KALLIDOL 6,25 mg
GEDEON RICHTER ROMANIA S.A.
GEDEON RICHTER ROMANIA S.A.
6,25mg
C07AG02–Medicamente betablocante medicamente alfa si betablocante
Carvedilolum
Compr.
Cutie x 2 blist. PVC-PVDC/Al x 14 compr.
2 ani
• Kallidol 6,25 mg - (Cutie x 2 blist. PVC-PVDC/Al x 15 compr.)
GEDEON RICHTER ROMANIA S.A.
6,25mg
C07AG02–Medicamente betablocante medicamente alfa si betablocante
Carvedilolum
Compr.
Cutie x 2 blist. PVC-PVDC/Al x 14 compr.
2 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Kallidol 6,25 mg - (Cutie x 2 blist. PVC-PVDC/Al x 14 compr.)• Kallidol 6,25 mg - (Cutie x 2 blist. PVC-PVDC/Al x 15 compr.)
Alte produse de la GEDEON RICHTER ROMANIA S.A.
Sporilin 100 mg • Eunoctin 10 mg • Sporilin 100 mg • Emren 5 mg • Kallidol 6,25 mg • Kallidol 3,125 mg • Vidotin 8 mg • Jarvis 37,5 mg •Alte produse cu codul ATC: C07AG02
Carvedilol polpharma 25 mg • Kallidol 3,125 mg • Carvedilol sandoz • Carvedilol lph 12,5 mg • Carvedilol polpharma 3,125 mg • Kallidol 12,5 mg • Carvedilol helcor 25 mg • Coryol(r) •6930/2006/01-02; 6931/2006/01-02;
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
KALLIDOL 3,125 mg, comprimate
KALLIDOL 6,25 mg, comprimate
KALLIDOL 12,5 mg, comprimate
KALLIDOL 25 mg, comprimate
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Kallidol 3,125 mg
Un comprimat conţine carvedilol 3,125 mg.
Kallidol 6,25 mg
Un comprimat conţine carvedilol 6,25 mg
Kallidol 12,5 mg
Un comprimat conţine carvedilol 12,5 mg
Kallidol 25 mg
Un comprimat conţine carvedilol 25 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICÄ‚
Kallidol 3,125 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, inscripţionate pe o faţă cu CA3.
Kallidol 6,25 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, inscripţionate pe o faţă cu CA6
Kallidol 12,5 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, inscripţionate pe o faţă cu CA12
Kallidol 25 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, inscripţionate pe o faţă cu CA25
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în completare la terapia cu
diuretice, digitală, inhibitori ai enzimei de conversie.
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Tratamentul profilactic al anginei pectorale cronice stabile.
1
4.2 Doze
ÅŸi mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate în timpul mesei cu o cantitate de lichid.
Insuficienţă cardiacă cronică simptomatică
Tratamentul cu carvedilol la aceşti pacienţi trebuie iniţiat numai sub supravegherea medicului, după
evaluarea stării pacientului.
Înaintea oricărei variaţii a dozei, pacientul trebuie evaluat de un specialist cardiolog pentru a stabili
dacă statusul clinic al pacientului a rămas stabil. Doza de carvedilol nu trebuie crescută în cazul unui
pacient a cărui insuficienţă cardiacă s-a deteriorat de la ultima vizită, sau care prezintă semne de
decompensare sau insuficienţă cardiacă cronică instabilă.
Dozele trebuie adaptate nevoilor individuale.
În cazul pacienţilor cu tratament asociat cu diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai enzimei de
conversie, dozele pentru celelalte medicamente administrate trebuie stabilite înaintea iniţierii
tratamentului cu carvedilol.
Adulţi:
Doza recomandată pentru iniţierea terapiei cu carvedilol este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de 2
săptămâni. Dacă această doză este tolerată, va fi succesiv crescută la intervale nu mai mici de 2
săptămâni, la 6,25 mg de două ori pe zi, urmată de 12,5 mg de două ori pe zi şi apoi la 25 mg de două
ori pe zi. Doza trebuie crescută până la cel mai mare nivel tolerat de pacient.
Doza zilnică maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi pentru pacienţii sub 85 kg şi 50 mg
de două ori pe zi pentru pacienţii cântărind mai mult de 85 kg.
Pe parcursul creşterii dozei la pacienţii cu tensiunea sistolică sub 100 mm Hg, poate să apară
deteriorarea funcţiilor cardiace şi/sau renale. Totuşi, înainte de fiecare creştere a dozei, aceşti pacienţi
trebuie evaluaţi de către medic privind funcţia renală, simptomele de agravare ale insuficienţei
cardiace sau simptomele datorate vasodilataţiei. Agravarea tranzitorie a insuficienţei cardiace,
vasodilataţia sau retenţia hidrică pot fi tratate prin ajustarea dozelor de diuretic sau inhibitor de enzimă
de conversie sau prin modificarea sau oprirea temporară a tratamentului cu carvedilol. În aceste
circumstanţe, doza de carvedilol nu trebuie crescută până ce simptomele de agravare ale insuficienţei
cardiace sau vasodilataţia nu sunt stabilizate.
Dacă tratamentul cu carvedilol este întrerupt mai mult de 2 săptămâni, terapia va fi re-iniţiată cu doza
de 3,125 mg de două ori pe zi, crescând apoi, până la doza recomandată.
Pacienţii vârstnici:
Ca în cazul adulţilor.
Copii:
Eficienţa şi siguranţa administrării carvedilolului la copii (sub 18 ani) nu a fost stabilită.
Hipertensiune arterială
Se recomandă administrarea o dată pe zi.
Adulţi:
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg carvedilol o dată pe zi, pentru
primele două zile. După aceasta doza recomandată este de 25 mg carvedilol o dată pe zi. Deşi aceasta
este o doză adecvată pentru toţi pacienţii, dacă este necesar doza poate fi crescută până la doza
maximă de 50 mg carvedilol, administrată o singură dată pe zi sau fracţionată. Modificarea dozelor
trebuie facută la un interval de cel puţin 2 săptămâni.
Vârstnici:
Se recomandă o doză iniţială de 12,5 mg carvedilol. Această doză dă rezultate bune în cele mai multe
cazuri. În cazul unui răspuns inadecvat, doza poate fi crescută treptat, la intervale de cel puţin 2
săptămâni, până la doza maximă de 50 mg, administrată o singură dată pe zi sau fracţionat în mai
multe prize.
2
Copii:
Eficienţa şi siguranţa administrării carvedilolului la copii (sub 18 ani) nu a fost stabilită.
Angina
Adulţi:
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg de două ori pe zi, pentru primele
două zile. După aceasta doza recomandată este de 25 mg de două ori pe zi.
