzia de
Ilomedin 20 se administrează zilnic şi are o durată de 6 ore.
Doza este ajustată în funcţie de toleranţa individuală, în intervalul de 0,5 până la 2,0 nanograme
iloprost/kg corp şi min. Trebuie măsurate tensiunea arterială şi pulsul pacientului la începerea
perfuziei şi după fiecare creştere a dozei.
Viteza de perfuzare (ml/oră) pentru doze diferite pentru administrare cu pompa de perfuzie
În general, soluţia preparată este perfuzată intravenos printr-o pompă pentru perfuzie (de exemplu
Infuzomat). Pentru soluţia de Ilomedin 20 astfel obţinută, cu concentraţia de 0,2 µg/ml, viteza de
perfuzare (între 0,5 - 2,0 nanograme/kg şi minut) trebuie stabilită în acord cu tabelul de mai jos.
Tabelul următor poate fi utilizat pentru calcularea viteză de perfuzare corespunzătoare greutăţii
pacientului şi dozei care trebuie administrată. (Vă rugăm să încadraţi corect greutatea corporală
actuală a pacientului într-unul din intervalele de mai jos şi apoi să stabiliţi viteza de perfuzare
corespunzătoare).
Doza
(nanograme/kg
şi minut)
Greutate
0,5
1,0
1,5
2,0
corporală(kg)
Viteza de perfuzare (ml/oră)
40
6,0
12
18,0
24
50
7,5
15
22,5
30
60
9,0
18
27,0
36
70
10,5
21
31,5
42
80
12,0
24
36,0
48
90
13,5
27
40,5
54
100
15,0
30
45,0
60
8
110
16,5
33
49,5
66
Viteza de perfuzare (ml/oră) pentru doze diferite pentru administrare cu seringa automată
Poate fi utilizată o seringă automată de 50 ml (de exemplu Perfuzor). Pentru instrucţiunile de diluţie
pentru administrare cu ajutorul unui injectomat, vezi pct. 6 INFORMAŢII SUPLIMENTARE.
Pentru soluţia de Ilomedin 20 astfel obţinută, având concentraţia de 2 µg/ml, viteza de perfuzare
(pentru doze cuprinse în intervalul 0,5 - 2,0 nanograme/kg şi minut) trebuie stabilită în acord cu
tabelul de mai jos.
Tabelul următor poate fi utilizat pentru calcularea vitezei de perfuzare corespunzătoare greutăţii
corporale a pacientului şi dozei care trebuie administrată.
(Vă rugăm să încadraţi corect greutatea corporală actuală a pacientului într-unul din intervalele de mai
jos şi apoi să stabiliţi viteza de perfuzare corespunzătoare).
Doza (nanograme/kg si minut)
Greutate 0,5 1,0 1,5 2,0
corporală (kg)
Viteza de perfuzare (ml/oră)
40
0,60
1,2
1,80
2,4
50
0,75
1,5
2,25
3,0
60
0,90
1,8
2,70
3,6
70
1,05
2,1
3,15
4,2
80
1,20
2,4
3,60
4,8
90
1,35
2,7
4,05
5,4
100
1,50
3,0
4,50
6,0
110
1,65
3,3
4,95
6,6
9
Informaţii privind etichetarea
ILOMEDIN 20, concentrat pentru soluţie perfuzabilă 20 µg/ml
Iloprost
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ILOMEDIN 20, concentrat pentru soluţie perfuzabilă 20 µg/ml
Iloprost
2. DECLARAREA
SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE
O fiolă de un mililitru conţine iloprost 20 µg (sub formă de iloprost trometamol 27 µg).
O fiolă de 2,5 mililitri conţine iloprost 50 µg (sub formă de iloprost trometamol 67 µg).
3. LISTA
EXCIPIENŢILOR
Trometamol, alcool etilic 96%, clorura de sodiu, acid clorhidric 1N, apă pentru preparate injectabile.
4. FORMA
FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL
Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
5 fiole a câte 1 ml
5 fiole a câte 2,5 ml
5. MODUL
ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare i.v.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE
PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
8. DATA
DE
EXPIRARE
1
EXP
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
11. NUMELE
ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bayer Schering Pharma AG
Müllerstrasse 178, D-13342, Berlin, Germania
12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1325/2008/01 ambalaj cu 5 fiole a câte 1 ml.
1325/2008/02 ambalaj cu 5 fiole a câte 2,5 ml.
13. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie
14. CLASIFICARE
GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală - S
15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE
2
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1325/2008/01-02 Anexa 3
Informaţii privind etichetarea
ILOMEDIN 20, concentrat pentru soluţie perfuzabilă 20 µg/ml
Iloprost
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE
MICI
FIOLĂ
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA (CĂILE) DE
ADMINISTRARE
ILOMEDIN 20, concentrat pentru soluţie perfuzabilă 20 µg/ml
Iloprost
i.v.
2.
MOD DE ADMINISTRARE
3. DATA
DE
EXPIRARE
EXP
4. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie
5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ
1 ml
2,5 ml
6. ALTE
INFORMAŢII
{sigla Bayer Schering Pharma AG}
3