TALOSAN HCT 50 mg/12,5mg
TERAPIA S.A.
TERAPIA S.A.
50mg/12,5mg
Combinatii (losartanum+hydrochlorothiazidum)
Compr. film.
Cutie x 3 folii termosudate Al-PEJD x 10 compr. film.
3 ani
• Talosan hct 50 mg/12,5mg - (Cutie x 2 blist. PA-Al-PVC/Al x 14 compr. film.)
• Talosan hct 50 mg/12,5mg - (Cutie x 3 blist. PA-Al-PVC/Al x 10 compr. film.)
• Talosan hct 50 mg/12,5mg - (Cutie x 2 folii termosudate Al-PEJD x 14 compr. film.)
TERAPIA S.A.
50mg/12,5mg
Combinatii (losartanum+hydrochlorothiazidum)
Compr. film.
Cutie x 3 folii termosudate Al-PEJD x 10 compr. film.
3 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Talosan hct 50 mg/12,5mg - (Cutie x 3 folii termosudate Al-PEJD x 10 compr. film.)• Talosan hct 50 mg/12,5mg - (Cutie x 2 blist. PA-Al-PVC/Al x 14 compr. film.)
• Talosan hct 50 mg/12,5mg - (Cutie x 3 blist. PA-Al-PVC/Al x 10 compr. film.)
• Talosan hct 50 mg/12,5mg - (Cutie x 2 folii termosudate Al-PEJD x 14 compr. film.)
Alte produse de la TERAPIA S.A.
Midora 200 mg • Ceroxim 250mg/5ml • Adoxa 75 mg • Cifran • Lamotiran 200 mg • Sumatriptan terapia 100 mg • Siluton 10 mg • Sumatriptan terapia 50 mg •1376/2009/01-02-03-04
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Talosan HCT 50 mg/12,5 mg comprimate filmate
Talosan HCT 100 mg/25 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Talosan HCT 50 mg/12,5 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine losartan potasic 50 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg
Excipient: lactoză anhidră 112,500 mg
Talosan HCT 100 mg/25 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine losartan potasic 100 mg şi hidroclorotiazidă 25 mg
Excipient: lactoză anhidră 225,000 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Talosan HCT 50 mg/12,5 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, marcate cu ,,LH1” pe una din feţe.
Talosan HCT 100 mg/25 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, marcate cu ,,LH2” pe una din feţe.
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Talosan HCT este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la pacienţi a căror
tensiune arterială nu este controlată corespunzător cu losartan sau hidroclorotiazidă în monoterapie.
4.2 Doze
şi mod de administrare
Talosan HCT poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive.
Comprimatele de Talosan HCT trebuie înghiţite cu un pahar cu apă.
Talosan HCT poate fi administrat cu sau fără alimente.
Hipertensiune arterială
Losartanul şi hidroclorotiazida nu sunt destinate utilizării ca tratament iniţial, ci la pacienţi a căror
tensiune arterială nu este controlată corespunzător cu losartan potasic sau hidroclorotiazidă
administrate în monoterapie.
1
Este recomandată ajustarea dozei în ceea ce priveşte componentele individuale (losartan şi
hidroclorotiazidă).
Atunci când este permis din punct de vedere clinic, trecerea directă de la monoterapie la administrarea
combinaţiei fixe poate fi luată în considerare la pacienţi a căror tensiune arterială nu este controlată
corespunzător.
Doza uzuală de întreţinere a Talosan HCT este de un comprimat Talosan HCT 50 mg/12,5 mg
(losartan 50 mg/HCT 12,5 mg) o dată pe zi. Pentru pacienţii care nu răspund adecvat la Talosan HCT
50 mg/12,5 mg, doza poate fi crescută la un comprimat Talosan HCT 100 mg/25 mg
(losartan 100 mg/HCT 25 mg) o dată pe zi. Doza maximă este un comprimat Talosan HCT
100 mg/25 mg o dată pe zi. În general, efectul antihipertensiv este obţinut în trei până la patru
săptămâni de la iniţierea tratametului.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi hemodializaţi
La pacienţi cu insuficienţă renală moderată (adică clearance al creatininei 30-50 ml/min) nu este
necesară ajustarea dozei iniţiale. Comprimatele de losartan şi hidroclorotiazidă nu sunt recomandate
pentru pacienţii hemodializaţi. Comprimatele losartan/HCT nu trebuie administrate la pacienţi cu
insuficienţă renală severă (adică clearance al creatininei <30 ml/min) (vezi pct. 4.3).
Utilizarea la pacienţi cu depleţie a volumului intravascular
Depleţia volemică şi/sau sodică trebuie corectate înainte de administrarea comprimatelor de
losartan/HCT.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Administrarea losartan/HCT este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi
pct. 4.3).
Utilizarea la vârstnici
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Utilizarea la copii şi adolescenţi (< 18 ani)
Nu există experienţă la copii şi adolescenţi. De aceea, losartan/hidroclorotiazidă nu trebuie administrat
la copii şi adolescenţi.
4.3 Contraindicaţii
•
Hipersensibilitate la losartan, alte substanţe cu structură de sulfonamidă (cum este
hidroclorotiazida) sau la oricare dintre excipienţi.
•
Hipokaliemie sau hipercalcemie rezistente la tratament
•
Insuficienţă hepatică severă; Colestază şi afecţiuni biliare obstructive
•
Hiponatremie refractară
•
Hiperuricemie/gută simptomatice
•
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
•
Alăptare (vezi pct. 4.6)
•
Insuficienţă renală severă (de exemplu clearance al creatininei <30 ml/min)
•
Anurie
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Losartan
Edem angioneurotic
Pacienţii cu edem angioneurotic în antecedente (edem al feţei, buzelor, faringelui şi/sau limbii) trebuie
monitorizaţi cu atenţie (vezi pct. 4.8).
2
Hipotensiune arterială şi depleţie a volumului intravascular
Hipotensiunea arterială simptomatică, în special după prima doză, poate să apară la pacienţii cu
depleţie de volum şi/sau de sodiu, după tratament susţinut cu diuretice, dietă cu restricţie de sare,
diaree sau vărsături. Astfel de stări trebuie corectate înaintea administrării comprimatelor Talosan
HCT (vezi pct. 4.2 şi 4.3).
Dezechilibru electrolitic:
La pacienţii cu insuficienţă renală, cu sau fără diabet zaharat, dezechilibrele electrolitice se întâlnesc
frecvent şi trebuie corectate. De aceea, valorile concentraţiilor plasmatice ale potasiului precum şi
clearance-ul creatininei trebuie monitorizate cu atenţie; în special pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi
cu un clearance al creatininei între 30-50 ml/ min trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Nu este recomandată utilizarea concomitentă de diuretice care economisesc potasiu, suplimente de
potasiu şi substituenţi de sare alimentară care conţin potasiu (vezi pct. 4.5).
Insuficienţă hepatică
Talosan HCT trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de insuficienţă hepatică uşoară
până la moderată, pe baza datelor de farmacocinetică care demonstrează creşteri semnificative ale
concentraţiilor plasmatice ale losartanului la pacienţii cu ciroză hepatică. Nu există experienţă
terapeutică privind administrarea losartanului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. De aceea,
Talosan HCT este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 5.2).
Insuficienţă renală
Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron, au fost raportate modificări ale
funcţiei renale, inclusiv insuficienţă renală (în mod particular, la pacienţii a căror funcţie renală este
dependentă de sistemul renină-angiotensină-aldosteron, cum sunt cei cu insuficienţă cardiacă severă
sau disfuncţie renală preexistentă).
