UROMITEXAN(R) 400 mg
BAXTER ONCOLOGY GMBH
BAXTER ONCOLOGY GMBH
400mg/4ml
Mesnum
Sol. inj.
Cutie x 3 suporturi termoformate din plastic x 5 fiole de sticla incolora x 4 ml
5 ani
BAXTER ONCOLOGY GMBH
400mg/4ml
Mesnum
Sol. inj.
Cutie x 3 suporturi termoformate din plastic x 5 fiole de sticla incolora x 4 ml
5 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Uromitexan(r) 400 mg - 4ml (Cutie x 3 suporturi termoformate din plastic x 5 fiole de...)Alte produse de la BAXTER ONCOLOGY GMBH
Endoxan(r) 200 mg • Endoxan(r) 50 mg • Cetrotide 3 mg • Cetrotide 0,25 mg • Endoxan(r) 1 g • Uromitexan(r) 400 mg • Endoxan(r) 1 g • Cetrotide 0,25 mg •Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
UROMITEXAN® 400 mg
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
4 ml soluţie injectabilă conţin mesna 400 mg.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Soluţie injectabilă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mesna este indicată în tratamentul profilactic pentru reducerea incidenţei cistitei
hemoragice determinate de oxazafosforine (ifosfamidă, ciclofosfamidă, trofosfamidă).
Intotdeauna, mesna trebuie administrată concomitent cu ifosfamidă. La toţi pacienţii cu risc
mare, în cazul în care se administrează ciclofosfamida sau trofosfamidă, mesna trebuie
administrată în cazul dozelor care depăşesc 10 mg oxazafosforine /kg. Principalii factori de
risc sunt: radioterapia pelvină în antecedente, cistită după tratament anterior cu ifosfamidă,
tratament cu ciclofosfamidă sau trofosfamidă sau antecedente de afecţiuni urinare.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Mesna trebuie administrată într-o doză suficientă pentru ca pacienţii să fie protejaţi în mod
adecvat de efectele urotoxice ale oxazafosforinelor.
Debitul urinar trebuie menţinut la 100 ml/oră (necesar în orice tratament cu oxazafosforine)
şi sumarul de urină trebuie monitorizat pe toată durata tratamentului pentru apariţia
hematuriei sau proteinuriei.
Durata tratamentului cu mesna trebuie să fie egală cu cea a tratamentului cu oxazafosforine
plus timpul necesar pentru scăderea concentraţiei urinare a metaboliţilor oxazafosforinelor
la valori non-toxice. Aceasta se produce de obicei la 8 - 12 ore după terminarea
tratamentului cu oxazafosforine, dar durata poate fi variabilă în funcţie de schema
terapeutică.
Copii
La copii, nu s-a stabilit cu exactitate siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu mesna. La
copii, poate să fie necesară scurtarea intervalului dintre doze şi/sau creşterea numărului
dozelor. Această schemă terapeutică protejează copiii care, în general, au un număr mare
de micţiuni.
Vârstnici
Studiile clinice efectuate cu mesna nu au inclus un număr suficient de subiecţi cu vârste de
peste 65 ani pentru a determina dacă răspunsul acestora la tratament este diferit de cel
obţinut la pacienţii tineri. În general, stabilirea dozei la pacienţii vârstnici trebuie făcută cu
prudenţă, având în vedere frecvenţa crescută a scăderii funcţiei hepatice, renale sau
cardiace şi prezenţa afecţiunilor asociate sau a altor tratamente medicamentoase
concomitente. Cu toate acestea, raportul dintre dozele de mesna şi oxazafosforine trebuie să
rămână nemodificat.
Pacienţii cu risc crescut
Sunt pacienţii cu leziuni uroteliale datorate unui tratament anterior cu oxazafosforine sau
radioterapiei pelvine sau care nu sunt protejaţi în mod adecvat cu doze uzuale de
Uromitexan 400 mg, de exemplu pacienţii cu antecedente de afecţiuni ale tractului urinar:
1
trebuie administrată 40% din doza de oxazafosforine, la intervale mai scurte de 4 ore şi/sau
trebuie crescut numărul dozelor.
La adulţi, dacă nu se recomandă altfel, administrarea intravenoasă a mesna se face la doze
de 20% din doza de oxazafosforină în momentul zero (momentul administrării
oxazafosforinelor) ÅŸi apoi la 4 ÅŸi 8 ore.
Exemplu de administrare a mesna concomitent cu administrarea intravenoasă a
oxazafosforinelor:
Moment (ora)
0 (ora 8)
4 (ora 12)
8 (ora 16)
Doza oxazafosforine 2,4 g/m2 suprafaţă
- -
corporală
Doza mesna
480 mg mesna/m2
480 mg mesna/m2
480 mg mesna/m2
suprafaţă corporală
suprafaţă corporală
suprafaţă corporală
La copii, experienţa clinică a arătat că, în anumite cazuri, administrarea mesna la intervale
mai scurte de timp este benefică (de exemplu la 3 ore, doza totală de mesna = 60% din
doza de oxazafosforine).