Vârstnici:
Se recomandă o doză maximă de 50 mg pe zi, fracţionată în mai multe prize.
Copii:
Eficienţa şi siguranţa administrării carvedilolului la copii (sub 18 ani) nu a fost stabilită.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică coexistentă
Carvedilol este contraindicat în cazul pacienţilor cu disfuncţie hepatică. (vezi 4.3 şi 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală coexistentă
Pacienţii cu insuficienţă renală nu necesită ajustări ale dozelor (în special atâta timp cât tensiunea
arterială este peste 100 mm Hg), însă trebuie monitorizaţi atent, în special în timpul creşterii treptate a
dozelor.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă
decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă).
Disfuncţie hepatică.
Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar.
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg).
Åžoc cardiogen.
Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut în repaus).
Tulburări de ritm cardiac - sindromul sinusului bolnav, bloc sino-atrial, bloc AV (atrio-ventricular) de
gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent).
Feocromocitom (dacă nu se asociază alfa blocante).
Sindrom Raynaud şi tulburări circulatorii periferice.
Floctafenină, sultopridă, cimetidină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică pot apare agravarea insuficienţei cardiace sau retenţia
hidrică pe parcursul creşterii dozei de carvedilol. În cazul apariţiei acestor simptome, doza de diuretic
trebuie ajustată, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până nu se obţine stabilitatea clinică.
Uneori, poate fi necesară scăderea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului.
Asemenea episoade nu împiedică administrarea ulterioară a carvedilolului.
Pacienţii care evoluează către o insuficienţă cardiacă cronică severă (clasa IV NYHA) pe parcursul
tratamentului, trebuie reevaluaţi la intervale regulate de timp.
În cazul pacienţilor hipertensivi cu insuficienţă cardiacă cronică tratată cu digoxin, diuretice şi/sau
inhibitori ai enzimei de conversie carvedilolul trebuie administrat cu prudenţă, deoarece atât digoxin
cât şi carvedilol încetinesc conducerea atrio-ventriculară.
Ca şi alte beta-blocante, carvedilol poate masca semnele precoce de hipoglicemie acută la pacienţii cu
diabet zaharat. În cazul pacienţilor insulino-dependenţi, sunt preferate alternative terapeutice la beta-
blocante. În cazul pacienţilor diabetici cu insuficienţă cardiacă, administrarea de carvedilol poate
conduce la dificultăţi în controlul glicemiei. De aceea, în cazul administrării carvedilol la diabetici
este necesară monitorizarea glicemiei şi ajustarea corespunzătoare a terapiei hipoglicemiante.
S-a observat o deteriorare reversibilă a funcţiei renale în cazul pacienţilor cu hipotensiune (TA < 100
mm Hg), boală cardiacă ischemică, afecţiuni vasculare generalizate şi/sau insuficienţă renală. La
pacienţii prezentând insuficienţă cardiacă cronică asociată cu aceşti factori de risc funcţia renală
3
trebuie monitorizată pe parcursul modificării dozelor de carvedilol şi în cazul în care semnele de
insuficienţă renală se agravează, tratamentul trebuie întrerupt sau dozele reduse.
Purtătorii de lentile de contact trebuie avertizaţi de posibilitatea reducerii secreţiei lacrimale pe
parcursul tratamentului.
Deşi nu s-a raportat apariţia anginei la oprirea tratamentului, stoparea tratamentului ar trebui să se facă
gradat (pe parcursul a 1-2 săptămâni), în special în cazul pacienţilor cu boală cardiacă ischemică,
carvedilol având activitate beta-blocantă.
Carvedilol poate fi utilizat în cazul pacienţilor cu afecţiuni vasculare periferice. Beta-blocantele pure
pot precipita sau agrava simptomele de insuficienţă arterială. Deoarece carvedilol are si proprietăţi
alfa-blocante, acest efect este în mare parte contrabalansat.
Carvedilol, la fel ca alţi agenţi beta-blocanţi poate masca simptomele de tireotoxicoză.
Doza de carvedilol trebuie redusă dacă induce bradicardia, cu o scădere a frecvenţei cardiace sub 55
bătăi/minut.
Trebuie acordată o atenţie deosebită în administrarea carvedilolului la pacienţii cu antecedente de
reacţii severe de hipersensibilitate sau cei care urmează un tratament de desensibilizare deoarece beta-
blocantele cresc atât sensibilitatea la alergeni, cât şi gravitatea reacţiilor anafilactice.
În cazul pacienţilor cu afecţiuni circulatorii periferice, sau sindrom Raynauld, se poate înregistra
exacerbarea fenomenelor (vezi pct. Contraindicaţii).
Pacienţii cu antecedente de psoriazis asociat cu tratamentul cu beta-blocante vor primi carvedilol
numai după evaluarea risc-beneficiu.
În cazul pacienţilor cu feocromocitom, trebuie administrat un alfa-blocant înaintea tratamentului cu un
beta-blocant. Nu există experienţă a utilizării carvedilol în aceste condiţii. Totuşi trebuie acordată
atenţie când se administrează carvedilol pacienţilor suspectaţi a avea feocromocitom.
Agenţii cu activitate beta-blocantă neselectivă pot produce dureri toracice la pacienţii cu angină
Prinzmetal. Nu există o experienţă clinică clară, privind activitatea carvedilol la aceşti pacienţi, totuşi
activitatea alfa-blocantă a carvedilol poate împiedica astfel de simptome. Totuşi, trebuie să se acorde
atenţie în administrarea de carvedilol pacienţilor suspectaţi a avea angină Prinzmetal.
În cazul pacienţilor cu tendinţă la bronhospasm, poate apare detresă respiratorie ca urmare a posibilei
creşteri a rezistenţei în căile aeriene.
Insuficienţă hepatică: carvedilol poate determina în mod excepţional insuficienţă hepatică. Când apare
suspiciune clinică de afectare hepatică, funcţia hepatică va fi verificată. În caz de insuficienţă hepatică,
pacientul trebuie să întrerupă tratamentul cu carvedilol. De regulă, funcţia hepatică se normalizează
după întreruperea tratamentului.
Siguranţa şi eficacitatea carvedilolului la pacienţii sub 18 ani nu au fost stabilite; de aceea, nu se
recomandă utilizarea acestui medicament la această grupă de vârstă.
Tratamentul cu carvedilol nu trebuie întrerupt brusc, în special la pacienţii cu cardiopatie ischemică.
La aceşti pacienţi, dozele de carvedilol trebuie scăzute treptat (în 1-2 săptămâni).
