VALARIC 80 mg
LABORATORIOS CINFA S.A.
LABORATORIOS LICONSA S.A.
80mg
Valsartanum
Compr. film.
Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 56 compr. film.
2 ani
• Valaric 80 mg - (Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 98 compr. film.)
• Valaric 80 mg - (Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 28 compr. film.)
• Valaric 80 mg - (Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 14 compr. film.)
• Valaric 80 mg - (Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 280 compr. film.)
LABORATORIOS LICONSA S.A.
80mg
Valsartanum
Compr. film.
Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 56 compr. film.
2 ani
Alte moduri de comercializare ale acestui medicament
• Valaric 80 mg - (Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 56 compr. film.)• Valaric 80 mg - (Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 98 compr. film.)
• Valaric 80 mg - (Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 28 compr. film.)
• Valaric 80 mg - (Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 14 compr. film.)
• Valaric 80 mg - (Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al x 280 compr. film.)
Alte produse de la LABORATORIOS CINFA S.A.
Valaric 80 mg • Irbec 300 mg • Irbec 75 mg • Valaric 40 mg • Valsol 160 mg • Acetilcisteina dornafarm 200 mg • Valaric 160 mg • Valaric 40 mg •1836/2009/01-02-03-04-05
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Valaric 80 mg comprimate filmate
Valaric 160 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Valaric 80 mg comprimate filmate : Un comprimat filmat conţine valsartan 80 mg
Valaric 160 mg comprimate filmate : Un comprimat filmat conţine valsartan 160 mg
Excipienţi:
Valaric 80 mg comprimate filmate :
sorbitol...................... 9,25 mg
lactoză....................... 1,08 mg
sodiu......................0,32 mg (0,01 mmol)
Valaric 160 mg comprimate filmate :
sorbitol...................... 18,50
mg
lactoză....................... 2,16 mg
sodiu......................
0,63 mg (0,03 mmol)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA
FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Valaric 80 mg comprimate filmate: comprimate filmate cilindrice, de culoare roz, marcate cu o linie
mediană pe una din feţe şi cu un cod pe cealaltă faţă
Valaric 160 mg comprimate filmate: comprimate filmate cilindrice, brun-roşcate (ocru), marcate cu o
linie mediană pe una din feţe şi cu un cod pe cealaltă faţă
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Post infarct miocardic recent
Tratamentul pacienţilor stabili din punct de vedere clinic cu insuficienţă cardiacă cronică simptomatică
sau disfuncţie sistolică ventriculară stângă asimptomatică după un infarct miocardic recent (12 ore
până la 10 zile) (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
1
Insuficienţă cardiacă
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice atunci când nu se pot administra inhibitori ECA sau
ca tratament adjuvant cu un inhibitor ECA când nu se pot administra beta-blocante (vezi pct. 4.4 şi
5.1).
4.2 Doze
şi mod de administrare
Administrare orală.
Hipertensiune arterială
Doza recomandată este de 80 mg valsartan o dată pe zi. Efectul maxim de scădere a tensiunii arteriale
se observă după 4 săptămâni. La anumiţi pacienţi a căror tensiune arterială nu poate fi controlată
adecvat, doza poate fi crescută până la 160 mg.
De asemenea, Valaric poate fi administrat în asociere cu alte antihipertensive. Asocierea a unui
diuretic cum este hidroclorotiazida scade şi mai mult tensiunea arterială la aceşti pacienţi.
Post infarct miocardic recent
La pacienţii stabili clinic tratamentul poate fi iniţiat cel mai devreme la 12 ore după un infarct
miocardic. După o doză iniţială de 20 mg de două ori pe zi, doza de valsartan poate fi crescută treptat,
în etape, pe parcursul următoarelor săptămâni, la 40 mg, 80 mg şi 160 mg de două ori pe zi. Doza
iniţială este obţinută utilizând comprimatele filmate divizibile de 40 mg.
Doza ţintă maximă este de 160 mg valsartan de două ori pe zi. În general, se recomandă ca pacienţii să
ajungă la o doză de 80 mg valsartan de două ori pe zi în decurs de două săptămâni de la iniţierea
tratamentului. Doza maximă ţintă de 160 mg valsartan de două ori pe zi trebuie atinsă după trei luni, în
funcţie de tolerabilitatea pacientului. Dacă apare hipotensiune arterială simptomatică sau insuficienţă
renală, trebuie luată în considerare o reducere a dozei.
Tratamentul cu valsartan administrat post-infarct miocardic poate fi asociat cu alte medicamente cum
ar fi trombolitice, acid acetilsalicilic, beta-blocante, statine şi diuretice. Nu este recomandată asocierea
cu inhibitorii ECA (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Evaluarea pacienţilor post-infarct miocardic trebuie să includă întotdeauna evaluarea funcţiei renale.
