LAMOTIRAN 50 mg
TERAPIA S.A.
50mg
Lamotriginum
Compr.
Cutie x 3 blist. Al/PVDC-PVC x 10 compr.
3 ani
• Lamotiran 50 mg - (Cutie x 4 blist. Al/PVDC-PVC x 7 compr.)
50mg
Lamotriginum
Compr.
Cutie x 3 blist. Al/PVDC-PVC x 10 compr.
3 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Lamotiran 50 mg - (Cutie x 3 blist. Al/PVDC-PVC x 10 compr.)• Lamotiran 50 mg - (Cutie x 4 blist. Al/PVDC-PVC x 7 compr.)
Alte produse de la TERAPIA S.A.
Azitromicina terapia 600 mg • Ranvor 10 mg • Talosan hct 100mg/25mg • Ceroxim 125mg/5ml • Ranvor 20 mg • Lamotiran 25 mg • Serlift 50 mg • Essens od 1 mg •6569/2006/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lamotiran 25 mg, comprimate
Lamotiran 50 mg, comprimate
Lamotiran 100 mg, comprimate
Lamotiran 200 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Lamotiran 25 mg: fiecare comprimat conţine lamotrigină 25 mg.
Lamotiran 50 mg: fiecare comprimat conţine lamotrigină 50 mg.
Lamotiran 100 mg: fiecare comprimat conţine lamotrigină 100 mg.
Lamotiran 200 mg: fiecare comprimat conţine lamotrigină 200 mg
Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Comprimate
Lamotiran 25 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galbenă, prevăzute cu o linie mediană şi inscripţionate
“L 25”, pe una din feţe şi prevăzute cu un şanţ median profund pe cealaltă faţă.
Lamotiran 50 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galbenă, prevăzute cu o linie mediană şi inscripţionate
“L 50” pe una din feţe şi prevăzute cu un şanţ median profund pe cealaltă faţă.
Lamotiran 100 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galbenă, prevăzute cu o linie mediană şi inscripţionate
“L 100”pe una din feţe şi prevăzute cu un şanţ median profund pe cealaltă faţă.
Lamotiran 200 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galbenă, prevăzute cu o linie mediană şi inscripţionate
“L 200”pe una din feţe şi prevăzute cu un şanţ median profund pe cealaltă faţă.
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Monoterapie la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani:
- crize
parţiale
-
crize generalizate
- crize
primare
-
crize secundare tonico-clonice
Deoarece până în prezent nu sunt disponibile date suficiente, nu se recomandă administrarea
lamotriginei în monoterapie la copii cu vârsta sub 12 ani.
1
Terapie adjuvantă la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani:
- crize
parţiale
- crize
generalizate
- crize
primare
-
crize secundare tonico-clonice
Lamotrigina poate fi administrată ca tratament adjuvant copiilor cu vârsta între 2 şi 12 ani într-o formă
farmaceutică adecvată vârstei (comprimate dispersabile).
Lamotrigina este indicată pentru tratamentul crizelor convulsive asociate cu Sindromul Lennox-
Gastaut, când terapia asociată cu alte antiepileptice nu a avut rezultatul dorit.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat numai de un medic specialist în neurologie, neurologie pediatrică sau
psihiatrie.
Epilepsie
Dacă o doză calculată de lamotrigină (de exemplu: pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică) nu este
egală cu un număr întreg de comprimate, doza care se administrează trebuie scăzută la numărul întreg
de comprimate consecutiv, mai mic. Atunci când din schema terapeutică se retrag medicamente
antiepileptice administrate concomitent pentru a se ajunge la monoterapie cu lamotrigină sau când se
adaugă alte medicamente antiepileptice la schemele terapeutice cu lamotrigină, trebuie avut în vedere
efectul asupra farmacocineticii diferitelor substanţe active, inclusiv asupra lamotriginei (vezi pct. 4.5).
Monoterapie
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială de lamotrigină în monoterapie este de 25 mg pe zi, într-o singură priză, timp de 2
săptămâni, urmată de 50 mg pe zi, într-o singură priză, timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza trebuie
crescută cu maximum 50-100 mg la intervale de 1 - 2 săptămâni până la obţinerea răspunsului optim.
Doza uzuală de întreţinere este de 100-200 mg pe zi, într-o singură priză sau fracţionat, în 2 prize. La
unii pacienţi este necesară administrarea a 500 mg pe zi pentru obţinerea răspunsului dorit.
Creşterea recomandată a dozei de lamotrigină pentru adulţi şi copii cu vârsta peste de 12 ani în
monoterapie
Săptămâna 1+2
Săptămâna 3+4
Doza de întreţinere
25 mg
50 mg
100-200 mg (o dată pe zi sau în doze divizate)
(o dată pe zi)
( o dată pe zi)
pentru menţinere doza poate fi crescută cu 50-100
mg la fiecare 1-2 săptămâni.
Nu trebuie depăşită doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei datorită riscului erupţiilor cutanate
( vezi pct. 4.4.).
Terapie adjuvantă în tratamentul cu alte medicamente antiepileptice
Pacienţii cărora li se administrează valproat, cu sau fără alte antiepileptice
Doza iniţială este de 25 mg la intervale de 2 zile timp de 2 săptămâni, urmată de 25 mg pe zi în priză
unică timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza trebuie crescută cu maximum 25-50 mg la intervale de 1 - 2
săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 100-200 mg pe zi
într-o singură priză sau fracţionat, în 2 prize. La unii pacienţi este necesară administrarea a 500 mg pe
zi pentru obţinerea răspunsului dorit.