Similar altor medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, la pacienţii cu
stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic au fost raportate, de
asemenea, creşteri ale ureei sanguine şi creatininei serice; aceste modificări ale funcţiei renale pot fi
reversibile după întreruperea tratamentului. Losartan trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu
stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic.
Transplant renal
Nu există experienţă la pacienţii care au suferit recent un transplant renal.
Hiperaldosteronism primar
Pacienţii cu aldosteronism primar nu vor răspunde în general la medicamente antihipertensive care
acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, utilizarea comprimatelor Talosan
HCT nu este recomandată.
Boală coronariană şi boală cerebrovasculară:
Similar oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţi cu
afecţiune ischemică cardiovasculară şi cerebrovasculară poate duce la infarct miocardic acut sau
accident vascular cerebral.
Insuficienţă cardiacă:
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, există - similar altor
medicamente care acţionează asupra sistemul renină-angiotensină - un risc de hipotensiune arterială
severă şi insuficienţă renală (deseori acută).
Stenoză de valvă mitrală şi aortică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
Similar altor vasodilatatoare, se recomandă precauţie deosebită la pacienţii cu stenoză aortică sau
mitrală sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.
Diferenţe etnice
Cum s-a observat în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, losartanul şi ceilalţi
antagonişti ai angiotensinei sunt aparent mai puţin eficienţi în scăderea tensiunii arteriale la persoanele
3
de rasă neagră decât la persoanele de altă rasă, posibil datorită unei prevalenţe mai mari a valorilor
scăzute ale reninei în rândul populaţiei hipertensive de rasă neagră.
Sarcina
Tratamentul cu Talosan HCT nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. În afară de cazul în care continuarea
tratamentului cu losartan/HTC este considerată esenţială, la pacientele care intenţionează să devină
gravide acesta trebuie înlocuit cu tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă
stabilit pentru utilizarea în sarcină. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu Talosan HCT
trebuie întrerupt imediat şi, dacă este adecvat, trebuie început tratamentul alternativ (vezi pct. 4.3 şi
4.6).
Hidroclorotiazidă
Hipotensiune arterială şi dezechilibru hidroelectrolitic
Similar tuturor tratamentelor antihipertensive, la unii pacienţi poate să apară hipotensiune arterială
simptomatică. Pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie pentru depistarea semnelor clinice ale
dezechilibrului hidric sau electrolitic, de exemplu depleţie de volum, hiponatremie, alcaloză
hipocloremică, hipomagneziemie sau hipokaliemie, care pot să apară în timpul diareei intercurente sau
vărsăturilor. La aceşti pacienţi trebuie efectuate determinări periodice ale electroliţilor serici, la
intervale adecvate de timp. Pe vreme caniculară, la pacienţii cu edeme poate să apară hiponatremie
diluţională.
Efecte metabolice şi endocrine
Tratamentul cu tiazide poate modifica toleranţa la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozelor de
medicamente antidiabetice, inclusiv insulină (vezi pct. 4.5). În timpul tratamentului cu tiazide, diabetul
zaharat latent poate deveni manifest.
Tiazidele pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina creşterea uşoară şi intermitentă a
calciului seric. O hipercalcemie marcată poate fi indicatorul unui hiperparatiroidism latent.
Administrarea tiazidelor trebuie întreruptă înaintea efectuării testelor pentru funcţia paratiroidiană.
Tratamentul cu diuretice tiazidice poate fi asociat cu creşteri ale valorilor colesterolemiei şi
trigliceridemiei.
La unii pacienţi, tratamentul cu tiazide poate precipita hiperuricemia şi/sau guta. Deoarece losartanul
scade concentraţia acidului uric, combinaţia de losartan cu hidroclorotiazidă atenuează hiperuricemia
indusă de diuretic.
Insuficienţă hepatică
Tiazidele trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau boală hepatică
progresivă, deoarece aceasta poate determina colestază intrahepatică, iar modificări minore ale
echilibrului hidroelectrolitic pot precipita coma hepatică.
Talosan HCT este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 5.2).
Altele
La pacienţii cărora li se administrează tiazide, cu sau fără antecedente de alergie sau de astm bronşic,
pot apărea reacţii de hipersensibilitate. În urma administrării de tiazide au fost raportate exacerbări sau
activări ale lupusului eritematos sistemic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Losartan
S-a raportat că rifampicina şi fluconazolul reduc valorile metabolitului activ. Consecinţele clinice ale
acestor interacţiuni nu au fost evaluate.
Similar altor medicamente care blochează angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea
concomitentă cu diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamteren,
4
amilorid), suplimente de potasiu sau substituenţi de sare alimentară care conţin potasiu poate duce la
creşteri ale potasemiei. Administrarea concomitentă nu este recomandată.
Similar altor medicamente care modifică excreţia sodiului, excreţia litiului poate fi redusă. De aceea,
valorile litiului seric trebuie monitorizate cu atenţie în cazul în care sărurile de litiu sunt administrate
concomitent cu antagonişti ai receptorilor de angiotensină II.
În cazul în care antagoniştii de angiotensină II sunt administraţi simultan cu medicamente AINS (de
exemplu inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare) şi AINS
non-selective, efectul antihipertensiv poate fi atenuat. Utilizarea concomitentă de antagonişti ai
angiotensinei II sau diuretice şi AINS poate duce la creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale,
inclusiv posibilă insuficienţă renală acută, şi o creştere a potasemiei, în special la pacienţii cu
insuficienţă renală preexistentă. Combinaţia trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici.
Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după
începerea tratamentului concomitent, şi periodic după aceea.
La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă care sunt trataţi cu medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, administrarea concomitentă a
antagoniştilor receptorilor de angiotensină II poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei
renale. Aceste efecte sunt de obicei reversibile.
Alte substanţe care induc hipotensiune arterială cum sunt antidepresive triciclice, antipsihotice,
baclofen, amifostin: utilizarea concomitentă cu aceste medicamente care scad tensiunea arterială, ca
efect principal sau secundar, poate creşte riscul de hipotensiune arterială.
Hidroclorotiazidă
În cazul administrării concomitente, următoarele medicamente pot interacţiona cu diureticele tiazidice:
Alcool etilic, barbiturice, narcotice sau antidepresive:
Poate să apară potenţarea hipotensiunii arteriale ortostatice.
Medicamente antidiabetice (antidiabetice orale şi insulină):
Tratamentul cu o tiazidă poate influenţa toleranţa la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozei
medicamentului antidiabetic. Metformina trebuie utilizată cu precauţie datorită riscului de acidoză
lactică determinat de posibila insuficienţă renală asociată hidroclorotiazidei.
Alte medicamente antihipertensive
Efect aditiv.
Colestiramină şi răşini de colestipol:
Absorbţia hidroclorotiazidei este afectată în prezenţa răşinilor schimbătoare de anioni. Doze unice, fie
de colestiramină, fie de răşini de colestipol leagă hidroclorotiazida şi scad absorbţia acesteia din tractul
gastro-intestinal cu până la 85 şi, respectiv, 43 procente.
Corticosteroizi, ACTH
Depleţie accentuată de electroliţi, în particular hipokalemie.
Amine presoare (de exemplu, adrenalină)
Posibilă scădere a răspunsului la aminele presoare, dar nu suficientă pentru a împiedica utilizarea
acestora.