Insuficienţă cardiacă
Doza iniţială recomandată este de 40 mg valsartan de două ori pe zi. Creşterea dozei trebuie făcută
treptat la intervale de cel puţin două săptămâni, până la atingerea celei mai mari doze pe care pacientul
o poate tolera, de exemplu: la început, 80 mg valsartan de două ori pe zi, apoi 160 mg valsartan de
două ori pe zi. Dacă se administrează în asociere cu un diuretic, trebuie stabilită o doză mai mică a
diureticului. În studiile clinice, doza maximă zilnică administrată a fost de 320 mg valsartan (160 mg
valsartan de două ori pe zi).
Valsartan poate fi administrat asociat cu alte medicamente în tratamentul insuficienţei cardiace. Cu
toate acestea, administrarea concomitentă a valsartanului cu un inhibitor ECA şi un beta blocant nu
este recomandată (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie evaluată întotdeauna funcţia renală.
Mod de administrare
Valaric trebuie luat cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar de apă). Se poate
administra înainte sau după masă.
Insuficienţe hepatice şi renale
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei > 10 ml/min) nu este necesară o ajustare a
dozei.
2
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată fără colestază, nu trebuie depăşită doza
de 80 mg valsartan.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi/sau renală severă este contraindicată administrarea de valsartan
(vezi pct. 4.3).
Administrare la vârstnici
Pacienţilor vârstnici li se poate administra aceeaşi doză ca şi pacienţilor tineri.
Administrare la copii şi adolescenţi
Nu este recomandată administrarea Valaric la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei
datelor privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.1 şi 5.2).
De aceea, valsartan nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Insuficienţă hepatică severă, ciroză biliară şi colestază.
Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min) şi pacienţi supuşi dializei.
Trimestrul 2 şi 3 de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sarcină:
Tratamentul cu Valaric nu trebuie început în timpul sarcinii.
În cazul în care continuarea tratamentului cu Valaric nu este considerată esenţială, pacientele care
planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă
stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu
Valaric trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).
Hiperkalemie
Administrarea simultană de diuretice care economisesc potasiul, de preparate pe bază de potasiu, de
substituenţi de sare de masă care conţin potasiu sau de alte medicamente care măresc potasemia (de
exemplu heparina) poate duce la creşterea potasemiei. De aceea, se vor administra cu prudenţă
asocierile adecvate, iar potasemia trebuie verificată periodic.
Pacienţi cu depleţie sodică şi/sau volemică
Foarte rar, pacienţii care prezintă depleţie severă de sodiu şi/sau volemică (de exemplu, trataţi cu doze
mari de diuretice) pot prezenta simptome de hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu
Valaric. Depleţia sodică şi/sau volemică trebuie corectată înaintea iniţierii tratamentului cu Valaric, de
exemplu prin reducerea dozei de diuretic.
Stenoza de arteră renală
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de
arteră renală pe rinichi unic.
Administrarea pe termen scurt de Valaric la 12 pacienţi cu hipertensiune arterială renovasculară
datorată stenozei unilaterale de arteră renală nu a influenţat semnificativ hemodinamica renală,
creatininemia sau concentraţia de uree sanguină. Întrucât alte medicamente care influenţează sistemul
renină-angiotensină-aldosteron pot creşte concentraţia de uree sanguină şi creatininemia, se recomandă
monitorizarea acestor pacienţi ca o măsură de precauţie.
Transplant renal
Până în prezent nu există experienţă privind utilizarea în condiţii de siguranţă a Valaric la pacienţii
care au efectuat recent transplant renal.
3
Hiperaldosteronism primar
Pacienţilor cu hiperaldosteronism primar nu trebuie să li se administreze Valaric, deoarece sistemul
renină-angiotensină-aldosteron este influenţat de afecţiunea primară.
Stenoză aortică şi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică
Similar altor vasodilatatoare, Valaric trebuie administrat numai cu prudenţă la pacienţii cu aceste
afecţiuni.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală cu clearance-ul creatininei > 10 ml/min nu este necesară ajustarea
dozei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată fără colestază, valsartanul trebuie
administrat cu prudenţă. Nu trebuie depăşită doza de 80 mg valsartan.
Post-infarct miocardic recent
Nu s-a demonstrat niciun beneficiu clinic suplimentar la administrarea concomitentă de captopril şi
valsartan. În schimb, la administrarea simultană, creşte riscul de apariţie al evenimentelor adverse,
comparativ cu medicamentele respective administrate separat (vezi pct. 4.8 şi 5.1). De aceea, nu se
recomandă utilizarea concomitentă a acestor medicamente.
Iniţierea tratamentului cu Valaric la pacienţii post-infarct miocardic trebuie efectuat cu prudenţă. O
Examinarea pacienţilor post-infarct miocardic trebuie întotdeauna să includă evaluarea funcţiei renale
(vezi pct. 4.2).