Pacienţii cărora li se administrează alte antiepileptice sau alte substanţe active care induc
metabolizarea lamotriginei, cu sau fără antiepileptice, cu excepţia valproatului
Doza iniţială este de 50 mg pe zi într-o singură priză, timp de 2 săptămâni, apoi 100 mg pe zi,
fracţionat în 2 prize timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza trebuie crescută cu maximum 100 mg la
2
intervale de 1 - 2 săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de
200-400 mg pe zi, administrată fracţionat, în 2 prize. La unii pacienţi este necesară administrarea a
500 – 700 mg pe zi pentru obţinerea răspunsului dorit.
Creşterea recomandată a dozelor de lamotrigină pentru tratamentul adjuvant al epilepsiei la adulţi şi
copii cu vârsta peste de 12 ani.
Regimul terapeutic Săptămâna 1 + 2
Săptămâna 3 + 4
Doza de întreţinere
Tratament adjuvant 12,5 mg (25 mg la 25 mg pe zi
100-200 mg pe zi
cu valproat cu sau
intervale de 2
(într-o singură priză) (într-o singură priză sau
fără alte
zile)
fracţionat în 2 prize);
medicamente
pentru a atinge doza de
antiepileptice
întreţinere, doza zilnică trebuie
crescută cu maximum 25-50 mg
la intervale de 1-2 săptămâni
Tratament adjuvant 50 mg pe zi
100 mg pe zi
200-400 mg pe zi
al terapiei cu
(într-o singură
(fracţionat, în 2
(fracţionat, în 2 prize);
antiepileptice
priză)
prize)
pentru a atinge doza de
inductoare
întreţinere, doza zilnică trebuie
enzimatic*, cu sau
crescută cu maximum 100 mg la
fără alte
intervale de 1-2 săptămâni
medicamente
antiepileptice (fără
valproat)
*de exemplu: fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă sau alţi inductori enzimatici (vezi
pct. 4.5)
La pacienţii aflaţi sub tratament cu medicamente antiepileptice la care nu se cunoaşte interacţiunea
farmacocinetică cu lamotrigina, trebuie utilizată metoda recomandată de creştere a dozelor pentru
lamotrigina administrată în asociere cu valproat; ca urmare doza trebuie crescută până la obţinerea
răspunsului optim.
Grupuri speciale de pacienţi
Copii cu vârsta între 2 şi 12 ani
Lamotrigina nu se va administra în monoterapie copiilor cu vârsta sub 12 ani datorită lipsei datelor de
eficacitate şi siguranţă.
Lamotrigina poate fi administrată ca tratament adjuvant copiilor cu vârsta între 2 şi 12 ani într-o formă
farmaceutică adecvată vârstei (comprimate dispersabile).
Vârstnici (>65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei administrate conform schemei terapeutice recomandate. La acest grup
de vârstă, farmacocinetica lamotriginei nu diferă semnificativ de populaţia nevârstnică.
Insuficienţă hepatică
Iniţial, dozele de creştere şi de întreţinere trebuie reduse în general cu aproximativ 50% la pacienţii cu
insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh grad B) şi până la 75% la cei cu insuficienţă hepatică
severă (Child-Pugh grad C). Dozele de creştere şi de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul
clinic.
În funcţie de doza recomandată, este posibil ca la pacienţii cu insuficienţă hepatică, concentraţiile
disponibile curente ale Lamotiran să nu fie adecvate.
Insuficienţă renală
Administrarea lamotriginei la pacienţii cu insuficienţă renală se va face cu precauţie. Pentru pacienţii
cu insuficienţă renală în stadiu final, dozele iniţiale de lamotrigină vor depinde de medicaţia
concomitentă a acestora; doze de întreţinere mai reduse pot fi eficiente la pacienţii cu insuficienţă
renală severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
3
Mod de administrare
Comprimatele Lamotiran trebuie înghiţite întregi, cu puţină apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la lamotrigină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii cutanate
Au fost raportate reacţii adverse cutanate, care au apărut în general în primele 8 săptămâni de la
începerea tratamentului cu lamotrigină. Majoritatea erupţiilor cutanate sunt uşoare şi autolimitate. Au
fost raportate rar erupţii cutanate grave, inclusiv sindrom Stevens Johnson (SJS) şi necroliză
epidermică toxică (NET) (vezi pct. 4.8).
Rapoartele din studiile la adulţii cu epilepsie la care s-au aplicat recomandările curente de administrare
au arătat o incidenţă a erupţiei cutanate grave de aproximativ 1 la 500, dar studiile sugerează că
incidenţa erupţiilor asociate cu spitalizare la copiii sub 12 ani este mai mare (1/300 până la 1/100).
Incidenţa aproximativă a erupţiilor cutanate grave raportate ca SJS la adulţi şi adolescenţi este de 1 la
1000.
La copii, apariţia pentru prima oară a unei erupţii cutanate poate fi confundată cu o infecţie. Medicii
trebuie să ia în calcul posibilitatea unei reacţii la substanţa activă la copiii care dezvoltă simptome de
erupţie cutanată şi febră în primele 8 săptămâni de tratament.
În plus, riscul global de erupţie cutanată pare a fi în strânsă legătură cu:
- doze
iniţiale crescute de lamotrigină şi depăşirea pragului recomandat de creştere a dozei de
lamotrigină (vezi pct. 4.2)
- utilizarea
concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2 şi 4.5).
