ROCLARIN 500 mg
ANTIBIOTICE S.A.
ANTIBIOTICE S.A.
500mg
J01FA09–Macrolide, lincosamide si streptogramine macrolide
Clarithromycinum
Compr. film.
Cutie x 2 blist. Al/PVC x 10 compr. film.
2 ani
ANTIBIOTICE S.A.
500mg
J01FA09–Macrolide, lincosamide si streptogramine macrolide
Clarithromycinum
Compr. film.
Cutie x 2 blist. Al/PVC x 10 compr. film.
2 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Roclarin 500 mg - (Cutie x 2 blist. Al/PVC x 10 compr. film.)Alte produse de la ANTIBIOTICE S.A.
Simcor 40 mg • Lidocaina clorhidrat 10mg/ml • Amoxiplus 500/125 mg • Cefalexina atb 250 mg • Valutens 2,5 • Apa pentru preparate injectabile • Tuadin 10 mg • Simcor 40 mg •Alte produse cu codul ATC: J01FA09
Klacid i.v. • Lekoklar 250 mg/5 ml • Klerimed(r) 500 • Klabax 125 mg/5 ml • Klabax 250 mg/5 ml • Lekoklar 125 mg/5 ml • Lekoklar(r) 250 mg • Lekoklar(r) 250 mg •Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Roclarin 500 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine claritromicină 500 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă.
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Roclarin 500 mg este indicat în tratamentul următoarelor infecţii determinate de microorganisme
sensibile:
- infecţii ale aparatului respirator inferior, cum sunt bronşita acută şi cronică, pneumonia;
- infecţii ale aparatului respirator superior, cum sunt sinuzita şi faringita;
- infecţii respiratorii dobândite în comunitate, ca tratament iniţial; claritromicina s-a dovedit activă in
vitro faţă de germenii patogeni respiratori obişnuiţi şi atipici (vezi pct. 5.1);
- infecţii cutanate uşoare până la moderate şi ale ţesuturilor moi;
- infecţii cu Helicobacter pylori la pacienţii cu ulcer duodenal, în asociere cu omeprazol sau
lansoprazol (vezi pct. 4.2).
4.2. Doze şi mod de administrare
Pacienţi cu infecţii respiratorii, cutanate şi ale ţesuturilor moi
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală recomandată este de 250 mg claritromicină de 2 ori pe zi timp de 7 zile; în cazul
infecţiilor severe, doza poate fi crescută până la 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi timp de până la
14 zile.
În sinuzite acute, exacerbări ale bronşitelor cronice, pneumonii comunitare, doza uzuală este de 500
mg de două ori pe zi.
Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacienţilor şi va fi stabilită individual.
Durata uzuală a tratamentului este de 7 - 14 zile.
Tratamentul trebuie continuat cel puţin 2 zile după dispariţia oricărui simptom.
În infecţiile cu Streptococcus pyogenes (streptococ beta-haemolitic de grup A) durata tratamentului
trebuie să fie de cel puţin 10 zile.
1
Copii cu vârsta sub 12 ani
Se recomandă utilizarea altor forme farmaceutice.
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori la pacienţii cu ulcer duodenal (adulţi)
Triplă terapie (7-14 zile): 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi în asociere cu lansoprazol 30 mg de 2
ori pe zi şi amoxicilină 1000 mg de 2 ori pe zi, timp de 7-14 zile.
Triplă terapie (7 zile): 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi în asociere cu lansoprazol 30 mg de 2 ori
pe zi şi metronidazol 400 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile.
Triplă terapie (7 zile): 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi în asociere cu omeprazol 40 mg o dată pe
zi şi amoxicilină 1000 mg de 2 ori pe zi sau metronidazol 400 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile.
Triplă terapie (10 zile): 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi în asociere cu amoxicilină 1000 mg de 2
ori pe zi şi omeprazol 20 mg o dată pe zi, timp de 10 zile.
Dublă terapie (14 zile): doza uzuală este de 500 mg claritromicină de 3 ori pe zi timp de 14 zile.
Claritromicina trebuie administrată în asociere cu omeprazol 40 mg pe cale orală o dată pe zi. În
studiul pivot s-a utilizat omeprazol 40 mg o dată pe zi, timp de 28 zile. În studiile de susţinere s-a
utilizat omeprazol 40 mg o dată pe zi, timp de 14 zile.
Vârstnici
Se recomandă utilizarea aceloraşi doze şi scheme terapeutice ca la adulţi.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară în mod obişnuit, cu excepţia pacienţilor cu afectare renală severă
(clearance-ul creatininei <30 ml/minut), situaţie în care doza zilnică totală trebuie redusă la jumătate,
respectiv 250 mg claritromicină o dată pe zi în infecţiile uşoare până la moderate sau 250 mg
claritromicină de 2 ori pe zi în infecţiile severe.