În cazul tratamentului citostatic cu doze mari de oxazafosforine (de exemplu, înainte de
transplantul de măduvă osoasă), doza totală de mesna poate fi crescută la 120 – 160% din
doza de oxazafosforine. După administrarea a 20% din doza de mesna la momentul zero
(corelat cu doza de oxazafosforine), se recomandă ca restul dozei calculate să fie
administrat în perfuzie intravenoasă continuă cu durata de 24 ore. Ca alternativă, este
posibilă administrarea intravenoasă in bolus, intermitentă: la adulţi, 40% din doză în trei
prize (la 0, 4 şi 8 ore) sau 40% din doză în patru prize (la 0, 3, 6 şi 9 ore). La copii, datorită
micţiunilor mai frecvente, administrarea intravenoasă in bolus trebuie întotdeauna efectuată
la intervale mai scurte (de exemplu, 20% la 0, 1, 3, 6, 9, 12 ore). Este posibilă
administrarea în perfuzii cu durată scurtă (15 minute) în locul administrării intravenoase in
bolus.
In cazul administrării ifosfamidei în perfuzie continuă, s-a demonstrat că este benefică
administrarea mesna în momentul zero, după administrarea intravenoasă in bolus iniţială de
20% (începutul perfuziei, momentul 0), continuată cu administrare în perfuzie până la o
doză de 100% din doza de ifosfamidă, cu continuarea tratamentului uroprotector pentru
încă 6 sau 12 ore după terminarea perfuziei cu ifosfamidă.
Exemplu de administrare a mesna concomitent cu administrarea de ifosfamidă în perfuzie
cu durata de 24 ore:
Moment (ora)
0
24 30 36
Doza ifosfamidă
5 g ifosfamidă/m2 suprafaţă corporală
(≈125 mg ifosfamidă/kg)
Doza mesna
administrată
1 g mesna/m2 suprafaţă corporală
intravenos in bolus
(≈ 25 mg mesna/kg)
Doza mesna
până la 5 g mesna/m2 suprafaţă
până la 2,5 g mesna/m2
administrată
corporală (≈ 125 mg mesna/kg)
suprafaţă corporală
perfuzabil
concomitent cu administrarea
(≈62,5 mg mesna/kg)
perfuzabilă de ifosfamidă
Tratamentul intermitent cu oxazafosforine
Se administrează oral echivalentul a 40% din doza de oxazafosforine, doza fiind rotunjită la
valoarea cea mai apropiată exprimată în comprimate întregi. Mesna trebuie administrată cu
2 ore înainte şi la 2 şi 6 ore după administrarea de oxazafosforine.
In cazul în care mesna se administrează mai întâi intravenos, doza administrată oral la 2 ore
se înlocuieşte cu echivalentul a 20% din doza de oxazofosforine administrată intravenos la
momentul iniţial.
2
Administrarea de ifosfamidă în perfuzie cu durata de 24 ore
Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de
ifosfamidă şi mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele sunt de 40% din doza de
ifosfamidă, rotunjite la valoarea cea mai apropiată în comprimate întregi.
Administrarea de ifosfamidă în perfuzie continuă cu durată lungă
Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de
ifosfamidă şi mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele mesna administrate oral sunt de
40% din doza finală de ifosfamidă după 24 ore, rotunjite la valoarea cea mai apropiată în
comprimate întregi.
4.3 Contraindicaţii
Produsul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la mesna sau la oricare dintre
excipienţii produsului sau la alţi derivaţi tiolici.
Pentru administrarea în sarcină şi alăptare, vezi pct. 4.6 Sarcina şi alăptarea.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
După tratamentul cu Uromitexan 400 mg, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate
(hiperergice). La pacienţii cu boli autoimune la care s-a administrat tratament cu
ciclofosfamidă şi mesna a existat o incidenţă mai mare a reacţiilor de hipersensibilitate:
reacţii cutaneo-mucoase de întindere şi gravitate variate (erupţii cutanate, prurit, eritem,
leziuni buloase, sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson), tumefacţie tisulară localizată
(edem urticarian), conjunctivită, cazuri rare de hipotensiune arterială asociate cu reacţii
circulatorii şi alura ventriculară peste 100 bătăi/minut (tahicardie), precum şi creşterea
frecvenţei respiratorii (tahipnee) datorată reacţiilor de hipersensibilitate acută gravă (reacţii
anafilactoide), hipertensiune arterială, supradenivelarea segmentului ST, mialgii şi, de
asemenea, creşterea tranzitorie a valorilor unor teste funcţionale hepatice (de exemplu,
creşterea concentraţiei plasmatice a transaminazelor). De aceea, la pacienţii cu boli
autoimune protecţia tractului urinar cu mesna trebuie efectuată numai după o analiză atentă
a raportului risc-beneficiu şi sub monitorizare medicală.
Uromitexan 400 mg a fost conceput ca un medicament pentru scăderea riscului de cistită
hemoragică determinată de oxazafosforine. Produsul nu previne sau ameliorează nici una
din celelalte reacţii adverse sau fenomene toxice asociate cu tratamentul cu oxazafosforine.