Toţi pacienţii (adulţi şi copii) care se confruntă cu o erupţie cutanată trebuie evaluaţi imediat, iar
tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt imediat şi nu se mai reia decât dacă erupţia nu are în mod
clar nicio legătură cu substanţa activă.
De asemenea, erupţia cutanată a fost raportată ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu
un tablou variabil de simptome sistemice, incluzând febră, limfadenopatie, edem facial şi tulburări
hematologice şi hepatice. Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică şi, rareori, poate
conduce la coagulare intravasculară diseminată (CID) şi la insuficienţă multiorganică. Este important
de reţinut că manifestările precoce de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot apărea
chiar dacă erupţia cutanată nu este evidentă. Pacienţii trebuie avertizaţi să solicite consult medical
imediat dacă apar astfel de semne şi simptome. Dacă apar astfel de semne şi simptome, pacientul
trebuie consultat imediat, iar tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt dacă nu se poate stabili o
etiologie alternativă.
Întreruperea administrării lamotriginei
Întreruperea bruscă a administrării lamotriginei poate provoca reapariţia crizelor. În afară de cazul în
care raţiuni de siguranţă (de exemplu erupţie cutanată) impun o întrerupere bruscă, doza de
lamotrigină se va reduce gradat, de-a lungul unei perioade de 2 săptămâni.
Trebuie luate în considerare posibilele interacţiuni farmacocinetice în cazul unei modificări a
tratamentului (de exemplu introducerea sau oprirea altor antiepileptice, vezi pct.4.2 şi 4.5).
Lamotrigina poate creşte numărul crizelor la unii pacienţi.
În literatura de specialitate există raportări de crize convulsive severe, inclusiv status epilepticus, care
pot conduce la rabdomioliză, disfuncţii multiorganice şi coagulare intravasculară diseminată (CID),
uneori cu rezultate letale. Cazuri similare au apărut în asociere cu utilizarea de lamotrigină.
Metabolismul acidului folic
4
Lamotrigina este un inhibitor slab al reductazei acidului dihidrofolic, existând deci posibilitatea de
interferenţă cu metabolismul acidului folic în tratamentul pe termen lung Pe parcursul administrării
clinice prelungite de lamotrigină, aceasta nu induce modificări semnificative în concentraţia de
hemoglobină, în volumul corpuscular mediu ori în concentraţiile plasmatice sau eritrocitare de acid
folic, până la 1 an sau a concentraţiei eritrocitare de acid folic până la 5 ani.
Insuficienţă renală
Trebuie luate măsuri de precauţie la tratarea pacienţilor cu insuficienţă renală, deoarece timpul de
înjumătăţire al lamotriginei se poate prelungi în caz de insuficienţă renală severă. Se preconizează de
asemenea acumularea metabolitului glucuronid.
Insuficienţă hepatică
Principala cale de eliminare este metabolizarea hepatică. În baza datelor farmacocinetice la subiecţii
cu insuficienţă hepatică, se recomandă ajustarea dozei în funcţie de severitate (Clasificare Child-
Pugh).
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antiepileptice
Medicamentele antiepileptice cu proprietăţi inductoare asupra enzimelor hepatice implicate în
biotransformarea medicamentelor şi inductorii glucuronoconjugării lamotriginei (cum sunt fenitoina,
carbamazepina, fenobarbitalul şi primidona) accelerează metabolizarea lamotriginei.
Valproatul, care inhibă glucuronoconjugarea lamotriginei, încetineşte metabolizarea lamotriginei şi
prelungeşte de aproximativ două ori timpul de înjumătăţire plasmatică mediu al lamotriginei.
Au fost raportate evenimente adverse nervos- centrale, inclusiv cefalee, greaţă, vedere înceţoşată,
ameţeli, diplopie şi ataxie la pacienţii aflaţi în tratament cu carbamazepină după introducerea
lamotriginei. De regulă, astfel de efecte dispar la reducerea dozei de carbamazepină.
Deşi s-au raportat modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente antiepileptice,
studiile controlate nu au dovedit că lamotrigina influenţează concentraţiile plasmatice ale
medicamentelor antiepileptice administrate concomitent. Rezultatele studiilor in vitro au arătat că
lamotrigina nu deplasează alte medicamente antiepileptice de pe situsurile de legare de la nivelul
proteinelor plasmatice.
Contraceptivele hormonale
În studiile la 16 voluntari de sex feminin, la starea de echilibru, o doză de 300 mg de lamotrigină nu a
avut nici un efect asupra farmacocineticii etinilestradiolului din comprimatul contraceptiv oral
combinat.
În schimb la administrarea concomitentă a lamotriginei şi a unor contraceptive hormonale s-a raportat
scăderea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină. Ca urmare, efectul terapeutic şi concentraţiile
plasmatice ale lamotriginei trebuie să fie monitorizate în momentul iniţierii sau întreruperii
administrării de contraceptive hormonale, iar dozajul lamotriginei trebuie ajustat în mod adecvat. Dacă
lamotrigina nu are efecte terapeutice sau are efecte terapeutice nesigure în cazul utilizării
concomitente a contraceptivelor hormonale, în ciuda ajustării dozei, se recomandă utilizarea unor
forme de contracepţie nehormonale.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Risc legat de epilepsie şi în general de tratamentul antiepileptic
Se ştie că nou-născuţii din mame care utilizează antiepileptice sau care suferă de epilepsie se confruntă
mai des cu probleme ca anomalii cardiace şi cranio-faciale decât alţi sugari. Tratamentul cu mai multe
5
antiepileptice în timpul sarcinii poate creşte riscul de malformaţii fetale şi prin urmare trebuie evitat,
exceptând cazul în care pare a fi justificat după evaluarea raportului risc/beneficiu.