Administrarea claritromicinei se poate face indiferent de orarul meselor, deoarece alimentele nu
afectează biodisponibilitatea.Comprimatele de Roclarin 500 mg trebuie înghiţite întregi, fără a fi
mestecate, cu o cantitate suficientă de apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la claritromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienţi.
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu derivaţi de secară cornută (ergotamină şi
dihidroergotamină).
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu următoarele medicamente: cisapridă, pimozidă şi
terfenadină. S-au raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice de cisapridă, pimozidă şi terfenadină
la pacienţii trataţi cu claritromicină concomitent cu unul dintre aceste medicamente. Aceasta poate
determina prelungirea intervalului QT şi aritmii cardiace, inclusiv fibrilaţie ventriculară şi torsada
vârfurilor. Reacţii similare s-au observat în cazul administrării concomitente a astemizolului cu alte
macrolide.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Claritromicina este excretată în special la nivel hepatic şi renal. Prin urmare, acest antibiotic trebuie
administrat cu precauţie pacienţilor cu funcţie hepatică şi renală alterată.
Utilizarea claritromicinei o perioadă mai lungă de timp sau utilizarea repetată poate duce la
favorizarea dezvoltării bacteriilor rezistente sau la apariţia micozelor. Dacă apar suprainfecţii,
administrarea claritromicinei trebuie întreruptă şi se va institui terapia adecvată.
În cazul utilizarii antibioticelor cu spectru larg a fost raportată apariţia colitei pseudomembranoase,
care pot varia în severitate de la forme uşoare la forme care pot pune în pericol viaţa pacienţilor. Este
2
important ca acest diagnostic să fie luat în considerare la pacienţii care dezvoltă diaree severă în
timpul sau la scurt timp după tratamentul cu claritromicină.
În cazul unui număr mic de pacienţi, Helicobacter pylori a dezvoltat rezistenţă la claritromicină.
Datorită riscului de prelungire a intervalului QT, claritromicina trebuie utilizată cu prudenţă în cazul
pacienţilor cu boală coronariană, antecedente de aritmii ventriculare, cu interval QT prelungit
congenital sau dobândit,insuficienţă cardiacă severă, hipokaliemie necompensată şi/sau
hipomagnezemie, bradicardie (< 50 bătăi pe minut) sau când sunt administrate concomitent
medicamente cu efect de prelungire a intervalului QT.
Se recomandă realizarea unei audiograme şi se va avea în vedere reducerea dozelor în cazul apariţiei
acufenelor sau a scăderii acuităţii auditive.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar altor macrolide, utilizarea claritromicinei la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente
metabolizate prin intermediul izoenzimelor citocromului P450 (de exemplu cilostazol,
metilprednisolon, warfarină, chinidină, sildenafil, alcaloizi de secară cornută, alprazolam, triazolam,
midazolam, disopiramidă, lovastatină, rifabutină, fenitoină, ciclosporină, vinblastină, valproat şi
tacrolimus) se poate asocia cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente.
Utilizarea concomitentă a claritromicinei cu ergotamină şi dihidroergotamină a fost asociată cu
intoxicaţia acută de tip ergot, caracterizată prin vasoconstricţie, ischemia extremităţilor şi a altor
organe, inclusiv a la nivelul sistemului nervos central şi de aceea este contraindicată (vezi pct.4.3).
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice de cisapridă, pimozidă şi terfenadină la pacienţii
trataţi cu claritromicină concomitent cu unul dintre aceste medicamente. Aceasta poate determina
prelungirea intervalului QT şi aritmii cardiace, inclusiv fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfurilor.
Reacţii similare s-au observat în cazul administrării concomitente a astemizolului cu alte macrolide.
Prin urmare administrarea claritromicinei concomitent cu medicamentele mai sus menţionate este
contraindicată. (vezi pct.4.3)
S-a raportat intoxicaţie cu colchicină în cazul utilizării concomitente a acesteia cu claritromicină, în
special la pacienţii vârstnici, unii dintre aceştia având insuficienţă renală.
S-a raportat apariţia rabdomiolizei în cazul administrării concomitente a claritromicinei cu inhibitori ai
HMG-CoA reductazei, cum sunt lovastatina şi simvastatina.
Claritromicina administrată pacienţilor trataţi cu teofilină a fost asociată cu creşterea concentraţiilor
plasmatice ale teofilinei şi cu apariţia intoxicaţiei cu teofilină.
Administrarea claritromicinei pacienţilor trataţi cu warfarină poate duce la potenţarea efectului
warfarinei. La aceşti pacienţi trebuie monitorizat timpul de protrombină.
Administrarea claritromicinei concomitent cu digoxina poate duce la potenţarea efectului digoxinei.
Trebuie luată în considerare monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Prin reducerea vitezei de excreţie, claritromicina poate potenţa efectul carbamazepinei.