Miorelaxante ale musculaturii scheletice, antidepolarizante (de exemplu, tubocurarină)
Posibilă creştere a răspunsului la miorelaxant.
Litiu
Medicamentele diuretice scad clearance-ul renal al litiului şi cresc riscul de toxicitate a litiului; nu se
recomandă administrarea concomitentă.
5
Medicamente utilizate în tratamentul gutei (probenecid, sulfinpirazonă şi alopurinol)
Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor uricozurice deoarece hidroclorotiazida poate creşte
concentraţia serică a acidului uric. Poate fi necesară creşterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă.
Administrarea concomitentă a unei tiazide poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la
alopurinol.
Medicamente anticolinergice (de exemplu, atropină, biperidină)
Creştere a biodisponibilităţii la diuretice de tip tiazidic prin scăderea motilităţii gastro-intestinale şi a
vitezei de golire a stomacului.
Medicamente citotoxice (de exemplu, ciclofosfamidă, metotrexat)
Tiazidele pot reduce excreţia renală a medicamentelor citotoxice şi pot potenţa efectele mielosupresive
ale acestora.
Salicilaţi
În cazul dozelor crescute de salicilaţi, hidroclorotiazida poate accentua efectul toxic al salicilaţilor
asupra sistemului nervos central.
Metildopa
La administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă şi metildopa au fost raportate cazuri izolate de
anemie hemolitică.
Ciclosporină
Tratamentul concomitent cu ciclosporină poate creşte riscul de hiperuricemie şi complicaţii de tip
gutos.
Glicozide digitalice
Hipokalemia sau hipomagneziemia induse de tiazidă pot favoriza declanşarea aritmiilor cardiace
induse de digitalice.
Medicamente a căror acţiune este influenţată de dezechilibrul potasemiei
Este recomandată monitorizarea periodică a potasemiei şi efectuarea ECG în cazul administrării
losartan/hidroclorotiazidă concomitent cu medicamente a căror acţiune este influenţată de
dezechilibrul potasemiei (de exemplu, glicozide digitalice şi antiaritmice) şi concomitent cu
următoarele medicamente (inclusiv unele antiaritmice) care induc torsada vârfurilor (tahicardie
ventriculară), hipokaliemia fiind un factor predispozant al torsadei vârfurilor (tahicardie ventriculară):
•
Antiaritmice clasa Ia (de exemplu chinidină, hidrochinidină, disopiramidă).
•
Antiaritmice clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă).
•
Unele antipsihotice (de exemplu tioridazină, clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină,
ciamemazină, sulpiridă, sultopridă, amisulpridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol).
•
Altele (de exemplu bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, terfenadină, vincamină i.v.).
Săruri de calciu
Diureticele tiazidice pot creşte concentraţia calciului seric datorită excreţiei scăzute a acestuia. Dacă
trebuie prescrise suplimente de calciu, trebuie monitorizată calcemia, iar doza de calciu trebuie
ajustată corespunzător.
Interacţiuni cu testele de laborator
Datorită efectelor lor asupra metabolizării calciului, tiazidele pot modifica rezultatele testelor pentru
funcţia paratiroidiană (vezi pct. 4.4).
Carbamazepină
Risc de hiponatremie simptomatică. Este necesară monitorizarea clinică şi biologică.
6
Substanţe de contrast iodate
În cazul deshidratării induse de diuretice, apare un risc crescut de insuficienţă renală acută, în special
la administrarea dozelor mari de substanţe iodate.
Pacienţii trebuie rehidrataţi înainte de administrare.
Amfotericină B (parenteral), corticosteroizi, ACTH sau laxative
Hidroclorotiazida poate accentua dezechilibrul electrolitic, în special hipokaliemia.
4.6 Sarcina
şi alăptarea
Sarcina
Nu este recomandată utilizarea Talosan HCT în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4).
Utilizarea Talosan HCT este contraindicată în timpul trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină (vezi
pct. 4.3 şi 4.4).
Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la inhibitori de ECA în
timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea o uşoară creştere a
riscului nu poate fi exclusă. Deşi nu există date epidemiologice controlate cu privire la riscul
administrării de inhibitori ai receptorilor angiotensinei II (antagonişti ai receptorilor de angiotensină
II), pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu excepţia cazului în care
continuarea tratamentului cu blocante ale receptorilor de angiotensină (BRA) este considerată
esenţială, la pacientele care intenţionează să devină gravide se recomandă înlocuirea tratamentului
hipertensiv cu medicamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru
utilizarea în sarcină. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu Talosan HCT trebuie întrerupt
imediat şi, dacă este adecvat, trebuie început tratamentul alternativ.
Se cunoaşte faptul că expunerea la tratamentul cu Talosan HCT în timpul trimestrelor al doilea şi al
treilea de sarcină induce fetotoxicitate la om (funcţie renală scăzută, oligohidramnios, întârzierea
osificării craniene) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie)
(vezi şi pct. 5.3 „Date preclinice de siguranţă”).
Dacă expunerea la Talosan HCT a avut loc din trimestrul al doilea de sarcină, se recomandă
verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului.
Copiii ai căror mame au utilizat Talosan HCT trebuie observaţi cu atenţie în ceea ce priveşte apariţia
hipotensiunii arteriale (vezi şi pct. 4.3 şi 4.4).
Hidroclorotiazida poate reduce atât volumul plasmatic cât şi fluxul sanguin uteroplacentar. Tiazidele
traversează bariera feto-placentară şi se regăsesc în sângele din cordonul ombilical. Acestea pot
determina dezechilibre electrolitice fetale şi posibil alte reacţii care au fost observate la adulţi. Au fost
raportate cazuri de trombocitopenie neonatală şi de icter fetal sau neonatal în urma tratamentului cu
tiazide administrat mamelor.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă losartanul este excretat în laptele uman. Cu toate acestea losartanul este excretat
în laptele femelelor de şobolan care alăptează. Tiazidele apar în laptele uman şi pot determina
inhibarea secreţiei lactate. Datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor adverse la sugar, Talosan HCT este
contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, în cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie să se ia în
considerare că, în timpul administrării tratamentului antihipertensiv, în special la iniţierea
tratamentului sau la creşterea dozei, pot să apară, ocazional, ameţeli sau somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse de mai jos sunt enumerate corespunzător clasificării pe aparate, sisteme şi organe şi
în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie:
7
Foarte frecvente:
≥ 1/10
Frecvente: ≥ 1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente:
≥ 1/1000 şi ≤ 1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000
Foarte rare:
≤ 1/10000
Cu frecvenţă necunoscută: ≤ 1/10000 (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În studiile clinice efectuate cu losartan potasic şi hidroclorotiazidă nu s-au observat reacţii adverse
specific datorate acestei combinaţii. Reacţiile adverse s-au limitat la acelea care au fost raportate
anterior cu losartan potasic şi/sau hidroclorotiazidă.
În studiile clinice controlate efectuate pentru hipertensiune arterială esenţială, senzaţia de ameţeală a
fost singura reacţie adversă raportată ca fiind asociată administrării medicamentului şi care a apărut cu
o incidenţă mai mare decât la placebo la 1% sau mai mulţi pacienţi trataţi cu losartan potasic şi
hidroclorotiazidă.