Risc legat de tratamentul cu lamotrigină
Sunt disponibile doar date limitate cu privire la utilizarea lamotriginei în timpul sarcinii. Lamotrigina
traversează bariera feto-placentară; concentraţiile plasmatice la unii nou-născuţi au atins niveluri
terapeutice. Lamotrigina nu se va folosi în sarcină, în afară de cazul în care posibilele avantaje ale
tratamentului pentru mamă sunt mai importante decât posibilele riscuri pentru dezvoltarea fătului.
Reducerea sau întreruperea profilaxiei crizelor poate prezenta un risc considerabil atât pentru mamă,
cât şi pentru făt şi acest risc este probabil mai mare decât orice risc de malformaţii.
Experimentele din studiile preclinice nu au prezentat dovezi de efecte teratogene.
Lamotrigina are un efect inhibitor slab asupra reductazei acidului dihidrofolic şi prin urmare poate
conduce teoretic la un risc crescut de probleme embrio-fetale, reducând nivelurile de acid folic.
Administrarea de acid folic când se planifică o sarcină şi în primele luni de sarcină poate fi luată în
considerare.
Modificările fiziologice din timpul sarcinii pot afecta concentraţiile plasamtice de lamotrigină şi/sau
efectul terapeutic. Au existat raportări de concentraţii plasmatice scăzute de lamotrigină în timpul
sarcinii. Ca urmare, femeile gravide care urmează terapie cu lamotrigină trebuie monitorizate clinic
adecvat.
Alăptarea
Informaţiile sunt limitate în ceea ce priveşte utilizarea de lamotrigină în timpul alăptării.
Lamotrigina este excretată în laptele matern şi poate atinge concentraţii plasamtice la sugar similare
celor aflat în limitele terapeutice la mamă. Prin urmare, mamele trebuie să alăpteze numai după o
evaluare atentă a avantajelor faţă de riscurile pentru copil, sau să întrerupă alăptarea. Dacă copilul este
alăptat la sân, acesta trebuie ţinut sub supraveghere pentru eventualitatea apariţiei anumitor reacţii
adverse.
4.7 Efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Capacitatea de reacţie poate fi redusă în timpul tratamentului cu lamotrigină. Acest lucru trebuie avut
în vedere atunci când este nevoie de atenţie sporită, de exemplu: în timpul conducerii vehiculelor sau
folosirii utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse:
Foarte frecvente (> 1/10), frecvente (> 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (> 1/1000, < 1/100), rare (>
1/10000, < 1/1000), foarte rare (< 1/10000).
Clasificarea MedDRA pe aparate,
Frecvenţa Reacţia adversă
sisteme şi organe
Foarte frecvente
exantem
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
Rare sindrom
Stevens-Johnson
subcutanat
Foarte rare
necroliză epidermică toxică
neutropenie
leucopenie
anemie
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare
trombocitopenie
pancitopenie
anemie aplastică
agranulocitoză
sindrom de hipersensibilitate
(incluzând simptome, cum sunt:
febră, limfadenopatie, edem
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare
facial, valori anormale ale
testelor hematologice şi
hepatice, coagulare
6
Clasificarea MedDRA pe aparate,
Frecvenţa Reacţia adversă
sisteme şi organe
intravasculară diseminată (CID),
insuficienţă multiplă de organ)
Frecvente iritabilitate
Mai puţin frecvente
agresivitate
Tulburări psihice
ticuri
Foarte rare
halucinaţii
stare confuzivă
cefalee
Foarte frecvente
ameţeli
somnolenţă
insomnie
Frecvente
nistagmus
tremor
ataxie
Tulburări ale sistemului nervos
agitaţie
nelinişte
tulburări de mişcare
agravarea bolii Parkinson
Foarte rare
simptome extrapiramidale
coreoatetoză
creşterea frecvenţei crizelor
convulsive
diplopie
Foarte frecvente
Tulburări oculare
înceţoşarea vederii
Rare conjunctivită
greaţă
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente
tulburări gastro-intestinale
(inclusiv vărsături şi diaree)
creşterea valorilor testelor
funcţiei hepatice
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare
disfuncţie hepatică
insuficienţă hepatică
Tulburări musculo-scheletice şi ale
Foarte rare
reacţii lupoide
ţesutului conjunctiv
Tulburări generale şi la nivelul locului Frecvente oboseală
de administrare
În cadrul unor studii clinice dublu-orb referitoare la terapia adjuvantă cu lamotrigină, exantemele
cutanate au apărut la cel mult 10% dintre pacienţii care utilizau lamotrigină şi la 5% dintre pacienţii
cărora li s-a administrat placebo. Exantemele cutanate au dus la întreruperea tratamentului cu
lamotrigină la 2% dintre pacienţi. Exantemele, obişnuit cu aspect maculo-papular, apar, în general, în
primele opt săptămâni de la iniţierea tratamentului şi dispar după întreruperea administrării
lamotriginei (vezi pct. 4.4).