La pacienţii adulţi infectaţi cu HIV, administrarea concomitentă de claritromicină, comprimate şi
zidovudină poate determina concentraţii constante scăzute de zidovudină la starea de echilibru.
Aceasta poate fi evitată prin asigurarea unui interval de 1-2 ore între administrarea de Roclarin 500 mg
şi a zidovudinei.
Atunci când se administrează concomitent, ritonavirul creşte aria de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (ASC), Cmax şi Cmin ale claritromicinei. Datorită indicelui terapeutic mare
al claritromicinei, nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu funcţie renală normală. Cu toate
3
acestea, la pacienţii cu afectarea funcţiei renale trebuie făcută următoarea ajustare a dozelor: pentru
pacienţii cu clearance-ul creatininei cuprins între 30 şi 60 ml/min, doza de claritromicină trebuie
redusă cu 50%. Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei <30 ml/min, doza de claritromicină trebuie
redusă cu 75%. În cazul administrării concomitente cu ritonavirul nu trebuie utilizate doze de
claritromicină mai mari de 1 g pe zi.
Chiar dacă concentraţiile plasmatice de claritromicină şi omeprazol pot creşte în cazul administrării
concomitente, nu este necesară ajustarea dozelor celor două medicamente. La dozele recomandate, nu
s-au raportat interacţiuni semnificative clinic între claritromicină şi lansoprazol. Concentraţiile
plasmatice ale claritromicinei pot creşte şi în cazul administrării concomitente cu antiacide, compuşi
de aluminiu şi magneziu sau ranitidină; în acest caz nu este necesară ajustarea dozelor.
Cazuri de torsada vârfurilor au fost raportate la pacienţii trataţi concomitent cu claritromicină şi
chinidină sau disopiramidă. Prin urmare, aceste asocieri trebuie evitate sau concentraţiile plasmatice al
chinidinei sau disopiramidei trebuie monitorizate, pentru a permite ajustarei dozei.
4.6 Sarcina
şi alăptarea
Nu a fost stabilită siguranţa administrării claritromicinei în timpul sarcinii şi alăptării. Unele studii la
animale au evidenţiat un efect embriotoxic, dar numai la doze toxice materne. Claritromicina a fost
evidenţiată în laptele animalelor şi laptele matern.
Prin urmare, nu se recomandă utilizarea claritromicinei în timpul sarcinii sau alăptării, cu excepţia
cazului în care beneficiul terapeutic matern este mai mare decât riscul potenţial pentru făt, respectiv
sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date disponibile privind efectul claritromicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie ţinut cont de posibila apariţie a unor reacţii adverse ca
ameţeli, vertij, confuzie şi dezorientare.
4.8 Reacţii adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creşterea uremiei.
Mai puţin frecvente: prelungirea timpului de protrombină, creşterea creatininemiei, alterarea testelor
funcţionale hepatice (creşterea valorilor serice ale transaminazelor).
Foarte rare: hipoglicemia a fost observată, în special după administrarea concomitentă de antidiabetice
orale şi insulină.
Tulburări cardiace
Foarte rare: prelungirea intervalului QT, tahicardie ventriculară şi torsada vârfurilor.
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: leucopenie.
Foarte rare: trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, alterarea simţului olfactiv.
Foarte rare: ameţeli, vertij, parestezie, convulsii.
4
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus.
Foarte rare: pierderi reversibile ale auzului.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, diaree, vărsături, durere abdominală, dispepsie, stomatită, glosită, modificări
reversibile de culoare ale dinţilor şi limbii, tulburări ale simţului gustativ, cum este gust metalic sau
amar.
Foarte rare: pancreatită. Colita pseudomembranoasă a fost raportată, foarte rar, în cazul claritromicinei
şi poate fi de intensitate moderată până la severă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: nefrită interstiţială, insuficienţă renală.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: artralgii, mialgii.
Infectii şi infestări
Frecvente: candidoză orală.
Similar altor antibiotice, utilizarea prelungită poate determina selecţia tulpinilor rezistente.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice cum sunt urticaria şi erupţia cutanată tranzitorie. Au fost raportate
şi cazuri de anafilaxie.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: disfuncţii hepatice, care sunt, de obicei, tranzitorii şi reversibile, hepatită şi
colestază cu sau fără icter.
Foarte rare: insuficienţa hepatică letală a fost raportată, în special, la pacienţii cu tulburări hepatice
preexistente sau care utilizează alte medicamente hepatotoxice.
Tulburări psihice
Foarte rare: anxietate, insomnie, halucinaţii, psihoze, dezorientare, depersonalizare, coşmaruri şi
confuzie.
4.9 Supradozaj
Rapoartele arată că ingerarea unor cantităţi mari de claritromicină poate produce manifestări gastro-
intestinale. În caz de supradozaj se recomandă lavaj gastric şi instituirea tratamentului de susţinere a
funcţiilor vitale. Similar altor macrolide, nu este de aşteptat ca hemodializa sau dializa peritoneală să
scadă semnificativ concentraţia plasmatică de claritromicină.