Alături de acestea, după introducerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate reacţii adverse
suplimentare, după cum urmează:
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită
Investigaţii diagnostice
Rare: hiperkaliemie, creşterea valorii ALT
Reacţiile adverse suplimentare care au fost observate cu una dintre componentele individuale şi care
pot reprezenta reacţii adverse potenţiale în cazul administrării losartan potasic/hidroclorotiazidă sunt
următoarele:
Losartan
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: anemie, purpură Henoch-Schönlein, echimoze, hemoliză
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii anafilactice, edem angioneurotic, urticarie
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: anorexie, gută
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie
Mai puţin frecvente: anxietate, boală anxioasă, atac de panică, confuzie, depresie, vise neobişnuite,
tulburări de somn, somnolenţă, tulburări de memorie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeli
Mai puţin frecvente: nervozitate, parestezii, neuropatie periferică, tremor, migrenă, sincopă
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: vedere înceţoşată, senzaţie de arsură/înţepătură oculară, conjunctivită, scăderea
acuităţii vizuale
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij, tinitus
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, durere retrosternală,
angină pectorală, bloc atrio-ventricular de gradul II, accident vascular cerebral, infarct miocardic acut,
8
palpitaţii, aritmii (fibrilaţie atrială, bradicardie sinusală, tahicardie, tahicardie ventriculară, fibrilaţie
ventriculară)
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: vasculită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse, infecţie la nivelul căilor respiratorii superioare, congestie nazală, sinuzită, afectarea
sinusurilor
Mai puţin frecvente: disconfort faringeal, faringită, laringită, dispnee, bronşită, epistaxis, rinită,
congestie respiratorie
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: dureri abdominale, greaţă, diaree, dispepsie
Mai puţin frecvente: constipaţie, durere dentară, xerostomie, meteorism, gastrită, vărsături
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări ale funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: alopecie, dermatită, xerodermie, eritem, hiperemie cutanată tranzitorie,
fotosensibilitate, prurit, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, transpiraţii
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: crampe musculare, dorsalgii, dureri ale membrelor inferioare, mialgie
Mai puţin frecvente: dureri ale braţelor, tumefiere articulară, dureri ale genunchiului, dureri
musculo-scheletice, dureri ale umărului, rigiditate, artralgii, artrită, coxalgie, fibromialgie, slăbiciune
musculară
Tulburări renale şi urinare
Mai puţin frecvente: nicturie, polakiurie, infecţii ale tractului urinar
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: scăderea libidoului, impotenţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie, fatigabilitate, durere toracică
Mai puţin frecvente: edem facial, febră
Investigaţii diagnostice
Frecvente: hiperkaliemie, reduceri uşoare ale valorilor hematocritului şi hemoglobinei
Mai puţin frecvente: creşteri uşoare ale valorilor serice de uree şi creatinină
Foarte rare: creşteri ale valorilor enzimelor hepatice şi bilirubinemiei.
Hidroclorotiazidă
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică, leucopenie, purpură,
trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţie anafilactică
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: anorexie, hiperglicemie, hiperuricemie, hipokaliemie, hiponatremie
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: insomnie
9
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: vedere înceţoşată tranzitorie, xantopsie
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: angeită necrozantă (vasculită, vasculită cutanată)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: detresă respiratorie inclusiv pneumonită şi edem pulmonar
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: sialoadenită, spasme, iritaţie gastrică, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: icter (colestază intrahepatică), pancreatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: fotosensibilitate, urticarie, necroliză epidermică toxică
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: crampe musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: glicozurie, nefrită interstiţială, disfuncţie renală, insuficienţă renală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: febră, ameţeli
4.9 Supradozaj
Nu sunt disponibile informaţii specifice privind tratamentul supradozajului cu Talosan HCT.
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere. Tratamentul cu Talosan HCT trebuie întrerupt, iar
pacientul trebuie supravegheat cu atenţie. Măsurile sugerate includ inducerea vărsăturilor dacă ingestia
este recentă, precum şi corectarea deshidratării, dezechilibrului electrolitic, comei hepatice şi
hipotensiunii arteriale prin procedurile stabilite.
Losartan
Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om. Cele mai probabile manifestări ale
supradozajului ar fi hipotensiunea arterială şi tahicardia; bradicardia ar putea fi prezentă prin stimulare
parasimpatică (vagală). În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale simptomatice, trebuie instituit
tratament de susţinere.
Nici losartanul şi nici metabolitul său activ nu pot fi eliminaţi prin hemodializă.
Hidroclorotiazidă
Semnele şi simptomele cel mai frecvent observate sunt cele datorate depleţiei electrolitice
(hipokaliemie, hipocloremie, hiponatremie) şi deshidratării rezultate prin diureză excesivă. Dacă s-au
administrat şi digitalice, hipokaliemia poate accentua aritmiile cardiace.
Nu a fost stabilit gradul în care hidroclorotiazida este eliminată prin hemodializă.
10
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti de angiotensină II şi diuretice, codul ATC: C09DA01
Losartan-Hidroclorotiazidă
Componentele Talosan HCT s-au dovedit a avea un efect aditiv în ceea ce priveşte scăderea tensiunii
arteriale, reducând tensiunea arterială într-o măsură mai mare decât fiecare componentă utilizată în
monoterapie. Acest efect este considerat a fi rezultatul acţiunii complementare a ambelor componente.
Mai mult, ca rezultat al efectului său diuretic, hidroclorotiazida creşte activitatea reninei plasmatice,
creşte secreţia de aldosteron, scade potasemia şi creşte concentraţiile de angiotensină II. Administrarea
de losartan blochează toate acţiunile relevante fiziologic ale angiotensinei II, iar prin inhibarea
aldosteronului poate tinde să atenueze pierderea de potasiu asociată diureticului.
S-a demonstrat că losartanul are un efect uricozuric uşor şi tranzitor. S-a observat că hidroclorotiazida
determină creşteri modeste ale acidului uric; asocierea de losartan şi hidroclorotiazidă tinde să
atenueze hiperuricemia indusă de diuretic.
Efectul antihipertensiv al Talosan HCT se menţine pentru o perioadă de 24 ore. În studii clinice cu
durata de cel puţin un an, efectul antihipertensiv s-a menţinut prin administrarea de tratament
continuu. În profida scăderii semnificative a tensiunii arteriale, administrarea Talosan HCT nu a avut
efect semnificativ clinic asupra frecvenţei cardiace. În studii clinice, după 12 săptămâni de tratament
cu losartan 50 mg/hidroclorotiazidă 12,5 mg tensiunea arterială diastolică în poziţia şezândă înaintea
administrării dozei următoare a fost redusă în medie cu până la 13,2 mmHg.
Talosan HCT este eficace în reducerea tensiunii arteriale la pacienţi bărbaţi şi femei, negri şi din alte
rase, tineri (<65 ani) şi vârstnici (≥65 ani) şi este eficace pentru toate stadiile de hipertensiune
arterială.
Losartan
Losartanul este un antagonist oral al receptorilor de angiotensină II (tip AT1), obţinut prin sinteză.
Angiotensina II, un puternic vasoconstrictor, este principalul hormon activ al sistemului
renină-angiotensină şi un determinant important al fiziopatologiei hipertensiunii arteriale.
Angiotensina II se leagă de receptorul AT1 care se găseşte în multe ţesuturi (de exemplu, musculatura
netedă vasculară, glanda suprarenală, rinichi şi inimă) şi exercită câteva acţiuni biologice importante,
inclusiv vasoconstricţia şi eliberarea de aldosteron. De asemenea, angiotensina II stimulează
proliferarea celulelor musculare netede.