Rar, s-au raportat reacţii cutanate grave ameninţătoare de viaţă, inclusiv sindrom Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell). Deşi majoritatea persoanelor afectate îşi revin după
întreruperea administrării medicamentului, unii pacienţi dezvoltă cicatrici ireversibile, existând chiar şi
cazuri rare de deces asociate cu această complicaţie (vezi pct. 4.4).
Se pare că riscul general de exantem este strâns legat de:
- dozele
iniţiale mari de lamotrigină şi depăşirea creşterii recomandate a dozelor de lamotrigină
(vezi pct. 4.2);
- utilizarea
concomitentă a valproatului (vezi pct. 4.2).
De asemenea, exantemul a fost raportat ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu un tip
variabil de simptome sistemice incluzând febră, limfadenopatie, edem facial şi valori anormale ale
7
testelor hematologice şi hepatice. Sindromul are un spectru larg de manifestări clinice severe şi poate
duce rar la coagulare intravasculară diseminată şi insuficienţă multiplă de organ. Trebuie remarcat
faptul că pot fi prezente manifestări precoce ale hipersensibilităţii (de exemplu: febră, limfadenopatie),
chiar dacă exantemele nu sunt vizibile. Dacă aceste semne şi simptome sunt prezente, pacientul trebuie
evaluat imediat, iar tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt dacă nu se poate stabili o etiologie
alternativă.
Valorile anormale ale testelor hematologice pot fi asociate sau nu sindromului de hipersensibilitate
S-a raportat că lamotrigina poate agrava simptomele parkinsoniene la pacienţii cu boală Parkinson
preexistentă şi, izolat, s-au raport şi cazuri de efecte extrapiramidale şi de coreoatetoză la pacienţii fără
această boală preexistentă.
Disfuncţia hepatică apare obişnuit în asociere cu reacţiile de hipersensibilitate, însă au fost raportate
numai cazuri izolate, fără semne evidente de hipersensibilitate.
4.9 Supradozaj
Manifestări
S-au raportat cazuri de ingestie acută de doze care depăşesc de zece până la douăzeci de ori doza
terapeutică maximă. Supradozajul a determinat manifestări cum sunt nistagmus, ataxie, afectarea
conştienţei până la comă.
Tratament
În caz de supradozaj, pacientul trebuie spitalizat şi se va institui terapie adecvată de susţinere. Dacă
este necesar, se va efectua lavaj gastric.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX09.
Mod de acţiune:
Rezultatele studiilor farmacodinamice sugerează că lamotrigina este un blocant al canalelor de sodiu
voltaj-dependente. Blochează impulsurile repetitive, susţinute, dependente de voltaj din neuronii de
cultură şi inhibă eliberarea patologică de glutamat (aminoacid care joacă un rol cheie în generarea
crizelor), ca şi atacurile provocate de potenţialul de acţiune evocat de glutamat.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Lamotrigina este absorbită rapid şi complet din intestin, fără un metabolism semnificativ de prim pasaj
hepatic. Concentraţia plasmatică maximă apare la aproximativ 2-3 ore de la administrarea orală.
Prevalează variabilitatea interindividuală mare a concentraţiei plasmatice maxime la starea de
echilibru. Timpul până la atingerea concentraţiei maxime este uşor întârziat după ingestia de alimente,
însă proporţia absorbţiei nu este afectată. Farmacocinetica este liniară până la 450 mg, cea mai mare
doză unică testată.
Distribuţie
55% din lamotrigină se leagă de proteinele plasmatice. Este foarte puţin probabil ca eliberarea de pe
proteinele plasmatice să conducă la toxicitate. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,9-1,2 l/kg.
Metabolism
Lamotrigina are acţiune inductoare asupra propriul metabolism într-o mică măsură, în funcţie de doză.
Acest lucru conduce la o scădere cu 25% a timpului de înjumătăţire plasmatică la starea de echilibru,
8
când se administrează 150 mg de două ori pe zi. Totuşi, nu există dovezi că lamotrigina afectează
farmacocinetica altor antiepileptice, iar datele sugerează că interacţiunile dintre lamotrigină şi
substanţele active metabolizate de enzimele citocromului P450 sunt improbabile. UDP-
glucuroniltransferazele sunt responsabile pentru metabolismul lamotriginei. Principalul metabolit găsit
în urină este 2-N glucuronide, care corespunde la 65% din doză.
Eliminare
Clearance-ul şi timpul de înjumătăţire plasmatică nu depind de doză. Timpul de înjumătăţire
plasmatică mediu de eliminare, la adulţii sănătoşi, este de 24-35 ore. Clearance-ul mediu la starea de
echilibru la voluntarii sănătoşi este de 39±14 ml/min. Clearance-ul se realizează predominant prin
metabolizare, urmat de eliminarea metaboliţilor glucuronaţi în urină. Sub 10% este eliminat în formă
neschimbată prin urină, în timp ce aproximativ 2% se excretă în fecale.
În cadrul unui studiu cu subiecţi având sindromul Gilbert (deficienţă de glucuroniltransferază),
clearance-ul aparent mediu s-a redus cu 32% în comparaţie cu grupa de control, însă valorile sunt în
limitele normale pentru populaţia generală.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei este afectat considerabil de tratamentele
administrate concomitent. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică se reduce la aproximativ 14 ore
dacă lamotrigina este administrată împreună cu substanţe active inductoare enzimatice, cum ar fi
carbamazepină sau fenitoina şi creşte până la circa 70 ore în medie dacă este administrată concomitent
cu valproat singur (vezi pct. 4.2).