5.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: macrolide, codul ATC: J01FA09.
Claritromicina este un derivat de semisinteză al eritromicinei A. Îşi exercită acţiunea antibacteriană
prin legarea de subunitatea ribozomală 50S a bacteriei sensibile, inhibând astfel sinteza proteică.
Claritromicina este un antibiotic cu potenţă mare faţă de un spectru larg de germeni aerobi şi anaerobi
Gram-pozitiv şi Gram-negativ. În general, claritromicina are concentraţiile minime inhibitorii (CMI)
de două ori mai mici faţă de concentraţiile minime inhibitorii ale eritromicinei.
5
Metabolitul claritromicinei, 14-hidroxi, este, de asemenea, activ microbiologic. Acest metabolit are
CMI egală sau de două ori mai mare decât CMI a moleculei de bază, exceptând CMI pentru
H. influenzae, în acest caz, metabolitul 14-hidroxi-claritromicina fiind de două ori mai activ decât
molecula de bază.
De regulă, in vitro, claritromicina este activă faţă de următoarele microorganisme:
Microorganisme Gram-pozitiv: Staphylococcus aureus (meticilin-sensibil); Streptococcus pyogenes
(streptococ beta-hemolitic de grup A), streptococi alfa-hemolitici (grupul viridans); Streptococcus
(Diplococcus) pneumoniae; Streptococcus agalactiae; Listeria monocytogenes.
Microorganisme Gram-negativ: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Moraxella
(Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae; Legionella pneumophila, Bordetella pertussis,
Helicobacter pylori; Campylobacter jejuni.
Micoplasme: Mycoplasma pneumoniae; Ureaplasma urealyticum.
Alte microorganisme: Chlamydia trachomatis; Mycobacterium avium; Mycobacterium leprae;
Mycobacterium kansasii; Mycobacterium chelonae; Mycobacterium fortuitum; Mycobacterium
intracellulare.
Microorganisme anaerobe: Bacteroides fragilis sensibil la macrolide; Clostridium perfringens; speciile
de Peptococcus; speciile de Peptostreptococcus; Propionibacterium acnes.
Claritromicina are acţiune bactericidă asupra câtorva tulpini bacteriene. Acestea sunt Haemophilus
influenzae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, Moraxella
(Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae şi speciile de Campylobacter.
Activitatea claritromicinei asupra Helicobacter pylori este mai mare la pH neutru decât la pH acid.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Claritromicina se regăseşte în plasmă la 60 minute după administrare. După administrarea unei prize
unice de 250 mg, concentraţia plasmatică maximă este la 1,7 ore pentru claritromicină şi 2,2 ore
pentru metabolitul activ 14-hidroxi-claritromicina. Biodisponibilitatea absolută este de de 55 %.
Absorbţia comprimatului nu este influenţată de alimente.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de 2-4 l/kg. Distributia claritromicinei în ţesuturi este ridicată, cu excepţia
sistemului nervos central (LCR). În toate celelalte ţesuturi se ajunge la o concentraţie superioară
concentraţiei plasmatice. Macrolidele pătrund şi se acumulează în fagocite, ceea ce explică efectul
claritromicinei asupra bacteriilor intracelulare. Claritromicina şi 14-hidroxi-claritromicina trec în
laptele matern. Raportul concentrţiiilor faţă de concentraţiile plasmatice este de 24, respectiv 63 %.
Conform datelor din literatură, concentraţiile serice ale claritromicinei şi ale metabolitului activ la un
subiect normal la starea de echilibru (aproximativ ziua a 4-a) după administrare repetată sunt
prezentate în tabelul următor:
C *
*
**
max a
Cmax a 14- hidroxi-
Cmax a activităţii biologice
claritromicinei
claritromicina
250 mg de 2 ori pe zi
0,9 µg/ml
0,6 µg/ml
1,5 µg/ml
500 mg de 2 ori pe zi
2,4 µg/ml
0,66 µg/ml
2,8 µg/ml
* dozaj prin metoda HPLC.
** dozaj prin metoda microbiologică.
Pentru concentraţia de 250 mg, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a claritromicinei este
6
de 3,8 ore şi cel al 14-hidroxi-clarithromicinei este de 5,8 ore. După administrări repetate starea de
echilibru este atinsă în a 4 a zi.
Legarea de proteinele plasmatice a claritromicinei este între 72 şi 67 %, şi cea a metabolitului activ al
claritromicinei este între 57 şi 48 %, în funcţie de concentraţiile plasmatice.
Metabolizare:
Claritromicina este metabolizată intens, suferind o demetilare şi o oxidare în poziţia 14 a inelului
lactat. Rata de metabolizare, ca şi modul de eliminare, depind de doză.