Administrarea de Valaric la pacienţii care au avut un infarct miocardic determină frecvent o scădere a
tensiunii arteriale. Totuşi, persistenţa hipotensiunii arteriale simptomatice nu impune, de regulă, o
întrerupere a tratamentului atâta timp cât se respectă recomandările privind dozele.
Insuficienţă cardiacă
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, tripla asociere a unui inhibitor ECA, a unui beta-blocant şi a
valsartan nu aduce niciun beneficiu clinic (vezi pct. 5.1). Aparent, această asociere măreşte riscul de
apariţie a reacţiilor adverse, motiv pentru care nu este recomandată.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, tratamentul cu Valaric determină, în general, o uşoară scădere a
tensiunii arteriale. Totuşi, întreruperea tratamentului datorită persistenţei hipotensiunii arteriale
simptomatice nu este în general necesară dacă se respectă dozele recomandate. Iniţierea tratamentului
la pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.2).
La pacienţii a căror funcţie renală depinde de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de
exemplu pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă) s-a observat oligurie şi/sau azotemie progresivă şi, în
cazuri rare insuficienţă renală acută în timpul tratamentului cu inhibitori ECA . Ca antagonist al
receptorilor de angiotensină II, valsartanul inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Din acest
motiv, nu poate fi exclusă o posibilă afectare a funcţiei renale pe durata tratamentului cu valsartan.
Atenţionare privind excipienţii:
Acest medicament conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare de intoleranţă la fructoză nu trebuie
să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază Lapp (insuficienţă observată la unele populaţii din Laponia) sau cu sindrom de malabsorbţie
la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine mai puţin de 23 mg de sodiu per doză; adică, practic „nu conţine sodiu”.
4
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au observat interacţiuni medicamentoase de natură farmacocinetică cu următoarele substanţe
administrate frecvent pacienţilor suferind de hipertensiune arterială: cimetidină, warfarină, furosemid,
digoxină, atenolol, indometacin, hidroclorotiazidă, amlodipină şi glibenclamidă.
Valaric trebuie administrat cu prudenţă în cazul asocierii cu diuretice care economisesc potasiul, cu
preparate pe bază de potasiu sau cu substituenţi de sare alimentară care conţin potasiu ori cu alte
medicamente care determină creşterea potasemiei (de exemplu heparina). În aceste cazuri se
recomandă controlul periodic al kaliemiei.
Alte antihipertensive pot amplifica efectul de scădere al tensiunii arteriale.
Se poate produce o reducere a efectului antihipertensiv. dacă antagoniştii receptorilor de angiotensină
II sunt administraţi concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu inhibitori
selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) şi AINS neselective).
În plus, administrarea concomitentă de antagonişti ai receptorilor de angiotensină II cu AINS poate
duce la creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale şi la o creştere a kaliemiei. De aceea, la
iniţierea unui astfel de tratament se recomandă evaluarea funcţiei renale precum şi o hidratare
corespunzătoare a pacientului.
S-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiei serice şi toxicităţii litiului în timpul administrării
concomitente cu inhibitori ECA. Nu există experienţă terapeutică în ceea ce priveşte administrarea
concomitentă de valsartan şi litiu. Din acest motiv, se recomandă monitorizarea concentraţiei litiului
seric.
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
4.6 Sarcina
şi alăptarea
Nu se recomandă utilizarea Valaric în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea Valaric în
al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Deşi nu sunt disponibile date
epidemiologice controlate cu privire la riscul asociat utilizării ARAII, pentru această clasă de
medicamente pot exista riscuri asemănătoare. În cazul în care continuarea tratamentului cu ARAII nu
este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament
antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul
diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un
tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu Valaric în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).
Dacă expunerea la Valaric a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea
ecografică a funcţiei renale şi a craniului.
Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat Valaric trebuie atent monitorizaţi în vederea
depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptare
Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului Valaric în timpul alăptării, nu se
recomandă utilizarea Valaric şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente
alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau
prematurului.
5
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, în cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie să se aibă în vedere faptul că rar
pot apărea ameţeli sau oboseală.
4.8 Reacţii adverse
În cadrul studiilor clinice controlate la pacienţi cu hipertensiune arterială, incidenţa reacţiilor adverse
la valsartan a fost comparabilă cu cea pentru placebo. În orice caz, incidenţa evenimentelor adverse nu
a părut să fie asociată cu doza sau durata tratamentului şi, de asemenea, nu a demonstrat nicio legătură
cu sexul, vârsta sau rasa pacienţilor.
S-au efectuat studii clinice la pacienţi cu hipertensiune arterială. Unele reacţii adverse au apărut mai
frecvent cu valsartan decât cu placebo, indiferent de asocierea lor cauzală cu valsartan. Aceste reacţii
adverse şi toate reacţiile adverse raportate spontan sunt prezentate în continuare, clasificate pe aparate,
sisteme şi organe.