Sportivii trebuie atenţionaţi că medicamentul poate pozitiva rezultatele testelor antidoping.
Deoarece medicamentul conţine lactoză, administrarea nu este recomandată la pacienţii cu intoleranţă
ereditară la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ca şi alţi agenţi beta-blocanţi, carvedilol poate potenţa efectul antihipertensivelor administrate
concomitent (de exemplu antagonişti ai receptorilor alfa 1) sau a altor medicamente care au ca reacţie
adversă hipotensiunea.
S-au observat cazuri izolate de tulburări de conducere (asociate cu dereglări hemodinamice) în cazul
administrării concomitente de carvedilol şi diltiazem. Ca şi în cazul administrării altor beta-blocante,
este necesară o monitorizare atentă a tensiunii arteriale şi EKG când se asociază carvedilol cu blocanţi
ai canalelor de calciu de tip verapamil sau diltiazem sau a antiaritmicelor de clasa I. Aceste tipuri de
medicamente nu trebuie administrate intravenos pacienţilor care primesc carvedilol.
Poate fi intensificat efectul insulinei sau a altor medicamente hipoglicemiante. Este recomandată
monitorizarea regulată a glicemiei în cazul acestor pacienţi.
Concentraţiile plasmatice ale digoxin pot fi crescute cu aproximativ 16% în cazul pacienţilor
hipertensivi cărora li se administrează simultan digoxin şi carvedilol. Se recomandă monitorizarea
concentraţiei plasmatice a digoxinei în cazul iniţierii, ajustării sau întreruperii tratamentului cu
4
carvedilol. Administrarea concomitentă de carvedilol şi glicozide cardiace poate prelungi timpul de
conducere atrio-ventriculară.
În cazul finalizării unui tratament cu carvedilol şi clonidină, carvedilol se va întrerupe mai întâi, cu
câteva zile înainte să se înceapă scăderea gradată a dozelor de clonidină.
Pacienţii care utilizează medicamente inductoare (de exemplu, rifampicină şi barbiturice) sau
inhibitoare enzimatic (de exemplu, cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, eritromicină)
trebuie monitorizaţi atent în timpul administrării concomitente de carvedilol, deoarece concentraţiile
plasmatice ale carvedilolului pot fi scăzute de către medicamentele inductoare enzimatic şi respectiv
crescute de către medicamentele inhibitoare enzimatic.
În cazul unei anestezii generale trebuie să se ţină cont de potenţialul efect sinergic inotrop negativ al
carvedilolului ÅŸi al anestezicului.
În cazul tratamentului concomitent cu ciclosporină se recomandă monitorizarea atentă a
concentraţiei plasmatice de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol, datorită variaţiilor
posibile ale concentraţiei plasmatice ale ciclosporinei şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor.
4.6 Sarcina
şi alăptarea
Nu există o experienţă în ceea ce priveşte administrarea de carvedilol femeilor însărcinate. Carvedilol
nu trebuie administrat gravidelor sau femeilor care alăptează decât dacă beneficiul pentru mamă
depăşeşte riscurile pentru făt sau sugar. Studiile efectuate la animal nu au evidenţiat vreun efect
teratogenic al carvedilol. Embriotoxicitatea a fost evidenţiată numai după doze mari administrate la
şoarece. Relevanţa acestor rezultate sunt nesigure la om. Beta-blocantele reduc circulaţia placentală,
ceea ce poate conduce la moartea fătului sau la naştere prematură. Studiile la animal au arătat trecerea
carvedilol prin bariera placentară şi excreţia sa în laptele matern, de aceea trebuie să se ţină cont de
posibilele efecte ale alfa şi beta blocantelor asupra nou-născutului. Aceste efecte, ca şi în cazul altor
alfa şi beta-blocante includ tulburări neonatale (bradicardie, hipotensiune, depresie respiratorie,
hipoglicemie, hipotermie). Există un risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare în perioada
neonatală şi postnatală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ca şi în cazul altor medicamente care produc modificări ale tensiunii arteriale, pacienţii cărora li se
administrează carvedilol trebuie să fie avertizaţi să nu conducă şi să nu utilizeze maşini în cazul
apariţiei ameţelii sau a altor simptome asemănătoare. Aceasta se aplică în special la debutul, la
ajustarea dozelor sau la schimbarea tratamentului şi în cazul asocierii cu alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt prezentate diferit, pentru fiecare indicaţie.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică
Cea mai frecvent raportată reacţie adversă este ameţeala. Alte reacţii adverse des întâlnite sunt
bradicardia, hipotensiune ortostatică, hipotensiune, tulburări gastrointestinale (vomă, greaţă, diaree),
edeme, hipervolemie şi supraâncărcare lichidiană, tulburări de vedere, trombocitopenie, hiperglicemie
(la pacienţii cu diabet pre-existent), creştere în greutate şi hipercoleresterolemie.
Mai puţin frecvent pot apare sincope, bloc atrio-ventricular sau insificienţă cardiacă la creşterea dozei,
insuficienţă renală acută şi tulburări renale în cazul pacienţilor cu afecţiuni vasculare difuze şi/sau
insuficienţă renală.
Frecvenţa reacţiilor adverse nu este corelată cu doza, exceptând ameţeala, tulburările de vedere şi
bradicardia.
Pacienţii cu hipertensiune arterială şi angină
Reacţiile adverse sunt similare celor întâlnite în cazul insuficienţei cardiace cronice dar incidenţa este
mai scăzută.
Hipotensiunea ortostatică apărută în special la iniţierea tratamentului sau în cazul creşterii dozelor este
scăzută dacă medicamentul este administrat după recomandări. Cele mai frecvente reacţii adverse
observate sunt ameţeala, oboseala, tulburări gastrointestinale (greaţă, dureri abdominale, diaree, mai
5
rar constipaţie şi vomă), bradicardie şi hipotensiune (mai rar sincope). Aceste reacţii adverse sunt de
obicei moderate, tranzitorii şi apar la iniţierea tratamentului.
Alte reacţii adverse frecvente sunt dureri ale extremităţilor şi reducerea secreţiei lacrimale, iar în cazul
pacienţilor predispuşi, pot apare dispnee şi astm.
Mai rar, pot să apară stări depresive, tulburări de somn, parestezii, wheezing, simptome asemănătoare
gripei, izolat sau rar pot apare reacţii ale pielii (exantem alergic, urticarie, prurit, reacţii de tip lichen-
plan). Pot apare leziuni ale pielii de tip psoriazis sau leziunile existente pot fi exacerbate.
Mai puţin frecvent poate apare diminuarea circulaţiei periferice (extremităţi reci) sau edeme periferice.