Eliminare:
După o doză unică de 250 mg claritromicină, 37,9% din doza administrată se elimină prin urină, iar
40,2% prin materiile fecale, astfel că în decurs de 5 zile toată cantitatea este eliminată; de asemenea,
prin administrarea a 1200 mg claritromicină în doză unică, 46% se elimină prin urină şi 29,1% prin
materiile fecale.
Influenţa vârstei şi patologiei asupra farmacocineticii
Pacienţi vârstnici: rezultatele arată că nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia
cazurilor de insuficienţă renală severă.
Influenţa afecţiunilor asupra farmacocineticii: după administrarea a 200 mg de claritromicină la
pacienţii cu insuficienţă renală severă, cresc concentraţia plasmatică maximă şi ASC şi scade
eliminarea claritromicinei, comparativ cu voluntarii sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă renală
severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi, eliminarea totală a claritromicinei a scăzut de la 26,5% la
3,3%. La pacienţii cu insuficienţă renală severă aceste rezultate indică necesitatea de a scădea doza sau
de a mări intervalul dintre administrări.
Concentraţiile claritromicinei la starea de echilibru nu diferă la pacienţii cu insuficienţă hepatică
comparativ cu voluntarii sănătoşi, în timp ce concentraţiile metabolitului 14-hidroxiclaritromicină sunt
mai mici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile privind fertilitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolani, cărora li s-au
administrat 150-160 mg/kg şi zi de claritromicină nu au demonstrat niciun efect nociv în ceea ce
priveşte ciclul estrogenic, fertilitatea, numărul şi viabilitatea urmaşilor. S-au realizat studii de
teratogenicitate la două specii de şobolani (Wistar şi Sprague-Dawley), iepuri albi de Noua Zeelandă
şi maimuţe. Acestea au eşuat demonstrând efectele teratogenice ale claritromicinei. Doar în urma unui
studiu adiţional pe şobolani Sprague-Dawley s-a observat, cu o incidenţă nesemnificativă (aproximativ
6%) apariţia anomaliilor cardiovasculare. Aceste anomalii se pare că au apărut datorită expresiei
spontane a modificărilor genetice survenite în colonie. Două studii pe şoareci au demonstrat apariţia
cu o incidenţă variabilă a dehiscenţei palatine (3-30%) în urma unor doze de 70 de ori mai mari decât
doza zilnică uzuală la om, dar nu şi la o doză de 35 de ori mai mare decât aceasta. Acest lucru a
sugerat toxicitate maternă şi fetală, dar nu şi teratogenitate.
Claritromicina duce la pierderea embrionilor la maimuţe, dacă se administrează în doze de 10 ori mai
mari decât doza zilnică uzuală la om, începând cu a 20-a zi gestaţională. Efectul a fost atribuit
toxicităţii materne a claritromicinei la doze foarte mari. Un studiu adiţional realizat pe maimuţe
gestante cărora li s-a administrat claritromicină în doze de 2,5-5 ori mai mare decât doza maximă
admisă, a demonstrat că nu au existat riscuri în ceea ce priveşte produsul de concepţie.
Un test la şoareci cărora li s-au administrat 1000 mg/kg şi zi claritromicină (aproximativ de 70 de ori
doza maximă zilnică admisă la om) a fost clar negativ în ceea ce priveşte mutagenicitatea, iar la
şobolani trataţi cu până la 500 mg/kg şi zi claritromicină (de aproximativ 35 de ori doza maximă
zilnică admisă la om) timp de 80 de zile, nu a afectat fertilitatea masculină.
Rezultatele testelor Ames nu au oferit rezultate pozitive în ceea ce priveşte potenţialul mutagenic al
claritromicinei, în condiţiile administrării a 25 mcg/cutie petri sau mai puţin. La concentraţii de
50 mcg, medicamnetul a fost toxic pentru toate liniile celulare.
7
6 PARTICULARITĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista
excipienţilor
Nucleu
Croscarmeloză sodică
Amidon de porumb
Copovidonă
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Alcool polivinilic hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Talc
Galben de chinolină lac de aluminiu (E 104)
Oxid galben de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale de păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410, Iaşi, România
Telefon +40-0232-220040
Fax +40-0232-211020
8.
NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1486/2009/01
9.
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare- Martie 2009
10. DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Martie 2009
8
Anexa 1’
Prospect
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Roclarin 500 mg, comprimate filmate
Claritromicină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-
Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1.
Ce este Roclarin 500 mg şi pentru ce se utilizează
2.
Înainte să utilizaţi Roclarin 500 mg
3.
Cum să utilizaţi Roclarin 500 mg
4.
Reacţii adverse posibile
5.
Cum se păstrează Roclarin 500 mg
6.
Informaţii suplimentare
1.
CE ESTE ROCLARIN 500 mg ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Roclarin 500 mg aparţine unei grupe de antibiotice numite macrolide.