Mesna nu previne apariţia cistitei hemoragice la toţi pacienţii. De aceea, înaintea
tratamentului cu oxazafosforine trebuie efectuat zilnic un sumar de urină pentru a depista
prezenţa hematuriei (evidenţierea prezenţei eritrocitelor la examenul microscopic). Dacă în
timpul tratamentului cu mesna ÅŸi oxazafosforine administrat conform schemei terapeutice
recomandate, apare hematuria, trebuie avută în vedere scăderea dozei sau întreruperea
tratamentului cu oxazafosforine, în funcţie de gravitatea hematuriei.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Efectele sistemice ale oxazafosforinelor nu sunt afectate de mesna. Studiile clinice au
demonstrat că supradozajul cu mesna nu a redus toxicitatea acută şi subacută, activitatea
asupra leucocitelor ÅŸi eficacitatea imunosupresoare a oxazafosforinelor. De asemenea,
studiile efectuate la animale cu ifosfamidă şi ciclofosfamidă pentru o varietate de tumori au
demonstrat că mesna nu interferă cu activitatea antineoplazică a acestora.
Tratamentul cu mesna poate determina apariţia de reacţii fals pozitive la testul cu dipstick
pentru corpii cetonici (de exemplu, testul Rothera, testul cu reactivi N-Multistix) şi reacţii
fals pozitive sau fals negative la testele rapide pentru depistarea hematuriei. Reacţia de
culoare pentru corpii cetonici este roşie-violacee mai degrabă decît violet, este mai puţin
stabilă şi dispare imediat la adăugarea de acid acetic glacial. Pentru depistarea precisă a
hematuriei se recomandă examenul microscopic al urinei.
De asemenea, mesna nu influenţează eficacitatea antineoplazică a altor citostatice (de
exemplu, doxorubicină, BCNU, metotrexat, vincristină), nici efectul terapeutic al altor
medicamente, cum sunt glicozizii digitalici.
3
4.6 Sarcina şi alăptarea
Deoarece mesna se utilizează ca antitoxic în cadrul tratamentului citostatic cu
oxazafosforine, administrarea sa în timpul sarcinii şi al alăptării se ghidează după criteriile
aplicate în cazul acestui tip de tratament citostatic.
Sarcina
La gravide, nu există studii controlate adecvate. Studiile efectuate la animale nu au
evidenţiat efecte embriotoxice sau teratogene ale mesna. In timpul sarcinii, având în vedere
că studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale nu au
întotdeauna valoare predictivă pentru răspunsul la om, acest medicament nu trebuie utilizat
decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se ştie dacă mesna sau dimesna se excretă în laptele matern. Deoarece multe
medicamente se excretă în lapte şi datorită potenţialului de apariţie la sugari a reacţiilor
adverse determinate de mesna, trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau
a administrării medicamentului, în funcţie de importanţa acestuia pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Produsul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Deoarece mesna se administrează concomitent cu oxazafosforinele sau în cadrul
chimioterapiei combinate incluzând oxazafosforine, reacţiile adverse posibil determinate de
mesna sunt dificil de diferenţiat de cele determinate de administrarea concomitentă a
citotoxicului.
Unele reacţii adverse frecvent raportate în studiile clinice, de exemplu leucopenie,
granulocitopenie, anemie, alopecie şi pneumonie, nu reprezintă o corelaţie rezonabilă cu
administrarea orală sau intravenoasă a mesna şi trebuie considerate ca fiind datorate
administrării concomitente cu citotoxice.
Alte reacţii adverse raportate frecvent în studiile clinice şi/sau din raportări spontane şi care
reprezintă o corelaţie rezonabilă cu administrarea orală sau intravenoasă a mesna sunt:
greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie, dureri colicative (de exemplu, dureri
abdominale), anorexie, reacţii pseudogripale, febră, rigiditate musculară, bufeuri, tuse,
farinigită, ameţeli, somnolenţă, cefalee, lombalgii, artralgii.
Au fost raportate cazuri izolate de reacţii de hipersensibilitate parţial legate de organ
(reacţii hiperergice), de exemplu, în unele cazuri în asociere cu trombocitopenie, reacţii
cutaneo-mucoase cu întindere şi gravitate variată (erupţii cutanate, prurit, eritem, leziuni
buloase, sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson), tumefacţie tisulară localizată (edem
urticarian), conjunctivită, rare cazuri de hipotensiune arterială asociată cu reacţii
circulatorii şi alura ventriculară peste 100 bătăi/minut (tahicardie), precum şi creşterea
frecvenţei respiratorii (tahipnee) datorată reacţiilor de hipersensibilitate acută gravă (reacţii
anafilactoide), hipertensiune arterială, supradenivelarea segmentului ST, mialgii şi, de
asemenea, creşterea tranzitorie a valorilor unor teste funcţionale hepatice (de exemplu,
creşterea concentraţiei plasmatice a transaminazelor).
După administrarea intravenoasă de doze unice de 60-70 mg mesna/kg şi zi, la voluntarii
sănătoşi au apărut următoarele reacţii adverse: greaţă, vărsături, dureri colicative, diaree,
cefalee, fatigabilitate, dureri ale membrelor ÅŸi artralgii, lipsa energiei cum sunt epuizare ÅŸi
slăbiciune, depresie, iritabilitate, erupţii cutanate, hipotensiune arterială şi tahicardie.