Rar pot apare bloc atrio-ventricular, angină pectorală, exacerbarea simptomelor la pacienţii cu
claudicaţii intermitente, fenomene Raynauld sau progresia insuficienţei cardiace.
Mai puţin frecvent poate apare obstrucţie nazală. S-au raportat cazuri izolate de creştere a
transaminazelor, trombocitopenie sau leucopenie.
Au fost de asemenea raportate cazuri rare de impotenţă sexuală, tulburări de vedere, iritaţii ale ochilor,
uscăciunea gurii şi tulburări de micţiune.
Datorită acţiunii beta-blocante este posibil ca diabetul latent să devină manifest, să se producă o
agravare a unui diabet preexistent ÅŸi inhibarea mecanismului de feed-back de reglare a glicemiei.
Frecvenţa reacţiilor adverse nu depinde de doză, cu excepţia ameţelii, a tulburărilor de vedere şi a
bradicardiei.
4.9 Supradozaj
Semne ÅŸi simptome
ÃŽn cazul unor supradoze mari pot apare efecte cardiovasculare marcate cum ar fi hipotensiunea sau
bradicardia. Pot urma apoi insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen şi stop cardiac. Pot apare, de asemenea
tulburări respiratorii, bronhospasm, vomă, tulburări de cunoştinţă şi convulsii generalizate.
Tratament
Spălăturile gastrice şi vărsăturile induse pot fi utile în primele ore de la ingestie. Semnele vitale trebuie
monitorizate şi corectate dacă este necesar, în servicii de terapie intensivă.
Pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal. În cazul prezenţei bradicardiei se poate administra atropină,
0,5-2 mg i.v. şi/sau glucagon, 1-10 mg i.v. (urmat de 2-5 mg/oră în perfuzie lentă, dacă este necesar).
Poate fi necesară aplicarea unui pacemaker. Se vor administra intravenos lichide în caz de
hipotensiune marcată. Adiţional se poate administra norepinefrină, 5 sau 10 μg i.v. şi se poate repeta
în funcţie de nivelul tensiunii arteriale obţinute, sau 5 μg/min în perfuzie, adaptat nivelului tensiunii
arteriale. Bronhospasmul poate fi tratat prin administrarea de salbutamol sau alt beta2 antagonist, ca
aerosol, sau, dacă este necesar intravenos. În cazul apariţiei convulsiilor se recomandă diazepam sau
clonazepam, administrat intravenos, lent.
În cazul supradozărilor severe, cu simptome de şoc, tratamentul prezentat trebuie continuat pe o
perioadă de timp îndelungată, până la stabilizarea pacientului, deoarece se poate înregistra o prelungire
a timpului de înjumătăţire şi de redistribuire a carvedilol din compartimentele profunde.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, medicamente alfa şi betablocante, codul ATC:
C07A G02
Carvedilol este un vasodilatator beta-blocant neselectiv cu proprietăţi antioxidante. Vasodilataţia este
mediată predominant prin antagonismul alfa receptorilor. Carvedilol reduce rezistenţa vasculară
periferică datorită vasodilataţiei şi inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron datorită acţiunii
beta-blocante. Activitatea reninei plasmatice este redusă.
Carvedilol nu are acţiune simpatomimetică intrinsecă şi, asemeni propranololului, are proprietăţi
stabilizatoare ale membranei.
6
Carvedilol este un amestec a doi stereoizomeri. Efectul beta-blocant este atribuit enantiomerului S(-);
în contrast, ambii enantiomeri manifestă aceeaşi acţiune alfa-blocantă.
Proprietăţile carvedilol şi ale metaboliţilor săi au fost demonstrate de studii efectuate la animal in vivo
ÅŸi in vitro ÅŸi de studii in vitro realizate pe mai multe tipuri de celule umane.
Studiile clinice efectuate au arătat că balanţa dintre efectul de vasodilataţie şi cel beta-blocant al
carvedilol conduce la următoarele efecte:
-în cazul pacienţilor hipertensivi reducerea tensiunii arteriale nu este asociată cu creşterea
concomitentă generală a rezistenţei periferice, aşa cum se observă în cazul agenţilor betablocanţi puri.
Frecvenţa cardiacă este uşor scăzută. Fluxul sangvin renal şi funcţia renală sunt menţinute. Fluxul
sangvin periferic este de asemenea menţinut şi de aceea, răcirea extremităţilor, care apare deseori în
cazul utilizării beta-blocantelor, este foarte rar întâlnită.
În cazul pacienţilor cu angină stabilă, carvedilol a demonstrat proprietăţi antiischemice şi
antianginoase. Studiile hemodinamice acute au demonstrat proprietatea carvedilol de a reduce
presiunea postdiastolică ventriculară.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă carvedilol a demonstrat o scădere a pre- şi
postsarcinii şi îmbunătaţirea fracţiei de ejecţie şi a dimensiunilor ventriculului stâng.
Lipidele serice şi electroliţii nu sunt afectaţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Biodisponibilitatea carvedilol este de aproximativ 25% la om. Biodisponibilitatea este stereoselectivă,
30% pentru forma R (dextrogir) ÅŸi 15% pentru forma S (levogir).
Concentraţia serică maximă se înregistrează la aproximativ 1 oră după o doză orală. Există o relaţie
liniară între doză şi concentraţia serică. Alimentele nu afectează biodisponibilitatea medicamentului,
dar prelungesc timpul în care se atinge concentraţia serică maximă. Carvedilol este puternic lipofil, 98-
99% se leagă de proteinele plasmatice. Volumul de distribuţie este de aproximativ 2 l/kg şi este
crescut în cazul pacienţilor cu ciroză hepatică. Efectul de prim pasaj după administrarea orală este de
aproximativ 60-75%; în studiile la animal a fost evidenţiată circulaţia enterohepatică a substanţei de
origine.
Carvedilol are un efect de prim pasaj considerabil. Structura metabolitului evidenţiază un metabolism
intens, unul dintre paÅŸii majori, fiind glucuronidarea. Demetilarea ÅŸi hidroxilarea inelului fenolic
produce 3 metaboliţi cu activitate beta-blocantă.
Timpul de înjumătăţire variază între 6 şi 10 ore. Clearence-ul plasmatic este de aproximativ 590
ml/min. Eliminarea se face pe două căi. Calea principală de excreţie este prin materiile fecale. Într-o
mică proporţie se elimină renal, sub forma unor diverşi metaboliţi.