Profilul de siguranţă al valsartanului la pacienţii care au avut un infarct miocardic este în concordanţă
cu farmacologia substanţei active şi, în general, cu afecţiunea de bază. Mai jos sunt enumerate
evenimentele adverse grave (EAG), non-letale, posibil legate de administrarea medicamentului studiat,
care au fost observate cu o incidenţă ≥0,1% în studiul VALIANT.
De asemenea, de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse observate în studiile clinice efectuate la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă, care au prezentat o incidenţă de 0,1% sau mai mare şi care sunt mai
frecvente la administrarea valsartan decât la administrarea placebo.
- Pentru frecvenţa reacţiilor adverse sunt valabile următoarele definiţii:
- foarte frecvente (≥1/10)
- frecvente (≥1/100, <1/10)
- mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100)
- rare (≥1/10000, <1/1000)
- foarte rare (<1/10000),
- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Infecţii şi infestări
Frecvente:
infecţii virale
Mai puţin frecvente: infecţii de tract respirator superior, faringită, sinuzită
Foarte rare:
gastroenterită, rinită
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare:
trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare:
reacţii de hipersensibilitate, inclusiv boala serului
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperkaliemie*, #
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: depresie, insomnie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
ameţeli la schimbarea poziţiei #
Mai puţin frecvente: leşin*, sincopă
Rare:
ameţeli # #, nevralgie
Foarte rare:
cefalee # #
6
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: insuficienţă cardiacă*
Tulburări vasculare
Frecvente:
hipotensiune arterială ortostatică #
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială*, # #
Rare:
vasculită
Foarte rare:
hemoragie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: tuse, epistaxis
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: diaree, durere abdominală
Foarte rare:
greaţă# # tulburări uşoare şi tranzitorii ale gustului.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: modificări ale funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutantat
Rare:
angioedem **, eczemă, prurit
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: dorsalgii, crampe musculare, mialgie, artrită
Foarte rare:
artralgie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare:
disfuncţie renală**, # #, insuficienţă renală acută**, insuficienţă renală**
Tulburări generale
Mai puţin frecvente: oboseală, astenie, scăderea libidoului
* Raportate la pacienţii post-infarct miocardic.
** Raportate ca fiind mai puţin frecvente la pacienţii post infarct miocardic.
# Raportate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
## Raportate mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
(frecvente: ameţeli, disfuncţii renale, hipotensiune arterială; mai puţin frecvente: cefalee, greaţă).
În cadrul studiului VALIANT au fost observate în particular patru tipuri de reacţii adverse:
hipotensiune arterială, disfuncţie renală, tuse şi angioedem. Dintre reacţiile adverse menţionate mai
sus, hipotensiunea arterială a dus cel mai frecvent la întreruperea permanentă a administrării
medicamentului studiat. Dintre pacienţii trataţi cu valsartan + captopril, 1,8% au raportat acest efect,
faţă de 1,4% dintre pacienţii trataţi cu valsartan şi 0,8% dintre pacienţii trataţi cu captopril. Afectarea
funcţiei renale a fost mai puţin frecventă la pacienţii trataţi cu captopril şi tusea a fost mai puţin
frecventă la pacienţii trataţi cu valsartan. Nu există diferenţe în ceea ce priveşte apariţia angioedemului
5,8% dintre pacienţii trataţi cu valsartan, 7,7% dintre pacienţii trataţi cu captopril şi 9% dintre pacienţii
trataţi cu valsartan asociat cu captopril, au întrerupt administrarea medicamentul studiat, ca urmare a
reacţiilor adverse.
7
Investigaţii diagnostice
Ocazional tratamentul cu valsartan poate fi însoţit de scăderea hemoglobinei şi a hematocritului. În
studiile clinice controlate s-au observat scăderi semnificative (>20%) ale hematocritului şi
hemoglobinei la 0,8%, respectiv, 0,4% dintre pacienţii trataţi cu valsartan. Pe de altă parte,
hematocritul sau hemoglobina a scăzut la 0,1% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.
Neutropenia a fost diagnosticată la 1,9% dintre pacienţii trataţi cu valsartan, în comparaţie cu 1,6%
dintre pacienţii trataţi cu un inhibitor ECA precum enalapril sau lisinopril în doze de 20 mg şi 10 sau
20 mg. S-a diagnosticat, de asemenea, şi la 0,8% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.
În studiile clinice controlate s-au observat creşteri semnificative ale concentraţiilor de creatinină,
potasiu şi bilirubină totală la 0,8%, 4,4%, respectiv, 6% dintre pacienţii trataţi cu valsartan şi la 1,6%,
6,4% şi 12,9% dintre pacienţii trataţi cu inhibitori ECA.