Losartanul blochează în mod selectiv receptorul AT1. Losartanul şi metabolitul său activ farmacologic,
acidul carboxilic E-3174, blochează in vitro şi in vivo toate acţiunile angiotensinei II relevante din
punct de vedere fiziologic, indiferent de sursă sau de calea de sinteză.
Losartanul nu prezintă un efect agonist şi nici nu blochează alţi receptori hormonali sau canale ionice
importante pentru reglarea cardiovasculară. Mai mult decât atât, losartanul nu inhibă ECA
(kininaza II), enzima care degradează bradikinina. În consecinţă, nu se înregistrează potenţarea
reacţiilor adverse mediate de bradikinină.
În timpul administrării de losartan, suprimarea feedback-ului negativ al angiotensinei II asupra
secreţiei de renină, duce la creşterea activităţii reninei plasmatice (ARP). Creşterea ARP conduce la
creşterea concentraţiilor angiotensinei II în plasmă. Chiar în condiţiile acestor creşteri, activitatea
antihipertensivă şi scăderea concentraţiei plasmatice de aldosteron sunt menţinute, indicând blocarea
eficace a receptorului angiotensinei II. După întreruperea administrării de losartan, valorile ARP şi
angiotensinei II au scăzut în trei zile până la valorile iniţiale.
11
Atât losartanul cât şi principalul său metabolit activ prezintă o afinitate mult mai mare pentru
receptorul AT1 decât pentru receptorul AT2. Metabolitul activ este de 10 până la 40 ori mai activ decât
losartanul în funcţie de greutate.
Într-un studiu proiectat specific pentru a evalua incidenţa tusei la pacienţii trataţi cu losartan
comparativ cu pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, incidenţa tusei raportată de către pacienţii cărora li
s-a administrat losartan sau hidroclorotiazidă a fost similară şi a fost semnificativ mai mică decât la
pacienţii trataţi cu un inhibitor al ECA. În plus, într-o analiză globală a 16 studii clinice de tip dublu
orb efectuate la 4131 pacienţi, incidenţa tusei raportată în mod spontan la pacienţii trataţi cu losartan a
fost similară (3,1%) cu cea raportată la pacienţii trataţi cu placebo (2,6%) sau hidroclorotiazidă
(4,1%), în timp ce incidenţa pentru inhibitorii ECA a fost 8,8%.
La pacienţii hipertensivi nediabetici, cu proteinurie, administrarea de losartan potasic reduce în mod
semnificativ proteinuria, excreţia fracţionată de albumină şi IgG. Losartanul menţine rata filtrării
glomerulare şi reduce fracţia filtrată. În general, losartanul determină o scădere a valorilor acidului
uric seric (de obicei <0,4 mg/dl) care se menţine în timpul tratamentului cronic.
Losartanul nu are niciun efect asupra reflexelor autonome şi niciun efect susţinut asupra concentraţiei
plasmatice a norepinefrinei.
La pacienţii cu insuficienţă ventriculară stângă, dozele de 25 mg şi 50 mg losartan au determinat
efecte hemodinamice şi neurohormonale pozitive, caracterizate printr-o creştere a indexului cardiac şi
scăderea rezistenţei în capilarele pulmonare, rezistenţei vasculare sistemice, tensiunii arteriale
sistemice medii şi frecvenţei cardiace şi printr-o scădere a concentraţiilor circulante de aldosteron şi,
respectiv de noradrenalină. La aceşti pacienţi cu insuficienţă cardiacă, apariţia hipotensiunii arteriale a
fost dependentă de doză.
Studii clinice la pacienţi cu hipertensiune arterială
În studii clinice controlate, administrarea losartanului o dată pe zi la pacienţi cu hipertensiune arterială
esenţială uşoară până la moderată a determinat scăderi semnificative statistic ale tensiunii arteriale
sistolice şi diastolice. Măsurarea tensiunii arteriale la 24 ore după administrarea dozei, comparativ cu
5-6 ore după administrarea dozei a demonstrat scăderea tensiunii arteriale pe o perioadă de 24 ore;
ritmul natural diurn a fost păstrat. Scăderea tensiunii arteriale la sfârşitul perioadei dinaintea
următoarei doze a fost 70-80% din efectul observat la 5-6 ore după administrarea dozei.
Întreruperea tratamentului cu losartan la pacienţii hipertensivi nu a determinat o creştere brutală a
tensiunii arteriale (rebound). În pofida scăderii semnificative a tensiunii arteriale, administrarea de
losartan nu a avut efect semnificativ clinic asupra frecvenţei cardiace.
Eficacitatea losartanului este similară la bărbaţi şi femei, şi la pacienţii hipertensivi mai tineri (cu
vârsta sub 65 ani) şi cei vârstnici.
Studiul LIFE
Studiul LIFE (Losartan Intervention For Endpoint Reduction in Hypertension) a fost un studiu clinic
randomizat, triplu-orb, cu comparator activ, efectuat la 9193 pacienţi hipertensivi cu vârsta cuprinsă
între 55 şi 80 ani, cu hipertrofie ventriculară stângă documentată ECG. Pacienţii au fost randomizaţi
pentru a li se administra o dată pe zi losartan 50 mg sau atenolol 50 mg. În cazul în care tensiunea
arterială propusă (<140/90 mm Hg) nu a fost atinsă, iniţial s-a adăugat la tratament hidroclorotiazidă
(12,5 mg) şi, dacă a fost necesar, s-a crescut ulterior doza de losartan sau atenolol la 100 mg o dată pe
zi. Dacă a fost necesar pentru atingerea tensiunii arterială ţintă, au fost adăugate alte antihipertensive,
cu excepţia inhibitorilor ECA, antagoniştilor angiotensinei II sau beta-blocantelor ,.
Durata medie a perioadei de urmărire a fost 4,8 ani.
12
Criteriul principal final de evaluare a fost compus din morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară,
măsurat fiind printr-o reducere a incidenţei combinate a decesului de cauză cardiovasculară,
accidentului vascular cerebral şi infarctului miocardic. Tensiunea arterială a fost scăzută în mod
semnificativ la valori similare în cele două grupuri. Pentru pacienţii la care critetriul principal final de
evaluare compus a fost atins, tratamentul cu losartan a determinat o reducere a riscului cu 13%
(p=0,021, interval de încredere 95% 0,77-0,98) comparativ cu atenololul. Aceasta a fost atribuită în
principal unei reduceri a incidenţei accidentului vascular cerebral. Tratamentul cu losartan a redus
riscul de accident vascular cerebral cu 25% comparativ cu atenololul (p=0,001, interval de încredere
95% 0,63-0,89). Ratele pentru decesul de cauză cardiovasculară şi pentru infarctul miocardic nu au
prezentat diferenţe semnificative între grupurile de tratament.
Hidroclorotiazidă
Hidroclorotiazida este un diuretic din clasa tiazide. Mecanismul efectului antihipertensiv al
diureticelor tiazidice nu este complet cunoscut. Tiazidele acţionează asupra mecanismului renal
tubular de reabsorbţie electrolitică crescând în mod direct excreţia sodiului şi clorului în cantităţi
aproximativ echivalente. Acţiunea diuretică a hidroclorotizidei reduce volumul plasmatic, creşte
activitatea reninei plasmatice şi creşte secreţia de aldosteron, având drept consecinţă creşteri ale
potasiului urinar şi pierderi de bicarbonat, şi scăderi ale potasiul seric. Legătura renină-aldosteron este
mediată de angiotensina II şi, de aceea, administrarea în asociere a unui antagonist al receptorilor de
angiotensină II tinde să anuleze pierderile de potasiu asociate administrării de diuretice tiazidice.