Studiile clinice au inclus şi pacienţi cu vârste de peste 65 ani, la care nu s-au raportat reacţii
adverse specifice acestui grup de vârstă.
Rareori, s-au raportat cazuri de iritaţie venoasă la locul de puncţie.
4.9 Supradozaj
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru mesna. Datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor
anafilactice, după cum s-a menţionat la pct. 4.3. Contraindicaţii şi 4.8. Reacţii adverse,
trebuie să fie disponibilă medicaţia de urgenţă adecvată.
4
Supradozajul poate determina apariţia reacţiilor adverse observate într-un studiu de
toleranţă descris la pct. 4.8. Reacţii adverse.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte produse terapeutice, antitoxice în tratamentul citostatic
Cod ATC: V03A F01
Mesna este un antotoxic care oferă o protecţie adecvată faţă de reacţiile adverse urotoxice
determinate de oxazafosforine. Substanţa activă, mesna, este un derivat suflhidric sintetic
denumit 2-mercaptoetansulfonat de sodiu, cu formula moleculară C2H5NaO3S2 şi o greutate
moleculară de 164,18. Formula structurală este următoarea: HS-CH2-CH2SO3-Na+
Investigaţiile farmacologice şi toxicologice extinse au arătat că mesna nu are proprietăţi
farmacodinamice intrinseci şi că toxicitatea sa este mică. Caracterul inert din punct de
vedere farmacologic şi toxicologic al mesna în cazul administrării sistemice şi efectul
detoxifiant excelent asupra tractului urinar şi vezicii urinare se datorează naturii
farmacocineticii sale.
Analog al sistemului fiziologic cisteină-cistină, mesna este rapid oxidată la metabolitul său
principal, disulfura de mesna (dimesna). Disulfura de mesna rămâne în compartimentul
intravascular şi este rapid eliminată pe cale renală.
La nivel renal, disulfura de mesna este redusă la compusul tiol liber, mesna, care
reacţionează chimic cu metaboliţii urotoxici ai oxazafosforinelor (acroleină şi 4-hidroxi-
ifosfamidă şi respectiv 4-hidroxi-ciclofosfamidă) determinând detoxifierea acestora. Prima
etapă a procesului de detoxifiere este legarea mesna de metabolitul 4-hidroxi, cu formarea
unui metabolit 4-sulfoetilic, fără acţiune urotoxică. De asemenea, mesna se leagă de
legăturile duble ale acroleinei şi de alţi metaboliţi urotoxici.
In cadrul unui studiu al unor modele tumorale cu xenogrefe umane multiple sau tumori ale
rozătoarelor de amploare limitată, mesna administrată intravenos sau intraperitoneal
concomitent cu ifosfamida (cu un raport al dozelor de până la 20, în doze unice sau
multiple) nu a demonstrat nici o interferenţă cu eficacitatea antitumorală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Mesna este metabolizată rapid prin autooxidare la singurul său metabolit, disulfură de
mesna (dimesna). Dimesna rămâne în compartimentul intravascular şi este rapid
transportată la rinichi. În epiteliul tubulilor renali, dimesna este redusă la compusul tiol
liber, capabil de a reacţiona chimic în urină cu metaboliţii toxici ai oxazafosforinelor.
După administrarea orală, absorbţia are loc la nivelul intestinului subţire. După
administrare, concentraţia maximă a tiolilor liberi în urină se atinge la 2 - 4 ore.
Aproximativ 25 ± 10% din doza de mesna administrată se elimină sub formă nemodificată
în urină în primele 4 ore. După administrarea de doze de 2 - 4 g mesna/m2, timpul de
înjumătăţire terminal prin eliminare al ifosfamidei este de aproximativ 4 – 8 ore. De aceea,
pentru a menţine un nivel adecvat al mesna în vezica urinară pe parcursul eliminării
metaboliţilor urotoxici ai oxazafosforinelor, este necesară administrarea de doze repetate de
mesna.
Schema terapeutică cu administrare intravenoasă-intravenoasă-intravenoasă
După administrarea intravenoasă a unei doze de 800 mg mesna, timpii de înjumătăţire
plasmatică ai mesna şi dimesna sunt de 0,36 ore şi, respectiv, 1,17 ore. Aproximativ 32 %
şi 33% din doza administrată se elimină în urină la 24 ore sub formă de mesna şi respectiv
dimesna. Majoritatea dozei se elimină într-un interval de 4 ore. Clearance-ul plasmatic al
mesna este de 1,23 l/oră/kg.