La pacienţii post-infarct miocardic s-a observat o creştere de două ori a concentraţiei creatininei serice
la 4,2% dintre pacienţii trataţi cu valsartan, la 4,8% dintre pacienţii trataţi cu valsartan + captopril şi la
3,4% dintre pacienţii trataţi doar cu captopril.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă s-a observat o creştere a creatininemiei cu peste 50% la 3,9%
dintre pacienţii trataţi cu valsartan şi la 0,9% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo. La aceşti
pacienţi s-a observat o creştere a kaliemiei cu peste 20% la 10% dintre pacienţii trataţi cu valsartan şi
la 5,1% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.
În studiile care au inclus pacienţi cu insuficienţa cardiacă s-a observat o creştere a uremiei (azotemie)
de peste 50% la 16,6% dintre pacienţii trataţi cu valsartan şi la 6,3% dintre pacienţii la care s-a
administrat placebo.
Uneori la pacienţii cu hipertensiune arterială trataţi cu valsartan s-au raportat creşteri ale valorilor
parametrilor funcţiei hepatice.
4.9 Supradozaj
Simptome
Un supradozaj cu Valaric poate determina hipotensiune arterială marcată, care în anumite circumstanţe
ar putea conduce la reducerea stării de conştienţă, colaps circulator şi/sau şoc.
Tratament
Tratamentul depinde de momentul ingerării medicamentului, precum şi de tipul şi gravitatea
simptomelor. În acest caz principala preocupare trebuie să fie stabilizarea parametrilor circulatori.
După un supradozaj, pacienţilor trebuie să li se administreze o cantitate suficientă de cărbune activat.
În caz de hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal. Trebuie administrate rapid
substituenţi de sare şi de volum.
Valsartan nu poate fi eliminat prin hemodializă datorită legării în proporţie mare de proteinele
plasmatice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antagonişti ai angiotensinei II, cod ATC: C09C A03
Hormonul activ al sistemului renină-angiotensina-aldosteron (SRAA) este angiotensina II, format din
angiotensina I prin acţiunea enzimei de conversie a angiotensinei (ECA). Angiotensina II se leagă de
8
receptorii specifici situaţi în membrana celulară a diferitelor ţesuturi. Prezintă numeroase efecte
fiziologice, având în special efect direct şi indirect în reglarea tensiunii arteriale. Angiotensina II este
un vasoconstrictor puternic şi exercită un efect presor direct asupra tensiunii arteriale. Suplimentar
favorizează retenţia sodiului şi stimulează secreţia de aldosteron.
Valsartan este un antagonist puternic, specific, al receptorilor de angiotensină II, activ prin
administrare orală. Valsartanul prezintă un efect selectiv asupra subtipului de receptori AT1 care
determină efectele cunoscute ale angiotensinei II. După blocarea receptorilor AT1 cu valsartan rezultă
concentraţii plasmatice crescute ale angiotensinei II. Aceasta poate să stimuleze receptorii AT2
neblocaţi, ceea ce va contrabalansa efectul receptorilor AT1. Valsartanul nu prezintă efect agonist
parţial la nivelul receptorilor AT1. Afinitatea sa pentru receptorii AT1 este de aproximativ 20000 ori
mai mare decât pentru receptorii AT2.
Valsartanul nu inhibă ECA (kininază II), enzima care transformă Angiotensina I în Angiotensina II şi
care degradează bradikinina. De aceea, nu este de aşteptat o creştere a reacţiilor adverse determinate
de bradikinină. În cadrul studiilor clinice în care valsartanul a fost comparat cu un inhibitor ECA,
incidenţa tusei uscate a fost semnificativ mai scăzută (p < 0,05) la pacienţii trataţi cu valsartan decât la
cei trataţi cu inhibitor ECA (2,6% comparativ cu 7,9%). În cadrul unui studiu clinic efectuat la
pacienţii cu antecedente de tuse neproductivă în timpul tratamentului cu inhibitori ECA, au prezentat
tuse 19,5% dintre subiecţii studiului trataţi cu valsartan, 19,0% dintre cei trataţi cu un diuretic tiazidic
şi 68,5% dintre cei trataţi cu inhibitor ECA (p < 0.05). Valsartan nu are niciun efect asupra niciunui alt
receptor hormonal sau asupra altor canale ionice cunoscute ca fiind importante pentru reglarea
activităţii cardiovasculare.
Hipertensiunea arterială
La pacienţii cu hipertensiune arterială, valsartanul determină scăderea tensiunii arteriale fără afectarea
frecvenţei cardiace. La majoritatea pacienţilor, efectul antihipertensiv apare la 2 ore de la
administrarea unei doze orale unice; scăderea maximă a tensiunii arteriale se realizează în 4-6 ore.
Efectul antihipertensiv durează peste 24 de ore după administrare. Scăderea maximă a tensiunii
arteriale se atinge în general, după 2-4 săptămâni de la începutul tratamentului şi se menţine în timpul
tratamentului de lungă durată. Se poate obţine o scădere suplimentară semnificativă a tensiunii
arteriale prin asociere cu hidroclorotiazidă.