Grupe speciale de pacienţi
Copii
Clearance-ul ajustat în funcţie de greutate este mai mare la copii decât la adulţi, cele mai mari valori
înregistrându-se la copiii sub 5 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei este în general
mai scurt la copii decât la adulţi cu o valoare medie de aproximativ 7 ore când este administrat
concomitent cu substanţe active inductoare enzimatice cum ar fi carbamazepina şi fenitoina şi este
mărit la valori medii de 45-50 de ore când este administrat concomitent numai cu valproatul (vezi pct.
4.2).
Pacienţi vârstnici (>65 ani)
Rezultatele analizei farmacocinetice efectuate pe o populaţie care include atât pacienţi tineri, cât şi
vârstnici cu epilepsie, înscrişi în aceleaşi studii, au indicat faptul că clearance-ul lamotriginei nu s-a
modificat într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic. După doze unice, clearance-ul aparent a
scăzut cu 12% de la 35 ml/min la vârsta de 20 ani la 31 ml/min la vârsta de 70 ani. Scăderea după 48
săptămâni de tratament a fost de 10% de la 41 la 37 ml/min între grupele de tineri şi de vârstnici. În
plus, farmacocinetica lamotriginei a fost studiată la 12 subiecţi vârstnici sănătoşi după o doză unică de
150 mg. Clearance-ul mediu la persoanele vârstnice (0,39 ml/min şi kg) rămâne în limitele valorilor
clearance-ului mediu (0,31 la 0,65 ml/min/kg) obţinut în 9 studii cu adulţi nevârstnici după doze unice
cuprinse între 30-450 mg.
Insuficienţă renală
Nu există experienţă privind tratamentul cu lamotrigină la pacienţii cu insuficienţă renală. Studiile de
farmacocinetică cu doze unice la subiecţii cu insuficienţă renală indică faptul că farmacocinetica
lamotriginei este puţin afectată, însă concentraţiile plasmatice ale principalului metabolit glucuronid
au crescut aproape de 8 ori datorită clearance-ului renal redus.
Insuficienţă hepatică
A fost efectuat un studiu de farmacocinetică cu doză unică la un grup de 24 pacienţi prezentând grade
diferite de insuficienţă hepatică având ca grup de control 12 subiecţi sănătoşi. Clearance-ul aparent
mediu al lamotriginei a fost de 0,31, 0,24 şi 0,10 ml/min la pacienţii cu insuficienţă hepatică de grad
A, respectiv B şi C (clasificare Child Pugh), în comparaţie cu 0,34 ml/min la subiecţii sănătoşi din
grupa de control. Se vor folosi de regulă doze reduse la pacienţii cu insuficienţă hepatică de grad B şi
C (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
9
Mutagenitate
Rezultatele unui număr mare de teste de mutagenicitate indică faptul că lamotrigina nu prezintă un risc
genetic la om.
Carcinogenitate
În studiile pe termen lung lamotrigina nu a fost carcinogenă la şobolani şi la şoareci.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină PH 101, lactoză monohidrat, amidonglicolat de sodiu tip A, povidonă, oxid
galben de fer (E 172), celuloză microcristalină PH 102, stearat de magneziu, talc, dioxid de siliciu
coloidal anhidru.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din Al / PVDC-PVC a câte 10 comprimate
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea
sa
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Ranbaxy UK Limited,
20 Balderton Street, London W1K 6TL, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lamotiran 25 mg
6566/2006/01
Lamotiran 50 mg
6567/2006/01
Lamotiran 100 mg:
6568/2006/01
Lamotiran 200 mg
6569/2006/01
10
9.
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iunie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2006
11
6569/2006/01 Prospect
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
LAMOTIRAN 25 mg, comprimate
LAMOTIRAN 50 mg, comprimate
LAMOTIRAN 100 mg, comprimate
LAMOTIRAN 200 mg, comprimate
Lamotrigină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
-
Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
-
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-
Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumnevoastră.
-
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră.
În acest prospect găsiţi:
1.
Ce este Lamotiran şi pentru ce se utilizează
2. Înainte
să luaţi Lamotiran
3. Cum
să luaţi Lamotiran
4. Reacţii adverse posibile
5.
Cum se păstrează Lamotiran
6. Informaţii suplimentare
1.
CE ESTE LAMOTIRAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Lamotiran este un antiepileptic (medicament pentru tratamentul epilepsiei), cu efect anticonvulsivant
larg.
Lamotiran este folosit în tratarea mai multor tipuri de epilepsie (convulsii parţiale, convulsii tonico-
clonice generalizate) şi a convulsiilor asociate sindromului Lennox-Gastaut. Medicamentul poate fi
utilizat singur (în monoterapie) sau în asociere cu alte medicamente antiepileptice de către adulţi şi
copii cu vârsta peste 12 ani.
2.
ÎNAINTE SĂ LUAŢI LAMOTIRAN
Nu luaţi Lamotiran
- daca
sunteţi hipersensibil (aţi avut reacţii alergice în trecut) la substanţa activă sau la oricare
dintre celelalte componente ale medicamentului. O reacţie alergică include erupţie trecătoare la
nivelul pielii, mâncărimi, umflarea feţei, buzelor, limbii sau mâinilor / picioarelor sau dificultăţi
de respiraţie.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Lamotiran
- dacă vă apar erupţii pe piele în primele 8 săptămâni de tratament. Tratamentul iniţial cu doze
prea mari sau asocierea cu alte medicamente utilizate în tratamentul epilepsiei pot provoca
respectiva erupţie. În această situaţie, este necesar să-l informaţi imediat pe medicul
dumneavoastră. Se recomandă să nu se administreze din nou medicamentul pacienţilor cărora li
1
s-a întrerupt administrarea datorită erupţiilor pe piele, care au apărut în timpul respectivului
tratament.