Farmacocinetica carvedilolului este afectată de vârstă; nivelele plasmatice de carvedilol sunt cu
aproximativ 50% mai mari în cazul pacienţilor vârstnici decât în cazul tinerilor. Un studiu făcut pe
pacienţii cirotici a arătat că în cazul acestora biodisponibilitatea carvedilolului a fost de 4 ori mai mare
şi concentraţia plasmatică maximă de 5 ori mai mare ca în cazul voluntarilor sănătoşi. Din moment ce
carvedilol se elimină preponderent prin materii fecale, acumulări semnificative în cazul pacienţilor cu
insuficienţă renală sunt neobişnuite. În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică, biodisponibilitatea
creşte cu până la 80%, datorită reducerii efectului de prim pasaj.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile la animale nu au evidenţiat date relevante.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista
excipienţilor
Celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, amidon de
porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu
7
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Kallidol 3,125 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte14 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate
Kallidol 6,25 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte14 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate
Kallidol 12,5 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte14 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate
Kallidol 25 mg
Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 28 comprimate
Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 30 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Gedeon Richter România S.A.,
Str. Cuza Vodă 99-105, Târgu Mureş, jud. Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
/200/01-02
9.
DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Reinnoirea autorizatiei - Noiembrie/2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie/2006
8
6930/2006/01-02; 6931/2006/01-02; Prospect
KALLIDOL 3,125 mg, comprimate
Carvedilol
KALLIDOL 6,25 mg, comprimate
Carvedilol
KALLIDOL 12,5 mg, comprimate
Carvedilol
KALLIDOL 25 mg, comprimate
Carvedilol
Compoziţie
Kallidol 3,125 mg
Un comprimat conţine carvedilol 3,125 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat,
hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru,
stearat de magneziu.
Kallidol 6,25 mg
Un comprimat conţine carvedilol 6,25 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat,
hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru,
stearat de magneziu.
Kallidol 12,5 mg
Un comprimat conţine carvedilol 12,5 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat,
hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru,
stearat de magneziu.
Kallidol 25 mg
Un comprimat conţine carvedilol 25 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat,
hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru,
stearat de magneziu.
Grupă farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, medicamente alfa şi betablocante
Indicaţii terapeutice
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în completare la terapia cu
diuretice, digitală, inhibitori ai enzimei de conversie.
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Tratamentul profilactic al anginei pectorale cronice stabile.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă
decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă).
Insuficienţa hepatică severă.
Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar.
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg).
Åžoc cardiogen.
Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut în repaus).
Tulburări de ritm cardiac - sindromul sinusului bolnav, bloc sino-atrial, bloc AV (atrio-ventricular) de
gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent).
Feocromocitom (dacă nu se asociază alfa blocante).
Sindrom Raynaud şi tulburări circulatorii periferice.
Floctafenină, sultopridă, cimetidină.
1
Error : Bad color Error : Bad color Error : Bad color Error : Bad color Precauţii
Insuficienţă hepatică: carvedilol poate determina în mod excepţional insuficienţă hepatică. Când apare
suspiciune clinică de afectare hepatică, funcţia hepatică va fi verificată. În caz de insuficienţă hepatică,
pacientul trebuie să întrerupă tratamentul cu carvedilol. De regulă, funcţia hepatică se normalizează după
întreruperea tratamentului.
Siguranţa şi eficacitatea Carvedilolului la pacienţii sub 18 ani nu au fost stabilite; de aceea, nu se
recomandă utilizarea acestui medicament la această grupă de vârstă.
Tratamentul cu carvedilol nu trebuie întrerupt brusc, în special la pacienţii cu cardiopatie ischemică. La
aceşti pacienţi, dozele de carvedilol trebuie scăzute treptat (în 1-2 săptămâni).
Sportivii trebuie atenţionaţi că medicamentul poate pozitiva rezultatele testelor antidoping.
Interacţiuni
Ca şi alţi agenţi beta-blocanţi, carvedilol poate potenţa efectul antihipertensivelor administrate
concomitent (de exemplu antagonişti ai receptorilor alfa 1) sau a altor medicamente care au ca reacţie
adversă hipotensiunea.
S-au observat cazuri izolate de tulburări de conducere (asociate cu dereglări hemodinamice) în cazul
administrării concomitente de carvedilol şi diltiazem. Ca şi în cazul administrării altor beta-blocante, este
necesară o monitorizare atentă a tensiunii arteriale şi EKG când se asociază carvedilol cu blocanţi ai
canalelor de calciu de tip verapamil sau diltiazem sau a antiaritmicelor de clasa I. Aceste tipuri de
medicamente nu trebuie administrate intravenos pacienţilor care primesc carvedilol.
Poate fi intensificat efectul insulinei sau a altor medicamente hipoglicemiante. Este recomandată
monitorizarea regulată a glicemiei în cazul acestor pacienţi.
Concentraţiile plasmatice ale digoxin pot fi crescute cu aproximativ 16% în cazul pacienţilor hipertensivi
cărora li se administrează simultan digoxin şi carvedilol. Se recomandă monitorizarea concentraţiei
plasmatice a digoxinei în cazul iniţierii, ajustării sau întreruperii tratamentului cu carvedilol.
Administrarea concomitentă de carvedilol şi glicozide cardiace poate prelungi timpul de conducere atrio-
ventriculară.
În cazul finalizării unui tratament cu carvedilol şi clonidină, carvedilol se va întrerupe mai întâi, cu câteva
zile înainte să se înceapă scăderea gradată a dozelor de clonidină.
Pacienţii care utilizează medicamente inductoare (de exemplu, rifampicină şi barbiturice) sau inhibitoare
enzimatic (de exemplu, cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, eritromicină) trebuie
monitorizaţi atent în timpul administrării concomitente de carvedilol, deoarece concentraţiile plasmatice
ale carvedilolului pot fi scăzute de către medicamentele inductoare enzimatic şi respectiv crescute de
către medicamentele inhibitoare enzimatic.
În cazul unei anestezii generale trebuie să se ţină cont de potenţialul efect sinergic inotrop negativ al
carvedilolului ÅŸi al anestezicului.
În cazul tratamentului concomitent cu ciclosporină se recomandă monitorizarea atentă a
concentraţiei plasmatice de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol, datorită variaţiilor
posibile ale concentraţiei plasmatice ale ciclosporinei şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor.
Atenţionări speciale
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică pot apare agravarea insuficienţei cardiace sau retenţia hidrică
pe parcursul creşterii dozei de carvedilol. În cazul apariţiei acestor simptome, doza de diuretic trebuie
ajustată, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până nu se obţine stabilitatea clinică. Uneori, poate fi
necesară scăderea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului. Asemenea episoade nu
împiedică administrarea ulterioară a carvedilolului.