Până în prezent, întreruperea bruscă a tratamentului cu valsartan nu a fost asociată cu o creştere rapidă
a tensiunii arteriale (fenomene de rebound) sau cu alte efecte clinice adverse.
Post-infarct miocardic recent
Studiul VALIANT (Valsartan în studiul realizat asupra infarctului miocardic acut) a fost un studiu de
tip randomizat, controlat, multicentric, dublu-orb, care a inclus 14703 pacienţi diagnosticaţi cu infarct
miocardic acut şi cu semne, simptome sau dovezi radiologice de insuficienţă cardiacă şi/sau dovezi de
disfuncţie sistolică ventriculară stângă (fracţia de ejecţie ≤ 40% determinată prin ventriculografie cu
radionuclid sau FE ≤ 35% determinată prin ecocardiografie sau angiografie ventriculară cu substanţă
de contrast). În decursul unei perioade de 12 ore până la 10 zile din momentul instalării simptomelor
de infarct miocardic, pacienţii au fost randomizaţi în grupuri cărora li s-a administrat valsartan,
captopril sau o asociere de valsartan şi captopril. Durata medie a tratamentului a fost de 2 ani.
Eficacitatea valsartanului a fost similară cu cea a captoprilului în ceea ce priveşte scăderea mortalităţii
post-infarct miocardic. Mortalitatea indiferent de cauză a fost similară în toate cele trei grupuri: 19,9%
în grupul tratat cu valsartan, 19,9% în grupul tratat cu captopril şi 19,3% în grupul tratat cu valsartan
+ captopril. Administrarea asociată de valsartan şi captopril nu a adus beneficii terapeutice
suplimentare comparativ cu administrarea captoprilului în monoterapie.
În ceea ce priveşte mortalitatea de orice cauză, nu s-au evidenţiat diferenţe între valsartan şi captopril
în funcţie de vârstă, sex, rasă, tratamentele primite anterior şi boala de fond.
De asemenea, valsartan a redus incidenţa sau timpul până la apariţia mortalităţii de cauză
cardiovasculară, spitalizării determinate de insuficienţa cardiacă, dezvoltării unui nou infarct
miocardic, stopului cardiac cu resuscitare şi infarctului miocardic non-letal.
9
Nu au existat diferenţe în ceea ce priveşte mortalitatea de orice cauză, mortalitatea şi morbiditatea
cardiovasculară atunci când au fost administrate betablocante concomitent cu asocierea
valsartan plus captopril, cu valsartan în monoterapie sau cu captopril în monoterapie.
Indiferent de medicamentul care a fost studiat, mortalitatea a fost mai mică la grupul de pacienţi trataţi
cu un betablocant. Aceasta indică faptul că beneficiul terapeutic cunoscut al beta-blocantelor la
aceşti pacienţi s-a menţinut.
Insuficienţă cardiacă
Val-HeFT a fost un studiu clinic randomizat, controlat, multinaţional. În acest studiu efectul
valsartanului a fost comparat cu efectul placebo din punct de vedere al mortalităţii şi morbidităţii la
5010 subiecţi. Subiecţii prezentau insuficienţă cardiacă clasele II NYHA (62%), III NYHA (36%) şi
IV NYHA (2%) având o valoare a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng < 40% şi un diametru
diastolic intern al ventriculului stâng (DDIVS) > 2,9 cm/m2. Tratamentul de bază a inclus inhibitori
ECA (93%), diuretice (86%), digoxină (67%) şi beta-blocante (36%). Durata medie de urmărire a
pacienţilor în cadrul studiului fost de aproape 2 ani. Doza zilnică medie de valsartan în studiul clinic
Val-HeFT a fost de 254 mg. Studiul a avut 2 criterii principale finale de evaluare: "Mortalitatea de
orice cauză (perioada de timp până la deces) " şi "Morbiditatea datorată insuficienţei cardiace
(perioada până la apariţia primului eveniment clinic)", definită ca: moarte, moarte subită cu
resuscitare, spitalizare datorată insuficienţei cardiace şi administrarea intravenoasă de medicamente
inotrope sau vasodilatatoare timp de cel puţin 4 ore fără spitalizare.
Mortalitatea de orice cauză a fost similară în cadrul grupurilor tratate cu valsartan şi placebo.
Morbiditatea a fost redusă semnificativ: cu 13,2% în grupul tratat cu valsartan comparativ cu cel la
care s-a administrat placebo (28,8% faţă de 32,1%). Beneficiul principal a fost reprezentat de o
reducere cu 27,5% a riscului privind timpul până la prima spitalizare datorată insuficienţei cardiace
(13,9% comparative cu 18,5%). La pacienţii cărora li se administrează o triplă asociere de beta-
blocante, inhibitori ai ECA şi valsartan, au fost observate evenimente ce par a fi în favoarea placebo.
Oricum, alte studii clinice asemănătoare VALIANT, în care mortalitatea acestor subiecţi nu a crescut,
au redus orice preocupări cu privire la asocierea triplă.