Schema terapeutică cu administrare intravenoasă-orală- orală
După administrarea intravenoasă şi orală, timpul de înjumătăţire plasmatică al mesna a
variat între 1,2 – 8,3 ore. După administrarea orală, biodisponibilitatea urinară a mesna a
5
fost între 45-79% din doza administrată intravenos. După administrarea orală, alimentele
nu influenţează biodisponibilitatea urinară a mesna. După administrarea combinată,
intravenoasă şi orală, aproximativ 18 – 26% din doza de mesna se elimină sub formă
nemodificată în urină. Comparativ cu administrarea intravenoasă a mesna, schema
terapeutică cu administrare intravenoasă şi orală creşte expunerea sistemică (150%) şi
determină o excreţie mai susţinută a mesna în urină pe o perioadă de 24 ore. Aproximativ
5% din doza de mesna se elimină în interval de 12 – 24 ore, comparativ cu pacienţii la care
s-a administrat tratament intravenos, la care excreţia este neglijabilă. Fracţiunea excretată
în urină este independentă de doză. Mesna se leagă de proteinele plasmatice într-o
proporţie moderată (69 – 75%).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Mesna este un derivat tiolic, în mare măsură inert şi netoxic din punct de vedere
farmacologic şi fiziologic, excretat foarte rapid pe cale renală şi care nu se distribuie în
ţesuturi. Având în vedere că activitatea sa antitoxică este limitată la tractul urinar, mesna nu
are nici o influenţă asupra reacţiilor adverse sistemice şi activităţii antitumorale a
oxazafosforinelor. Studiile efectuate la animale nu au furnizat dovezi care să sugereze că
mesna ar avea proprietăţi mutagene, carcinogene, embriotoxice sau teratogene.
La şobolan şi iepure au fost efectuate studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere,
administrând oral doze de 1000 mg mesna/kg la iepure şi 2000 mg mesna/kg la şobolan
(aproximativ de 10 ori doza zilnică totală recomandată la om în schema terapeutică cu
administrare intravenoasă-orală-orală, ţinând cont de suprafaţa corporală) care nu au
evidenţiat efecte toxice ale mesna la făt.
La şoarece şi şobolan, administrarea orală de doze de 6,1 şi 4,3 g mesna/kg a fost letală.
Aceste doze reprezintă de 15 şi respectiv 22 ori doza maximă recomandată la om ţinând
seama de suprafaţa corporală. Moartea a fost precedată de diaree, tremor, convulsii,
dispnee şi cianoză.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Edetat disodic, hidroxid de sodiu (soluţie 10 N), apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Mesna este incompatibilă in vitro cu cisplatină, carboplatină şi analogi de azot iperită.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 suporturi termoformate din plastic a câte 5 fiole de sticlă incolore a câte 4 ml
soluţie injectabilă.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Baxter Oncology GmbH
Daimlerstraβe 40, 60314 Frankfurt, Germania
6
8. NUMÄ‚RUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
4707/2004/01
9. DATA AUTORIZÄ‚RII SAU A ULTIMEI REAUTORIZÄ‚RI
Reautorizare, Septembrie 2004
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2004
7
Document Outline
- þÿ
- þÿ
- þÿ
Prospect
UROMITEXAN® 400 mg
Soluţie injectabilă, 400 mg/4 ml
Compoziţie
4 ml soluţie injectabilă conţin mesna 400 mg şi excipienţi: edetat disodic, hidroxid de sodiu
(soluţie 10 N), apă pentru preparate injectabile.
Grupa farmacoterapeutică: alte produse terapeutice, antitoxice în tratamentul citostatic
Indicaţii terapeutice
Mesna este indicată în tratamentul profilactic pentru reducerea incidenţei cistitei
hemoragice determinate de oxazafosforine (ifosfamidă, ciclofosfamidă, trofosfamidă).
Intotdeauna, mesna trebuie administrată concomitent cu ifosfamidă. La toţi pacienţii cu risc
mare, în cazul în care se administrează ciclofosfamida sau trofosfamidă, mesna trebuie
administrată în cazul dozelor care depăşesc 10 mg oxazafosforine /kg. Principalii factori de risc
sunt: radioterapia pelvină în antecedente, cistită după tratament anterior cu ifosfamidă, tratament
cu ciclofosfamidă sau trofosfamidă sau antecedente de afecţiuni urinare.
Contraindicaţii
Produsul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la mesna sau la oricare dintre
excipienţii produsului sau la alţi derivaţi tiolici.
Pentru administrarea în sarcină şi alăptare, vezi pct. Sarcina şi alăptarea.
Precauţii
După tratamentul cu Uromitexan 400 mg, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate
(hiperergice).
Uromitexan 400 mg a fost conceput ca un medicament pentru scăderea riscului de cistită
hemoragică determinată de oxazafosforine. Produsul nu previne sau ameliorează nici una din
celelalte reacţii adverse sau fenomene toxice asociate cu tratamentul cu oxazafosforine.
Mesna nu previne apariţia cistitei hemoragice la toţi pacienţii. De aceea, înaintea
tratamentului cu oxazafosforine trebuie efectuat zilnic un sumar de urină pentru a depista
prezenţa hematuriei (evidenţierea prezenţei eritrocitelor la examenul microscopic). Dacă în
timpul tratamentului cu mesna ÅŸi oxazafosforine administrat conform schemei terapeutice
recomandate, apare hematuria, trebuie avută în vedere scăderea dozei sau întreruperea
tratamentului cu oxazafosforine, în funcţie de gravitatea hematuriei.