Pacienţii care evoluează către o insuficienţă cardiacă cronică severă (clasa IV NYHA) pe parcursul
tratamentului, trebuie reevaluaţi la intervale regulate de timp.
În cazul pacienţilor hipertensivi cu insuficienţă cardiacă cronică tratată cu digoxin, diuretice şi/sau
inhibitori ai enzimei de conversie carvedilolul trebuie administrat cu prudenţă, deoarece atât digoxin cât şi
carvedilol încetinesc conducerea atrio-ventriculară.
Ca şi alte beta-blocante, carvedilol poate masca semnele precoce de hipoglicemie acută la pacienţii cu
diabet zaharat. În cazul pacienţilor insulino-dependenţi, sunt preferate alternative terapeutice la beta-
blocante. În cazul pacienţilor diabetici cu insuficienţă cardiacă, administrarea de carvedilol poate conduce
la dificultăţi în controlul glicemiei. De aceea, în cazul administrării carvedilol la diabetici este necesară
monitorizarea glicemiei şi ajustarea corespunzătoare a terapiei hipoglicemiante.
S-a observat o deteriorare reversibilă a funcţiei renale în cazul pacienţilor cu hipotensiune (TA < 100 mm
Hg), boală cardiacă ischemică, afecţiuni vasculare generalizate şi/sau insuficienţă renală. La pacienţii
prezentând insuficienţă cardiacă cronică asociată cu aceşti factori de risc funcţia renală trebuie
2
monitorizată pe parcursul modificării dozelor de carvedilol şi în cazul în care semnele de insuficienţă
renală se agravează, tratamentul trebuie întrerupt sau dozele reduse.
Purtătorii de lentile de contact trebuie avertizaţi de posibilitatea reducerii secreţiei lacrimale pe parcursul
tratamentului.
Deşi nu s-a raportat apariţia anginei la oprirea tratamentului, stoparea tratamentului ar trebui să se facă
gradat (pe parcursul a 1-2 săptămâni), în special în cazul pacienţilor cu boală cardiacă ischemică,
carvedilol având activitate beta-blocantă.
Carvedilol poate fi utilizat în cazul pacienţilor cu afecţiuni vasculare periferice. Beta-blocantele pure pot
precipita sau agrava simptomele de insuficienţă arterială. Deoarece carvedilol are si proprietăţi alfa-
blocante, acest efect este în mare parte contrabalansat.
Carvedilol, la fel ca alţi agenţi beta-blocanţi poate masca simptomele de tireotoxicoză.
Doza de carvedilol trebuie redusă dacă induce bradicardia, cu o scădere a frecvenţei cardiace sub 55
bătăi/minut.
Trebuie acordată o atenţie deosebită în administrarea carvedilol la pacienţii cu antecedente de reacţii
severe de hipersensibilitate sau cei care urmează un tratament de desensibilizare deoarece beta-blocantele
cresc atât sensibilitatea la alergeni, cât şi gravitatea reacţiilor anafilactice.
În cazul pacienţilor cu afecţiuni circulatorii periferice, sau sindrom Raynauld, se poate înregistra
exacerbarea fenomenelor (vezi pct. Contraindicaţii).
Pacienţii cu antecedente de psoriazis asociat cu tratamentul cu beta-blocante vor primi carvedilol numai
după evaluarea risc-beneficiu.
În cazul pacienţilor cu feocromocitom, trebuie administrat un alfa-blocant înaintea tratamentului cu un
beta-blocant. Nu există experienţă a utilizării carvedilol în aceste condiţii. Totuşi trebuie acordată atenţie
când se administrează carvedilol pacienţilor suspectaţi a avea feocromocitom.
Agenţii cu activitate beta-blocantă neselectivă pot produce dureri toracice la pacienţii cu angină
Prinzmetal. Nu există o experienţă clinică clară, privind activitatea carvedilouluil la aceşti pacienţi, totuşi
activitatea alfa-blocantă a carvedilol poate împiedica astfel de simptome. Totuşi, trebuie să se acorde
atenţie în administrarea de carvedilol pacienţilor suspectaţi a avea angină Prinzmetal.
În cazul pacienţilor cu tendinţă la bronhospasm, poate apare detresă respiratorie ca urmare a posibilei
creşteri a rezistenţei în căile aeriene.
Deoarece medicamentul conţine lactoză, administrarea nu este recomandată la pacienţii cu intoleranţă
ereditară la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.
Nu luaţi acest medicament dacă aveţi antecedente de wheezing datorat astmului sau altei afecţiuni
pulmonare. Adresaţi-vă mai întâi medicului sau farmacistului.
Sarcina şi alăptarea:
Nu există o experienţă în ceea ce priveşte administrarea carvedilolului femeilor însărcinate. Carvedilol nu
trebuie administrat gravidelor sau femeilor care alăptează decât dacă beneficiul pentru mamă depăşeşte
riscurile pentru făt sau sugar. Studiile efectuate la animal nu au evidenţiat vreun efect teratogenic al
carvedilolului. Embriotoxicitatea a fost evidenţiată numai după doze mari administrate la şoarece.
Relevanţa acestor rezultate sunt nesigure la om. Beta-blocantele reduc circulaţia placentală, ceea ce poate
conduce la moartea fătului sau la naştere prematură. Studiile la animal au arătat trecerea carvedilolului
prin bariera placentară şi excreţia sa în laptele matern, de aceea trebuie să se ţină cont de posibilele efecte
ale alfa şi beta blocantelor asupra nou-născutului. Aceste efecte, ca şi în cazul altor alfa şi beta-blocante
includ tulburări neonatale (bradicardie, hipotensiune, depresie respiratorie, hipoglicemie, hipotermie).
Există un risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare în perioada neonatală şi postnatală.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Ca şi în cazul altor medicamente care produc modificări ale tensiunii arteriale, pacienţii cărora li se
administrează carvedilol trebuie să fie avertizaţi să nu conducă şi să nu utilizeze maşini în cazul apariţiei
ameţelii sau a altor simptome asemănătoare. Aceasta se aplică în special la debutul, la ajustarea dozelor
sau la schimbarea tratamentului şi în cazul asocierii cu alcool etilic.
Doze ÅŸi mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate în timpul mesei cu o cantitate de lichid.
Insuficienţă cardiacă cronică simptomatică
Tratamentul cu carvedilol la aceşti pacienţi trebuie iniţiat numai sub supravegherea medicului, după
evaluarea stării pacientului.
3
Înaintea oricărei variaţii a dozei, pacientul trebuie evaluat de un specialist cardiolog pentru a stabili dacă
statusul clinic al pacientului a rămas stabil. Doza de carvedilol nu trebuie crescută în cazul unui pacient a
cărui insuficienţă cardiacă s-a deteriorat de la ultima vizită, sau care prezintă semne de decompensare sau
insuficienţă cardiacă cronică instabilă.