După administrarea orală, diureza se instalează în 2 ore, cu efect maximal la aproximativ 4 ore şi
durează aproximativ 6 până la 12 ore, efectul antihipertensiv persistând până la 24 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Losartan
După administrarea orală, losartanul este bine absorbit şi este metabolizat la primul pasaj, formând un
metabolit activ, acidul carboxilic şi alţi metaboliţi inactivi. Biodisponibilitatea sistemică a
comprimatelor de losartan este de aproximativ 33%. Media concentraţiilor plasmatice maxime ale
losartanului şi ale metabolitului său activ este atinsă la 1 oră şi, respectiv, la 3-4 ore. Atunci când
medicamentul a fost administrat cu o masă standard, nu s-a observat un efect clinic semnificativ
asupra profilului concentraţiilor plasmatice ale losartanului.
Distribuţia
Losartan
Atât losartanul cât şi metabolitul său activ se legă ≥ 99% de proteinele plasmatice, în special de
albumine. Volumul de distribuţie al losartanului este de 34 l. Studii efectuate la şobolan au arătat că
losartanul traversează foarte puţin, chiar deloc, bariera hematoencefalică.
Hidroclorotiazida
Hidroclorotiazida traversează bariera fetoplacentară dar nu şi pe cea hematoencefalică şi este excretată
în lapte.
Metabolizarea
Losartan
Aproximativ 14% dintr-o doză de losartan administrată intravenos sau oral este transformată în
metabolitul său activ. După administrarea orală sau intravenoasă de losartan potasic marcat radioactiv
cu 14C, radioactivitatea plasmatică circulantă este atribuită losartanului şi metabolitului său activ. La
aproximativ 1% dintre subiecţii studiaţi s-a observat o conversie minimă a losartanului în metabolitul
său activ.
13
În afară de metabolitul activ se formează şi metaboliţi inactivi, incluzând doi metaboliţi principali
formaţi prin hidroxilarea lanţului lateral butilic şi un metabolit secundar, un glucuronoconjugat de
N-2 tetrazol.
Eliminarea
Losartan
Clearance-ul plasmatic al losartanului şi al metabolitului său activ este de aproximativ 600 ml/min şi,
respectiv de 50 ml/min. Clearance-ul renal al losartanului şi al metabolitului său activ este de
aproximativ 74 ml/min şi, respectiv de 26 ml/min. Când losartanul este administrat pe cale orală,
aproximativ 4% din doză este excretată nemodificată prin urină şi aproximativ 6% din doză este
excretată prin urină sub formă de metabolit activ. Farmacocinetica losartanului şi a metabolitului său
activ evoluează liniar la doze orale de losartan potasic de până la 200 mg.
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice ale losartanului şi ale metabolitului său activ scad
poliexponenţial cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 2 ore şi,
respectiv, 6-9 ore. În timpul administrării o dată pe zi a 100 mg, nici losartanul şi nici metabolitul său
activ nu se acumulează semnificativ în plasmă.
La eliminarea losartanului şi a metaboliţilor săi contribuie atât excreţia biliară cât şi cea urinară. După
administrarea la om a unei doze orale de losartan marcat radioactiv 14C, aproximativ 35% din
radioactivitate este regăsită în urină şi 58% în fecale.
Hidroclorotiazidă
Hidroclorotiazida nu este metabolizată dar este eliminată rapid prin rinichi. Atunci când concentraţiile
plasmatice au fost urmărite pe o perioadă de cel puţin 24 ore, s-a observat că timpul de înjumătăţire
plasmatică variază între 5,6 şi 14,8 ore. Cel puţin 61% din doza orală se elimină nemodificată după
24 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Losartan-Hidroclorotiazidă
La pacienţii hipertensivi vârstnici, concentraţiile plasmatice ale losartanului şi ale metabolitului său
activ şi absorbţia hidroclorotiazidei nu sunt diferite în mod semnificativ faţă de cele ale pacienţilor
hipertensivi tineri.
Losartan
După administrarea orală la pacienţi cu ciroză hepatică alcoolică uşoară până la moderată,
concentraţiile plasmatice ale losartanului şi ale metabolitului său activ au fost de 5 ori, respectiv
1,7 ori mai mari decât cele observate la bărbaţi voluntari tineri.
Nici losartanul şi nici metabolitul său activ nu pot fi eliminaţi prin hemodializă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind genotoxicitatea şi carcinogenitatea. Toxicitatea potenţială a combinaţiei
losartan/hidroclorotiazidă după administrarea orală a fost evaluată în studii de toxicitate cronică cu
durata de până la şase luni, efectuate la şobolan şi câine, iar modificările observate în cadrul studiilor
efectuate cu această asociere au fost determinate în principal de componenta losartan. Administrarea
combinaţiei losartan/hidroclorotiazidă a determinat o scădere a parametrilor seriei eritrocitare
(eritrocite, hemoglobină, hematocrit), o creştere a valorii N-ureei serice, o scădere a greutăţii inimii
(fără o corelaţie histologică) şi modificări gastro-intestinale (leziuni ale membranei mucoase, ulceraţii,
eroziuni, hemoragii). Nu au existat dovezi de teratogenitate la şobolani sau iepuri trataţi cu asocierea
losartan/hidroclorotiazidă. Atunci când femelele au fost tratate înainte de şi în tot cursul perioadei de
gestaţie, a fost observată toxicitate fetală la şobolani, evidenţiată printr-o creştere uşoară a incidenţei
coastelor supranumerare la generaţia F1. Aşa cum s-a observat în studii efectuate cu losartan în
14
monoterapie, reacţiile adverse fetale şi neonatale, incluzând toxicitate renală şi deces fetal, au apărut
atunci când femelele gestante de şobolan au fost tratate cu asocierea losartan/hidroclorotiazidă în faza
tardivă a perioadei de gestaţie şi/sau în timpul alăptării.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista
excipienţilor
Excipienţi intragranulari
Celuloză microcristalină
Lactoză anhidră
Amidon pregelatinizat
Stearat de magneziu
Excipienţi extragranulari
Celuloză microcristalină
Amidon pregelatinizat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Stearat de magneziu
Film
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Lecitină
Galben de chinolină
Guma xanthan
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PA-Al-PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 folii termosudate din Al-PEJD a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 3 folii termosudate din Al-PEJD a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Terapia S.A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
15
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1375/2009/01-02-03-04
1376/2009/01-02-03-04
9.
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Ianuarie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2009
16
Document Outline
1376/2009/01-02-03-04 Prospect
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
TALOSAN HCT 50 mg/12,5 mg comprimate filmate
TALOSAN HCT 100 mg/25 mg comprimate filmate
Losartan potasic/Hidroclorotiazidă
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-
Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devin gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1.
Ce este Talosan HCT şi pentru ce se utilizează
2.
Înainte să utilizaţi Talosan HCT
3.
Cum să utilizaţi Talosan HCT
4.
Reacţii adverse posibile
5.
Cum se păstrează Talosan HCT
6.
Informaţii suplimentare
1.
CE ESTE TALOSAN HCT ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Talosan HCT este o combinaţie între un antagonist al receptorilor de angiotensină II (losartan) şi un
diuretic (hidroclorotiazidă).