Interacţiuni
Efectele sistemice ale oxazafosforinelor nu sunt afectate de mesna. Studiile clinice au
demonstrat că supradozajul cu mesna nu a redus toxicitatea acută şi subacută, activitatea asupra
leucocitelor ÅŸi eficacitatea imunosupresoare a oxazafosforinelor. De asemenea, studiile efectuate
la animale cu ifosfamidă şi ciclofosfamidă pentru o varietate de tumori au demonstrat că mesna
nu interferă cu activitatea antineoplazică a acestora.
Tratamentul cu mesna poate determina apariţia de reacţii fals pozitive la testul cu dipstick
pentru corpii cetonici (de exemplu, testul Rothera, testul cu reactivi N-Multistix) şi reacţii fals
pozitive sau fals negative la testele rapide pentru depistarea hematuriei. Reacţia de culoare
pentru corpii cetonici este roşie-violacee mai degrabă decît violet, este mai puţin stabilă şi
dispare imediat la adăugarea de acid acetic glacial. Pentru depistarea precisă a hematuriei se
recomandă examenul microscopic al urinei.
1
De asemenea, mesna nu influenţează eficacitatea antineoplazică a altor citostatice (de
exemplu, doxorubicină, BCNU, metotrexat, vincristină), nici efectul terapeutic al altor
medicamente, cum sunt glicozizii digitalici.
Atenţionări speciale
La pacienţii cu boli autoimune la care s-a administrat tratament cu ciclofosfamidă şi mesna
a existat o incidenţă mai mare a reacţiilor de hipersensibilitate: reacţii cutaneo-mucoase de
întindere şi gravitate variate (erupţii cutanate, prurit, eritem, leziuni buloase, sindrom Lyell,
sindrom Stevens-Johnson), tumefacţie tisulară localizată (edem urticarian), conjunctivită, cazuri
rare de hipotensiune arterială asociate cu reacţii circulatorii şi alura ventriculară peste 100
bătăi/minut (tahicardie), precum şi creşterea frecvenţei respiratorii (tahipnee) datorată reacţiilor
de hipersensibilitate acută gravă (reacţii anafilactoide), hipertensiune arterială, supradenivelarea
segmentului ST, mialgii şi, de asemenea, creşterea tranzitorie a valorilor unor teste funcţionale
hepatice (de exemplu, creşterea concentraţiei plasmatice a transaminazelor). De aceea, la
pacienţii cu boli autoimune protecţia tractului urinar cu mesna trebuie efectuată numai după o
analiză atentă a raportului risc-beneficiu şi sub monitorizare medicală.
Sarcina şi alăptarea
Deoarece mesna se utilizează ca detoxifiant în cadrul tratamentului citostatic cu
oxazafosforine, administrarea sa în timpul sarcinii şi al alăptării se ghidează după criteriile
aplicate în cazul acestui tip de tratament citostatic.
Sarcina
La gravide, nu există studii controlate adecvate. Studiile efectuate la animale nu au
evidenţiat efecte embriotoxice sau teratogene ale mesna. In timpul sarcinii, având în vedere că
studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale nu au întotdeauna
valoare predictivă pentru răspunsul la om, acest medicament nu trebuie utilizat decât dacă este
absolut necesar.
Alăptarea
Nu se ştie dacă mesna sau dimesna se excretă în laptele matern. Deoarece multe
medicamente se excretă în lapte şi datorită potenţialului de apariţie la sugari a reacţiilor adverse
determinate de mesna, trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau a
administrării medicamentului, în funcţie de importanţa acestuia pentru mamă.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Produsul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze ÅŸi mod de administrare
Mesna trebuie administrată într-o doză suficientă pentru ca pacienţii să fie protejaţi în mod
adecvat de efectele urotoxice ale oxazafosforinelor.
Debitul urinar trebuie menţinut la 100 ml/oră (necesar în orice tratament cu oxazafosforine)
şi sumarul de urină trebuie monitorizat pe toată durata tratamentului pentru apariţia hematuriei
sau proteinuriei.
Durata tratamentului cu mesna trebuie să fie egală cu cea a tratamentului cu oxazafosforine
plus timpul necesar pentru scăderea concentraţiei urinare a metaboliţilor oxazafosforinelor la
valori non-toxice. Aceasta se produce de obicei la 8 - 12 ore după terminarea tratamentului cu
oxazafosforine, dar durata poate fi variabilă în funcţie de schema terapeutică.
Copii
La copii, nu s-a stabilit cu exactitate siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu mesna. La
copii, poate să fie necesară scurtarea intervalului dintre doze şi/sau creşterea numărului dozelor.
Această schemă terapeutică protejează copiii care, în general, au un număr mare de micţiuni.
Vârstnici
Studiile clinice efectuate cu mesna nu au inclus un număr suficient de subiecţi cu vârste de
peste 65 ani pentru a determina dacă răspunsul acestora la tratament este diferit de cel obţinut la
pacienţii tineri. În general, stabilirea dozei la pacienţii vârstnici trebuie făcută cu prudenţă, având
2
în vedere frecvenţa crescută a scăderii funcţiei hepatice, renale sau cardiace şi prezenţa
afecţiunilor asociate sau a altor tratamente medicamentoase concomitente. Cu toate acestea,
raportul dintre dozele de mesna şi oxazafosforine trebuie să rămână nemodificat.