Dozele trebuie adaptate nevoilor individuale.
În cazul pacienţilor cu tratament asociat cu diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai enzimei de
conversie, dozele pentru celelalte medicamente administrate trebuie stabilite înaintea iniţierii
tratamentului cu carvedilol.
Adulţi:
Doza recomandată pentru iniţierea terapiei cu carvedilol este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de 2
săptămâni. Dacă această doză este tolerată, va fi succesiv crescută la intervale nu mai mici de 2
săptămâni, la 6,25 mg de două ori pe zi, urmată de 12,5 mg de două ori pe zi şi apoi la 25 mg de două ori
pe zi. Doza trebuie crescută până la cel mai mare nivel tolerat de pacient.
Doza zilnică maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi pentru pacienţii sub 85 kg şi 50 mg de
două ori pe zi pentru pacienţii cântărind mai mult de 85 kg.
Pe parcursul creşterii dozei la pacienţii cu tensiunea sistolică sub 100 mm Hg, poate să apară deteriorarea
funcţiilor cardiace şi/sau renale. Totuşi, înainte de fiecare creştere a dozei, aceşti pacienţi trebuie evaluaţi
de către medic privind funcţia renală, simptomele de agravare ale insuficienţei cardiace sau simptomele
datorate vasodilataţiei. Agravarea tranzitorie a insuficienţei cardiace, vasodilataţia sau retenţia hidrică pot
fi tratate prin ajustarea dozelor de diuretic sau inhibitor de enzimă de conversie sau prin modificarea sau
oprirea temporară a tratamentului cu carvedilol. În aceste circumstanţe, doza de carvedilol nu trebuie
crescută până ce simptomele de agravare ale insuficienţei cardiace sau vasodilataţia nu sunt stabilizate.
Dacă tratamentul cu carvedilol este întrerupt mai mult de 2 săptămâni, terapia va fi re-iniţiată cu doza de
3,125 mg de două ori pe zi, crescând apoi, până la doza recomandată.
Pacienţii vârstnici:
Ca în cazul adulţilor.
Copii:
Eficienţa şi siguranţa administrării carvedilolului la copii (sub 18 ani) nu a fost stabilită.
Hipertensiune arterială
Se recomandă administrarea o dată pe zi.
Adulţi:
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg carvedilol o dată pe zi, pentru primele
două zile. După aceasta doza recomandată este de 25 mg carvedilol o dată pe zi. Deşi aceasta este o doză
adecvată pentru toţi pacienţii, dacă este necesar doza poate fi crescută până la doza maximă de 50 mg
carvedilol, administrată o singură dată pe zi sau fracţionată. Modificarea dozelor trebuie facută la un
interval de cel puţin 2 săptămâni.
Vârstnici:
Se recomandă o doză iniţială de 12,5 mg carvedilol. Această doză dă rezultate bune în cele mai multe
cazuri. În cazul unui răspuns inadecvat, doza poate fi crescută treptat, la intervale de cel puţin 2
săptămâni, până la doza maximă de 50 mg, administrată o singură dată pe zi sau fracţionat în mai multe
prize.
Copii:
Eficienţa şi siguranţa administrării carvedilolului la copii (sub 18 ani) nu a fost stabilită.
Angina
Adulţi:
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg de două ori pe zi, pentru primele două
zile. După aceasta doza recomandată este de 25 mg de două ori pe zi.
Vârstnici:
Se recomandă o doză maximă de 50 mg pe zi, fracţionată în mai multe prize.
Copii:
Eficienţa şi siguranţa administrării carvedilolului la copii (sub 18 ani) nu a fost stabilită.
4
Pacienţi cu insuficienţă hepatică coexistentă
Carvedilol este contraindicat în cazul pacienţilor cu disfuncţie hepatică (vezi pct. ,,Contraindicaţii’’).
Pacienţi cu insuficienţă renală coexistentă
Pacienţii cu insuficienţă renală nu necesită ajustări ale dozelor (în special atâta timp cât tensiunea arterială
este peste 100 mm Hg), însă trebuie monitorizaţi atent, în special în timpul creşterii treptate a dozelor.
Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt prezentate diferit, pentru fiecare indicaţie.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică
Cea mai frecvent raportată reacţie adversă este ameţeala. Alte reacţii adverse des întâlnite sunt
bradicardia, hipotensiune ortostatică, hipotensiune, tulburări gastrointestinale (vomă, greaţă, diaree),
edeme, hipervolemie şi supraâncărcare lichidiană, tulburări de vedere, trombocitopenie, hiperglicemie (la
pacienţii cu diabet pre-existent), creştere în greutate şi hipercoleresterolemie.
Mai puţin frecvent pot apare sincope, bloc atrio-ventricular sau insificienţă cardiacă la creşterea dozei,
insuficienţă renală acută şi tulburări renale în cazul pacienţilor cu afecţiuni vasculare difuze şi/sau
insuficienţă renală.
Frecvenţa reacţiilor adverse nu este corelată cu doza, exceptând ameţeala, tulburările de vedere şi
bradicardia.
Pacienţii cu hipertensiune arterială şi angină
Reacţiile adverse sunt similare celor întâlnite în cazul insuficienţei cardiace cronice dar incidenţa este mai
scăzută.
Hipotensiunea ortostatică apărută în special la iniţierea tratamentului sau în cazul creşterii dozelor este
scăzută dacă medicamentul este administrat după recomandări. Cele mai frecvente reacţii adverse
observate sunt ameţeala, oboseala, tulburări gastrointestinale (greaţă, dureri abdominale, diaree, mai rar
constipaţie şi vomă), bradicardie şi hipotensiune (mai rar sincope). Aceste reacţii adverse sunt de obicei
moderate, tranzitorii şi apar la iniţierea tratamentului.
Alte reacţii adverse frecvente sunt dureri ale extremităţilor şi reducerea secreţiei lacrimale, iar în cazul
pacienţilor predispuşi, pot apare dispnee şi astm.
Mai rar, pot să apară stări depresive, tulburări de somn, parestezii, wheezing, simptome asemănătoare
gripei, izolat sau rar pot apare reacţii ale pielii (exantem alergic, urticarie, prurit, reacţii de tip lichen-
plan). Pot apare leziuni ale pielii de tip psoriazis sau leziunile existente pot fi exacerbate.
Mai puţin frecvent poate apare diminuarea circulaţiei periferice (extremităţi reci) sau edeme periferice.