Roclarin 500 mg este indicat în tratamentul următoarelor infecţii determinate de microorganisme
sensibile:
- infecţii ale aparatului respirator inferior, cum sunt bronşita acută şi cronică, pneumonia;
- infecţii ale aparatului respirator superior, cum sunt sinuzita şi faringita;
- infecţii respiratorii dobândite în comunitate cu germenii patogeni respiratori obişnuiţi şi atipici;
- infecţii uşoare până la moderate ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii cu Helicobacter pylori la pacienţii cu ulcer duodenal, în asociere cu alte medicamente.
2. ÎNAINTE
SĂ UTILIZAŢI ROCLARIN 500 mg
Nu utilizaţi Roclarin 500 mg
-
dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la claritromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre
celelalte componente ale Roclarin 500 mg;
-
dacă luaţi terfenadină, cisapridă, pimozidă sau astemizol; administrarea acestor medicamente
împreună cu claritromicina poate duce la dereglarea ritmului cardiac (aritmii);
-
în caz de tratament cu alcaloizi de secară cornută (dihidroergotamină, ergotamină).
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Roclarin 500 mg
-
în caz de afectare a funcţiilor hepatică şi renală, se recomandă scăderea dozelor;
- dacă utilizaţi claritromicină o perioadă mai lungă de timp sau o utilizaţi repetat, datorită riscului
de dezvoltare a bacteriilor rezistente sau al micozelor; dacă apar suprainfecţii, administrarea
claritromicinei trebuie întreruptă şi se va administra tratamentul adecvat;
1
- dacă în cursul tratamentului cu claritromicină sau imediat după încetarea acestuia suferiţi de
diaree severă, anunţaţi medicul care va lua în considerare posibilitatea apariţiei colitei
pseudomembranoase;
- datorită riscului de creştere a intervalului QT, claritromicina va fi utilizată cu prudenţă în cazul
pacienţilor cu boală coronariană, antecedente de aritmii ventriculare, cu interval QT prelungit
congenital sau dobândit, insuficienţă cardiacă severă, hipokaliemie necompensată şi/sau
hipomagnezemie, bradicardie (< 50 bătăi pe minut) sau când sunt administrate concomitent
medicamente cu efect de prelungire a intervalului QT.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Claritromicina este metabolizată în ficat şi poate inhiba acţiunea anumitor enzime (P 450) necesare în
metabolismul altor medicamente. Reducerea metabolismului acestor medicamente înseamnă creşterea
concentraţiilor plasmatice şi creşterea riscului apariţiei reacţiilor adverse importante.
De aceea, administrarea Roclarin 500 mg împreună cu terfenadină şi astemizol (antialergice), cisapridă
(un prokinetic), pimozidă (un neuroleptic) precum şi cu unele antimigrenoase (alcaloizii de secară
cornută) este contraindicată (vezi pct. “Nu utilizaţi Roclarin 500 mg”)
În cazul unor tratamente care nu pot fi întrerupte, medicul va stabili dozele şi va recomanda
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale următoarelor medicamente: cilostazol (medicament
antiplachetar), metilprednisolon (medicament corticosteroid), teofilină (utilizată pentru tratarea
problemelor respiratorii şi astmului bronşic sever), digoxină şi disopiramidă (utilizate pentru a regla
ritmul inimii), sedative (triazolam, midazolam, alprazolam), antiepileptice (carbamazepină, fenitoină,
valproat), ciclosporină şi tacrolimus (utilizate pentru tratamentul bolilor autoimune sau pentru
inhibarea sistemul imunitar după un transplant), vinblastină (utilizată în tratamentul cancerului)
precum şi medicamente antiinfecţioase (rifabutină şi itraconazol). S-a raportat intoxicaţie cu colchicină
(utilizată în gută) în cazul utilizării concomitente a acesteia cu claritromicină, mai ales la pacienţii
vârstnici, unii dintre aceştia având insuficienţă renală. La administrare concomitentă de Roclarin
500 mg şi anticolesterolemiante sau antilipemiante (lovastatină şi simvastatină), pot apărea dureri
musculare şi, în cazuri foarte rare, distrugerea muşchiului (rabdomioliză). De aceea, nu se recomandă
tratamentul concomitent.
La administrarea Roclarin 500 mg împreună cu anticoagulante (de exemplu warfarină), activitatea
acestora va creşte şi pot apărea sângerări. Se recomandă investigarea coagulării sanguine.
La administrarea Roclarin 500 mg împreună cu zidovudină, utilizată în tratamentul infecţiei SIDA,
absorbţia zidovudinei este redusă.
La administrarea Roclarin 500 mg împreună cu ritonavir (utilizat tot în tratamentul infecţiei SIDA),
cresc concentraţiile plasmatice ale claritromicinei, dar concentraţiile metabolitului său se reduc
considerabil.
.