- dacă luaţi, aveţi de gând să luaţi sau să întrerupeţi utilizarea contraceptivelor hormonale sau a
altor medicamente hormonale în timpul tratamentului cu Lamotiran, trebuie să informaţi imediat
medicul. Trebuie să îi comunicaţi medicului eventualele modificări survenite în timpul ciclului
menstrual (de exemplu, sângerări anormale apărute între sângerările menstruale). Veţi fi
examinate regulat de către medic şi, în cazul apariţiei acestor tulburări, acesta va stabili dacă
este necesară modificarea dozei.
-
aveţi probleme cu ficatul şi/sau rinichii.
- aţi fost diagnosticat cu boala Parkinson
Folosirea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice
alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Trebuie să aveţi grijă dacă :
- Luaţi alte medicamente antiepileptice cum ar fi fenitoină, carbamazepină, fenobarbital,
primidonă şi valproat de sodiu.
- Luaţi contraceptive orale.
Folosirea Lamotiran cu alimente şi băuturi
Comprimatele Lamotiran pot fi administrate indiferent de momentul zilei, cu sau fără alimente.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Lamotrigina nu trebuie folosită în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care beneficiile potenţiale ale
tratamentului pentru mamă depăşesc orice riscuri posibile fetale. Trebuie avută în vedere
administrarea de acid folic în momentul planificării sarcinii şi în prima perioadă a sarcinii. De
asemenea, trebuie să se asigure un tratament şi o supraveghere adecvată a femeilor gravide.
Lamotrigina este excretată în laptele matern. Ca urmare, mamele trebuie să alăpteze numai după
evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc pentru sugar sau să întrerupă alăptarea. Dacă sugarul este
alăptat natural, acesta trebuie să fie urmărit cu atenţie, pentru a se constata posibilele reacţii adverse.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În timpul tratamentului cu lamotrigină, capacitatea de reacţie poate fi diminuată. Deoarece în studiile
clinice au fost raportate reacţii adverse, cum sunt ameţeli sau vedere dublă, fiţi siguri că ştiţi cum
reacţionaţi la Lamotiran înainte să conduceţi, să folosiţi utilaje sau să vă angajaţi în altă activitate care
poate fi periculoasă dacă nu sunteţi vigilent.
Informaţii importante privind unele componente ale Lamotiran
Lamotiran conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele
categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3.
CUM SĂ LUAŢI LAMOTIRAN
Luaţi întotdeauna Lamotiran exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Lamotiran administrat în monoterapie ca antiepileptic
-
În mod obişnuit medicul dumneavoastră vă va prescrie începerea tratamentului cu un comprimat
de Lamotiran 25 mg odată pe zi timp de două săptămâni, urmat de un comprimat
Lamotiran 50 mg o dată pe zi în a treia şi a patra săptămână.
-
Ulterior medicul vă poate creşte doza în următoarele săptămâni în funcţie de răspunsul la
tratament. Majoritatea pacienţilor pot necesita o doză de 100 mg până la maxim 200 mg
lamotrigină zilnic, administrată o dată pe zi sau fracţionat, în două doze.
2
Lamotrigina nu este recomandată în monoterapie pentru tratamentul copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Lamotiran administrat în asociere cu alte medicamente antiepileptice
- Dacă medicaţia dumneavoastră antiepileptică include valproat, medicul curant vă va prescrie
începerea tratamentului cu un comprimat de Lamotiran 25 mg o dată la două zile timp de 2
săptămâni, urmat de Lamotiran 25 mg o dată pe zi timp de 2 săptămâni. Ulterior, medicul vă
poate creşte doza în următoarele săptămâni în funcţie de răspunsul la tratament. Majoritatea
pacienţilor pot necesita o doză de 100 mg până la maxim 200 mg lamotrigină zilnic,
administrată o dată pe zi sau fracţionat, în două doze.
- Dacă luaţi alte medicamente antiepileptice decât valproat, doza de început va fi de un comprimat
Lamotiran 50 mg o dată pe zi timp de două săptămâni, urmată de 100 mg divizat în două doze
zilnic timp de două săptămâni. Ulterior medicul vă poate creşte doza în următoarele săptămâni
în funcţie de răspunsul la tratament. Majoritatea pacienţilor pot necesita o doză de 200 mg până
la maxim 400 mg lamotrigină zilnic, administrată o dată pe zi sau fracţionat, în două doze.
Pentru tratamentul adjuvant al copiilor cu vârsta între 2 şi 12 ani se va utiliza forma farmaceutică
adecvată vârstei (Lamotiran comprimate dispersabile).
Doza prescrisă dumneavoastră de către medicul curant, poate să fie diferită dacă aveţi probleme cu
ficatul sau rinichii.
Înghiţiţi comprimatul întreg cu o cantitate de un pahar cu apă. Comprimatele pot fi luate înainte sau
după masă.
Pentru a vă ajuta să vă reamintiţi să luaţi medicamentul, încercaţi să vă obişnuiţi să luaţi Lamotiran la
aceeaşi oră în fiecare zi.
Luaţi medicamentul aşa cum a fost prescris şi cât timp a fost prescris; nu opriţi administrarea chiar
dacă vă simţiţi mai bine deoarece simptomele pot reveni.