Pacienţii cu risc crescut
Sunt pacienţii cu leziuni uroteliale datorate unui tratament anterior cu oxazafosforine sau
radioterapiei pelvine sau care nu sunt protejaţi în mod adecvat cu doze uzuale de Uromitexan
400 mg, de exemplu pacienţii cu antecedente de afecţiuni ale tractului urinar: trebuie
administrată 40% din doza de oxazafosforine, la intervale mai scurte de 4 ore şi/sau trebuie
crescut numărul dozelor.
La adulţi, dacă nu se recomandă altfel, administrarea intravenoasă a mesna se face la doze
de 20% din doza de oxazafosforină în momentul zero (momentul administrării
oxazafosforinelor) ÅŸi apoi la 4 ÅŸi 8 ore.
Exemplu de administrare a mesna concomitent cu administrarea intravenoasă a
oxazafosforinelor:
Moment (ora)
0 (ora 8)
4 (ora 12)
8 (ora 16)
Doza oxazafosforine
2,4 g/m2 suprafaţă
- -
corporală
Doza mesna
480 mg mesna/m2
480 mg mesna/m2
480 mg mesna/m2
suprafaţă corporală
suprafaţă corporală
suprafaţă corporală
La copii, experienţa clinică a arătat că, în anumite cazuri, administrarea mesna la intervale
mai scurte de timp este benefică (de exemplu la 3 ore, doza totală de mesna = 60% din doza de
oxazafosforine).
În cazul tratamentului citostatic cu doze mari de oxazafosforine (de exemplu, înainte de
transplantul de măduvă osoasă), doza totală de mesna poate fi crescută la 120 – 160% din doza
de oxazafosforine. După administrarea a 20% din doza de mesna la momentul zero (corelat cu
doza de oxazafosforine), se recomandă ca restul dozei calculate să fie administrat în perfuzie
intravenoasă continuă cu durata de 24 ore. Ca alternativă, este posibilă administrarea
intravenoasă in bolus, intermitentă: la adulţi, 40% din doză în trei prize (la 0, 4 şi 8 ore) sau 40%
din doză în patru prize (la 0, 3, 6 şi 9 ore). La copii, datorită micţiunilor mai frecvente,
administrarea intravenoasă in bolus trebuie întotdeauna efectuată la intervale mai scurte (de
exemplu, 20% la 0, 1, 3, 6, 9, 12 ore). Este posibilă administrarea în perfuzii cu durată scurtă (15
minute) în locul administrării intravenoase in bolus.
In cazul administrării ifosfamidei în perfuzie continuă, s-a demonstrat că este benefică
administrarea mesna în momentul zero, după administrarea intravenoasă in bolus iniţială de 20%
(începutul perfuziei, momentul 0), continuată cu administrare în perfuzie până la o doză de 100%
din doza de ifosfamidă, cu continuarea tratamentului uroprotector pentru încă 6 sau 12 ore după
terminarea perfuziei cu ifosfamidă.
Exemplu de administrare a mesna concomitent cu administrarea de ifosfamidă în perfuzie
cu durata de 24 ore:
Moment (ora)
0
24 30 36
Doza ifosfamidă
5 g ifosfamidă/m2 suprafaţă corporală
(≈125 mg ifosfamidă/kg)
Doza mesna
administrată
1 g mesna/m2 suprafaţă corporală
intravenos in bolus
(≈ 25 mg mesna/kg)
Doza mesna
până la 5 g mesna/m2 suprafaţă
până la 2,5 g mesna/m2
administrată
corporală (≈ 125 mg mesna/kg)
suprafaţă corporală
perfuzabil
concomitent cu administrarea
(≈62,5 mg mesna/kg)
perfuzabilă de ifosfamidă
3
Tratamentul intermitent cu oxazafosforine
Se administrează oral echivalentul a 40% din doza de oxazafosforine, doza fiind rotunjită la
valoarea cea mai apropiată exprimată în comprimate întregi. Mesna trebuie administrată cu 2 ore
înainte şi la 2 şi 6 ore după administrarea de oxazafosforine.
In cazul în care mesna se administrează mai întâi intravenos, doza administrată oral la 2 ore
se înlocuieşte cu echivalentul a 20% din doza de oxazofosforine administrată intravenos la
momentul iniţial.
Administrarea de ifosfamidă în perfuzie cu durata de 24 ore
Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de
ifosfamidă şi mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele sunt de 40% din doza de ifosfamidă,
rotunjite la valoarea cea mai apropiată în comprimate întregi.
Administrarea de ifosfamidă în perfuzie continuă cu durată lungă
Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de
ifosfamidă şi mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele mesna administrate oral sunt de 40% din
doza finală de ifosfamidă după 24 ore, rotunjite la valoarea cea mai apropiată în comprimate
întregi.