Talosan HCT este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale (presiune sanguină
crescută)
2. ÎNAINTE
SĂ UTILIZAŢI TALOSAN HCT
Nu utilizaţi Talosan HCT
•
dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la losartan, hidroclorotiazidă sau la oricare dintre celelalte
componente ale acestui medicament
•
dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la alte substanţe derivate de sulfonamidă (de exemplu alte
tiazide, unele medicamente antibacteriene cum este co-trimoxazol, întrebaţi medicul
dumneavoastră în cazul în care nu sunteţi sigur)
•
dacă sunteţi, consideraţi că aţi putea fi sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă (vezi şi „Sarcina şi
alăptarea”)
•
dacă alăptaţi
•
dacă aveţi afectare severă a funcţiei hepatice
•
dacă aveţi afectare severă a funcţiei renale sau rinichii dumneavoastră nu produc deloc urină
•
dacă aveţi valori scăzute ale potasiului, valori scăzute ale sodiului sau valori crescute ale
calciului care nu pot fi corectate prin tratament
•
dacă suferiţi de gută
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Talosan HCT
•
dacă aţi avut în trecut edem al feţei, buzelor, gâtului sau limbii
1
•
dacă utilizaţi diuretice (medicamente care cresc diureza)
•
dacă urmaţi o dietă cu restricţie de sare
•
dacă aveţi sau aţi avut vărsături şi/sau diaree severe
•
dacă aveţi insuficienţă cardiacă
•
dacă arterele de la nivelul rinichilor sunt îngustate (stenoză de arteră renală) sau aveţi un singur
rinichi funcţional, sau aţi suferit recent un transplant renal
•
dacă aveţi îngustarea arterelor (ateroscleroză), angină pectorală (durere în piept datorită funcţiei
cardiace deficitare)
•
dacă aveţi „stenoză de valvă aortică sau mitrală” (îngustarea valvelor inimii) sau
„cardiomiopatie hipertrofică” (o boală care determină îngroşarea musculaturii inimii)
•
dacă aveţi diabet zaharat
•
dacă aţi prezentat gută
•
dacă aveţi sau aţi avut o afecţiune alergică, astm bronşic sau o afecţiune care determină dureri
articulare, erupţii trecătoare pe piele şi febră (lupus eritematos sistemic)
•
dacă aveţi valori crescute ale calciului sau valori scăzute ale potasiului sau urmaţi o dietă cu
restricţie de potasiu
•
dacă urmează să fiţi supus unei anestezii (chiar şi cea de la stomatologie) sau înainte de
intervenţia chirurgicală, sau dacă trebuie să efectuaţi teste pentru verificarea funcţiei
paratiroidiene, trebuie să spuneţi medicului sau personalului medical despre faptul că utilizaţi
comprimate de losartan potasic şi hidroclorotiazidă
•
dacă suferiţi de hiperaldosteronism primar (un sindrom asociat cu secreţie crescută a
hormonului aldosteron de către glanda suprarenală, determinat de o anomalie în interiorul
glandei).
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Medicamentele diuretice, cum este hidroclorotiazida conţinută în Talosan HCT, pot interacţiona cu
alte medicamente. Medicamentele conţinând litiu nu trebuie luate în asociere cu Talosan HCT fără o
supraveghere atentă din partea medicului dumneavoastră. Pot fi necesare precauţii speciale (de
exemplu analize de sânge) dacă utilizaţi suplimente de potasiu, substituenţi de sare conţinând potasiu
sau medicamente care economisesc potasiul, alte diuretice („medicamente care cresc diureza”), unele
laxative, medicamente pentru tratamentul gutei, medicamente care controlează ritmul cardiac sau
medicamente pentru diabet zaharat (antidiabetice orale sau insulină). De asemenea, este important ca
medicul dumneavoastră să ştie dacă utilizaţi alte medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale,
steroizi, medicamente pentru tratamentul cancerului, medicamente pentru calmarea durerilor,
medicamente pentru tratamentul infecţiilor fungice sau medicamente pentru tratamentul artritei, răşini
utilizate pentru a reduce colesterolul crescut, cum este colestiramina, medicamente care relaxează
musculatura dumneavoastră, comprimate pentru inducerea somnului; medicamente opioide cum este
morfina, „amine presoare” cum este adrenalina sau alte medicamente din aceeaşi clasă; (antidiabetice
orale sau insulină).
De asemenea, atunci când este planificată utilizarea substanţelor de contrast iodate, vă rugăm să
informaţi medicul dumneavoastră despre utilizarea Talosan HCT.
Utilizarea Talosan HCT cu alimente şi băuturi
Se recomandă să nu consumaţi alcool etilic în timpul utilizării acestor comprimate: alcoolul etilic şi
comprimatele Talosan HCT îşi pot amplifica reciproc reacţiile adverse.
Regimul alimentar cu cantităţi excesive de sare poate neutraliza efectul comprimatelor Talosan HCT.
Comprimatele Talosan HCT pot fi administrate cu sau fără alimente.
2
Sarcina şi alăptarea
Nu trebuie să utilizaţi Talosan HCT în primele 12 săptămâni de sarcină şi nu trebuie utilizat deloc
după a 13-a săptămână de sarcină, deoarece utilizarea sa în timpul sarcinii poate fi dăunătoare
copilului.
Dacă deveniţi gravidă în timpul tratamentului cu Talosan HCT, spuneţi imediat medicului
dumneavoastră. Trecerea la un tratament alternativ adecvat trebuie realizată înaintea planificării
sarcinii.
Nu trebuie să utilizaţi Talosan HCT dacă alăptaţi.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu există experienţă privind utilizarea Talosan HCT la copii. De aceea, Talosan HCT nu trebuie
administrat la copii.
Informaţii importante privind unele componente ale Talosan HCT
Talosan HCT conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la
anumite categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. CUM
SĂ UTILIZAŢI TALOSAN HCT
Utilizaţi întotdeauna Talosan HCT exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Medicul dumneavoastră va decide doza corespunzătoare de Talosan HCT în funcţie de starea
dumneavoastră şi de utilizarea altor medicamente. Este important să continuaţi să utilizaţi Talosan
HCT pe toată perioada recomandată de către medicul dumneavoastră, pentru a menţine un control
constant al tensiunii dumneavoastră arteriale.
Tensiune arterială crescută
Pentru majoritatea pacienţilor cu tensiune arterială crescută doza uzuală de Talosan HCT recomandată
pentru a controla tensiunea arterială pe o perioadă de 24 ore, este de 1 comprimat Talosan HCT
50 mg/12,5 mg în fiecare zi. Aceasta poate fi crescută la 2 comprimate filmate de Talosan HCT
50 mg/12,5 mg o dată pe zi sau înlocuită cu 1 comprimat filmat de Talosan HCT 100 mg/25 mg (o
concentraţie mai puternică) o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 2 comprimate filmate de
Talosan HCT 50 mg/12,5 mg o dată pe zi sau 1 comprimat filmat de Talosan HCT 100 mg/25 mg o
dată pe zi.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Talosan HCT
În caz de supradozaj, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, astfel încât să poată fi acordată
imediat asistenţă medicală. Supradozajul poate determina scăderea bruscă a tensiunii arteriale,
palpitaţii, puls încetinit, modificări ale compoziţiei sângelui şi deshidratare.
Dacă uitaţi să utilizaţi Talosan HCT
Încercaţi să utilizaţi Talosan HCT zilnic, aşa cum a fost prescris. Cu toate acestea, dacă omiteţi o doză,
nu luaţi o doză suplimentară. Reveniţi doar la schema obişnuită de administrare.