Beneficiile au fost mai mari la subiecţii la care nu s-a administrat un inhibitor ECA sau un beta-
blocant. La subiecţii la care nu s-a administrat un inhibitor ECA, morbiditatea a fost semnificativ
redusă, cu 44% (24,9% comparativ cu 42,5%). Riscul în ceea ce priveşte timpul până la prima
spitalizare din cauza insuficienţei cardiace a fost, de asemenea, redus cu 53% în cazul administrării
valsartan comparativ cu placebo (13% faţă de 26,5%).
În populaţia totală a studiului Val-HeFT, subiecţii trataţi cu valsartan au prezentat o ameliorare
semnificativă a clasei NYHA şi a semnelor şi simptomelor de insuficienţă cardiacă, cum ar fi dispnee,
oboseală, edeme şi wheezing, comparativ cu placebo. Pacienţii trataţi cu valsartan au avut o calitate
mai bună a vieţii, demonstrată prin modificarea scorului Minnesota Living with Heart Failure Quality
of Life, de la momentul iniţial al studiului până la închierea acestuia, comparativ cu placebo.
Fracţia de ejecţie a fost semnificativ mai mare pe toată durata studiului la pacienţii care la care s-a
administrat valsartan, comparativ cu placebo. Suplimentar, s-a redus semnificativ diametrul diastolic
intern al ventriculului stâng
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea pe cale orală, valsartanului este rapid absorbit, deşi cantitatea absorbită variază în
limite largi. Biodisponibilitatea medie absolută este de 23%.
Valsartanul prezintă o cinetică de eliminare multi-exponenţială (timpul de înjumătăţire plasmatică
iniţial < 1 oră şi timpul de înjumătăţire plasmatică terminal de aproximativ 9 ore).
Pentru intervalul de doze testat s-a dovedit că valsartanul are o farmacocinetică liniară. Administrarea
de doze repetate nu a modificat farmacocinetica valsartanului. În cazul administrării în doză zilnică
unică, acumularea valsartanului este mică. Concentraţiile plasmatice au fost similare la bărbaţi şi la
femei.
10
Valsartanul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (94-97%), în principal de albumină.
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 17 litri. Clearance-ul
plasmatic este de aproximativ 2 l/oră.
Valsartanul este eliminat în principal în formă nemodificată prin bilă şi urină. La o rată de filtrare
glomerulară normală de 120 ml/min, clearance-ul renal reprezintă aproximativ 30% din clearance-ul
plasmatic total. În plasmă, a fost identificat un hidroxi-metabolit având o concentraţie plasmatică mică
(mai puţin de 10% din ASC pentru valsartan). Acest metabolit este inactiv din punct de vedere
farmacologic.
După administrarea orală a valsartanului, 83% se excretă prin fecale şi 13% prin urină, în special sub
formă nemodificată.
În cazul administrării valsartanului concomitent cu alimente, aria de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru valsartan s-a redus cu 48%. Totuşi, după 8 ore de la
administrarea de valsartan, concentraţiile plasmatice sunt similare între administrarea în condiţii de
repaus alimentar şi respectiv cu alimente.
Totuşi, această scădere a ASC pare să nu se asocieze cu reducerea semnificativă clinic a efectului
terapeutic.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, valorile medii ale timpului până la atingerea concentraţiilor
plasmatice maxime şi a timpului de înjumătăţire plasmatică ale valsartanului sunt similare cu cele
observate la subiecţi sănătoşi. Valorile ASC şi Cmax de valsartan cresc aproape proporţional cu
creşterea dozei în cadrul intervalului clinic de doze (40 mg până la 160 mg, de două ori pe zi).
Factorul de acumulare mediu este de aproximativ 1,7. După administrare orală, clearance-ul aparent al
valsartanului este de aproximativ 4,5 l/h . Vârsta nu influenţează clearance-ul aparent la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă.
Parametri farmacocinetici la grupe speciale de pacienţi
Vârstnici:
Comparativ cu subiecţii mai tineri, la subiecţii vârstnici s-a observat o uşoară creştere a expunerii
sistemice la valsartan, dar s-a demonstrat că aceasta este lipsită de relevanţă clinică.
Pacienţii cu insuficienţă renală:
Aşa cum era de aşteptat, pentru o substanţă cu un clearance renal de numai 30% din clearance-ul
plasmatic total, nu s-a observat nici o corelaţie între funcţia renală şi expunerea sistemică la valsartan.