Chiar dacă concentraţiile plasmatice de claritromicină şi omeprazol pot creşte în cazul administrării
concomitente, nu este necesară ajustarea dozelor celor două medicamente. La dozele recomandate, nu
s-au raportat interacţiuni semnificative clinic între claritromicină şi lansoprazol. Concentraţiile
plasmatice ale claritromicinei pot creşte şi în cazul administrării concomitente cu antiacide, compuşi
de aluminiu şi magneziu sau ranitidină; în acest caz nu este necesară ajustarea dozelor.
Utilizarea Roclarin 500 mg cu alimente şi băuturi
Roclarin 500 mg se poate administra indiferent de orarul meselor.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Siguranţa şi eficacitatea administrării Roclarin 500 mg în sarcină nu a fost stabilită, de aceea
medicamentul se poate administra numai în cazuri excepţionale, când beneficiul pentru mamă
depăşeşte riscul fetal.
2
În timpul tratamentului cu Roclarin 500 mg nu se recomandă alăptarea.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu există date disponibile privind efectul claritromicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie ţinut cont de posibila apariţie a unor reacţii adverse ca
ameţeli, vertij, confuzie şi dezorientare.
3. CUM
SĂ UTILIZAŢI ROCLARIN 500 mg
Utilizaţi întotdeauna Roclarin 500 mg exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dozele şi durata tratamentului depind de tipul infecţiei, locul infecţiei, vârsta pacientului şi răspunsul
la tratament.
Înghiţiţi comprimatele de Roclarin 500 mg întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de apă.
Pacienţi cu infecţii respiratorii, cutanate şi ale ţesuturilor moi
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală recomandată este de 250 mg claritromicină de 2 ori pe zi timp de 7 zile; în cazul
infecţiilor severe, doza poate fi crescută până la 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi timp de până la
14 zile.
În sinuzite acute, exacerbări ale bronşitelor cronice, pneumonii comunitare, doza uzuală este de
500 mg de două ori pe zi.
Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacienţilor şi va fi stabilită individual.
Durata uzuală a tratamentului este de 7 - 14 zile.
Tratamentul trebuie continuat cel puţin 2 zile după dispariţia oricărui simptom.
În infecţiile cu Streptococcus pyogenes (streptococ beta-haemolitic de grup A) durata tratamentului
trebuie să fie de cel puţin 10 zile.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Se recomandă utilizarea altor forme farmaceutice.
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori la pacienţii cu ulcer duodenal (adulţi)
Triplă terapie (7-14 zile): 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi în asociere cu lansoprazol 30 mg de 2
ori pe zi şi amoxicilină 1000 mg de 2 ori pe zi, timp de 7-14 zile.
Triplă terapie (7 zile): 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi în asociere cu lansoprazol 30 mg de 2 ori
pe zi şi metronidazol 400 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile.
Triplă terapie (7 zile): 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi în asociere cu omeprazol 40 mg o dată pe
zi şi amoxicilină 1000 mg de 2 ori pe zi sau metronidazol 400 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile.
Triplă terapie (10 zile): 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi în asociere cu amoxicilină 1000 mg de 2
ori pe zi şi omeprazol 20 mg o dată pe zi, timp de 10 zile.
Dublă terapie (14 zile): doza uzuală este de 500 mg claritromicină de 3 ori pe zi timp de 14 zile.
Claritromicina trebuie administrată în asociere cu omeprazol 40 mg pe cale orală o dată pe zi.
Vârstnici
Se recomandă utilizarea aceloraşi doze şi scheme terapeutice ca la adulţi.
3
Pacienţi cu insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară în mod obişnuit, cu excepţia pacienţilor cu afectare renală severă
(clearance-ul creatininei <30 ml/minut), situaţie în care doza zilnică totală trebuie redusă la jumătate,
respectiv 250 mg claritromicină o dată pe zi în infecţiile uşoare până la moderate sau 250 mg
claritromicină de 2 ori pe zi în infecţiile severe.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Roclarin 500 mg
Nu depăşiţi dozele recomandate de medic. Tratamentul cu doze mari pe perioade îndelungate conduce
la supradozaj. În caz de supradozaj, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau departamentului
de urgenţă a celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Roclarin 500 mg
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, administraţi-o cât puteţi mai repede. Totuşi, dacă se apropie ora pentru
doza următoare nu mai luaţi doza uitată şi asteptaţi momentul pentru următoarea doză. Nu luaţi o doză
dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Roclarin 500 mg
Urmaţi tratamentul conform indicaţiilor medicului. Dacă întrerupeţi tratamentul prea devreme, infecţia
poate reveni.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Roclarin 500 mg poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse sunt clasificate după următoarele frecvenţe:
Foarte frecvente:
care afectează mai mult de 1 pacient din 10
Frecvente: care
afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi
Mai puţin frecvente:
care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi
Rare: care
afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi
Foarte rare:
afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi
Cu frecvenţă necunoscută
care nu poate fi estimată din datele disponibile
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creşterea ureei în sânge.