Rar pot apare bloc atrio-ventricular, angină pectorală, exacerbarea simptomelor la pacienţii cu claudicaţii
intermitente, fenomene Raynauld sau progresia insuficienţei cardiace.
Mai puţin frecvent poate apare obstrucţie nazală. S-au raportat cazuri izolate de creştere a
transaminazelor, trombocitopenie sau leucopenie.
Au fost de asemenea raportate cazuri rare de impotenţă sexuală, tulburări de vedere, iritaţii ale ochilor,
uscăciunea gurii şi tulburări de micţiune.
Datorită acţiunii beta-blocante este posibil ca diabetul latent să devină manifest, să se producă o agravare
a unui diabet preexistent ÅŸi inhibarea mecanismului de feed-back de reglare a glicemiei.
Frecvenţa reacţiilor adverse nu depinde de doză, cu excepţia ameţelii, a tulburărilor de vedere şi a
bradicardiei.
Supradozaj
Semne ÅŸi simptome
ÃŽn cazul unor supradoze mari pot apare efecte cardiovasculare marcate cum ar fi hipotensiunea sau
bradicardia. Pot urma apoi insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen şi stop cardiac. Pot apare, de asemenea
tulburări respiratorii, bronhospasm, vomă, tulburări de cunoştinţă şi convulsii generalizate.
Tratament
Spălăturile gastrice şi vărsăturile induse pot fi utile în primele ore de la ingestie. Semnele vitale trebuie
monitorizate şi corectate dacă este necesar, în servicii de terapie intensivă.
Pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal. În cazul prezenţei bradicardiei se poate administra atropină,
0,5-2 mg i.v. şi/sau glucagon, 1-10 mg i.v. (urmat de 2-5 mg/oră în perfuzie lentă, dacă este necesar).
Poate fi necesară aplicarea unui pacemaker. Se vor administra intravenos lichide în caz de hipotensiune
5
marcată. Adiţional se poate administra norepinefrină, 5 sau 10 μg i.v. şi se poate repeta în funcţie de
nivelul tensiunii arteriale obţinute, sau 5 μg/min în perfuzie, adaptat nivelului tensiunii arteriale.
Bronhospasmul poate fi tratat prin administrarea de salbutamol sau alt beta2 antagonist, ca aerosol, sau,
dacă este necesar intravenos. În cazul apariţiei convulsiilor se recomandă diazepam sau clonazepam,
administrat intravenos, lent.
În cazul supradozărilor severe, cu simptome de şoc, tratamentul prezentat trebuie continuat pe o perioadă
de timp îndelungată, până la stabilizarea pacientului, deoarece se poate înregistra o prelungire a timpului
de înjumătăţire şi de redistribuire a carvedilol din compartimentele profunde.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.
A nu se lăsa la îndemâna si vederea copiilor.
Ambalaj
Kallidol 3,125 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte14 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate
Kallidol 6,25 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte14 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate
Kallidol 12,5 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte14 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate
Kallidol 25 mg
Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 28 comprimate
Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 30 comprimate
Producători
S.C. Gedeon Richter România S.A.,
Str. Cuza Vodă 99-105, Târgu Mureş, jud. Mureş, România
Pliva Krakovia Zaklady Farmaceutyczne S.A.,
UI. Mogilska 80, 31-546 Krakovia, Polonia
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
S.C. Gedeon Richter România S.A.,
Str. Cuza Vodă 99-105, Târgu Mureş, jud. Mureş, România
Data ultimei verificări a prospectului
Octombrie, 2006
6
Document Outline
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ
Anexa 3
Informaţii privind etichetarea
KALLIDOL 6,25 mg, comprimate
Carvedilol
AMBALAJ PRIMAR - blister
Denumirea produsului: KALLIDOL 6,25 mg
Denumirea substantei active, concentratia: carvedilol, 6,25 mg
Seria de fabricatie: Serie
Data expirarii: EXP
Numele detinatorului Autorizatiei de punere pe piata/sigla:
S.C. Gedeon Richter Romania S.A., Romania
AMBALAJ SECUNDAR - cutie
Denumirea produsului: KALLIDOL 6,25 mg
Denumirea substantei active, concentratia: carvedilol, 6,25 mg
Forma farmaceutica: comprimate
Compozitia: carvedilol 6,25 mg si excipienti: celuloza microcristalina, lactoza monohidrat,
hidroxipropilceluloza de joasa substitutie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal
anhidru, stearat de magneziu pentru un comprimat
Cantitatea pe ambalaj: 28 comprimate
Calea de administrare: orala
Seria de fabricatie: Serie
Data expirarii: Data expirarii
Numele si adresa detinatorului Autorizatiei de punere pe piata/sigla:
S.C. Gedeon Richter Romania S.A.,
Str. Cuza Voda 99-105, Targu Mures, jud. Mures, Romania
Mentiuni: A se citi prospectul inainte de utilizare.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor.
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
Nu sunt necesare conditii speciale de pastrare.
Se elibereaza pe baza de prescriptie medicala P-6L
Numarul Autorizatiei de punere pe piata: 6929/2006/01
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6929/2006/02
Anexa 3
Informaţii privind etichetarea
KALLIDOL 6,25 mg, comprimate
Carvedilol
AMBALAJ PRIMAR - blister
Denumirea produsului: KALLIDOL 6,25 mg
Denumirea substantei active, concentratia: carvedilol, 6,25 mg
Seria de fabricatie: Serie
Data expirarii: EXP
Numele detinatorului Autorizatiei de punere pe piata/sigla:
S.C. Gedeon Richter Romania S.A., Romania
AMBALAJ SECUNDAR - cutie
Denumirea produsului: KALLIDOL 6,25 mg
Denumirea substantei active, concentratia: carvedilol, 6,25 mg
Forma farmaceutica: comprimate
Compozitia: carvedilol 6,25 mg si excipienti: celuloza microcristalina, lactoza monohidrat,
hidroxipropilceluloza de joasa substitutie, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal
anhidru, stearat de magneziu pentru un comprimat
Cantitatea pe ambalaj: 30 comprimate
Calea de administrare: orala
Seria de fabricatie: Serie
Data expirarii: Data expirarii
Numele si adresa detinatorului Autorizatiei de punere pe piata/sigla:
S.C. Gedeon Richter Romania S.A.,
Str. Cuza Voda 99-105, Targu Mures, jud. Mures, Romania
Mentiuni: A se citi prospectul inainte de utilizare.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor.
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
Nu sunt necesare conditii speciale de pastrare.
Se elibereaza pe baza de prescriptie medicala P-6L
Numarul Autorizatiei de punere pe piata: 6929/2006/02
Document Outline
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