Reacţii adverse
Deoarece mesna se administrează concomitent cu oxazafosforinele sau în cadrul
chimioterapiei combinate incluzând oxazafosforine, reacţiile adverse posibil determinate de
mesna sunt dificil de diferenţiat de cele determinate de administrarea concomitentă a
citotoxicului.
Unele reacţii adverse frecvent raportate în studiile clinice, de exemplu leucopenie,
granulocitopenie, anemie, alopecie şi pneumonie, nu reprezintă o corelaţie rezonabilă cu
administrarea orală sau intravenoasă a mesna şi trebuie considerate ca fiind datorate administrării
concomitente cu citotoxice.
Alte reacţii adverse raportate frecvent în studiile clinice şi/sau din raportări spontane şi care
reprezintă o corelaţie rezonabilă cu administrarea orală sau intravenoasă a mesna sunt: greaţă,
vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie, dureri colicative (de exemplu, dureri abdominale),
anorexie, reacţii pseudogripale, febră, rigiditate musculară, bufeuri, tuse, farinigită, ameţeli,
somnolenţă, cefalee, lombalgii, artralgii.
Au fost raportate cazuri izolate de reacţii de hipersensibilitate parţial legate de organ
(reacţii hiperergice), de exemplu, în unele cazuri în asociere cu trombocitopenie, reacţii cutaneo-
mucoase cu întindere şi gravitate variată (erupţii cutanate, prurit, eritem, leziuni buloase,
sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson), tumefacţie tisulară localizată (edem urticarian),
conjunctivită, rare cazuri de hipotensiune arterială asociată cu reacţii circulatorii şi alura
ventriculară peste 100 bătăi/minut (tahicardie), precum şi creşterea frecvenţei respiratorii
(tahipnee) datorată reacţiilor de hipersensibilitate acută gravă (reacţii anafilactoide),
hipertensiune arterială, supradenivelarea segmentului ST, mialgii şi, de asemenea, creşterea
tranzitorie a valorilor unor teste funcţionale hepatice (de exemplu, creşterea concentraţiei
plasmatice a transaminazelor).
După administrarea intravenoasă de doze unice de 60-70 mg mesna/kg şi zi, la voluntarii
sănătoşi au apărut următoarele reacţii adverse: greaţă, vărsături, dureri colicative, diaree, cefalee,
fatigabilitate, dureri ale membrelor şi artralgii, lipsa energiei cum sunt epuizare şi slăbiciune,
depresie, iritabilitate, erupţii cutanate, hipotensiune arterială şi tahicardie.
Studiile clinice au inclus şi pacienţi cu vârste de peste 65 ani, la care nu s-au raportat reacţii
adverse specifice acestui grup de vârstă.
Rareori, s-au raportat cazuri de iritaţie venoasă la locul de puncţie.
Supradozaj
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru mesna. Datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor
anafilactice, după cum s-a menţionat la pct. Contraindicaţii şi Reacţii adverse, trebuie să fie
disponibilă medicaţia de urgenţă adecvată.
4
Supradozajul poate determina apariţia reacţiilor adverse observate într-un studiu de
toleranţă descris la pct. Reacţii adverse.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 3 suporturi termoformate din plastic a câte 5 fiole de sticlă incoloră a câte 4 ml
soluţie injectabilă.
Producător
Baxter Oncology GmbH, Germania
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
Baxter Oncology GmbH
Daimlerstraβe 40, 60314 Frankfurt, Germania
Data ultimei verificări a prospectului
August 2004
5
Document Outline
- þÿ
Informaţii privind etichetarea
UROMITEXAN® 400 mg
Soluţie injectabilă, 400 mg/4 ml
AMBALAJ PRIMAR –fiola
Denumirea produsului: UROMITEXAN® 400 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: mesna, 400 mg/4 ml
Forma farmaceutică: soluţie injectabilă
Cantitatea pe ambalaj: 4 ml soluţie injectabilă
Calea de administrare: intravenoasă
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: Baxter Oncology GmbH
AMBALAJ SECUNDAR - cutie
Denumirea produsului: UROMITEXAN® 400 mg
Denumirea substanţei active, concentraţia: mesna, 400 mg/4 ml
Forma farmaceutică: soluţie injectabilă
Compoziţia: mesna 400 mg şi excipienţi: edetat disodic, hidroxid de sodiu (soluţie 10 N), apă
pentru preparate injectabile, pentru 4 ml soluţie injectabilă
Cantitatea pe ambalaj: 15 fiole a 4 ml soluţie injectabilă
Calea de administrare: intravenoasă
Seria de fabricaţie:
Data expirării:
Numele şi adresa deţinătorului Autorizaţiei de punere pe piaţă/sigla: Baxter Oncology GmbH
Daimlerstraβe 40, 60314 Frankfurt, Germania
Menţiuni: A se citi prospectul înainte de utilizare.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 30°C în ambalajul original
A nu se lăsa la îndemâna copiilor
Se eliberează pe bază de prescripţie medicală – S
Numărul Autorizaţiei de punere pe piaţă: 4707/2004/01
Document Outline
- þÿ
- þÿ
- þÿ
- þÿ