Mai puţin frecvente: prelungirea timpului de protrombină, creşterea creatininei în sânge, alterarea
testelor funcţionale hepatice (creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice).
Foarte rare: hipoglicemia a fost observată, în special după administrarea concomitentă de antidiabetice
orale şi insulină.
Tulburări cardiace
Foarte rare: prelungirea intervalului QT, tahicardie ventriculară (bătăi cardiace anormal de rapide) şi
torsada vârfurilor (ritm cardiac accelerat care poate pune viaţa în pericol).
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: leucopenie (scăderea numărului de globule albe).
Foarte rare: trombocitopenie (scăderea numărului de plachete sanguine).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: durere de cap, alterarea mirosului.
Foarte rare: ameţeli, vertij (impresie subiectivă de rotire a corpului sau a mediului înconjurător,
însoţită de tulburări de echilibru), parestezie (senzaţie anormală de percepţie a excitaţiilor tactile,
4
dureroase, termice sau vibratorii), convulsii.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus (ţiuituri în urechi).
Foarte rare: pierderi reversibile ale auzului.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, diaree, vărsături, durere abdominală, dispepsie (digestie dificilă), stomatită şi glosită
(leziuni inflamatorii la nivelul gurii şi limbii), modificări reversibile de culoare ale dinţilor şi limbii,
tulburări ale simţului gustativ, cum este gust metalic sau amar.
Foarte rare: pancreatită. Colita pseudomembranoasă (inflamarea colonului cu diaree, uneori cu sânge
şi mucus şi dureri în partea inferioară a abdomenului) a fost raportată, foarte rar, în cazul
claritromicinei şi poate fi de intensitate moderată până la severă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: nefrită interstiţială (afectare renală cu urină sanguinolentă, febră şi dureri), insuficienţă
renală.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: sindrom Stevens-Johnson (afecţiune severă cu febră, apariţia de pete roşii pe piele, dureri
articulare şi/sau infecţii oculare) şi necroliză epidermică toxică.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: artralgii (dureri articulare), mialgii (dureri musculare).
Infectii şi infestări
Frecvente: candidoză orală.
Similar altor antibiotice, utilizarea prelungită poate determina selecţia tulpinilor rezistente.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice cum sunt urticaria şi erupţia trecătoare pe piele. Au fost raportate
şi cazuri de anafilaxie.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: disfuncţii hepatice, care sunt, de obicei, tranzitorii şi reversibile, hepatită şi
colestază cu sau fără icter (aspect galben al pielii şi al albului ochilor).
Foarte rare: insuficienţa hepatică letală a fost raportată, în special, la pacienţii cu tulburări hepatice
preexistente sau care utilizează alte medicamente hepatotoxice.
Tulburări psihice
Foarte rare: anxietate, insomnie, halucinaţii (impresii vizuale şi auditive ale unor lucruri inexistente),
psihoze, dezorientare, depersonalizare, coşmaruri şi confuzie.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5.
CUM SE PĂSTREAZĂ ROCLARIN 500 mg
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Roclarin 500 mg după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se
referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
5
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Roclarin 500 mg
- Substanţa activă este claritromicina. Un comprimat filmat conţine claritromicină 500 mg.
-
Celelalte componente sunt: nucleu-croscarmeloză sodică, amidon de porumb, copovidonă,
celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu şi film-alcool
polivinilic hidrolizat, dioxid de titan (E 171), macrogol 3350, talc, galben de chinolină lac de
aluminiu (E 104), oxid galben de fer (E 172).
Cum arată Roclarin 500 mg şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul
Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410, Iaşi, România
Telefon +40-0232-220040
Fax +40-0232-211020
Acest prospect a fost aprobat în Martie 2009
6
Informaţii privind etichetarea
Roclarin 500 mg, comprimate filmate
Claritromicină
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Roclarin 500 mg, comprimate filmate
Claritromicină
2. DECLARAREA
SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE
Un comprimat filmat conţine claritromicină 500 mg.
3. LISTA
EXCIPIENŢILOR
4. FORMA
FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL
Comprimat filmat
20 comprimate filmate
5. MODUL
ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE
PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
8. DATA
DE
EXPIRARE
EXP:
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
1
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
11. NUMELE
ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410, Iaşi, România
12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1486/2009/01
13. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie:
14. CLASIFICARE
GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală-P-RF.
15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE
Roclarin 500 mg
2
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1486/2009/01 Anexa 3
Informaţii privind etichetarea
Roclarin 500 mg, comprimate filmate
Claritromicină
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Roclarin 500 mg, comprimate filmate
Claritromicină
2. NUMELE
DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sigla {Antibiotice S.A.}
3. DATA
DE
EXPIRARE
EXP:
4. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie:
5. ALTE
INFORMAŢII
3