De aceea, la pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei > 10 ml/min) nu este necesară
ajustarea dozei. Nu există date disponibile pentru pacienţii cu afecţiuni renale severe (clearance-ul
creatininei < 10 ml/min) sau pentru pacienţii dializaţi. Valsartanul se leagă în proporţie mare de
proteinele plasmatice, deci nu este de aşteptat eliminarea prin dializă.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică:
Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară (n=6) până la
moderat severă (n=5), expunerea sistemică la valsartan a fost de aproximativ două ori mai mare
comparativ cu subiecţii sănătoşi. Nu există date disponibile privind utilizarea valsartanului la pacienţii
cu insuficienţă hepatică severă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
11
În studiile preclinice de siguranţă efectuate la şobolani, dozele mari (200 până la 600 mg/kg) au
determinat o scădere a parametrilor seriei roşii (eritrocite, hemoglobină şi hematocrit) şi modificări ale
hemodinamicii renale (creşterea uşoară a concentraţiei ureei plasmatice, hiperplazie renală tubulară şi
bazofilie la masculi). La maimuţe marmoset, la doze similare, s-au observat modificări asemănătoare
dar mai severe, în special la nivelul rinichilor. Afecţiunile renale au evoluat, determinând creşterea
uremiei şi creatininemiei.
La şobolan, administrarea unor doze toxice pentru mamă (600 mg/kg şi zi) în timpul ultimei perioade
de gestaţie şi pe perioada lactaţiei au dus la o rată mai mică de supravieţuire, o creştere mai mică în
greutate şi o întârziere în dezvoltare (detaşarea pavilionului urechii externe şi deschiderea canalului
auricular) la pui.
S-a observat hipertrofia celulelor juxtaglomerulare renale la ambele specii. Toate modificările au fost
considerate a fi consecinţa acţiunii farmacologice a valsartanului de hipotensiune arterială prelungită,
în special la maimuţele marmoset. Hipertrofia celulelor juxtaglomerulare renale nu pare a avea nici o
relevanţă la om, în cazul administrării de valsartan în dozele recomandate.
Nu s-a dovedit potenţialul mutagen, clastogen sau carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista
excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Sorbitol
Carbonat de magneziu
Amidon pregelatinizat
Povidonă
Stearilfumarat de sodiu
Laurilsulfat de sodiu
Crospovidonă
Film
Lactoză monohidrat
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 4000
Valaric 80 mg comprimate filmate conţine suplimentar: Oxid roşu de fer (E 172).
Valaric 160 mg comprimate filmate conţine suplimentar: Oxid galben/oxid brun de fer (E 172).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de
umiditate.
12
6.5 Natura
şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC-PE-PVDC (Triplex)/aluminiu.
14, 28, 56, 98, 280 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratorios LICONSA, S.A.
Gran Vía Carlos III, 98, 7th, 08028 Barcelona
SPANIA
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1835/2009/01-02-03-04-05
1836/2009/01-02-03-04-05
9.
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare- Iulie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2009
13
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1834/2009/01-02-03-04-05 Anexa 3
1835/2009/01-02-03-04-05
1836/2009/01-02-03-04-05
Informaţii privind etichetarea
Valaric 40/80/160 mg, comprimate filmate
Valsartan
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
Cutie
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Valaric 40/80/160 mg, comprimate filmate
Valsartan
2. DECLARAREA
SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE
Fiecare comprimat conţine valsartan 40/80/160 mg
3. LISTA
EXCIPIENŢILOR
Conţine lactoză monohidrat
sorbitol
sodiu
Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.
4. FORMA
FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL
Comprimat filmat
14 comprimate filmate
28 comprimate filmate
56 comprimate filmate
98 comprimate filmate
280 comprimate filmate
5. MODUL
ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare orală
A se citi prospectul înainte de utilizare.
6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE
PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
8. DATA
DE
EXPIRARE
EXP {LL/AAAA}
9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
11. NUMELE
ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratorios LICONSA, S.A.
Gran Vía Carlos III, 98, 7th, 08028 Barcelona
Spania
12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1834/2009/01
1834/2009/02
1834/2009/03
1834/2009/04
1834/2009/05
1835/2009/01
1835/2009/02
1835/2009/03
1835/2009/04
1835/2009/05
1836/2009/01
1836/2009/02
1836/2009/03
1836/2009/04
1836/2009/05
13. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Lot:
14. CLASIFICARE
GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală-P-6L {ambalaj cu 14, 28, 56 şi 98 de
comprimate}
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală-S {ambalaj cu 280 comprimate}
15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE
Valaric 40/80/160 mg comprimate filmate
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1834/2009/01-02-03-04-05 Anexa 3
1835/2009/01-02-03-04-05
1836/2009/01-02-03-04-05
Informaţii privind etichetarea
Valaric 40/80/160 mg, comprimate filmate
Valsartan
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
Blister PVC-PE-/PVDC/ Aluminiu
1. DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Valaric 40/80/160 mg, comprimate filmate
Valsartan
2. NUMELE
DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratorios LICONSA, S.A.
3. DATA
DE
EXPIRARE
EXP {LL/AAAA}
4. SERIA
DE
FABRICAŢIE
Serie
5. ALTE
INFORMAŢII