3
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Talosan HCT poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Dacă prezentaţi următoarele simptome, opriţi administrarea comprimatelor Talosan HCT şi adresaţi-vă
imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la secţia de urgenţe a celui mai apropiat spital:
O reacţie alergică severă (erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, edemul feţei, buzelor, gurii sau
gâtului care poate determina dificultăţi de înghiţire şi de respiraţie).
Aceasta este o reacţie adversă gravă, dar rară, care afectează mai mult de 1 din 10000 pacienţi, dar mai
puţin de 1 din 1000 pacienţi. Este posibil să aveţi nevoie de îngrijiri medicale de urgenţă sau de
spitalizare.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate:
Frecvente (afectând mai puţin de 1 persoană din 10, dar mai mult de 1 persoană din 100):
•
Tuse, infecţie la nivelul căilor respiratorii superioare, congestie nazală, sinuzită, afectare a
sinusurilor,
•
Diaree, dureri abdominale, greaţă, indigestie,
•
Crampe sau dureri musculare, dureri de picioare, dureri de spate,
•
Insomnie, cefalee, ameţeală,
•
Slăbiciune, oboseală, dureri în piept,
•
Creşterea concentraţiilor potasiului (care poate determina un ritm cardiac neobişnuit), scăderea
concentraţiilor de hemoglobină.
Mai puţin frecvente (afectând mai puţin de 1 persoană din 100, dar mai mult de 1 persoană din 1000):
•
Anemie, pete roşii sau brune pe piele (uneori în special pe picioare, gambe, braţe şi fese, cu
dureri articulare, edeme ale mâinilor şi picioarelor şi dureri gastrice), vânătăi, scăderea
numărului de celule sanguine albe, tulburări de coagulare şi echimoze,
•
Scăderea poftei de mâncare, creşterea valorilor acidului uric sau criză de gută, creşterea
glicemiei, valori anormale ale electroliţilor sanguini,
•
Anxietate, nervozitate, stare panicoasă (atacuri de panică recurente), confuzie, depresie, vise
neobişnuite, tulburări de somn, somnolenţă, afectarea memoriei,
•
Înţepături şi furnicături sau senzaţii similare, dureri ale extremităţilor, tremor, migrenă, leşin,
•
Vedere înceţoşată, senzaţie de arsuri sau înţepături oculare, conjunctivită, afectarea câmpului
vizual, vederea lucrurilor în galben,
•
Ţiuituri, bâzâit, zgomote puternice sau pocnituri în urechi,
•
Tensiune arterială scăzută, care poate fi asociată cu modificări ale posturii (senzaţie de uşoară
durere de cap sau de slăbiciune la ridicarea în picioare, angină (durere în piept), ritm cardiac
anormal, accident vascular cerebral (accident ischemic tranzitor - AIT, „accident vascular
cerebral minor”), infarct miocardic, palpitaţii,
•
Inflamaţia vaselor de sânge, adesea asociată cu erupţie trecătoare pe piele sau vânătăi,
•
Durere în gât, senzaţie de lipsă de aer, bronşită, pneumonie, apă la plămâni (care determină
dificultate de respiraţie), sângerare nazală, secreţii nazale, congestie,
•
Constipaţie, gaze, discomfort la nivelul stomacului, spasme gastrice, vărsături, senzaţie de
uscăciunea gurii, inflamţia glandelor salivare, durere dentară,
•
Icter (colorarea în galben a albului ochilor şi pielii), inflamaţia pancreasului,
•
Urticarie, mâncărime, inflamaţia pielii, erupţie trecătoare pe piele, înroşirea pielii, sensibilitate
la lumină, piele uscată, înroşirea feţei, transpiraţii, căderea părului,
•
Dureri ale braţelor, umerilor, şoldurilor, genunchilor sau altor articulaţii, edem la nivel articular,
rigiditate, slăbiciune musculară,
•
Urinare frecventă inclusiv noaptea, funcţie renală anormală inclusiv inflamaţia rinichilor,
infecţie urinară, glucoză în urină,
•
Scăderea apetitului sexual, impotenţă,
4
•
Edem la nivelul feţei, febră.
Rare (la mai mult de 1 din 10000 pacienţi şi la mai puţin de 1 din 1000 pacienţi):
•
Hepatită (inflamaţia ficatului), teste funcţionale hepatice anormale
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5.
CUM SE PĂSTREAZĂ TALOSAN HCT
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Nu utilizaţi Talosan HCT după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Talosan HCT
- Substanţele active sunt losartan potasic şi hidroclorotiazidă. Fiecare comprimat conţine losartan
potasic 50 mg, respectiv 100 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg, respectiv 25 mg.
- Celelalte
componente
sunt:
excipienţi intragranulari-celuloză microcristalină, amidon
pregelatinizat, lactoză anhidră, sterarat de magneziu; excipienţi intragranulari – celuloză
microcristalină, amidon pregelatinizat, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc, stearat de
magneziu; filmul-alcool polivinilic parţial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), talc, lecitină,
galben de chinolină, gumă xanthan.
Cum arată Talosan HCT şi conţinutul ambalajului
Talosan HCT 50 mg/12,5 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, marcate cu ,,LH1” pe una din feţe.
Talosan HCT 100 mg/25 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, marcate cu ,,LH2” pe una din feţe.
Cutie cu 2 blistere din PA-Al-PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 folii termosudate din Al-PEJD a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 3 folii termosudate din Al-PEJD a câte 10 comprimate filmate
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
Producătorul
Terapia S.A.,
str. Fabricii, nr. 124,
Cluj-Napoca, Romania
Ranbaxy Ireland Limited, Spafield,
Cork Road, Cashel, Co-Tipperary, Irlanda
Cemelog – BRF Kft, 2040,
BubaŐrs VasỦt u.2, Ungaria
5
Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:
Acest prospect a fost aprobat în Ianuarie 2009
6
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1375/2009/01-02-03-04 Anexa 3
Informaţii privind etichetarea
TALOSAN HCT 50 mg/12,5 mg
Losartan potasic/Hidroclorotiazidă
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
Cutie
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TALOSAN HCT 50 mg/12,5 mg comprimate filmate
Losartan potasic/hidroclorotiazidă
2. DECLARAREA
SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE
Fiecare comprimat filmat conţine losartan potasic 50 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg
3. LISTA
EXCIPIENŢILOR
Conţine şi lactoză anhidră
Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
4. FORMA
FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL
Comprimat filmat
28 comprimate filmate
30 comprimate filmate
5. MODUL
ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE
A se citi prospectul înainte de utilizare.
Pentru uz oral.
6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE
PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
8. DATA
DE
EXPIRARE
EXP
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
11. NUMELE
ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
{Sigla Terapia Ranbaxy}
12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1375/2009/02-2 blistere x 14 comprimate filmate
1375/2009/01-3 blistere x 10 comprimate filmate
1375/2009/04-2 folii x 14 comprimate filmate
1375/2009/03-3 folii x 10 comprimate filmate
13. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie
14. CLASIFICARE
GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală-P-6L
15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE
Talosan HCT 50 mg/12,5 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1375/2009/01-02-03-04 Anexa 3
Informaţii privind etichetarea
TALOSAN HCT 50 mg/12,5 mg
Losartan potasic/Hidroclorotiazidă
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
Blister din PA-Al-PVC/Al sau folie termosudată din Al-PEJD
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Talosan HCT 50 mg/12,5 mg
Losartan potasic/Hidroclorotiazidă
2. NUMELE
DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
{Sigla Terapia S.A./Ranbaxy}
3. DATA
DE
EXPIRARE
EXP
4. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie
5. ALTE
INFORMAŢII