Dacă aveţi impresia că efectul Lamotiran este prea puternic sau prea slab vorbiţi cu medicul
dumneavoastră sau farmacistul.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Lamotiran
Dacă aţi luat mai multe comprimate Lamotiran decât trebuia sau în cazul în care copiii înghit
medicamentul din greşeală, anunţaţi imediat medicul dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat
spital. Luaţi acest prospect sau câteva comprimate cu dumneavoastră pentru ca medicul să ştie ce aţi
luat.
Dacă uitaţi să luaţi Lamotiran
Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă este timpul pentru doza următoare,
săriţi peste doza uitată şi reveniţi la schema de administrare obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a
compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Lamotiran
Medicamentul este destinat utilizării pe termen lung.
Ca şi în cazul altor medicamente antiepileptice, întreruperea bruscă a tratamentului cu Lamotiran poate
provoca convulsii. În cazul în care medicul dumneavoastră decide întreruperea administrării, aceasta
trebuie să se facă gradat pe o perioadă de 2 săptămâni
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului..
4.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
3
Ca toate medicamentele, Lamotiran poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Dacă apare oricare din următoarele reacţii opriţi administrarea Lamotiran şi anunţaţi imediat medicul
dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital.
- Erupţie trecătoare la nivelul pielii, urticarie, măncărimi, senzaţie de constricţie la nivelul
pieptului, dificultăţi de respiraţie sau umflarea feţei, buzelor, limbii, mâinilor/picioarelor, leşin,
temperatură ridicată.
- Reacţii grave la nivelul pielii, de exemplu: băşici, dureri sau ulceraţii.
- Temperatură ridicată, umflarea feţei, umflarea ganglionilor de la nivelul gâtului, de sub braţ, din
regiunea inghinală.
Acestea sunt reacţii adverse foarte grave. Dacă acestea apar, înseamnă că puteţi avea o reacţie alergică
gravă la lamotrigină. Aveţi nevoie de îngrijire medicală urgentă sau spitalizare.
Informaţi medicul dumneavoastră imediat sau mergeţi la cel mai apropiat spital dacă remarcaţi
următoarele:
- Sângerări neobişnuite sau tendinţă crescută de sângerare, dureri persistente în gât, şi infecţii
frecvente, şi/sau anemie
- Îngălbenirea pielii şi a albului ochilor însoţite de închiderea la culoare a urinii, scăderea poftei
de mâncare, dureri abdominale
- Umflarea
feţei, gleznelor sau altor părţi ale corpului, cu scăderi sau creşteri bruşte ale cantităţii
de urină eliminată.
Informaţi medicul dumneavoastră dacă remarcaţi următoarele:
- Vedere
dublă, tulburări de vedere, înroşirea ochilor;
- Ameţeli, somnolenţă excesivă sau tulburări de somn, dureri de cap, oboseală;
- Vărsături sau diaree;
- Tremurături necontrolate (tremor), agitaţie, iritabilitate, confuzie, halucinaţii;
- Mişcări care nu pot fi controlate cum ar fi spasme sau tremurat al mâinilor şi picioarelor;.
-
Instabilitate la mers, pierderea coordonării în timpul mersului;
-
Spasme ale globilor oculari;
- Înrăutăţirea simptomelor dacă aveţi boala Parkinson;
- O
creştere a frecvenţei convulsiilor.
Pot apărea modificări în rezultatele anumitor analize:
-
Teste anormale ale funcţiei hepatice
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5.
CUM SE PĂSTREAZĂ LAMOTIRAN
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A nu se administra după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra în ambalajul original.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Lamotiran
Substanţa activă este lamotrigina. Fiecare comprimat conţine lamotrigină 25, 50, 100 sau 200 mg.
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidonglicolat de sodiu
tip A, povidonă, oxid galben de fer (E 172), celuloză microcristalină PH 102, stearat de magneziu,
talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru.
4
Cum arată Lamotiran şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ovale, biconvexe, de culoare galbenă, prevăzute cu o linie mediană şi
inscripţionate “L 25”, “L 50”, “L 100”şi respectiv “L 200”pe una din feţe şi prevăzute cu un şanţ
median profund pe cealaltă faţă.
Lamotiran comprimate este disponibil în blistere, ambalate în cutii ce conţin câte 30 comprimate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul
Ranbaxy UK Limited,
20 Balderton Street, London W1K 6TL, Marea Britanie
Ranbaxy Laboratoires Limited,
Industrial Area 3, A.B. Road, Dewas-450 0001
Madhya Pradesh, India
Acest prospect a fost aprobat în Iunie 2006
5
Informaţii privind etichetarea
Lamotiran 50 mg, comprimate
Lamotrigină
AMBALAJ PRIMAR - blister
Denumirea produsului: LAMOTIRAN 50 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: lamotrigină, 50 mg
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: Ranbaxy UK Limited
AMBALAJ SECUNDAR - cutie
Denumirea produsului: LAMOTIRAN 50 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: lamotrigină, 50 mg
Forma farmaceutică: comprimate
Compoziţia: lamotrigină, 50 mg şi excipienţi pentru un comprimat
Cantitatea pe ambalaj: 30 comprimate
Calea de administrare: orală
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: Ranbaxy UK Limited,
20 Balderton Street, London W1K 6TL,
Marea Britanie
Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra în ambalajul original.
Acest medicament conţine lactoză.
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală P-6L.
Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă: 6567/2006/01